Sf. Teofilact al Bulgariei - Tîlcuirea la Ev. Marcu, lipseşte pag. 63

TA (5
Tinta

Rugăciune
înainte de citirea
din Sfintele Cărţi, alcătuită
de Sfântul Ioan Gură de Aur

Doamne, lisuse Hristoase, deschide-mi mie ochii
inimii, ca să ascult cuvântul Tău și să-l înțeleg pe el și
să fac voia Ta, că străin sunt eu pe pământ. Să nu
ascunzi de mine poruncile Tale, ci să-mi descoperi
ochii, ca să văd minunile din Legea Ta. Arată-mi mie
cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale.
Spre Tine nădăjduiesc, Doamne, Dumnezeul meu, ca
să-mi luminezi mintea și gândul cu lumina înțelege-
rii Tale, ca nu numai să citesc cele scrise, ci să le și
împlinesc. Ca nu spre osândă să citesc viețile și
cuvintele Sfinţilor, ci spre înnoire și luminare, spre
sfințire, spre mântuirea sufletului și spre moștenirea
vieţii veșnice. Că Tu ești luminarea celor ce zac

întru întuneric și de la Tine este toată darea
cea bună și tot darul cel desăvârșit.
Slavă Tatălui și Fiului și
Sfântului Duh.

Â
Ms
[i

COLECȚIA TÂLCUIRI LA SFÂNTA SCRIPTURĂ

II

TÂLCUIREA -
SFINTEI
EVANGHELII
DE LA MARCU

SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

cu binecuvântarea
Prea Sfinţitului Părinte
GALACTION
Episcopul Alexandriei

şi Teleormanului

București

EDITURA SOPHIA + EDITURA CARTEA ORTODOXĂ

Carte apărută sub patronajul :
Fundaţiei Sfinţii Martiri Brâncoveni |
[www.fundatia-smb.ro]

Ediţie îngrijită de R. P. Sineanu și L. S. Desartovici
Coperta și miniatura Evanghelistului: Adriana Goilav

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
THEOPHYLACTOS, arhiepiscopul Bulgariei, st.

Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Marcu / Sfântul
Teofilact, Arhiepiscopul Ohridei și Bulgariei; ed.
îngrij. de R. P. Sineanu și L. S. Desartovici.- Ed. a 2-a. -
București: Editura Sophia; Alexandria: Cartea .
Ortodoxă, 2008

Index.
ISBN 978-973-136-009-6; ISBN 978-973-1710-37-21

|. Sineanu, R. P. (ed.)
II. Desartovici, L. $. (ed.)

226.3.07

O Editura Sophia, pentru prezenta ediţie

m ere Re e Em e eee Term pioneer a nereeaea mamare. ET

CUVÂNT CĂTRE FRATELE CITITOR

r

În zilele noastre în care suntem bombardaţi cu informații, impresii și
imagini de toate felurile, ne-am obișnuit să trecem foarte ușor pe lângă oameni,
pe lângă cuvinte, pe lângă tot ceea ce ne înconjoară. Și nici nu este de mirare
că suntem atât de nesimțţitori, deoarece suntem învăluiţi zilnic de structuri
antropocentrice care ne hrănesc cu acel surogat, numit „mincinoasă biruință
asupra lumii”. Astăzi putem vedea că viaţa lăuntrică, cu cât ne este mai
împământenită, cu atât mai pământesc ne este și graiul, pierzând duhul și
puterea care îi dă viaţă și îl susţine (îl ține Suş). Aceasta este una din pricinile
pentru care acum trăim o vreme în care dragostea noastră s-a răcit foarte
mult. Astfel, neputând înțelege drept dragostea lui Hristos, proiectăm asupra
Mântuitorului propria noastră imagine despre El, iar aceasta fiind izvodită
dintru neadevăr nu ne poate agonisi decât minciună. Este cu putință ca aceasta
să fie una dintre suferinţele istovitoare ale fiecărei generaţii și ale fiecărui
creştin în parte. Dar mila lui Dumnezeu este harnică și lucrătoare și fiecare
“dintre noi, mai mult sau mai puţin, am priceput ori am intuit că citirea la
nivel informaţional nu aduce putinţa înnoirii lăuntrice.

Topica limbii vechi ne pricinuiește o aparentă îngreuiere la citire, însă celui
căruia se sârguiește să citească, graiul vechi îi pricinuiește o tainică bucurie, o
oarecare îndulcire. lar aceste simțăminte ni se alcătuiesc în suflet din puterea
duhovnicească a cuvintelor, care nu sunt informație stearpă și raționalistă, ci
sevă lăuntrică, dătătoare de viaţă și lumină. De aceea, graiul vechi și topica sa,
ne ajută să fim cu luare aminte la cuvinte, să ne apropiem de adâncul lor și să
ne împărtășim de puterea lor făcătoare de viață. Astfel, puţin câte puțin, începem
să ne îndulcim de miezul cuvintelor și să pricepem că izvodirea acestora s-a
împărtășit de adierea harului lui Dumnezeu. Din această pricină, Sfinţii sunt
sfinţitori ai cuvintelor și ai graiului fiecărui neam în parte.

Intre cei care au păzit curată și au sfințit limba românească este și Sfântul
Grigorie Dascălul, cel care împreună cu Cuviosul Gherontie a tălmăcit din
greacă Tâlcuirea celor patru Evanghelii a Sfântului Teofilact, Arhiepiscopul
Ohridei și Bulgariei. Tălmăcirile și cuvântul acestor Cuvioși ne stau drept
mărturie nemincinoasă.

Pentru a adeveri, măcar și foarte puţin, puterea unor cuvinte întrebuințate
în tălmăcirea Tâlcuirii, vom aduce în mijloc câteva graiuri și înțelesul lor, atât
cât ne-a fost nouă cu putință să-l pătrundem.

Pentru cuvântul gând avem în Tâlcuire aceste variante: cuget, socoteală,
socotință, sfat. Ca rădăcină, cuvântul gând are ungurescul gond, cuget are la
temelie verbul latin cogitare, iar socoteală și socotință au la bază latinescul
succutere. Cuvântul sfat are ca temei slavonescul svetu, grai care în slavonă a
odrăslit și denumirea dată sfinţilor, aceea de sviatiteli. La noi cuvântul sfat
este înţeles astăzi cu prisosință ca îndera, îndrumare, învățătură, povață, dăscălie,
sfătuire, învoială, consimţire. Ca vorbitori de limbă română știm cu toții cât de
puţin se folosește azi sfatul și sfătuirea. Lucrul cel mai important este că până
acum noima cuvântului sfat implică cel puțin două persoane: cel care dă sfatul
ori sfătuiește și cel care primește sfatul, ori e împreună-sfătuitor. Numirea de
sfat dată pentru gând este una care e izvodită întru inimile celor care își trăiau
gândurile ca nişte sfaturi cu aproapele, în înțelesul că știau că gândul unui
singur om este o biruinţă sau o cădere pentru întreaga fire omenească, din
pricină că noi toți suntem un singur Om, o singură fire. Așadar, cei care au
păzit și au rodit dragostea pentru aproapele întru sfaturile lor, cu dreptate
sunt numiți luminoși, frumoși și sfinţi, adică sviatiteli, pentru că nimic nu
este mai frumos și mai bun decât să se sălășluiască fraţii întru unire — după
cum spune Proorocul David (Psalm 132, 1).

Pe același David îl pomenește Mântuitorul înaintea fariseilor, atunci când
aceștia îi prihăneau pe Apostoli că în zi de sâmbătă luau spre hrană grâu din
holde. Dar iată ce ne spune Tâlcuirea de Ja Luca 6, 1-5: «Și învinuindu-i fariseii
pe ucenici că „smulgeau spice, le frecau cu mâinile și mâncau”, Domnul îl
aduce în mijloc pe David». Vedem aici că graiul zice că Mântuitorul „îl aduce
în mijloc pe David”, cu un înțeles contextual de: „îl pomenește pe David”, „îl
dă drept pildă pe David”. Așadar, Domnul nu l-a adus pe David de faţă în
chip văzut și trupesc, ci l-a vestit în acel mijloc al firii omenești în care Omul
este unul singur întru Hristos Dumnezeu, iar cuvântul Său este sfat și dragoste
pentru firea omenească cea una. Având ca rădăcină latinescul medius locus,
graiul nrijloc ne arată centrul, adică acel loc față de care marginile sau punctele
de referinţă sunt la distanţe egale. Mijlocul firii omenești nu poate fi decât
Hristos, Dumnezeu-Omui, pentru că în jurul Său și întru El noi suntem „una“
(loan 17, 11).

Când iudeii, mai înainte de vremea Patimii voiau să-L omoare pe
Mântuitorul, El „trecând prin mijlocul lor” Se tăinuia pe Sine (Luca 4, 29-30;
loan 8, 59). Despre acestea, în Tâlcuirea de la Luca 14, 25-27 ni se spune astfel:
„Nu Se dădea pe Sine iudeilor, ci Se depărta și prin mijlocul lor suindu-Se, Se
tăinuia de ucigași”. Pentru a pricepe acest cuvânt „suindu-Se”, trebuie să
fim cu luare aminte ta dragostea Domnului Hristos pentru întreaga fire ome-
nească. Așadar, „S-a tăinuit” de aceștia, împreună-pătimind și neîncetân-
du-Și dragostea pentru ei, pentru că S-a pogorât și a luat asupra Sa neputința

7

și păcatul lor, și nu numai a! lor, ci al întregii umanități. lar pogorârea aceasta
a săvârșit-o Domnul Hristos în chip deplin venind în iad și omorând moartea.
Această dragoste biruitoare e așteptată și căutată de tot omul ce vine în lume,
chiar dacă rătăcirile noastre sunt adeseori atât de sfâșietoare și de
înfricoșătoare. Și Bunul nostru Domn, biruind pentru noi toți moartea prin
Înviere, S-a suit întru cele care 1 se cuvin Omului. Acestea credem că înseamnă
acel grai ce zice „suindu-Se”, și am luat drept temei cuvintele Mântuitorului:
„Cine se va înălța pe sine se va smeri, și cine se va smeri pe sine se va
înălța” (Matei 23, 12) şi: „Nimeni nu s-a suit în Cer, decât Cel Care S-a coborât
din Cer, Fiul Omului, Care este în Cer” (Ioan 3, 13).

Pe toate câte le-a făcut Domnul, întru dumnezeiasca dragoste pentru firea
omenească le-a făcut, pentru că Însuși mărturiseşte cu smerenia Sa: „Eu, în
mijlocul vostru, sunt ca unul ce slujește” (Luca 22, 27), iar loan Botezătorul Îl
propovăduiește, grăind că „în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L
știți” (loan 1, 26). Noi înșine la prăznuirea Botezului Domnului ne întâmpinăm
unii pe alții cu cuvintele: „Hristos în mijlocul nostru” și răspundem: „Este și va
fi”. Și cum nu ar fi în mijlocul nostru Cel Care ne-a grăit că acolo „unde sunt
doi sau trei, adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor”? (Matei
18, 20). Mântuitorul lisus Hristos este Cel Care a fost pus pe Cruce „în mijloc”
între tâlhari (loan 19, 18), întru a Sa putere a sfâșiat prin „mijloc” catapeteasma
templului (Luca 23, 45) și după Învierea Sa a stat în „mijlocul” ucenicilor (Luca
24, 36; loan 20, 19, 26). lar mângâierea noastră este deplină, pentru că Domnul,
prin ucenicii Săi, ne-a dăruit astfel de cuvinte: „Copiii mei, acestea vi le scriu,
ca să nu păcătuiţi, și dacă va păcătui cineva, avem mijlocitor către Tatăl, pe
lisus Hristos cel drept” (1 Joan 2, 1),

Întru această viețuire pământească este cu neputinţă a nu greși, iar greșelile
noastre vin dintru sfaturile noastre. De nu ne vom sârgui a păzi întru sfatul
minții că vieţuirea noastră pe acest pământ este mărginită și hotărnicită în timp,
foarte cu anevoie vom pricepe spre a Cui plinătate trecem prin această viaţă.

În tălmăcirea Tâlcuirii la Evanghelii, Sfântul Grigorie Dascălul și Cuviosul
Gherontie au întrebuințat adesea pentru viețuire cuvântul petrecere, foarte
cu dreptate săvârșind acest lucru. Au nu este viața noastră pământească pe
trecere? Cu adevărat, este o adâncire suitoare întru pocăință, după cum tutu-
ror ne-o dezvăluie sfatul dumnezeiescului Părinte Sofronie Saharov.

Un alt cuvânt cuprins în graiul Tâlcuirii, este a unelti cu sensul de a folosi,
a întrebuința. Astăzi a unelti este înţeles cu prisosinţă într-o noimă rea, anume:
a organiza pe ascuns, a întreprinde în taină, a coace, a pune la cale un complot, a
conspira, a conjura, a urzi, a țese. Rădăcina verbului a unelti este cuvântul unealtă.
Acest grai s-a întocmit în limba română din două cuvinte unelle] + altelle].
Așadar unealta este cea care este alcătuită din unele și altele și prin care omul

8

face unele și altele — adică pe toate cele dinafară. Deci, prin unealtă, ca printr-un
cuvânt, omul leagă lumea sa cuvântătoare de lumea necuvântătoare, însăși
partea cuvântătoare din noi fiind lucrătoare asemenea unei unelte. „Și dă
Domnul tuturor deopotrivă, că toți deopotrivă sunt cuvântători, deopotrivă
de sineși stăpânitori, iar unii cu socotință uneltim slobozenia aceasta, iar alţii
și netrebnicim dumnezeiescul dar” (Tâlcuirea de la Luca 15, 11-16).

Foarte adesea ni se întâmplă să gândim că Sfinţii au ajuns la sfinţenie și
au dobândit desăvârșirea ca pe o stare neschimbătoare, de sine stătătoare și
închisă în sine. Proiectăm astfel asupra Sfinților și sfințeniei propria noastră
gândire raționalistă și fragmentată și, apoi, în chip firesc socotim că sfințenia
este o stare de neatins; iar Sfinţii, fie sunt niște cazuri aparte ale bunăvoinţei
lui Dumnezeu, fie aparțin mai mult vremurilor îndepărtate decât zilelor
noastre. lată, așadar, cum noi înșine semănând înălțarea mândriei, culegem
adâncul deznădejdii. Rădăcina cuvântului sfânt este aceeași cu a graiului sfat:
slavonescul svetu și derivatul său sventu. Forma de început a graiului sfânt
este aceea de svânt, care s-a păstrat în limba română până spre începutul
veacului al XVIII-lea!, preschimbându-se treptat în sfânt, astfel că în tipăriturile
românești de la începutul secolului al XIX-lea îl regăsim cu prisosinţă sub
cea de a doua formă. Așadar, Sfinţii sunt deopotrivă purtători ai luminii și ai
frumuseții, precum și ai gândului, ai sfatului lui Dumnezeu pentru om. Și
plinind sfatul lui Dumnezeu pentru om, ne cuprind și pe noi toți în sfatul lor
și astfel întru ei ne facem „una“ — precum și întru Hristos „una” suntem (loan
17, 11) — pentru că și ei s-au făcut asemenea cu Domnul (2 Petru 1,4).

Dar cum au izbutit Sfinţii a ajunge la desăvârșire? Poate că am fi mirați
dacă am afla că nici un Sfânt nu a fost desâvârșit, ci fiecare dintre ei a fost de
săvârșit. Dealtfel cuvântul desăvârșit este întâlnit în tălmăcirea Tâlcuirii la
Evanghelii numai ca de săvârșit. Astfel, avem: „cuvintele cele mai de săvârșit”
în loc de „cuvintele cele mai desăvârșite”; „înțelegerea mai de săvârșit” în loc
de „înțelegerea mai desăvârșită” „omul este mai de săvârșit decât toate zidirile”
în loc de „omul este mai desăvârșit decât toate zidirile”; „săvârșirea“ în loc de
„desăvârșirea”, iar exemplele ar putea continua.

„Se spunea despre Avva Sisoe, că atunci când era să se săvârșenscă, șezând
părinţii lângă dânsul, a strălucit faţa lui ca soarele. Și le-a zis lor: lată, Avva
Antonie a venit! Și după puţin a zis: Iată, ceata Proorocilor a venit! Și iarăși,
faţa lui mai mult a strălucit. Și a zis: lată, ceata Apostolilor a venit. Și s-a

! De pildă, Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, în anul 1688, în pisania
bisericii ctitorite la Mogoșoaia, scena: „Sziânita și dumnezeiască biserica aceasta, al cărie hram
este Svântul Gheorghe...” (cf. Nicolae Iorga, Inscripții din bisericile României, vol. II, Bucureşti,
1908, p. 5).

9

îndoit [înmulţit în strălucire] faţa lui iarăși. Și se părea, ca și cum el ar fi
vorbit cu cineva și s-au rugat Bătrânii de el, zicând: Cu cine vorbești, Părinte?
Iar el a zis: Iată, Îngerii au venit să mă ia și mă rog să fiu lăsat să mă pocăiesc
puțin. Și i-au zis lui Bătrânii: Nu ai trebuinţă să te pocăiești, Părinte. Și le-a
zis lor Bătrânul: Cu adevărat, nu mă știu pe mine să fi pus început. Atunci au
cunoscut toți că este desăvârșit, Și iarăși, de năprasnă s-a făcut faţa lui ca soarele
și s-au temut toți. El le-a zis: Vedeţi, Domnul a venit. lar Domnul a zis: Adu-
ceți-mi pe vasul pustiului! Și îndată și-a dat duhul. Și s-a făcut ca un fulger și
s-a umplut toată casa (locul) de bună mireasmă”.

Istoria săvârșirii Sfântului Sisoe cel Mare am așezat-o aici după Patericul
egiptean. După cum ni se spune în Cuvântul înainte, această versiune este
diortosită după o ediţie tipărită la Râmnic. În anul 1913 a fost publicat la Iași
Patericul ce cuprinde în sine cuvinte folositoare ale Sfinților Bătrâni — după ediția
din 1828, îngrijită de Mitropolitul Grigorie Dascălul. Cu toate că nici una din
cele trei ediții vechi pomenite mai sus nu ne este cunoscută nemijlocit, înclinăm
să credem că aici, în loc de „Atunci au cunoscut toți că este desăvârșit” s-ar
afla „Atunci au cunoscut toţi că este de săvârșit”.

Dar cine era Avva Sisoe? Acela despre care el însuși spunea în chip tăinuit:
„De aș fi avut unul din cugetele lui Avva Antonie, m-aș fi făcut tot ca focul;
însă știu un om care cu osteneală poate să poarte cugetul său”. lar cugetul,
sfatul lui Avva Antonie era acela pe care îl învățase de la curelarul din
Alexandria: „Toţi se vor mântui, eu singur voi pieri”. Așadar, la săvârșirea
Avwvei Sisoe vine mai întâi Avva Antonie, cel de un gând, de un sfat cu el.
Apoi vine ceata Proorocilor, aceia care au vestit slujirea și dragostea „Mielului
lui Dumnezeu, Cel Care ridică păcatul lumii” (Joan 1, 29). După aceștia vine
ceata Apostolilor, cei care s-au făcut „tuturor toate” (1 Corinteni 9, 22) şi
„părtaşi dumnezeieștii firi” (2 Petru 1, 4). Apoi vine ceata Îngerilor, care
sunt „duhuri slujitoare, trimise ca să slujească, pentru cei ce vor fi moște-
nitorii mântuirii” (Evrei 1, 14). lar când Avva Sisoe le cere acestora să-l
îngăduie să pună început, nu primește de la Îngeri decât un îndumnezeit
surâs, pentru că smerenia lui Sisoe este cea a lui Hristos. Apoi, întru această
smerenie, dă mărturia sa spre folos firii omenești și abia atunci a venit de faţă
minunatul nostru Mântuitor, Fiul „Tatălui tuturor, Care este peste toate și
prin toate și întru toți” (Efeseni 4, 6). Și cere Domnul „vasul pustiului”, pentru
că vasul este pus în mijlocul nostru, în mijlocul firii omenești, spre a noastră
slujire și folosinţă.

Așadar sfatul Avvei Antonie a rodit întru Sisoe sfatul nemincinos că „nu
a pus început“, adică este de săvârșit nu desăvârșit.

* Publicat la ed. EOR, Alba-lutia, 1990, pp. 208-209.

10

Aceasta este pricina pentru care noi credem că în istorisirea săvârșirii Avvei
Sisoe se cade să citim „Atunci au cunoscut toți că este de săvârșit” în loc de
„Atunci au cunoscut toți că este desăvârșit”.

Precum din cuvântul Avvei Sisoe se vede că a rodit rugăciunea curelarului
din Alexandria, tot astfel de roadă a adus în graiurile sale și Sfântului Grigorie
Dascălul. Spre mărturie, este vrednică de pomenire întâmplarea ce s-a petrecut
la înscăunarea sa ca întâistătător al Ungrovlahiei.

În iarna anului 1823, Cuviosul Grigorie Dascălul a fost chemat spre a fi
ales mitropolit. A plecat de la Căldărușani pe jos, prin frigul tăios. Noaptea
trecea prin satul Tunari de lângă București, iar preotul din sat, văzându-l
prost îmbrăcat, l-a prins și l-a închis, socotind că este un călugăr hoinatr, ori
vreun prefăcut în veșminte călugărești. Și nu l-a închis oriunde, ci în cotețul
porcilor. Aici a trebuit să rămână Cuviosul Grigorie până a doua zi, când
preotul cu pricina urma să facă o cercetare. Dar, pe când se lumina de ziuă, o
slugă milostivă i-a dat drumul Cuviosului. Afară era un ger năpraznic. Astfel
a ajuns Cuviosul Grigorie la București. După ce a fost hirotonit mitropolit,
preoții din preajmă au venit să ia blagoslovenie de la noul ierarh. Când preotul
din Tunari a văzut pe cine a închis în cotețul porcilor, s-a spăimântat și nu
îndrăznea să vină înaintea arhiereului. Atunci Sfântul Grigorie i-a zâmbit și
i-a grăit cu blândeţe: „Nu te teme, părinte, căci porcii sfinţiei tale s-au purtat
bine cu mine”.

În aparenţă, aceste cuvinte ale mitropolitului erau o rostire glumeaţă, ce
avea în ea blândețea mustrării. Dar cei care se aflau atunci în acea obște și
aveau urechi de auzit, puteau să priceapă care era măsura celui care era înscă-
unat mitropolit. lată ce putem citi în Tâlcuirea de la Luca 15, 11-16 (pilda fiului
risipitor): „Toţi cei care se tăvălesc în noroiul faptelor celor de necinste și al
patimilor celor materialnice, «porci» sunt, deoarece ochii porcului niciodată
nu pot vedea cele de sus, fiindcă au ciudată alcătuire. Pentru aceasta și porcarii,
când prind vreun porc și nu pot să-l facă să tacă, îl întorc cu capul în sus și îl
fac pe el de strigă mai puţin, căci viind oarecum spre vederea celor ce niciodată
nu le-a văzut și, privind cele de sus, se spăimântează și tace. Întru acest fel
sunt ochii celor care cresc întru cele rele, niciodată nu văd cele de Sus”. Așadar,
Cuviosul Grigorie nici nu-l judecă, nici nu-l osândește pe acel preot, ci
zâmbindu-i și cu blândeţe grăindu-i, îi spune: „Nu te teme, părinte, pentru
că porcii din cotețul în care m-ai închis s-au purtat bine cu mine și nu mi-au
făcut nici un rău. Însă nici gândurile tale, care sunt porcești — pentru că pe
om, făptura cea cuvântătoare o pui împreună cu porcii cei necuvântători —
nu mi-au făcut nici un rău, pentru că le-am luat asupra mea și le-am purtat
întru dragostea lui Hristos pentru firea omenească și astfel s-au purtat bine cu
mine, căci slava și dragostea pe care o dă Hristos este asemenea pentru mine,

i

precuim și pentru tine. Deci, ia aminte la cele dinlăuntru ale tale, și primind
sfatul şi rugăciunea mea, fă-te de săvârșit”.

Întru acest chip, petrecerea lăuntrică a Cuviosului Grigorie s-a arătat a fi
„ascunsă cu Hristos întru Dumnezeu” (Coloseni 3, 3). lată, dar, că și Cuviosul
Grigorie Dascălul s-a socotit pe sine de săvârșit și nu desăvârșit.

Sfinţii, ca unii care se socotesc de săvârșit, își uneltesc cuvintele sfatulzui lor
întru o nevoinţă în care prin dragostea lui Dumnezeu nu circumscriu nici
cuvintele, nici lucrurile, nici făpturile, nici firile, nici ipostasurile. Pentru că,
întâi de toate, tot ceea ce se circumscrie poate fi supus lucrării slavei deșarte
și nesmereniei; în al doilea rând, circumscrierea, mijlocind închiderea în sine,
ne desparte de dumnezeiasca dragoste, iar în al treilea rând, această lucrare
de circumscriere nu este proprie ființării dumnezeiești.

Fie, dar, ca și noi să ne petrecem această viaţă uneltind cuvintele noastre
întru sfatul cel de săvârșit, iar Dumnezeu, atunci când va socoti de cuviinţă,
ne va face părtași ai suspinului Duhului Sfânt.

Acestea fiind spuse, nu ne rămâne decât să nădăjduim că această ediţie a
Tâlcuirii Sfântului Teofilact va aduce un oarecare folos îndeobște. Inainte de a
încheia, cerem iertare tuturor acelora care ar fi săvârșit mult mai bine decât
noi această muncă. Întru osteneala diortosirii nu am purces fălindu-ne „cu
caii și cu căruțele” noastre (Psalm 19, 8), ci ca unii care știm că întru adevăr
suntem sleiți de foame și de sete, „nu foamete de pâine și nu sete de apă, ci
de auzit cuvintele Domnului” (Amos 8, 11). lertaţi-ne, fraților și vă rugăm să
pliniți cu rugăciune toate neajungerile și neputințele noastre.

Aducem mulțumirile noastre: Mihaelei Voicu și lui Nicolae Ghincea,
directorii Editurii Sophia, pentru înțelegerea statornică pe care ne-au arătat-o
până la finalizarea ediţiei; lui Marcel Bouroș, președintele Fundaţiei Sfinţii
Martiri Brâncoveni, pentru prietenia și sprijinul cu care ne-a întâmpinat;
doamnei dr. Meda Hotea, de la secția Colecții Speciale a B.C.U. Cluj-Napoca,
precum și doamnei Mariana Soporan, pentru generozitatea lor; Cosminei
Tămaș, pentru sfătuirea lingvistică dată în realizarea acestei ediții; Adrianei
Goilav, pentru realizarea copertelor și a miniaturilor Evangheliștilor; lui Florin
Todea pentru bunăvoința sa și pentru tot materialul bibliografic, precum și
tuturor celor care ne-au ajutat în chip știut, sau neștiut de noi.

L. S. Desartovici

12

DESPRE EDIȚIA DE FAȚĂ

În seria tâlcuirilor patristice la Noul Testament inaugurată de editura Sophia,
Tâlcuirea Evanghelici de la Marcu este cel de-al doilea volum publicat spre întregirea
comentariului Sfântului Teofilact al Bulgariei la Sfintele Evanghelii.

Criteriile științei textologice moderne au impus ca metodă în impri-marea
textelor de literatură veche, redarea acestora în veșmântul lingvistic în care
au fost elaborate. Susţinem întru totul aceste rigori științifice în cazul în care
se dorește o ediţie academică, critică, destinată în exclusivitate specialiștilor.
Deoarece ediţia de faţă a scrierilor Sfântului Teofilact se dorește a fi o unealtă
duhovnicească în mâna oricărui creștin care ia aminte la poruncile Domnului,
metoda folosită în diortosirea și redactarea Tâlcuirii la Evanghelii a fost în
armonie cu scopul propus.

Textul Tâlcuirii la cele patru Evanghelii a fost transliterat din chirilică după
ediția de la 1805, fiind apoi verificat și comparat din nou cu ediţia originală.
Forma transliterată verificată a stat la baza diortosirii textului. Diortosirea
era absolut necesară pentru ca textul să devină în întregime accesibil și
inteligibil cititorului contemporan. În locurile — puţin nume-roase, de altfel -
în care am întâmpinat dificultăți în precizarea sensului, am consultat câteva
ediţii (mai vechi sau contemporane) ale Tâlcuirii la Evanghelii a Sfântului
Teofilact. Apoi forma finală a diortosirii a fost confruntată și comparată din
nou cu ediția originală de la 1805, făcându-se astfel o ultimă verificare asupra
muncii întreprinse. Ne-am străduit să întrebuințţăm instrumentele lingvistice
astfel încât profunzimea și ținta duhovnicească a tâlcuirii! să nu fie deloc
păgubită, cu atât mai mult cu cât în tălmăcirea Cuvioșilor nemțeni se cuprinde
un adevărat tezaur de duhovnicie și de limbă românească veche. Bogăția
materialului lexico-semantic, articulat într-o topică flexibilă cu nuanţă
retoric-discursivă este specifică textelor cu caracter omiletic din literatura
noastră veche. Ne-am dorit ca prin munca de diortosire să nu umbrim și să
nu păgubim limba Tâlcuirii, care este plină de frumuseţe, vitalitate și
adâncime, păstrând înțelesurile adânci ale graiului bisericesc. Din această
pricină, au fost evitate cu totul neologismele, fiind păstrate mai toate cuvintele
vechi care până astăzi sunt întrebuințate în textele bisericești și liturgice.

În ce privește redactarea și structurarea conținutului lucrării, sunt
necesare mai multe precizări.

Atât viaţa Sfântului Marcu scrisă pe scurt de Sfântul Sofronie, cât și cea
scrisă de Sfântul Mucenic Dorotei, au fost înlocuite cu viaţa Sfântului Apostol

1 Vezi tâlcuirea Sfântului Teofilact la Matei 5, 13.

13

Marcu, scrisă pe larg și publicată în Viețile Sfinților — ediţia îngrijită de Părintele
loanichie Bălan.

„Capetele Evangheliei” (care nu sunt altceva decât titlurile capitolelor)
prezente în ediţia 1805, au fost trecute de noi în cadrul Cuprinsului, iar titlului
fiecărui capitol din ediţia de față i-am subordonat printr-o notă titlul original
al capitolului din ediţia 1805. Pentru înlesnirea unei priviri de ansamblu
asupra structurii Evangheliilor, s-a alcătuit la fiecare Evanghelie o Scară a
întocmirii. Aici sunt înfățișate în idei rezumative toate cele prezentate în
capitolele Evangheliilor, fiind indicate și versetele corespunzătoare.

În ce priveşte textul Sfintelor Evanghelii, acesta a fost actualizat după
ediția sinodală a Sfintei Scripturi din anul 1988, deoarece această ediție a
cunoscut după 1989 mai multe reeditări și se bucură în momentul de faţă de
cea mai largă răspândire în rândul credincioșilor. Acolo unde există deosebiri
între versetele tâlcuite în ediţia de la 1805 și ediția mai sus pomenită,
diferenţele sunt precizate prin numeroase note.

Pentru a înlesni o vedere unitară asupra întregii tâlcuiri a Sfântului Teofilact
la Evanghelii, dar și asupra întregii Scripturi prin intermediul tâlcuirii, am
subordonat fiecărui verset (sau grup de versete) trimiterile biblice prezente în
ediţia din 1805, cumulându-le cu cele din ediția din 1988 a Sfintei Scripturi.
Aceste trimiteri au fost confruntate și îmbogăţite cu cele din ediția Noului
Testament comentat al ÎPS Bartolomeu Valeriu Anania.

Scoliile și însemnările Cuvioșilor Gherontie și Grigorie sunt marcate prin
note precedate de indicaţia: [1805]. Toate celelalte note și însemnări aparțin
ediției de faţă.

Pentru înlesnirea utilizării acestei tâlcuiri, în antetul fiecărei pagini este
indicat numărul capitolului din Evanghelie; înaintea fiecărui verset (sau grup
de versete) este indicat capitolul și numărul versetului, iar în alcătuirea
indicilor nu s-a făcut trimitere la numărul de pagină, ci la versetul sau grupul
de versete tâlcuite.

Referințele biblice din textul tâlcuirii sunt cele din ediţia 1805, însă acestea
au fost completate cu trimiteri scripturistice la toate textele citate în cadrul
tâlcuirii și care nu sunt identificate în traducerea Cuvioșilor Gherontie și
Grigorie. Toate referinţele biblice din textul tâlcuirilor au fost sistematizate
într-un Indice scripturistic.

Pentru o orientare tematică în cadrul Tâlcuirii, s-a alcătuit un Indice real și
onomastic prin intermediul căruia cei interesaţi vor putea afla grabnic care
este învățătura Sfântului Teofilact privitor la diferite teme.

S-a alcătuit, de asemenea, un Indice al numelor proprii tâlcuite de către Sfântul
Teofilact și un Izadice al referințelor evanghelice ușor de reținut sau care sunt întrebuințate
deseori. Acesta din urmă ne poate fi foarte util celor care nu cunoaștem integral

14

textul Evangheliei, ci doar am reținut anumite pasaje prin intermediul lecturilor
particulare sau a citirilor din timpul sfintelor slujbe.

Acestor indici li se alătură în acest volum două anexe editoriale: (1) Cele mai
de căptenie porunci ale Domnului cuprinse în Vechiul și Noul Testament, adunate de
către Sfântul Nicodim Aghioritul; (2) Îndrumar pentru citirea Apostolului și Sfintei
Evanghelii de către slujitorii și credincioșii în toate zilele de peste an și la felurite rânduteli.

Ne-am străduit ca prin tot aparatul auxiliar, Tâlcuirea la Evanghelii să
devină un instrument util în strădania de înţelegere și propovăduire a
Cuvântului lui Dumnezeu, dar mai cu seamă și întâi de toate ne dorim ca
acesta să fie un sprijin real pentru cei care se sârguiesc să fie cu luare aminte
în viața lăuntrică. Motivația care a stat la baza alcătuirii indicilor este un
cuvânt al Sfântului Ignatie Briancianinov, prin care ne învață așa: „Ţi-a venit
în minte un gând bun? Oprește-te! În nici un caz nu te gândi să-l pui în
practică fără a-l examina, fără a medita. Simţi în inimă vreo înclinație bună?
Oprește-te! Nu te lăsa dus de ea. Consultă Evanghelia. Vezi dacă gândul tău
cel bun, înclinația ta cea bună sunt conforme cu sfintele învățături ale
Domnului. Vei vedea foarte repede că nu există nici o legătură între binele
evanghelic și binele firii omenești căzute. Binele firii noastre căzute este
amestecat cu răul, de aceea el însuși a devenit rău, după cum o mâncare
delicioasă și sănătoasă devine otravă când este amestecată cu aceasta”?

Cei care iau aminte la acest cuvânt al Sfântului Ignatie vor înţelege că acești
indici sunt de neapărată trebuinţă, atât din pricina împrăștierii minţii, datorată
feluritelor pricini, cât și din cauza neputinței și uitării, cărora, ca unii ce suntem
oameni, toți ne supunem într-o măsură mai mare sau mai mică.

Unele adnotări din ediţia de față cuprind lămuriri asupra textului, dar și
câteva pasaje din unele scrieri ale Părinților filocalici. Aceste pasaje patristice
nu au scopul de a-i exaita pe cititori punându-le înainte cuvinte și învățături
ale Sfinţilor, ci întâi de toate completează și dezvoltă tâlcuirea Sfântului
Teofilact, dar deopotrivă ne arată și cât este de mică măsura duhovnicească a
celor care trăim în aceste vremuri. În privința citirii sfintelor cuvinte, Sfântul
Nil Sorski (1433-+1508) scria: „Cei împovăraţi de multe păcate și bântuiţi de
patimi sunt nevrednici chiar și să audă asemenea cuvinte, Însă, punându-ne
nădejdea în harul lui Dumnezeu, suntem îndemnați să ținem cuvintele
sfintelor scrieri în mințile noastre, ca măcar să sporim în conștiința decăderii
în care umblăm'?.

Înţelegem de aici că apropierea noastră de sfintele cuvinte se poate face
numai prin rugăciune și prin citire cu luare aminte. Din această pricină, am

? Sfântul Ignatie Briancianinov, Fărâmiturile Ospăţului, ed. ROR Alba Iulia, cap. VII, p. 24.
3 Cf. Cuviosul Paisie de la Neamţ, Autobiografia unui stareț, ed. Deisis, Sibiu, 199%, p. 15,

15

așezat în primele pagini ale acestei cărți Rugăciunea înainte de citirea din Sfintele
Cărţi alcătuită de către Sfântul loan Gură de Aur. Fiind așezată astfel, cititorul
o va găsi foarte ușor de fiecare dată când va dori să citească din Tâlcuirea
Evangheliei. Dar, în volumul de faţă se află și Canonul de umilință, sinaxarul și
acatistul Sfântului Teofilact alcătuit de monahul Coprie, iar cei care doresc se pot
apropia prin rugăciune de autorul acestei tâlcuiri la Evanghelii, dobândind
ocrotire și ajutor, dar și o înțelegere mai adâncă a învățăturilor sale. Suntem
încredințați că această rânduială de rugăciune va fi de ajutor tuturor celor care
râvnesc poruncilor evanghelice, dar doresc și să se apropie de Sfântul Teofilact
prin smerită-cugetare, spre a se învrednici de mijlocirile și ocrotirea sa caldă.

Prin zăbovirea în rugăciune și prin împlinirea poruncilor evanghelice
vom dobândi luare aminte și vom înţelege cu adevărat cele care se petrec în
viaţa noastră lăuntrică și neîndoielnic este că vom pricepe și pruncia
duhovnicească în care se află creștinătatea zilelor noastre.

Într-un articol al său, intitulat Cuvinte pentru „vremea de pe urmă”t,
academicianul Virgil Cândea ne spunea că astăzi mai mult ca oricând
învăţăturile Sfinţilor ne sunt foarte la îndemână, deoarece „cărțile lor cu greu
obținute, tălmăcite, copiate în trecut, ne așteaptă, colbuite, pe rafturi, sau ne
îmbie în ediții frumos tipărite și accesibile în librării, la pangar sau în chioșcuri,
pe ulițe și în pieţe”.

Între aceste cărți se numără și Tâlcuirea celor patru Evanghelii a Sfântului
Teofilact, care nădăjduim să nu devină o carte „colbuită” din pricină că se află
pe rafturile bibliotecilor și nu este cercetată de nimeni. Transcriind din chirilică
textul tâlcuirii de la 1805, am putut vedea că pe numeroasele file ale cărții de
acum două veacuri sunt presărate multe picături de ceară, care ne spun în chip
tainic că această Tâlcuire a fost pricină de sfinte privegheri. De aceea, se cuvine
să ne aducem aminte de neamul din care ne tragem și să nu uităm că la
Înfricoșătoarea Judecată în sânul neamului românesc ne vom afla dimpreună
cu toţi înaintașii noștri care și-au sfințit viața prin împlinirea poruncilor și prin
dragostea cea nemincinoasă a Evangheliei. După aceste porunci vor fi judecate
toate veacurile, toate neamurile și fiecare dintre noi în parte.

Mulţumind tuturor celor ce s-au sârguit și au trudit în felurite chipuri
slujind această carte, nădăjduim către Domnul, Cel Care nimic nu trece cu
vederea și poate să răsplătească prin belșug de daruri și milostivire. Purtării
Sale de grijă din dragostea pentru om, datorăm orice lucru bun, după cum ni
se spune și în Cuvântul către cititor al Cuvioșilor Gherontie și Grigorie: „Deci,
toți cei ce voiţi să vă faceți fii ai zilei și ai luminii și să nu umblați întru întunericul
neștiinței; toți cei ce voiți să aveți viața Domnului, ca o oglindă înaintea ochilor

1 În revista Schimbarea la față, nr, 3, 1997, p. 1.

16

voştri celor sufletești, și după dânsa să urmaţi; toți cei ce voiţi să știți tainele
Întrupării Domnului, și dogmele credinţei noastre, ca să puteţi da răspuns,
după cuvântul Apostolului, pentru credinţa cea dintru voi; toți cei ce voiţi să
vă povăţuiţi la calea mântuirii și să nu vă poticniţi în prăpăstiile pierzării,
primiţi-o cu bucurie și o cetiți cu osârdie, mulțumind lui Dumnezeu Celui Ce
a iconomisit de a dobândit și Neamul nostru această vistierie”.

Înainte de a încheia, vom cere iarăși iertare tuturor cititorilor, punând
înainte o parte din cuvintele tipografilor ediţiei din 1805: „lar cei ce v-aţi
învrednicit cu luminarea minții, a privi în oglinda darului, bucuraţi-vă întru
Domnul. Și orice greșeală veți afla, îndreptaţi-o cu duhul blândețelor, că întru
îndelungată vreme săvârșindu-se acest lucru de suflet folositor, știm că și
greșeli vom fi făcut: unele pentru multa osteneală, fiind firea îngreuiată, iar
altele pentru supărarea nopții, căci și noaptea de multe ori o am avut în loc
de zi. Cu plecăciune, dară, ne rugăm ca să ne iertaţi, căci și noi oameni suntem
cuprinși de slăbiciunea firii, care nu lasă pe nici un om a fi fără de greșeală”.

Fie, dar, ca toţi dimpreună, iertându-ne unii pe alții, să păzim dragostea
lui Dumnezeu și prin aceasta fiind și noi „păziți de Dumnezeu“, cu frică, cu
credinţă și cu inimă curată să ne apropiem de Sfintele Taine ale lui Hristos,
care ne vor înnoi în înfrățirea veselitoare și veșnică cu toți cei mântuiți. lar
dacă acest lucru se va săvârși prin fapte, în chip tainic Sfântul Teofilact va
revărsa și asupra noastră binecuvântarea saf, zicând: „Fie ca Dumnezeu, al
Căruia ești și Care te are, să te păzească de tot răul și nenorocirea, să te judece
cu dreptate după milele Sale desăvârșite și, când tu vei fi devenit mirosul
bunei miresme a lui Hristos, El să te înalțe pe altarul ceresc și să facă din tine
cădelniţă înțelegătoare, ca să dăruiești ca jertfă toate darurile mâinilor și
lucrărilor tale și ca ardere de tot să aduci mireasma bineplăcută și bineprimită
a tuturor virtuților tale”.

* „Teofilact” înseamnă „păzit de Dumnezeu”.
* Sfântul Teofilact încheia cu această binecuvântare una dintre scrisorile sale către fosta
împărăteasă Maria (cf. P. Gautier, Theophiylacte d'Achrida — Lettres, Tesalonic, 1986, pp. 140-141).

17

DESPRE CELE PATRU ÎNȚELESURI
ALE SFINTEI SCRIPTURI* ae ai

Patru sunt chipurile în care se tâlcuiește Sfânta Scriptură: istoric, adică
potrivit literei și după istorie; anagogic, adică după înalta înţelegere; alegoric,
adică sub cele spuse se înțeleg altele, ascunse; și fropologic, adică pentru
îndreptarea năravurilor.

Înţelesul istoric este cel care cuprinde lucruri trecute, care nu trebuiesc
altfel înţelese și nici nu sunt închipuire a altui lucru.

Anagogic, când, prin spusele Scripturii ne suim de la Biserica pământească
la cea cerească, de la oameni la Îngeri, de la zidiri la Ziditor, până la Cea Una
Sfânta și Preaînalta Treime, de unde nu este cu putinţă a trece mai înainte.
Adică atunci când zicem: „Întru început a făcut Dumnezeu Cerul și pă-
mântul” (Facere 1, 1), prin „Cer'” înțelegem pe Îngeri, iar prin „pământ”, pe
oameni. Încă și ceea ce zice David: „Că M-am jurat întru mânia Mea: «Nu
vor întra întru odihna Mea»” (Psalm 94, 12; Evrei 3, 11); s-a jurat, zice Domnul,
să nu intre evreii cei neascultători și împietriți la inimă în pământul făgă-
duinței, în Palestina. Potrivit spuselor, adică după chipul istoric, înțelegem
chiar pământul Palestinei; dar anagogic, adică după înalta înțelegere, înțe-
legem viața cea veșnică, adică aceea în care este adevărata odihnă.

lar alegoric, este chipul în care potrivim cele spuse în Sfânta Scriptură la
Hristos, la Trupul Său tainic și la Biserica cea pământească. Adică: Avraam a
avut, potrivit cuvintelor, deci potrivit istoriei doi feciori, unul din Agar slujnica
[Ismail] și altul din Sarra cea slobodă [Isaac]. Alegoric, adică după chipul în
care una se spune și alta se înțelege, Avraam închipuie pe Dumnezeu, Care
are doi fii: iudeii din sinagogă și creștinii din Biserică — creștini care sunt în
slobozenia darului lui Hristos —, iar iudeii sunt sub slujirea și robia închipuirii
Legii lui Moise, după cum tâlcuiește marele Pavel în Epistola către Galateni
(4, 22-30). Incă și prin arca lui Noe — având dobitoace curate și necurate —,

* Pentru că această carte se adresează înțâi de toate creștinilor simpli care râvnesc la
împlinirea poruncilor și poate că nu tuturora le este cunoscut ce anume reprezintă fiecare din
înțelesurile Sfintei Scripturi, aşezăm mai jos o însemnare privind deslușirea acestora. Această
lămurire o găsim în ediția românească a Tâlcuirii Sfântului Teofilact, anume ca notă explicativă
în comentariul de la Matei 12, 7-8.

e RARA,

18

potrivit chipului alegoric de înțelegere vedem Biserica cea pământească, ce
cuprinde și drepţi și păcătoși.

Iar tropologic este chipul îndreptător de năravuri [moral] care, prin
Scripturi moravurile oamenilor și viaţa lor le îndreaptă de la răutate, către
fapta cea bună. Așa este capitolul 12 de la Matei, capitolul 11 de la Luca și 3 de
la Marcu, în care se arată lisus scoțând dracul, după care cel mut și surd
grăiește. Aici, tropologic — adică după chipul cel îndreptător de moravuri —
se înțelege păcătosul, „surd” că nu voiește să audă dumnezeieștile cuvinte și
„mut”, că nu primește spovedania; „drac” este păcatul cel de moarte; iar
păcătosul venind la Hristos — adică la preotul lui Dumnezeu — și mărturi-
sindu-și păcatele sale se izbăvește prin iertarea preoțească de păcatele cele
de moarte și grăiește, binecuvântând pe Dumnezeu prin lucrarea faptelor
bune. Încă și cele spuse de Dumnezeu în Deuteronon: „Să nu legi gura boului
care treieră” (Deuteronom 25, 4), după slovă s-au spus pentru boi, dar tro-
pologic, se înţelege pentru învăţători, care învățând poporul, nu sunt opriți
să se hrănească din lucrurile și veniturile Bisericii, după cum tâlcuiește marele
Pavel în Epistola întâi către Corinteni (9, 1-18).

Deci, în patru feluri se face citirea Sfintei Scripturi: istoric — potrivit
cuvintelor; anagogic — după chipul unei înțelegeri mai înalte; alegoric — când
înțelegem altceva decât cele spuse și tropologic — adică în chipul îndreptător
de năravuri [moral]. Se cuvine a ști că nu toate cuvintele Scripturii pot fi
tâlcuite în toate aceste feluri, ci unele se tâlcuiesc numai într-un fel, altele în
două sau în trei și altele în toate aceste patru feluri.

19

CANONUL DE UMILINȚĂ,
„ACATISTUL ȘI SINAXARUL
CELUI ÎNTRE SFINȚI PĂRINTELE NOSTRU

TEOFILACT,
ARHIEPISCOPUL OHRIDEI ȘI BULGARIEI

Alcătuire a lui Coprie monahul
Spre știință

În ziua a treizeci și una a lunii decembrie, se săvârșește pomenirea Cuvioasei Maicii
noastre Melania Romana, a Cuviosului Zotic, hrănitorul de orfani și a celor dimpreună
cu dânșii prăznuiţi. Însă, din pricină că întru această zi se odovăiește Praznicul Nașterii
Domnului Hristos, în rânduiala bisericească slujba Cuvioasei Melania se găsește în ziua
de 30 decembrie. lar în ziua a treizeci și una se pune numai Slujba Praznicului Nașterii,
afară de Litie, Polieleu, Vohod, Paremii și Antifoanele de la Liturghie.

În ziua a treizeci și una a lunii decembrie se săvârșește și pomenirea Sfântului
Teofilact, Arhiepiscopul Ohridei și Bulgariei. lar dacă oareunde va fi hram sau va voi cel
mai mate, se va săvârși înaintea Utreniei rânduiala canonului de umilință, a sinaxarului
și a acatistului acestui Sfânt Părinte. lar acolo unde nu este hram, cei râunitori și iubitori
de Sfinţi de voiesc, pot să citească aceste rugăciuni fie la săvârșirea prăznuirii Sfântului,
fie înainte de a citi din dumnezeieștile sale învățături, sau încă și în pravila de rugăciune
zilnică ori la vreme de ispitire și tulburare a minții.

Acolo unde cel mai mare voiește a se citi numai sinaxarul Sfântului Teofilact, fără de
canonul cel de umilință și acatist, se va săvârși această rânduială:

După cântarea a V-a a Canonului, se citește sinaxarul Sfintei Melania, al Sfântului
Zotic hrănitorul de orfani, făcând și pomenirea Sfântului Ermie din Vidin (netrecut în
Minei): Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Ermie din Vidin, care de
sabie s-a săvârșit; urmând cu pomenirea soborului Sfinţilor prăznuiți întru această zi,
după cum arată și rânduiala Mineiului pe 31 decembrie.

Apoi, îndată se va urma așa: Tot în această zi, pomenirea Sfântului Teofilact,
Arhiepiscopul Ohridei și Bulgariei, citindu-se cu luare-aminte și cu evlavie viața
Sfântului, ce în scurt s-a scris și s-a așezat mai jos.

Din pricină că în Mineiul pe decembrie nu este trecută și pomenirea Sfântului lerarh
Petru Movilă, care este român ie neam și care a fost canonizat de curând de Biserica
Ortodoxă a Llcrainei, după ce se sfârșește de citit sinaxarul Sfântului Teofilact, se va face
și pomenirea acestui Sfânt: Tot în această zi, pomenirea Sfântului Petru Movilă,
Mitropolitul Kievului, care în pace s-a săvârșit.

Apoi se va încheia așa: Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne
mântuiește pe noi. Amin.

2 a e ea a EET ae

20 CANONUL DE UMILINȚĂ

Preotul dă obișnuita binecuvântare, zicând:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și
în vecii vecilor. Amin.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea
ești și toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viaţă, vino și
te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și
mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe
noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii
vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele

noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Stinte, cercetează și vindecă
neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori). Slavă... Și acum...

Tatăl nostru, Care ești în Ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta,
facă-se voia Ta, precum în Cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă
dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșealele noastre, precum și noi iertăm
greșiților noștri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuiește de cel rău.

Că a Ta este împărăţia, puterea și slava, a Tatălui şi a Fiului și a Sfântului
Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Apoi troparele, glasul al 6-lea:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că, nepricepându-ne
de nici un răspuns, această rugăciune aducem ie, ca unui Stăpân, noi
păcătoșii robii tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu te mânia
pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un milostiv
și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul nostru, și
noi suntem poporul Tău; toţi lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de
Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne
mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

SINAXARUL ȘI ACATISTUL | 21

Apoi Simbolul Credinței:

Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul Cerului și al
pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute. Și întru Unul Domn lisus
Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai
înainte de toți vecii; lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu
adevărat, născut, iar nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin care toate s-au
făcut; Care, pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât
din Ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și S-a tăcut
om; și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat și a pătimit și S-a
îngropat; și a înviat a treia zi, după Scripturi; și S-a înălțat la Ceruri şi şade
de-a dreapta Tatălui; și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a
Cărui împărăție nu va avea sfârșit. Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață
Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cela Ce împreună cu Tată! și cu Fiul este
închinat și slăvit, Care a grăit prin Prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească
și apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Aștept
învierea morţilor. Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Psalmul 118 (Catisma a XVII-a):
Starea întâi:

Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în Legea Domnului. Fericiţi
cei ce păzesc poruncile Lui și-L caută cu toată inima lor, că n-au umblat în
căile Lui cei ce lucrează fărădelegea. Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie
„iubite foarte. O, de s-ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile Tale!
Atunci nu mă voi rușina când voi căuta spre toate poruncile Tale.
Lăuda-Te-voi întru îndreptarea i inimii, ca să învăţ judecăţile dreptății Tale.
Îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi până în sfârșit. Prin ce își va îndrepta
tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale. Cu toată inima Te-am căutat
pe Tine; să nu mă lepezi de la poruncile Tale. În inima mea am ascuns
cuvintele Tale, ca să nu greșesc Ţie. Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă
îndreptările Tale. Cu buzele am rostit toate judecăţile gurii Tale. În calea
mărturiilor Tale m-am desfătat, ca de toată bogăţia. La poruncile Tale voi
cugeta și voi cunoaște căile Tale. La îndreptările Tale voi cugeta și nu voi
uita cuvintele Tale. Răsplătește robului Tău! Voi trăi și voi păzi ponuncile
Tale. Deschide ochii mei și voi cunoaște minunile din Legea Ta Străin
sunt eu pe pământ, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale. Aprins e
sufletul meu de dorirea judecăților Tale, în toată vremea. Certat-ai pe cei
mândri; blestemaţi sunt cei ce se abat de la poruncile Tale. la de la mine
ocara și defăimarea, că mărturiile Tale am păzit. Pentru că au șezut

23 CANONUL DE UMILINȚĂ

căpeteniile și pe mine mă cleveteau, iar robul Tău cugeta la îndreptările
Tale. Că mărturiile Tale sunt cugetarea mea, iar îndreptările Tale, sfatul
meu. Liipitu-s-a de pământ sufletul meu; viază-mă, după cuvântul Tău.
Vestit-am căile mele și m-ai auzit; învață-mă îndreptările Tale. Fă să înțeleg
calea îndreptărilor Tale și voi cugeta la minunile Tale, Istovitu-s-a sufletul
meu de supărare; întărește-mă întru cuvintele Tale. Depărtează de la mine
calea nedreptății și cu Legea Ta mă miluiește. Calea adevărului am ales și
judecăţile Tale nu le-am uitat. Lipitu-m-am de mărturiile Tale, Doamne,
să nu mă rușinezi. Pe calea poruncilor Tale am alergat, când ai lărgit inima
mea. Lege pune mie, Doamne, calea îndreptărilor Tale și o voi păzi pururea.
Înţelepţește-mă și voi căuta Legea Ta și o voi păzi cu toată inima mea.
Povăţuiește-mă pe cărarea poruncilor Tale, că aceasta am voit. Pleacă inima
mea la mărturiile Tale și nu la lăcomie. Întoarce ochii mei ca să nu vadă
deșertăciunea; în calea Ta viază-mă. Împlinește robului Tău cuvântul Tău,
care este pentru cei ce se tem de Tine. Îndepărtează ocara de care mă tem,
căci judecăţile Tale sunt bune. Iată, am dorit poruncile Tale; întru dreptatea
Ta viază-mă. Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după
cuvântul Tău și voi răspunde cuvânt celor ce mă ocărăsc, că am nădăjduit
în cuvintele Tale. Să nu îndepărtezi din gura mea cuvântul adevărului,
până în sfârșit, că întru judecăţile Tale am nădăjduit. Și voi păzi Legea Ta
pururea, în veac și în veacul veacului. Am umblat întru lărgime, că
poruncile Tale am căutat. Am grăit despre mărturiile Tale înaintea
împăraților și nu m-am rușinat. Am cugetat la poruncile Tale, pe care le-am
iubit foarte. Am ridicat mâinile mele la poruncile Tale, pe care le-am iubit
și am cugetat la îndreptările Tale. Adu-Ți aminte de cuvântul Tău, către
robul Tău, întru care mi-ai dat nădejde. Aceasta m-a mângâiat întru
smerenia mea, că cuvântul Tău m-a viat. Cei mândri m-au batjocorit peste
măsură, dar de la Legea Ta nu m-am abătut. Adusu-mi-am aminte de
judecăţile Tale cele din veac, Doamne și m-am mângâiat. Mâhnire m-a
cuprins din pricina păcătoșilor, care părăsesc Legea Ta. Cântate erau de
mine îndreptările Tale, în locul pribegiei mele. Adusu-mi-am aminte de
numele Tău, Doamne și am păzit Legea Ta. Aceasta s-a făcut mie, că
îndreptările Tale am căutat. Partea mea ești, Doamne, zis-am să păzesc
Legea Ta. Rugatu-m-am feţei Tale, din toată inima mea, miluiește-mă
după cuvântul Tău. Cugetat-am la căile Tale și am întors picioarele mele
la mărturiile Tale. Gata am fost și nu m-am tulburat să păzesc poruncile
Tale. Funiile păcătoşilor s-au înfășurat împrejurul meu, dar Legea Ta
n-am uitat. La miezul nopții m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru
judecăţile dreptăţii Tale. Părtaș sunt cu toţi cei ce se tem de Tine și păzesc

SINAXARUL ȘI ACATISTUL 23

poruncile Tale. De mila Ta, Doamne, este plin pământul; îndreptările
Tale mă învaţă. Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvântul
Tău. Învaţă-mă bunătatea, învățătura și cunoștința, că în poruncile Tale
am crezut. Mai înainte de a fi umilit, am greșit; pentru aceasta, cuvântul
Tău am păzit. Bun ești Tu, Doamne, și întru bunătatea Ta învață-mă
îndreptările Tale. Înmulţitu-s-a asupra mea nedreptatea celor mândri,
iar eu, cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale. Închegatu-s-a ca
grăsimea inima lor, iar eu cu Legea Ta m-am desfătat. Bine este mie că
m-ai smerit, ca să învăţ îndreptările Tale. Bună-mi este mie Legea gurii
Tale, mai mult decât mii de comori de aur și argint.

Slavă... Și acum... Aliluia (e trei ori), cu închinăciuni, iar dacă această
rânduială de rugăciune se săvârșește în Postul Mare, se fac metanii. Doamne
miluiește (de trei ori). Slavă... Și acum...

Starea a doua:

Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit, înțelepțește-mă și voi învăța
poruncile Tale, Cei ce se tem de Tine mă vor vedea și se vor veseli, că în
cuvintele Tale am nădăjduit. Cunoscut-am Doamne, că drepte sunt
judecăţile Tale și întru adevăr m-ai smerit, Facă-se, dar, mila Ta, ca să mă
mângâie, după cuvântul Tău, către robul Tău. Să vină peste mine îndurările
Tale și voi trăi, că Legea Ta cugetarea mea este. Să se rușineze cei mândri,
că pe nedrept m-au nedreptăţit; iar eu voi cugeta la poruncile Tale. Să se
întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine și cei ce cunosc mărturiile Tale. Să
fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă rușinez. Se
topește sufletul meu după mântuirea Ta; în cuvântul Tău am nădăjduit.
Sfârșitu-s-au ochii mei după cuvântul Tău, zicând: «Când mă vei
mângâia?». Că m-am făcut ca un foale la fum, dar îndreptările Tale nu
le-am uitat. Câte sunt zilele robului Tău? Când vei judeca pe cei ce mă
prigonesc? Spusu-mi-au călcătorii de lege deșertăciuni, dar nu sunt ca
Legea Ta, Doamne. Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m-au
prigonit. Ajută-mă! Puțin a fost de nu m-am sfârșit pe pământ, dar eu
n-am părăsit poruncile Tale. După mila Ta viază-mă și voi păzi mărturiile
gurii mele. În veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în Cer, în neam și în
neam adevărul Tău. Întemeiat-ai pământul și rămâne. După rânduiala Ta
rămâne ziua, că toate sunt slujitoare Ţie. De n-ar fi fost Legea Ta gândirea
mea, atunci aș fi pierit întru necazul meu. În veac nu voi uita îndreptările
Tale, că într-însele m-ai viat, Doamne. Al Tău sunt eu, mântuiește-mă, că
îndreptările Tale am căutat. Pe mine m-au așteptat păcătoșii ca să mă
piardă. Mărturiile Tale am priceput. La tot lucrul desăvârșit am văzut

24 CANONUL DE UMILINȚĂ

sfârșit, dar porunca Ta este fără de sfârșit. Că am iubit Legea Ta, Doamne,
ea toată ziua cugetarea mea este. Mai mult decât pe vrăjmașii mei m-ai
înțelepțit cu porunca Ta, că în veac a mea este. Mai mult decât învățătorii
mei am priceput, că la mărturiile Tale gândirea mea este. Mai mult decât
bătrânii am înțeles, că poruncile Tale am căutat. De la toată calea cea rea
mi-am oprit picioarele mele, ca să păzesc cuvintele Tale. De la judecăţile
Tale nu m-am abătut, că Tu ai pus mie Lege. Cât sunt de dulci limbii mele
cuvintele Tale, mai mult decât mierea, în gura mea! Din poruncile Tale
m-am făcut priceput; pentru aceasta am urât toată calea nedreptății. Făclie
picioarelor mele este Legea Ta și lumină cărărilor mele. Juratu-m-am și
m-am hotărât să păzesc judecăţile dreptății Tale. Umilit am fost până în
sfârșit; Doamne, viază-mă, după cuvântul Tău. Cele de bunăvoie ale gurii
mele binevoiește-le, Doamne și judecățile Tale mă învaţă. Sufletul meu în
mâinile Tale este pururea și Legea Ta n-am uitat. Pusu-mi-au păcătoșii
cursă mie, dar de la poruncile Tale n-am rătăcit. Moștenit-am mărturiile
Tale în veac, că bucurie inimii mele sunt ele. Plecat-am inima mea ca să fac
îndreptările Tale în veac spre răsplătire. Pe călcătorii de lege am urât și Legea
Ta am iubit. Ajutorul meu și sprijinitorul meu ești Tu, în cuvântul Tău am
nădăjduit. Depărtaţi-vă de la mine cei ce vicleniţi și voi cerceta poruncile
Dumnezeului meu. Apără-mă după cuvântul Tău și mă viază și să nu-mi
dai de rușine așteptarea mea. Ajută-mă și mă voi mântui și voi cugeta la
îndreptările Tale, pururea. Defăimat-ai pe toţi cei ce se depărtează de la
îndreptările Tale, pentru că nedrept este gândul lor. Socotit-am călcători de
lege pe toţi păcătoșii pământului; pentru aceasta am iubit mărturiile Tale,
pururea. Străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecăţile Tale m-am temut.
Făcut-am judecată și dreptate; nu mă da pe mâna celor ce-mi fac strâmbătate.
Primește pe robul Tău în bunătate, ca să nu mă clevetească cei mândri.
Sfârșitu-s-au ochii mei după mântuirea Ta și după cuvântul dreptății Tale.
Fă cu robul Tău după mila Ta și îndreptările Tale mă învaţă. Robul Tău
sunt eu; înțelepţește-mă și voi cunoaște mărturiile Tale. Vremea este să
lucreze Domnul, că oamenii au stricat Legea Ta. Pentru aceasta am iubit
poruncile Tale mai mult decât aurul și topazul. Pentru aceasta spre toate
poruncile Tale m-am îndreptat, toată calea nedreaptă am urât. Minunate
sunt mărturiile Tale, pentru aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu.
Arătarea cuvintelor Tale luminează și înțelepțește pe prunci. Gura mea
am deschis și am aflat, că de poruncile Tale am dorit.

Slavă... Și acum... Aliluia (de trei ori), cu închinăciuni, iar dacă această
rânduială de rugăciune se săvârșește în Postul Mare, se fac metanii. Doamne
miluiește (de trei ori). Slavă... Și acum...

SINAXARUL ȘI ACATISTUL 25

Starea a treia:

Caută spre mine și mă miluiește, după judecata Ta, faţă de cei ce iubesc
numele Tău. Pașii mei îndreptează-i după cuvântul Tău și să nu mă
stăpânească nici o fărădelege. Izbăvește-mă de clevetirea oamenilor și voi
păzi poruncile Tale. Faţa Ta arat-o robului Tău și mă învaţă poruncile Tale.
Izvoare de lacrimi s-au pogorât din ochii mei, pentru că n-am păzit Legea
Ta. Drept ești, Doamne și drepte sunt judecăţile Tale. Poruncit-ai cu dreptate
mărturiile Tale și cu tot adevărul. Topitu-m-a râvna casei Tale, că au uitat
cuvintele Tale vrăjmașii mei. Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte și robul
Tău l-a iubit pe el. Tânăr sunt eu și defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am
uitat. Dreptatea Ta este dreptate în veac și Legea Ta, adevărul. Necazuri și
nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sunt gândirea mea. Drepte sunt
mărturiile Tale, în veac; înțelepțește-mă și voi fi viu. Strigat-am cu toată
inima mea: « Auzi-mă, Doamne!» Indreptările Tale voi căuta. Strigat-am către
Tine: «Mântuiește-mă și voi păzi mărturiile Tale». Din zori m-am sculat și
am strigat: «Întru cuvintele Tale am nădăjduit». Deschis-am ochii mei
dis-de-dimineaţă, ca să cuget la cuvintele Tale. Glasul meu auzi-l, Doamne,
după mila Ta; după judecata Ta mă viază. Apropiatu-s-au cei ce mă prigonesc
cu fărădelege, dar de la Legea Ta s-au îndepărtat. Aproape ești Tu, Doamne
și toate poruncile Tale sunt adevărul. Din început am cunoscut, din mărturiile
Tale, că în veac le-ai întemeiat pe ele. Vezi smerenia mea și mă scoate, că
Legea Ta n-am uitat, Judecă pricina mea și mă izbăvește; după cuvântul
Tău, fă-mă viu. Departe de păcătoși este mântuirea, că îndreptările Tale

n-au căutat. Îndurările Tale multe sunt, Doamne; după judecata Ta mă viază,
Mulţi sunt cei ce mă prigonesc și mă necăjesc, dar de la mărturiile Tale nu
m-am abătut. Văzut-am pe cei nepricepuți și mă sfârșeam, că n-au păzit
cuvintele Tale. Vezi că poruncile Tale am iubit, Doamne; întru mila Ta mă
viază. Începutul cuvintelor Tale este adevărul și veșnice toate judecăţile
dreptății Tale. Căpeteniile m-au prigonit în zadar; iar de cuvintele Tale s-a
înfricoșat inima mea. Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat
comoară mare. Nedreptatea am urât și am disprețuit, iar Legea Ta am iubit,
De șapte ori pe zi te-am lăudat pentru judecăţile dreptății Tale. Pace multă
au cei ce iubesc Legea Ta și nu se smintesc. Așteptat-am mântuirea Ta,
Doamne și poruncile Tale am iubit. Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale și
le-a iubit foarte. Păzit-am poruncile Tale și mărturiile Tale că toate căile mele
înaintea Ta sunt, Doamne. Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta,
Doamne; după cuvântul Tău mă înțelepțește. Să ajungă cererea mea înaintea
Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă izbăvește. Să răspândească buzele mele
laudă, că m-ai învățat îndreptările Tale, Rosti-va limba mea cuvintele Tale,

26 CANONUL DE UMILINȚĂ

că toate poruncile Tale sunt drepte. Mâna Ta să mă izbăvească, că poruncile
Tale am ales. Dorit-am mântuirea Ta, Doamne și Legea Ta cugetarea mea
este. Viu va fi sufletul meu și Te va lăuda și judecăţile Tale îmi vor ajuta
mie. Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău, că poruncile Tale
nu le-am uitat.

Canonul de umilință
către Sfântul lerarh Teofilact

Cântarea I, glasul al VI-lea:
Irmosul:

Precum prin steaua cea cu dumnezeiască mergere i-ai chemat pe magi
spre a se închina slăvitei Nașterii Tale, așa și pe mine mă cheamă, Hristoase,
Doamne, din întunericul cel încremenit al păcatului, dăruindu-mi lumina
credinței și a bunei îndrăzniri.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să îmi
dăruiască chip de pocăință și stăruință, pentru a pune început în lucrarea
evangheliceștilor porunci.

Peșteră a fărădelegilor s-a făcut inima mea, întru care voile cele tâlhărești
au batjocorit grăuntele cel sfânt al darului, căci dintru învârtoșarea mea nu
voiesc a pricepe că întru avuţia cea agonisită din dulcețile patimilor sălășluiește
moartea cea de veci și doar bobul cel smerit al grâului duhovnicesc va face
roadă însutită, ce va fi adunată în veșnicele vistierii.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să îmi
dăruiască chip de pocăință și stăruință, pentru a pune ta Aula în lucrarea
evangheliceștilor porunci.

Închipuirea cea de sine mi-a bătătorit locul cel mănos al țarinii inimii,
iar învârtoșarea mândriei preschimbatu-s-a întru munte înalt și aspru dar
tu, Sfinte Părinte Teofilact, cu puterea ta de grabnic mijlocitor, surpă și
prefă muntele cel diavolesc în vale plină de susurul cel mângâietor al
smereniei, iar țarina cea bătătorită a inimii mele o ară cu plugul pocăinţei.

Slavă...

Pământul cel înțelenit și roditor de spini nu este lesne de strămutat
dintru a sa lucrare însă tu, Sfinte Părinte Teofilact, brăzdează-l cu adâncă
arătură și pogoară asupră-i troienele cele preacurate ale bunelor vestiri,
stârpind rădăcinile cele cuvântătoare ale patimilor celor pline de spini.

Și acum..., 2 Născătoarei de Dumnezeu:

SINAXARUL ȘI ACATISTUL 27

Precum fulgul de nea se zămislește în chip de stea în pântecele norului,
iar apoi se pogoară pe pământ spre a vesti prin strălucire taina peșterii
dumnezeiești, asemenea și tu, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ai
zămislit în pântecele tău pe Cel Care S-a deșertat de slava Sa, pogorându-Se
pe pământ și arătându-Se ca un Prunc omenesc, dintru întunericul cel
străluminat al Dumnezeirii. Pentru aceasta, te rog pe tine, ceea ce ești caldă
rugătoare, topește gerul cel cumplit din peștera inimii mele, spre a face să
se înalțe spre roadă bobul cel dumnezeiesc al darului, pe care Fiul tău l-a
sădit şi intru mine în Sfântul Botez.

Cântarea a Ill-a:
Irmosul:

În ieslea peșterii S-a născut cu trup Fiul lui Dumnezeu spre a ridica
din mâncarea celor necuvântătoare mintea mea cea cuprinsă de pofte
dobitocești, iar peștera mormânt al morții s-a făcut, căci a răsărit dintr-însa
spicul cel preadulce și dumnezeiesc al Învierii și verdeaţa evangheliceștii
propovăduiri.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să îmi
dăruiască chip de pocăință și stăruinţă, pentru a pune început în lucrarea
evangheliceștilor porunci.

Cu întunericul poftelor pământești m-am prins ca și într-o temniţă și
nu găsesc făgaș de izbăvire, căci slab și fără de vlagă m-am făcut; iar gerul
deznădăjduirii asuprește creștetul meu, cuprinzând cu răceală credința în
puterea cea dumnezeiască ce-i înalță dintru acest pământ pe cei care
necontenit tânjesc a rodi însutit.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să îmi
dăruiască chip de pocăință și stăruință, pentru a pune început în lucrarea
evangheliceștilor porunci.

Ca o caldă adiere și ca o ploaie cu bună sporire te pogoară asupra mea
cu dumnezeieștile tale rugăciuni, Sfinte Părinte Teofilact și îmi ridică întru
rodire grăuntele cel preacurat al darului Sfântului Botez, spre a birui și eu
Pământul și a dobândi prin nezdruncinată și bună voire seninul cel preadulce
al liniștii minții.

Slavă...

Sadul cel firav și verde al grâului duhovnicesc este cumplit bântuit
de vestitorii nerodirii însă tu, Sfinte Părinte Teofilact, îl izbăvește de arșița
ispitelor, mijlocind lacrimile umilinţei; îl păzește de viermele cel omorâtor,

28 CANONUL DE UMILINȚĂ

dăruind tărie bunei sârguinţe; iar de sterpiciune îl ferește, statornicindu-l
în lepădarea de gunoioasele patimi. ă

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Tu ești, Născătoare de Dumnezeu, țarina din care înverzește holda cea
duhovnicească a creștinilor dreptmăritori, tu ești norul care odrăslește ploaia
plină de răcoare a smeritei-cugetări, tu ești vuietul care alungă prădăciunea
celor ce-s vrăjmași și răpitori. Pentru unele ca acestea, cu umilință îţi cer ca,
prin milostivirea ta de Maică, să mă strămuţi din moartea nerodirii spre
minte înspicată către dumnezeieștile porunci ale Fiului și Dumnezeului tău.

Cântarea a IV-a:
Irmosul:

Prunc preamic S-a arătat în peșteră Cel Care ţine în mână lopata și
jitnițele cerești și Care prin a Sa putere poate să despartă grâul de pleavă.
lar mintea mea nebună, ca o țarină roditoare de neghină nu crede că va
gusta vreodată seceră și foc pârjolitor.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să îmi
dăruiască chip de pocăință și stăruință, pentru a pune început în lucrarea
evangheliceștilor porunci. AER

Sărac și scarbăd îmi este spicul minţii și oriunde mă uit înlăuntrul meu, nu
văd decât lanul cel întunecat al neghinei păcatului, iar secera judecății stă gata
să se pogoare peste toată firea cea cuvântătoare, spre a aduce bucurie negrăită
tuturor celor care prin fapte s-au înălțat în holda cea albă și doritoare de seceriș.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să îmi
dăruiască chip de pocăință și stăruinţă, pentru a pune început în lucrarea
evangheliceștiior porunci.

Inainte de vremea secerișului îmi ajută să stârpesc neghina fărădelegii,
Sfinte Părinte Teofilact, cu focul învățăturilor tale curățind mintea mea de
învoirile cele păcătoase și amare ca, întru acest chip să mă veselesc și eu în
Ziua Judecăţii, măcar că roada mea este cu covârșire puțină și netrebnică.

Slavă...

Precum se pleacă înspre pământ spicul cel copt, așa îmi dăruiește și
mie, Sfinte Părinte Teofilact, a vedea pururea că sunt pământ și că în
pământ mă voi întoarce, netrufindu-mă vreodată pentru înălțimea cu care
paiul cel preadrept al făptuirii ar străbate văzduhul cel duhovnicesc.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

SINAXARUL ȘI ACATISTUL 29

Vestitoare a secerișului ești Născătoare de Dumnezeu prin nașterea
ta, căci ai dăruit lumii Pâinea cea veşnică și prealuminat te-ai arătat
împreună-ostenitoare la moara sfatului dumnezeiesc și la cuptorul
dragostei celei pentru firea omenească. Pentru acestea, milostivă iarăși te
arată și îmi dăruiește, ca o Maică preabună, mustul cel dulce al începutului
de pocăință, căci chip pruncesc având, nu am dinţi pentru a mă împărtăși
din pâinea plânsului duhovnicesc.

Cântarea a V-a:
Irmosul:

S-a copt veacul cel neroditor prin Nașterea Ta, Hristoase Dumnezeule,
iar prin propovăduire mlădițele învăţăturii Tale au dăruit întregii lumi
ciorchinul cel prea dulce al Învierii, dar inima mea ca o boabă acră și
necoaptă știe că nu este vrednică de teascul veseliei.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-L pe Iristos Dumnezeu să îmi
dăruiască chip de pocăință și stăruință, pentru a pune început în lucrarea
evangheliceștilor porunci.

În nebunia mea m-am socotit a fi mlădiță ce aduce roadă afară de
puterea rădăcinii și cu cârceii patimilor mintea agățându-o întru înalta
cugetare, ciorchinele inimii cu pelinul păcatului s-a amărât, făcându-mă
cu totul vrednic de a fi tăiat și ars cu judecata Vierului firii omenești.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să îmi
dăruiască chip de pocăință și stăruință, pentru a pune început în lucrarea
evangheliceștilor porunci.

De beţia multelor păcate sunt trântit la pământ și vrăjmașii mântuirii
cu sporire se încolăcesc asupra minţii mele târâtoare, dar tu, Sfinte Părinte
Teoklact, izbăvește-mă prin toiagul tău cel părintesc din robia șarpelui celui
ucigaș, ridicându-mă de la pământ cu băutura cea vie a lucrării poruncilor.

| Slavă... |

Cuţitul cel trimis să culeagă rodul viței stă asupra capului meu și nu
pricep cum mă voi izbăvi de osândă, dar tu, Sfinte Părinte Teofilact, cu
rugăciunile tale sloboade dulceața Dumnezeirii și în strugurele cel necopt
al făptuirii mele, spre a fi găsit vrednic de ridicarea în teascul cel ceresc al
veseliei pururea fiitoare. ta

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Viţă verde și cu bună mireasmă ești Născătoare de Dumnezeu, căci
prin strălucirea cea întreit însorită a Dumnezeirii ai copt Strugurele Vieţii,

30 CANONUL DE UMILINȚĂ

iar ploaia lacrimilor Evei, ce s-a vărsat la rădăcina viței firii omenești ai
preschimbat-o în dulceața mântuirii. Pentru acestea, cu zdrobire de inimă
te rog pe tine, ceea ce ești Maică și Fecioară, zdrobește în teascul pocăinţei
îndulcirile mele cele păcătoase, spre a izvori mustul cel limpede al umilinţei.
Cântarea a VI-a:
Irmosul:

Fără de sămânță bărbătească și din sângiuiri feciorelnice Ţi-ai țesut
trup în sânurile Maicii Pururea Fecioare, îmbrățișând omeneasca fire cu
Dumnezeirea Ta, Preabunule Hristoase. Tu ești, Doamne, Cel Care pe toate
le vezi, Tu știi că pârjolit sunt de spaimă, că mi se cutremură inima și-mi
amuţește cugetul socotind că nevrednic fiind, m-am atins de Sfintele și
Preacuratele Tale Taine însă, Te rog, pentru multa Ta milostivire să nu
curmi viața mea cea cu totul ticăloasă și pângărită, ci cu toiagul mustrărilor

Tale să mă păstorești către staulul cel ceresc.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să îmi
dăruiască chip de pocăință și stăruință, pentru a pune început în lucrarea
evangheliceștilor porunci.

Chiar dacă fără de curmare aș lua aminte că întreaga zidire propo-
văduiește pocăința și prin dar duhovnicesc aș putea covârși apa tuturor
izvoarelor pământului cu lacrimile de umilinţă, se cuvine ca mintea mea
să rămână prăpastie a adâncului și cu întemeiere să priceapă că de sunt
aduse în lucrare, dumnezeieștile porunci sunt fără de sfârșit.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să îmi
dăruiască chip de pocăință și stăruință, pentru a pune început în lucrarea
evangheliceștilor porunci.

Acre și pline de viclenie sunt gândurile și doririle cele ascunse ce-mi
dospesc aluatul inimii, dar tu, Sfinte Părinte Teofilact, mă înnoiește cu
buna frământătură a învățăturilor tale, ca să mă împărtășesc și eu cu
vrednicie de fierbinţeala cea vie a Pâinii celei de veci.

Slavă...

Ca o piele de capră bătrână m-am zbârcit întru obiceiurile omului
celui vechi și nu mă pot nicidecum împărtăși din Vinul cel prea nou al
milostivirii dar tu, Sfinte Părinte Teofilact, cu fluierul cel păstoresc
scoțându-mă dintru obiceiul cel îndărătnic, călăuzește-mă către veselia
mieilor care se adapă întru săltările minţii din Vinul Judecăţii.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

|
i
|

SINAXARUL ȘI ACATISTUL 31

Ca şi sămânța dintr-un sâmbure a amuţit limba în gura mea Preasfântă
Născătoare de Dumnezeu, căci prin dragostea ta cea plină de smerenie ridici
mahrama de pe tainele zidirii și celor veghetori le adeverești închipuirea
Crucii dintru tăria grâului ce drept se înalță către cer și dintru moliciunea
viței ce nu se ridică de la pământ fără de sprijinire. Pentru aceea, ca pe una
ce ești podoaba cea preaminunată a întregii făpturi și Maică a milostivirii,
te rog dăruiește-mi ca, prin împărtășirea din Trupul și Sângele Fiului tău, să
răsară Pomul Vieţii și din sâmburele cunoștinței mele.

Stihiră, glasul al VI-lea:

Să ne adunăm taţi iubitorii de Sfinţi și cu cuvinte de laudă și mulțumire
să ne veselim întru duhovniceasca prăznuire a Sfântului Teofilact, căci
prin minunatele sale tâicuiri ne-a învrednicit și pe noi să ne împărtășim
din ospățul cel dumnezeiesc al lucrării evangheliceștilor porunci.

SINAXAR

Dumnezeiescul acesta Părinte Teofilact Hefaistos era elin de neam,
născut din părinţi dreptcredincioși, în ostrovul Eubeei, pe la mijlocul
veacului al XI-lea. Încă din vârsta pruncească atât de luminat s-a arătat a
fi întru înțelepciune, încât părinții săi trupești s-au sârguit cu bună purtare
de grijă, a-i rândui toate cele de trebuință spre sporirea cunoștinței celei
lucrătoare și aducătoare de duhovnicească roadă. lar Sfântul Teofilact,
dimpreună cu fraţii săi, au fost crescuți și s-au întărit în Dreapta Credinţă
din pricină că părinţii lor după trup nu numai cu bune cuvinte i-au hărăzit,
ci cu pilda vieţii au întărit cuvintele și poveţele lor părintești.

lar când Sfântul Teofilact s-a întărit cu mintea și duhul și a ajuns la
vârsta cea tinerească, i s-a rânduit a merge la Constantinopol, spre a învăța
cu cei mai străluciți dascăli și ritori ce sălășluiau în acea vreme în cetatea
împărătească, Aici, ca o harnică și neostoită albină, a adunat în fagurele
minţii și inimii sale mierea cea preadulce a învățăturilor Sfinților Părinţi,
dar s-a împărtășit din destul și din înțelepciunea cea elinească. lar multa
înțelepciune ce cu trudă a agonisit-o, cu trudă a și înmulţit-o nelăsând
nelucrătoare mierea cea minunată a învățăturilor celor prea adevărate și
dumnezeiești, ale Sfinţilor. Atât de smerit și de vrednic lucrător al
poruncilor Sfintei Evanghelii s-a arătat, încât dascălii săi au socotit că este
după dreptate și adevăr să fie el însuși dascăl și povăţuitor către fapta cea
bună. lar păstorii Bisericii l-au socotit pe Teofilact vrednic de cinul preoţesc,
căci ajunsese la statura bărbatului desăvârșit. Pentru aceea a și fost hirotonit
întru slujirea diaconească, spre a fi mai marele ritorilor și slujitor în marea

32 CANONUL DE UMILINȚĂ

biserică a Sfintei Sofii din Constantinopol. Atât de minunat și atât de plin
de putere era cuvântul arhidiaconului Teofilact, încât toţi cei care-l ascultau
rostind cuvinte de învăţătură, se îndemnau a-i urma cu fapta în împlinirea
evangheliceștilor porunci.

Pentru smerenia și înțelepciunea sa, dumnezeiasca Pronie l-a rânduit
pe Sfântul Teofilact a fi dascăl al lui Constantin Porfirogenetul, fiul
împărătesei Maria. Această împărăteasă Maria era atât de frumoasă la
înfățișare, încât uimea pe toți cei care o priveau. Însă n-a lăsat Dumnezeu
pe chipul ei numai strălucirea cea dinafară, ci i-a împodobit și omul cel
dinlăuntru și, întru Duhul Sfânt, a pus sfat bun în inima ei. lar această
sămânță dumnezeiască a crescut și degrabă a rodit, căci împărăteasa Maria
a cerut Sfântului Teofilact, dascălul fiului ei, să alcătuiască o tâlcuire a
Evangheliilor spre a găsi și ea și fiul său înțelesurile cele mai de trebuință
spre a împlini poruncile și a dobândi răspuns bun la Înfricoșătoarea Judecată
a lui Hristos Dumnezeu. După sfatul și porunca împărătesei, Sfântul Teofilact
a purces a scrie tâlcuirea Evangheliilor, pe care cu harul dumnezeiesc luminat
le tâlcuiește, arătând minunata lor putere lucrătoare. Alcătuirea acestor
tâlcuiri, Sfântul a izvodit-o dintru predania Sfinţilor Părinţi, făcându-se
îndeosebi următor învățăturilor și cuvintelor Sfântului loan cel cu Gura de
Aur. far această pâine duhovnicească și preaminunată care este tâlcuirea
Dumnezeieștii Evanghelii, Sfântul Teofilact a plămădit-o din învățăturile
Sfinților Părinţi, a frământat-o întru nevoințele sale în fapta bună cea
lucrătoare și a copt-o întru focul dumnezeieștii cunoștințe spre a o dărui
tuturor celor ce flămânzesc de cuvântul lui Dumnezeu. Și nu numai cele
patru Evanghelii le-a tâlcuit, ci mai apoi a urmat cu Faptele Sfinţilor Apostoli,
cu Epistolele trimise de dumnezeieștii Apostoli și cu un cuvânt de învățătură
la cea de-a unsprezecea Evanghelie a Învierii, care se citește la Utrenia
duminicilor; iar din Vechiul Testament a tâlcuit cărțile Sfinţilor Prooroci
Osea, Avacum, lona, Naum și Miheia. A scris încă și cuvinte întru cinstirea
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și a Sfintei și de viață făcătoarei Cruci
a Domnului. Pentru cel ce-i era învățăcel, Constantin Porfirogenetul, Sfântul
Teofilact a scris și o Învățătură împărătească, întru care îl povățuia cum se
cuvine a vieţui și a cârmui împăratul întru înțelepciunea Duhului Sfânt.

Deși întru smerenia sa se socotea nevrednic și de slujirea diaconească,
Sfântul Teofilact a fost ales spre a fi hirotonit arhiepiscop al Ohridei și
Bulgariei. Covârșit de povara cea mare a păstoriei celei duhovnicești, dar și
de lipsirea de la slujirea din biserica Sfintei Sofii și de viețuirea în cetatea
împărătească ce era în acea vreme un adevărat sălaș al celor iubitori de
înțelepciune, Sfântul Teofilact a fost potrivnic hirotonirii sale ca arhiepiscop.

SINAXARUL ȘI ACATISTUL 33

Însă, pentru că cele ce sunt rânduite de Dumnezeu trebuie să se plinească
în faptă, ca fiind preaînțelepte, în cele din urmă, dumnezeiescul Teofilact
s-a supus hotărârii de obște și a purces spre Ohrida, ca unul ce fusese hirotonit
și rânduit a fi păstor de suflete.

Mult a ostenit Sfântul Teofilact în brazda cea duhovnicească a Bisericii,
iar roadele cele duhovnicești au biruit lumea, înălțându-se în Împărăția cea
cerească, unde strălucesc de-a pururi înaintea Bunului Dumnezeu, întru
vistieriile Bisericii Biruitoare.

Ca un iubitor și cinstitor de Sfinţi, în vremea în care a fost vlădică al
Ohridei, a scris viaţa Sfântului Clement (+916), cel care a fost ucenic al
Sfinţilor Chiril și Metodiu și cel dintâi arhiepiscop al Ohridei. Încă a mai
scris și despre pătimirea Sfinților Mucenici de la Tiberiopole-Strumiţa, a
căror mucenicie s-a săvârșit în vremea lui lulian Apostatul (361-363).

Cârmuind mai bine de 30 de ani arhiepiscopia Bulgarici, în care erau
atât bulgari, cât și vlahi, înainte de obștescul sfârșit, fiind cuprins de
pătimirile beteșugurilor trupești și ale bătrâneții, Sfântul Teofilact s-a întors
în patria sa, la Tesalonic, unde (pe la anul 1126) și-a încredințat sufletul în
mâinile Domnului.

Este cu cuviință a spune aici că Tâlcuirile dumnezeiescului Teofilact
la Noul Testament au fost îndeobște de mare trebuinţă atât în Biserica
greacă și în cea română, cât și în Bisericile slave. Mărturie stau scrierile
Sfinţilor acestor Biserici dreptmăritoare, Sfinți care ne povăţuiesc ca în
înțelegerea și împlinirea poruncilor Sfintei Evanghelii să ne folosim
nemijlocit de Tâlcuirile Sfântului Teofilact. Dintre Sfinţii care ne sfătuiesc
unele ca acestea și care sunt mai apropiaţi vremurilor noastre, îi pomenim
pe Sfântul Antim Ivireanul, Sfântul Constantin Brâncoveanu, Episcopul
Damaschin al Râmnicului, Sfântul Dimitrie al Rostovului, Sfântul Tihon
de Zadonsk, Sfântul Paisie de la Neamţ, Sfântul Nicodim Aghioritul,
Sfântul Calinic de la Cernica, Mitropolitul Veniamin Costachi, Sfântul
Grigorie Dascălul, Sfântul Ignatie Briancianinov, Sfântul Teofan Zăvorâtul,
Sfântul Nectarie al Eghinei și Fericitul episcop Nicolae Velimirovici.

Încă de când se ostenea în pribegia sa pe acest pământ, Sfântul Teofi lact
le-a fost mijlocitor și sprijinitor celor care s-au sârguit spre împlinirea
poruncilor și i-au cerut luminare prin cuvânt și rugăciune; încă și astăzi,
prin harul lui Dumnezeu, nu contenește a fi grabnic ajutător și mângâietor
celor ce se află întru nevoile și durerile căii celei strâmte poruncite nouă
de Mântuitorul fisus Hristos,

Cu rugăciunile Sfântului lerarh Teofilact, Toitite lisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

34 CANONUL DE UMILINȚĂ

Condacele și Icoasele

Condacul |:

Apărător încredințat al mântuirii noastre ai fost rânduit arhiereule al
lui Hristos, Teofilact și dintru ale tale rugăciuni și tâlcuiri în toată vremea
izbăvire din negura necunoștinței câștigăm. Pentru aceasta și prăznuirea
ta o săvârșim cu bucurie multă și în smerenia de învățăcei, cu dragoste
fierbinte ţie îţi strigăm: Bucură-te, Sfinte Părinte Teofilact, preaminunat
lucrător și învăţător al poruncilor Stăpânului Hristos!

Icosul 1:

Puterile îngerești slăveau pe Dumnezeu pentru a ta cuvioșie petrecută
dintru vârsta tinerească, dascălii vestiți ai cetății împărătești îndelung se
minunau pentru a ta minte îngerească, iar Constantinopolul întreg mult
se îndemna pentru râvna ta din slujirea diaconească. Pentru acestea toate,
cu umilință ție îţi cântăm:

Bucură-te, care într-un ostrov depărtat în mare, te-ai născut,

Bucură-te, cel ce pentru noi liman în marea patimilor te-ai făcut;

Bucură-te, că din neamul cel vestit a! elinilor ai odrăslit,

Bucură-te, că și prin tine neamul cel dumnezeiesc al creștinilor s-a cârmuit;

Bucură-te, că prin vieţuire Îngerul cel păzitor ţi-ai veselit,

Bucură-te, că mâhnirile osândei întru priveghere le-ai stârpit;

Bucură-te, învățăcel ales din cetatea împărătească,

Bucură-te, c-ai tăi ucenici, în Cer au arvună părintească;

Bucură-te, cel ce în biserica Sfintei Sofii ai fost vrednic slujitor,

Bucură-te, că inimilor noastre, prin cuvânt și prin slujire Li te faci curățitor;

Bucură-te, că dintru a Sa putere-ți suflă Duhul în sfințitele cuvinte,

Bucură-te, cel ce cale bună îi înveţi pe cei orbi și șchiopi la minte,

Bucură-te, Sfinte Părinte Teofilact, preaminunat lucrător și învăţător

al poruncilor Stăpânului Hristos!

Condacul al II-lea:

Văzându-ți Domnul vrednicia, întru ceata arhierească te-a iconomisit
în scaunul Ohridei șezător și, prin cuvântarea ta cea lucrătoare, vlahii și
bulgarii s-au făcut de taine văzători. Înţelepciunea ta, Părinte, o avem
adeverire, că prin evangheliceasca tâlcuire, împietrirea noastră poți îndată
a o înmuia, iar Hristos, prin puterea Învierii, covârșind încremenirea, Se
va proslăvi prin pietre preschimbate-n fii, ce pururea Îi vor cânta: ALiuia!

SINAXARUL ȘI ACATISTUL 35

Icosul al II-lea:

Constantin cel ce tânăr a murit și cu mitra bizantină nu s-a încoronat,
Îl cinstea pe Învățător făcând de tine ascultare, păstoriţii tăi ți s-au făcut
credincioase slugi, pentru buna lor tămăduire prin cuvântul dres cu sare,
iar Salonicul mult se veselea în sunet de cântare, că ţi-a fost poarta
pământească spre cereasca așezare. Pentru acestea toate, cu umilință ție
îți cântăm:

Bucură-te, cel ce pentru multa înțelepciune dascăl de împărat ai fost făcut,

Bucură-te, că în loc de lapte, cu cuvânt dumnezeiesc tu l-ai crescut,

Bucură-te, paza vie pentru cel gătit la lumeasca împărăție,

Bucură-te, corabie împărătească, peste-a dracilor urgie;

Bucură-te, că de Dumnezeu păstor în scaunul Ohridei fost-ai așezat,

Bucură-te, că pe oaia cea pierdută, prin cuvânt sfinţit pe umeri o ai ridicat;

Bucură-te, că-n șiroi de lacrimi primeai Stăpânescul Trup și Sânge,

Bucură-te, că a noastră nesimţire de văpaia vieții tale se străpunge;

Bucură-te, cel ce ești blând la chip și cu pletele cărunte,

Bucură-te, c-al tău chip se face mângâiere celor mulți și prunci la minte;

Bucură-te, că-nainte de sfârșit, în pământul țării tale te-ai aflat,

Bucură-te, c-al tău suflet întru cele preaînalte s-a luat, ca cau

Bucură-te, Sfinte Părinte Teofilact, preaminunat lucrător și învăţător

al poruncilor Stăpânului Hristos!

Condacul al III-lea:

Prin mijlocirea cetei cuvioșilor ai biruit în lupta cea istovitoare cu
patimile necurate și, prin puterea sfințitoare a Trupului dumnezeiesc, te-ai
înfrumusețat mai mult ca mii de flori înmiresmate. Înţelepciunea ta,
Părinte, o avem adeverire, că prin evangheliceasca tâlcuire, împietrirea
noastră poţi îndată a o înmuia, iar Hristos, prin puterea Invierii, covârșind
încremenirea, Se va proslăvi prin pietre preschimbate- n fii, ce pururea fi
Vor cânta: ALILUIA!

Icosul al IlI-lea:

Lacomii la pântece și cei căzuți în pângărita desfrânare la picioare îţi
plâng cerându-ți mijlocire; iubitorii de averi milostenia ta primesc și se
smulg din viermănoasa lor agonisire; iar cei mânioși fără de cumpăt, prin
privirea ta cea părintească își adună cugete de îmblânzire. Pentru acestea
toate, cu umilință ţie îţi cântăm:

Bucură-te, înțelepciune lucrătoare în toiagul păstoresc,

Bucură-te, pildă și tărie care-n toată vremea pocăință zămislesc;

36 CANONUL DE UMILINȚĂ

Bucură-te, că ne-alungi din tărâmul lăcomiei roșcovelor fără saţ,
Bucură-te, mână care-mparte fără să despartă părticica din viţelul gras;
Bucură-te, cel care fără de curmare desfrânarea ai vădit şi necinstit,
Bucură-te, că nunta o ai lăudat, iar fecioria măiestrit ai preamărit;
Bucură-te, că iubirea de argințţi ai tăiat-o fără de-ndurare, AA
Bucură-te, că Hristos îţi este nestemata cea de viață dătătoare;
Bucură-te, că-ntrebare le-ai pus celor cu iuțimea fără socotință,
Bucură-te, că ne-nveți mânia s-o lucrăm spre a noastră pocăință;
Bucură-te, minte luminoasă care de Puterile Cerești este hrănită,
Bucură-te, glăsuire dulce și cu totul îndumnezeită,
Bucură-te, Sfinte Părinte Teofilact, preaminunat lucrător și învăţător
al poruncilor Stăpânului Hristos!

Condacul al IV-lea:

Plinind desăvârșit întreaga-înţelepciune în virtute, vas împodobit al
darului dumnezeiesc ești lăudat, iar prin apa cuvântului izvorâtor al gurii
tale, multe suflete creștine setea duhului și-au stâmpărat. Înţelepciunea
ta, Părinte, o avem adeverire, că prin evangheliceasca tâlcuire, împietrirea
noastră poți îndată a o înmuia, iar Hristos, prin puterea Învierii, covârșind
încremenirea, Se va proslăvi prin pietre preschimbate-n fii, ce pururea Îi
vor cânta: ALILUIA!

Icosul al IV-lea:

Cei mâhniţi și întristaţi de diavoli către tine aleargă năzuind spre buna
înmiresmare a odăjdiilor tale, oștenii care purced spre războiul cu mărirea
cea deșartă te au nor și soare neumbrit în cale, iar cei treji te preamăresc că
te-ai înrourat în smerita-cugetare, potopire bună temniţei de chin și jale.
Pentru acestea toate, cu umilinţă ție îți cântăm:

Bucură-te, cel ce lumea ai lucrat-o în brazde duhovnicești,

Bucură-te, că sămânţa ai semănat-o pentru jitniţe cerești;

Bucură-te, că mâhnirea cea lumească din suflet o ai stârpit,

Bucură-te, că-ntristarea lepădării noastre prin căinţă ai ostoit;

Bucură-te, că neliniștea drăcească grabnic o ai risipit,

Bucură-te, că a ta voință după cea a Domnului ţi-ai rânduit;

Bucură-te, că fiara slavei deșarte ai zdrobit-o sub picioare,

Bucură-te, arătarea celor ce sunt nevăzute în trupeasca cugetare;

Bucură-te, mult biruitorule în războiul cu trufia cea aprinsă,

Bucură-te, că smerenia ţi s-a făcut gând și lacrimă nestinsă; :

Bucură-te, că Tatăl, Fiul și cu Duhul în inimă-ți strălucesc,

SINAXARUL ȘI ACATISTUL 37

Bucură-te, că mirenii și monahii deopotrivă îţi râvnesc,
Bucură-te, Sfinte Părinte Teofilact, preaminunat lucrător și învățător
al poruncilor Stăpânului Hristos!

Condacul al V-lea:

Purtând neîncetat zalele și platoșa credinţei, preaviteaz cârmuitor oștii
celor botezați te-ai arătat, iar cu sabia spintecătoare înroșită în dumnezeiescul
foc, pleava și neghina ereziei spre pieire veșnică le-ai secerat. Înţelepciunea
ta, Părinte, o avem adeverire, că prin evangheliceasca tâlcuire, împietrirea
noastră poți îndată a o înmuia, iar Hristos, prin puterea Învierii, covârșind
încremenirea, Se va proslăvi prin pietre preschimbate-n fii, ce pururea [i
vor cânta: ALILUIA!

Icosul al V-lea:

Maicile creștine te cinstesc, că prin graiurile propovăduirii tale
pruncii-s ca bătrânii de-nțelepți, tinerii mărturisesc că din cuptorul încins
de trup spre umbrirea înfrânării îi îndrepți, iar bătrânii ce au încărunțit în
curăție nu se înșală că pe calea grea de după moarte îi aștepți. Pentru
acestea toate, cu umilinţă ţie îţi cântăm:

Bucură-te, cel care ai ars cu Duhul diavoleștii mărăcini,

Bucură-te, că ai adăpat sămânţa sfântă spre a prinde rădăcini;

Bucură-te, că în războiul gânditor ne ești flamură învăpăiată,

Bucură-te, că cei arși de patimi au la tine fântânire nesecată;

Bucură-te, săgetare iute, ce purcezi din arcul celui rugător,

Bucură-te, că celui căzut în răni îi ești grabnic ajutor;

Bucură-te, cel ce ne înveţi odihna fără trândăvie, 3, ieri Ata

Bucură-te, că celui ce-a biruit îi ești pace și trezvie;

Bucură-te, că ne ești întărire în războaie grele, ca un făcător de bine;

Bucură-te, surparea îndulcirii lucrătoare în părerea cea de sine,

Bucură-te, cel ce prin învățături eşti în ceata Sfinţilor Părinți,

Bucură-te, împodobire luminoasă, tăinuită în cămări de Sfinţi,

Bucură-te, Sfinte Părinte Teofilact, preaminunat lucrător și învăţător

al poruncilor Stăpânului Hristos!

Condacul al VI-lea:

Cădelniţă de aur, tămâind Sfintei Treimi prin străjuirea minţii tale
rugătoare s-a lucrat, iar Tatăl, prin Fiul întru Duhul, în prestol viu al
numelui Său sfânt, inima ţi-a preschimbat. Înţelepciunea ta, Părinte, o avem
adeverire, că prin evangheliceasca tâlcuire, împietrirea noastră poţi îndată

„38 CANONUL DE UMILINȚĂ

a o înmuia, iar Hristos, prin puterea Invierii, covârșind încremenirea, Se
va proslăvi prin pietre preschimbate-n fii, ce pururea [i vor cânta: ALILUIA!

Icosul al VI-lea:

Părintelui Ceresc, Făcătorul a toate și Izvorâtorul de Dumnezeire,
Fiului, Unul-Născut din Tatăl și al sufletelor Mire, Duhului, Care din Tatăl
purcede și-i asemeni după fire, Li te-nchini de-a pururi în blagoslovită
glăsuire. Pentru această întreită închinare, cu umilinţă ţie îți cântăm:

Bucură-te, robul Celui Care din iubire te-a zidit,

Bucură-te, sluga Celui Ce prin Întrupare i-a slujit,

Bucură-te, fiul Celui Care ca un rob S-a osândit;

Bucură-te, văzul minţii ce spre Duhul s-a plecat,

Bucură-te, curăție-n fapte ce prin darul Său s-au arătat,

Bucură-te, viață ce din Dătătorul vieţii ai luat;

Bucură-te, că-ntru Duhul întru dragostea Părintelui sporești,

Bucură-te, ochi care pe Tatăl întru Fiul ÎI privești,

Bucură-te, alăută dulce, ce Treimea proslăvești;

Bucură-te, cântând lui Dumnezeu întreita Sa cântare,

Bucură-te, tămâind întru fapta bună lucrătoare,

Bucură-te, cuvântând prin tăcere rugătoare,

Bucură-te, Sfinte Părinte Teofilact, preaminunat lucrător și învățător

al poruncilor Stăpânului Hristos!

Condacul al VII-lea:

Ostenind până la sânge, pe cărarea cea îngustă a poruncilor și a Crucii
ai călătorit și prin piroanele cuvântului dumnezeiesc, toată voia cea
lumească întru tine o ai răstignit. Înţelepciunea ta, Părinte, o avem
adeverire, că prin evangheliceasca tâlcuire, împietrirea noastră poți îndată
a o înmuia, iar Hristos, prin puterea Învierii, covârșind încremenirea, Se
va proslăvi prin pietre preschimbate-n fii, ce pururea Îi vor cânta: ALILUIA!

Icosul al VII-lea:

Ceata celor cinci fecioare înțelepte se plinește și cu tine cel ce porţi
candelă arzândă pentru veșnicie; Simon Cirineul are în tine următor, că
împreună-pătimești cu cei cuprinși de poveri și sărăcie, iar Zaheu, când
mintea își înalţă înspre slava veacului ce va să fie, grabnic află că ești ramură
în Pomul cel cu roadă vie. Pentru acestea toate, cu umilință ţie îţi cântăm:

Bucură-te, aluat ce dospești frământătura,

SINAXARUL ȘI ACATISTUL 39

Bucură-te, cel ce văduvei bine i-ai cinstit măsura,

Bucură-te, piatră scumpă ce ascunsă ești din fire,

Bucură-te, ușă strâmtă îndreptată către Mire,

Bucură-te, grâul copt ce o sută ai rodit,

Bucură-te, ban de aur cu credință înmulțit,

Bucură-te, vin și untdelemn turnat pe rană,

Bucură-te, logodire tăinuită în slăvita haină,

Bucură-te, bobul de muștar, ce spre odihna păsărilor crește,

Bucură-te, poruncită pescuire ce vânează ban din pește,

Bucură-te, făclie luminătoare, neascunsă sub obroc,

Bucură-te, izbăvirea noastră din nemărginitul foc,

Bucură-te, Sfinte Părinte Teofilact, preaminunat lucrător și învățător
al poruncilor Stăpânului Hristos!

Condacul al VIII-lea:

Vieţuind în aspră înfrânare, niciodată n-ai uitat că lumea trecătoare
de acum este valea plângerii și prin tânguire, lacrimi și postiri ai lucrat în
trup pătimititor mântuirea sufletului ce-i înfrățit cu Îngerii. Înţelepciunea
ta, Părinte, o avem adeverire, că prin evangheliceasca tâlcuire, împietrirea
noastră poți îndată a o înmuia, iar Hristos, prin puterea Învierii, covârșind
încremenirea, Se va proslăvi prin pietre preschimbate-n fii, ce pururea Îi
vor cânta: ALILUIA!

Icosul al VIII-lea:

Dascălilor filosofiei omenești limba li se încuie, când văd mărturia
înţelepciunii feciorești, că și-n tine e plinită, născătorii de eresuri mai mult
în osândă sângerează, că prin praștia virtuţii tale, nebunia hulitoare în
frunte le-a fost lovită, iar Origen și de tine e vădit, că prin gândul trufaș și
ascuns a primit învățătura de nesăbuiţi scornită. Pentru acestea toate, cu
umilință ție îţi cântăm: |

Bucură-te, sabie ucigătoare de eresuri și minciuni,

Bucură-te, arcaș destoinic ce îi surpi pe cei mândri și nebuni,

Bucură-te, judecată ce nu cumpănești cu părtinire,

Bucură-te, scut puternic pentru omeneasca fire;

Bucură-te, purpură sfinţită-n acoperământ,

Bucură-te, sărăcie-mbogăţită-n Duhul Sfânt, .

Bucură-te, feciorie născătoare de virtuţi,

Bucură-te, ascultare ziditoare de fii mulți,

Bucură-te, jăratic ce coci pâinea ostenelii,

Bucură-te, îngropare a prăpastiei smintelii,

40 CANONUL DE UMILINȚĂ

Bucură-te, păstorie covârșită-n nevoinţe, as

Bucură-te, hărnicie roditoare prin seminţe,

Bucură-te, Sfinte Părinte Teofilact, preaminunat lucrător și învățător
al poruncilor Stăpânului Hristos!

Condacul al LX-len: |

De povara păstoririi și aflării în lume fiind istovit, prin Fecioara-Maică,
gând atotputernic ţi s-a dăruit și rugându-te «toți se vor mântui, eu singur
voi pieri», păstoria neștirbită ai păzit, iar împrăștierea minții neclintit ai
biruit. Înţelepciunea ta, Părinte, o avem adeverire, că prin ev angheliceasca
tâlcuire, împietrirea noastră poți îndată a o înmuia, iar Hristos, prin puterea
Invierii, covârșind încremenirea, Se va proslăvi prin pietre preschimbate-n
fii, ce pururea [i vor cânta: ALILUIA!

Icosul al IX-lea:

Pentru darul care mai apoi prin tine s-a lucrat, Născătoarea de Dumnezeu
ţi-a fost leagăn dulce în pruncie, când erai învățăcel, ceata Apostolilor tăinuit
ţi-a descoperit preaputernica și nebiruita lor frăție, iar împărtășirea de
dumnezeiasca fire, scrierile Sfinților Părinţi luminat ți-au tâlcuit-o, întărindu-te
în curăție. Pentru acestea toate, cu umilinţă ție îți cântăm: i

Bucură-te, că Stăpânei Doamne laude înmiresmate-ai împletit,

Bucură-te, c-a ei rugăciune întru toată vremea vieţii tale te-a păzit,

Bucură-te, cinstitorul lui Matei, prin obștească glăsuire,

Bucură-te, lauda lui Marcu, spre a noastră-nţelepțire,

Bucură-te, măiestria ce pe Luca iscusit îl tâlcuiești,

Bucură-te; părtășia cu loan în cămări dumnezeiești,

Bucură-te, c-ai fost cale bună, de Pavel ades umblată,

Bucură-te, sârguinţă tunătoare, de Iacov încredințată,

Bucură-te, osteneală îndelungă, ce lui Petru întru toate îi râvnești,

Bucură-te călimară, ce slujind epistola lui luda, tâlcuire dăruiești,

Bucură-te, că în multe limbi Evanghelia ai vestit,

Bucură-te, că întru tine Dumnezeu S-a odihnit,

Bucură-te, Sfinte Părinte Teofilact, preaminunat lucrător și învățător

al poruncilor Stăpânului Hristos!

Condacul al X-lea:

Sporind Domnul credinţa ta, prin iurcș de nepătimire ai înecat în
lacrimi sfinte diavolescul munte, iar pe cei ce răutatea își scaldă în marea
necredinței pătimașe, cu scumpătate îi primești și îi ridici într-a nădejdii
luntre. Înţelepciunea ta, Părinte, o avem adeverire, că prin evangheliceasca

SINAXARUL Si ACAȚISTUL 1

tâlcuire, împietrirea noastră poți îndată a o înmuia, iar Hristos, prin puterea
Invierii, covârșind încremenirea, Se va proslăvi prin pietre preschimbate-n
fii, ce pururea Li vor cânta: AriLulA!

Icosul al X-lea:

Prin cununa biruinţei tale, norodul celor încununaţi prin nuntă, de
valul tulburării vârstei și felurimii omenești nu se răpun; cinul monahicesc,
călătorind pe drumul din tărâmul pocăinţei, are la tine ne-ncetată sfătuire
pentru începutul bun; iar adunarea preoțească, sărutând ale tale mâini
bătătorite în plugăria ne-nturnată, rodnic brazda păcătoșilor supun. Pentru
acestea toate, cu umilinţă ție îţi cântăm:

Bucură-te, teascul gândului trupesc,

Bucură-te, rană grea a celor ce smintesc,

Bucură-te, zdrobitor al voilor drăcești,

Bucură-te, trâmbiţă a oștirii creștinești,

Bucură-te, braț viteaz, aducător de biruinţe,

Bucură-te, arvună a cereștii cunoștințe,

Bucură-te, haina cea-n sudori împodobită,

Bucură-te, mijlocire tuturora preadorită,

Bucură-te, încleștarea din făgăduință, 2 | p

Bucură-te, lucru întru totul cu putință, î N A a aia”

Bucură-te, stâlp de foc aprins în rugăciune,

Bucură-te, curcubeul doririlor bune,

Bucură-te, Stinte Părinte Teofilact, preaminunat lucrător și învățător

al poruncilor Stăpânului Hristos!

Dap — ai apa

Condacul al XI-lea:

Celor ce prin pocăință se îngroapă în fiecare zi, le ești tainic giulgiu
înfășurat cu smirnă și aloe, iar prin bunul tău chip, cei ce sunt cuprinși de
rele pătimiri, faţa și-au acoperit-o cu mahrama şi dumnezeiasca voie.
Inţelepciunea ta, Părinte, o avem adeverire, că prin evangheliceasca
tâlcuire, împietrirea noastră poți îndată a o înmuia, iar Hristos, prin puterea
Invierii, covârșind încremenirea, Se va proslăvi prin pietre preschimbate-n
fii, ce pururea Îi vor cânta: ALILUIA!

îy

Icosul al XI-lea: ic

Prin strigarea propovăduirii tale se alungă lupii sângeroși și răpitori
în meșteșug, prin toiagul păstoresc strămuți iezii din a spinilor mâncare și
fățarnic prieteșug, iar prin fluierul pustiei, mieii îi duci la pășunea depărtată
de drăcescul vicleșug. Pentru acestea toate, cu umilință ție îţi cântăm:

42 CANONUL DE UMILINȚĂ

Bucură-te, secera ce ne-aduci aminte de sfârșit, - : - :
Bucură-te, deșteptarea celor care pocăință nu am săvârșit,

Bucură-te, spăimântarea celor plini de trândăvie, ae * aia

Bucură-te, pomenirea veacului ce va să fie,

Bucură-te, secure care pururea ne stai la rădăcină,

Bucură-te, strămutarea noastră din voința cea străină,

Bucură-te, îndreptarea celor care fără pătimirea Crucii înviere-și rânduiesc,

Bucură-te, bărbat desăvârșit, ce le ești părinte celor ce au chip pruncesc;

Bucură-te, braţul tare, ce purtarea crucii mult o sprijinești,

Bucură-te, amănunțime care tâlcuirea de porunci slujești,

Bucură-te, mângâierea celui care-n pocăință viețuiește,

Bucură-te, că-n blândeţe, chipul tău înmugurește,

Bucură-te, Sfinte Părinte Teofilact, preaminunat lucrător și învățător
al poruncilor Stăpânului Hristos!

Condacul al XII-lea:

Strălucind ca ur: luceafăr, prin lumina ta vestești Răsăritul de pe cerul
Învierii și, „Prin fulgerarea lacrimilor tale, ne trezești din viață moartă pentru
vestea mângâierii. Înţelepciunea ta, Părinte, o avem adeverire, că prin
evangheliceasca tâlcuire, împietrirea noastră poți îndată a o înmuia, iar
Hristos, prin puterea Învierii, covârșind încremenirea, Se va proslăvi prin
pietre preschimbate-n fii, ce pururea Îi vor cânta: ALILUIA!

Icosul al XII-lea:

Iosif cel cu bun chip se veselește că mintea ta e lespede prin care
Domnul a trecut, Maria Magdalena te laudă că vasul pentru mir cu cuvânt
înmiresmat tu l-ai umplut, iar Luca și Cleopa te fericesc că în drumul vieţii
tale împreună-călător pe Domnul L-ai avut. Pentru acestea toate, cu
umilinţă ţie îți cântăm:

Bucură-te, gustarea Învierii din grădina Ghetsimani,

Bucură-te, priveghere nevisată-n somnul păzitorilor romani,

Bucură-te, căci cu Domnul te-ndulcești cu nouă băutură,

Bucură-te, purtător al veseliei, care niciodată nu se fură,

Bucură-te, plâns ce mijlocești la Înfricoșătoarea Judecată,

Bucură-te, silința noastră-n fapta bună, cât ușa nu e încuiată,

Bucură-te, adumbrirea minţilor în vremea semnelor drăcești,

Bucură-te, cuget treaz, ce urâciunea pustiirii la plinire o vădești,

Bucură-te, că pentru izbăvirea noastră tu veghezi,

Bucură-te, dragoste preasfântă, care pe cei mici îmbrățișezi,

SINAXARUL ȘI ACATISTUL 43

Bucură-te, așteptarea învierii trupurilor, ce prin moarte s-au robit,

Bucură-te, zori ai zilei veacului ce întru Dumnezeu s-a însorit,

Bucură-te, Sfinte Părinte Teofilact, preaminunat lucrător și învățător
al poruncilor Stăpânului Hristos!

Condacul al XIII-lea:

O, Părinte Teofilact, preabun povățuitor pe calea ce duce spre
Dumnezeu! Primește această puţină rugăciune și, străjuindu-ne din
cerescul tău locaș, izbăvește-ne de urmarea voilor omenești și ne fii întărire
în lucrarea poruncilor dumnezeiești, căci după acestea va judeca lumea
Domnul lisus Hristos, Căruia cu zdrobire de inimă în veci se cuvine să-l
cântăm: ALILUIA!

Acest condac se zice de trei ori.

Apoi iarăși Icosul I: Puterile îngerești...
și Condacul I: Apărător încredințat al mântuirii noastre...

Apoi această
Rugăciune către Sfântul Ierarh Teofilact

O, prealăudate și grabnic ajutătorule Părinte Teofilact, acum cădem
către tine întru zdrobirea sufletelor noastre și te rugăm să ne fii nouă
mijlocitor înaintea Preasfintei Treimi, spre a dobândi cu rugăciunile tale
hotărâre nestrămutată pentru a pune început în lucrarea evangheliceștilor
porunci, vreme bine rânduită pentru a se întări în noi chip de pocăință,
sprijinire și mângâiere întru purtarea de toată vremea a Crucii, încă și
pază a minţii și aducere aminte de moarte pentru învrednicirea de înfricoșă-
toarele și dumnezeieștile Taine. Și ne păstorește pe noi, nevrednicii şi
ticăloșii, către nădejdea veșnicelor lăcașuri, gătite de Dumnezeu mai înainte
de întemeierea lumii, iar în ceasul sfârșitului nostru pământesc fă-te nouă
bun acoperământ și izbăvire de gloata diavolească ce pândește în văzduh,
ca, dimpreună cu tine, veșnic să ne veselim în Împărăția cea cerească de

lumina pururea fiitoare a Dumnezeirii Tatălui și a Fiului și a Sfântului
Duh. Amin.

Cântarea a VII-a:
Irmosul: S.

Din cuptorul adâncului, prin secerișul morţii Tale ai ridicat din robie
holda celor drepţi, arătându-i preaminunată pârgă în jitnițele Învierii, iar
pe mine, care prin cugete nebunești cu totul m-am îngropat în trândăvie,

a —

Er CANONUL DE UMILINȚĂ

mă ridică, Hristoase, adăpând cu roua milostivirii Tale vlăstarul cel fraged
al dorului de pocăință. ial a Ai

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-L. pe Hristos Dumnezeu să îmi
dăruiască chip de pocăință și stăruință, pentru a pune început în lucrarea
evangheliceștilor porunci.

Primăvara cea aducătoare de viaţă, prin freamătul făpturii susură
vestea cea tainică a ridicării din morți a Fiului lui Dumnezeu, iar eu, ca o
cioată putredă și neroditoare, mă tânguiesc neștiind ce voi face ca să văd
și ramurile făptuirii mele încărcate de florile cele neprihănite ale Învierii.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să îmi
dăruiască chip de pocăință și stăruinţă, pentru a pune început în lucrarea
evangheliceștilor porunci.

Răcnetul și glăsuirea patimilor celor sălbatice și sfâșietoare au făcut
să asurzească mintea mea cea iubitoare de desfătări, dar tu, Sfinte Părinte
Teofilact, cu toiagul cel înmugurit al mustrărilor mă scoate din năravurile
omului celui vechi ca și eu, cel cu totul ticălos, să mă învrednicesc oarecând
a auzi ciripitul veseliei duhovnicești.

Slavă...

Cu bezna fărădelegii și cu îndulcirile cele neguroase mi-am spurcat
înfățișarea și haina cea de nuntă, dar tu, Sfinte Părinte Teofilact, mă
curățește prin dar de lacrimi și necontenit îndemn la pocăință, iar prin
penelul învățăturilor tale, zugrăvește și pe fața mea cea ticăloasă lumina
şi surâsul veșnicei bucurii.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu: -

Precum un fluture ce zboară strălucește prin văzduh cu podoaba cea
minunată a aripilor sale, asemenea și tu, Născătoare de Dumnezeu,
dăruiește-mi pururea a vedea că aripile făptuirii îndumnezeite nu pot
zbura decât întru seninul cel însorit al milostivirii tale.

Cântarea a VIII-a:

Irmosul:

Ca un Mângâietor Preabun Te-ai pogorât Duhule Sfinte, spre a umple
de văpaia dragostei și cunoștinței pe toţi cei care râvnesc a-și lumina cămara
inimii cu făclia Adevărului însă și netrebnica mea minte, care se tăvălește
întru curvești și întunecate învoiri, o înnoiește Bunule, dăruindu-i
statornicia pocăinţei și a Dreptei Credinţe.

SINAXARUL ȘI ACATISTUL 45

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-L. pe Hristos Dumnezeu să îmi
dăruiască chip de pocăință și stăruință, pentru a pune început în lucrarea
evangheliceștilor porunci.

Grădină minunat roditoare și preaînmiresmată de florile darurilor
Duhului este Biserica Dreptmăritoare, iar eu, prin faptele cele de ocară și
preapângărite, m-am împuţit asemenea unui hoit și sunt cu totul nevrednic
de a mă sălășlui întru firea cea văzută.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-L. pe Hristos Dumnezeu să îmi
dăruiască chip de pocăință și stăruință, pentru a pune început în lucrarea
evangheliceștilor porunci.

Propovăduitor al Sfintei Treimi și păstor de suflete ai fost rânduit, Sfinte
Părinte Teofilact, pentru aceea te rog să-mi fii povăţuitor și sprijinitor în
toată vremea pribegiei de pe acest pământ, iar la sfârșitul acestei vieți să nu
te depărtezi de mine, ci să mă izbăvești de asuprirea cumpliților diavoli.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Întru suflarea Duhului Celui Mângâietor, ca o harnică și înmiresmată
albină pogoară-te și în fagurele cel pustiu al minţii mele, Sfinte Părinte
Teofilact, revărsând mierea cea curgătoare a învățăturilor tale dumnezeiești,
pe care le-ai cules din Pomul Vieţii cel pururea înfloritor și roditor.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Precum bobocul de trandafir ascunde în leagănul său cel lăuntric
mireasma darului ce va să fie, așa și tu, Născătoare de Dumnezeu, înlăuntrul
tău ai înfășurat cu petalele fecioriei pe Cel Care S-a născut spre a stârpi
duhoarea stricăciunii firii omenești. Pentru aceasta, la tine cad, cu lacrimi
rugându-te să mă izbăvești de încununarea cu spinii voilor păcătoase și să
mă ridici către văzduhul cel preacurat și binemirositor al bunei făptuiri.

Cântarea a IX-a:
Irmosul:

Hristos Dumnezeu, Soarele cel prealuminos, va însori veacul ce va să
vie, desfătându-Se de-a pururi cu vinul cel nou al nemărginitei bucurii,
dimpreună cu toți aleșii Săi. lar eu gol sunt de toată fapta cea bună și cu
totul nevrednic de nunta cea de taină a Mirelui, căci cugetul și înfățișarea
mă vădesc că mult am spurcat haina cea de nuntă a Sfântului Botez.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să îmi
dăruiască chip de pocăință și stăruinţă, pentru a pune început în lucrarea
evangheliceștilor porunci.

46 CANONUL DE UMILINȚĂ

Când Dumnezeu trimite picături de apă spre a adăpa pământul spre
bună rodire, mă înspăimânt auzind tunetele și văzând fulgerele, însă nicide-
cum nu voiesc a-mi adăpa ochii cu ploi de lacrimi și a-mi cutremura auzul
cu tunetul fricii celei sfinte, căci cugetul meu cel trupesc nu vrea a pricepe
că roada cea amară a păcatului face a fi prea înfricoșătoare și nemitarnică
Judecata Mirelui.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă- L pe Hristos Dumnezeu să îmi
dăruiască chip de pocăință și stăruință, penu a pune început în lucrarea
evangheliceștilor porunci.

Noaptea patimilor celor spurcate cu totul mă întunecă și voia cea
trupească învârtoșază inima mea în pofte dobitocești, dar tu, Sfinte Părinte
Teofilact, întărește în mâna mea biciul cel împletit și prealucrător al aducerii
aminte de moarte, prin a cărui lucrare și eu, preaticălosul, să dobândesc a
vedea zorii nepătimirii.

Slavă...

În furtuna întunecată și în potopul fărădelegilor mă aflu călătorind și
nu este departe de a se sfărâma luntrea cea firavă a minţii mele, însă
nădăjduind la cârma sfintelor tale învățături, Sfinte Părinte Teofilact, mă
întăresc știind că prin nezăbavnica ta mijlocire, pot a dobândi și țărmul
celor blânzi și curcubeul mângâierii.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Precum luminează luna între stele, așa strălucești tu, Născătoare de
Dumnezeu, între Sfinţii cei ce mijlocesc la Înfricoșătoarea Judecată pentru
neamul omenesc. Pentru aceasta, cad la tine și îţi cer solirile și milostivirea
ta de Maică, ca prin darul tău, pururea să îmi aduc aminte că viaţa aceasta
trecătoare este numai o clipită grabnic curgătoare către veșnicie.

Apoi:
Cuvine-se cu adevărat... Slavă... Și acum...

Doamne miluiește (de trei ori).
Părinte, binecuvintează. Și otpustul:

Doamne Lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Prea-
curatei Maicii Tale, ale Sfântului Teofilact, Arhiepiscopul Ohridei și Bulgariei
și ale tuturor Sfinților, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.

Amin.

47

VIAȚA SFÂNTULUI APOSTOL
ȘI EVANGHELIST MARCU

Sfântul Evanghelist Marcu era de neam evreu, din seminţia lui Levi,
ucenic al Sfântului Apostol Petru și fiu iubit al aceluia întru Sfântul Duh,
pe care îl pomenește în scrisoarea sa, zicând: „Biserica cea aleasă din
Babilon și Marcu, fiul meu, vă îmbrățișează” (1 Petru 5, 13). lar fiu era
nu după trup, ci după duh, născut prin bunavestire și baia Sfântului Botez.
Sfântul Marcu a fost numărat în ceata sfinților șaptezeci de Apostoli ai lui
Hristos, mai întâi cu Sfântul Petru, de care a fost pus și episcop. Ei au
călătorit împreună până la Roma, unde Marcu a scris Sfânta Evanghelie
după rugămintea credincioșilor, pentru că îl rugaseră cei din Roma, care
deja crezuseră în Hristos prin Sfântul Pavel, ca să n-o lase nescrisă, așa
cum i-a spus Sfântul Petru prin cuvinte.

Deci, plecându-se la rugămintea lor, a scris petrecerea lui Hristos pe
pământ cu oamenii, dar, mai întâi, singura arătat-o lui Petru. lar el, văzând-o
și citind-o, a încredinţat că este adevărată și a poruncit tuturor să o citească
Și să creadă toate cele scrise într-însa. După aceea a fost trimis Sfântul Marcu
de Sfântul Apostol Petru mai întâi la Acvileea, pentru propovăduirea
Cuvântului lui Dumnezeu, după aceea în Egipt, unde întâi a fost episcop în
Alexandria și binevestitor al lui Hristos. Apoi toate părțile acelea ca Libia și
Pentapoli, fiind în întunericul îndrăcirii idolești, le-a luminat cu lumina sfintei
credinţe și le-a adus la Hristos. Și pretutindeni făcând minuni, a împodobit
Biserica lui Hristos prin punerea mâinilor pe capul episcopilor și a celorlalţi
clerici; apoi a învăţat pe mulţi oameni o viaţă atât de îmbunătățită, încât și
necredincioșii se minunau foarte mult și-l lăudau.

Pentru că, povestește Eusebiu, episcopul Cezareei Palestinei, asemenea
și Nichifor Xantopol, amândoi scriitori vrednici de credinţă ai istoriei
bisericești, că slăvitul între evrei cu înțelepciunea, adică Filon, care se cunoscuse
cu Sfântul Petru în Roma, a fost înștiințat despre creștinii cei ce au fost în
Alexandria și în tot Egiptul, de către Sfântul Marcu. Apoi, scriind multe cuvinte
de laudă, dintre care și acestea: „Unii ca aceștia — adică creștinii — bogăţiile
cele vremelnice și toate averile lor își lasă și nimic dintr-ale lor nu voiesc să
aibă pe pământ. Și ori în ce loc sunt, ei au deosebite și cinstite case de rugăciune,

Vezi Viețile Sfinţilor pe luna aprilie, ed. Episcopiei Romanului și Hușilor, 1995, pp. 311-316.

48

în care cu cucernicie și cu curăție își săvârșesc tainele lor. Nici un lucru lumesc
nu fac în acelea, decât numai prooroceștile citiri acolo se ascultă și, cu cântare,
după al lor obicei, slăvesc pe Dumnezeu. Unii dintre dânșii ies de prin cetăţi
şi lepădând grijile lumești petrec în câmpii, în grădini și în pustie, ferindu-se
de petrecerea cu toți oamenii, știind că însoțirea cu cei ce nu se potrivesc cu
viaţa lor este împiedicare spre fapta bună.

Apoi înfrânarea și omorârea trupului le au ca o temelie, pe care celelaite
lucruri bune le zidesc. Nici unul dintre dânșii nu mănâncă, nici nu bea
până seara, iar alții până a patra zi nu gustă nimic; alţii, în tâlcuirile și
înțelegerile Scripturii fiind mai iscusiţi și cu acea dumnezeiască hrană a
gândirii de Dumnezeu din Dumnezeiasca Scriptură neputând a se sătura,
nu-și mai aduc aminte până la a șasea zi de hrana cea trupească. Vin
nicidecum nu beau, nici carne nu mănâncă și nimic din cele mișcătoare, ci
numai pâine și apă, sare și isop. Acestea erau la dânșii desfătările. Sunt
între dânșii și din partea femeiască, unele care s-au deprins cu o viață ca
aceasta, între care multe au îmbătrânit în feciorie, păzind întregimea
trupului curat nu de silă, ci cu bunăvoie și cucernicie. Și în înțelepciunea
aceea păzindu-se, nu numai inimile, ci și trupurile își sfințesc, socotind că
nu le este lor lucru cuviincios ca vasul primit spre sălășluirea înțelepciunii
să slujească îndulcirii patimilor. Cei care doresc sămânţa Cuvântului lui
Dumnezeu și patul cel neîntinat și tără de moarte din care se naște rodul
cel ce niciodată nu moare, luând tâlcuirea Sfintei Scripturi de la cei mai
bătrâni ai lor caută în ea duhovnicească înțelegere și tainele cele ascunse,
socotind că Scriptura este ca și un trup văzut, iar priceperea ca un suflet
nevăzut. De dimineaţă se scoală la doxologia lui Dumnezeu și la rugăciune,
la cântare și la ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu fiind îndeosebi femeile;
iar alții câte șapte săptămâni petrec în post desăvârșit. Această zi este la
dânșii în mare cinste, celelalte praznice mai înainte gătindu-le, se odihnesc.
Preoții și diaconii săvârșesc dumnezeiasca slujbă, iar peste toți aceia este
întâistătător un episcop”. Acestea le scrie Filon evreul, despre ucenicii
Sfântului Evanghelist Marcu și despre sfintele obiceiuri ale Bisericii lui
Dumnezeu, care a fost mai întâi întru Duhul Sfânt și în predaniile apos-
tolești. Astfel, Sfântul Marcu, prin ostenelile sale cele cu multe dureri a
lucrat via lui Hristos în părțile Egiptului, având scaunul său în Alexandria,
unde s-a și sfârșit prin pătimire.

lar pentru pătimirea Sfântului, Simeon Metafrastul scrie așa: „În acea
vreme, când Sfinţii Apostoli s-au împărțit prin toată lumea, Sfântul Marcu,
prin dumnezeiasca voie a mers în părţile Egiptului. Însă l-au primit pe el ca
pe un Evanghelist și păzitor al stintelor canoane ale Sfintei Apostoleștii

ÎI a O N îi

-

49

Biserici. Sfântul Marcu mai întâi a propovăduit Evanghelia Domnului și
Mântuitorului nostru lisus Hristos în tot pământul Egiptului, în Libia,
Marmarichia, Amonichia și în Pentapoli. Și toţi cei din părţile acelea erau
netăiaţi împrejur, împietriţi la inimă și închinători la idoli, plini de toate
necurățiile și slujitori ai duhurilor celor necurate; pentru că prin toate cetățile,
satele și la răspântii zideau capiști, idoli și fermecătorii și toată puterea
drăcească era în ei. Dar Domnul nostru lisus Hristos, prin Venirea Sa a stricat
și a pierdut puterea lor. Deci, dumnezeiescul Evanghelist Marcu, fiind la
Cirene, cetatea Pentapolei, propovăduia cereasca învățătură a lui Hristos și
făcea minuni mari într-însa. Că pe cei bolnavi îi tămăduia, pe cei leproși îi
curăța și duhurile cele necurate și cumplite le îngrozea prin cuvântul
dumnezeiesc. Și mulţi cu acea apostolească propovăduire și facere de minuni
luminându-se, au crezut în Domnul nostru lisus Hristos și pe idoli împreună
cu capiștile le-au lepădat și sfărâmat și s-au botezat în numele Tatălui și al
Fiului și al Sfântului Duh. |

Acolo întâi i s-a poruncit lui prin Duhul Sfânt să se ducă în Alexandria
și să semene sămânţa cea bună a Cuvântului lui Dumnezeu. Deci, Sfântul
Evanghelist Marcu, precum un viteaz nevoitor, cu osârdie se nevoia să
meargă spre rievoinţă acolo și, sărutând pe fraţi, le-a zis lor: „Domnul meu
mi-a spus să mă duc în cetatea Alexandria”. Atunci fraţii lui l-au petrecut
până la corabie și mâncând cu dânsul pâine, s-au despărţit de el, zicând:
„Domnul nostru lisus Hristos să-ți rânduiască ție cale bună”. Plecând de
acolo Sfântul Marcu, a doua zi a sosit la Alexandria și, ieșind din corabie a
mers la un loc anume ce se numea Mendion și, intrând prin porțile cetății i
s-a stricat papucul. Văzând aceasta, Apostolul a zis: „Cu adevărat bună îmi
este mie calea aceasta!” Apoi, văzând pe cizmar dregând încălțăminte veche,
i-a dat papucul său, iar cizmarul, din întâmplare și-a străpuns mâna stângă
cu unealta sa și a chemat pe Dumnezeu în ajutor, precum este obiceiul la
unele întâmplări ca aceasta. Apostolul, auzind numele lui Dumnezeu, s-a
bucurat cu duhul și a zis în sine: „Bună a făcut Domnul calea mea!” Și era
dureroasă rana de la mâna cizmarului și mulţime de sânge curgea. lar Sfântul
Marcu a scuipat pe pământ, i-a uns rana, zicând: „În numele lui lisus Hristos,
Cel Ce este în veci, fii sănătos!” Și îndată s-a tămăduit rana și s-a făcut sănătos.

Cizmarul, văzând o putere ca a acelui bărbat, precum și curata și
îmbunătăţita lui viaţă, care se cunoștea din privire, a zis: „Rogu-te, omule
al lui Dumnezeu, vino în casa mea și rămâi o zi la mine, robul tău, ca
împreună să mâncăm pâine, deoarece ai făcut cu mine milă!” lar Apostolul,
bucurându-se, a zis: „Domnul să-ți dea pâinea vieții celei cerești”. Apoi
luând omul pe Apostol, l-a dus în casa sa, veselindu-se.

e m a rr er

a SE».

Intrând Sfântul Marcu în casa lui, i-a zis: „Binecuvântarea Domnului
să fie aici. Să ne rugăm lui Dumnezeu, fraților”. După rugăciune au stat să
mănânce, vorbindu-și cu dragoste; iar cizmarul a zis către sfânt: „Părinte,
cine ești tu și de unde este în tine cuvântul acesta atât de puternic?”
Răspuns-a Sfântul Marcu: „Eu sunt rob al Domnului nostru lisus Hristos,
Fiul lui Dumnezeu, ţi-L. voi arăta pe EI ţie”. Zis-a omul: „Aș fi voit să văd
chiar eu pe Acel Fiu al lui Dumnezeu”. Și Sfântul Apostol a început a-i
binevesti Evanghelia lui lisus Hristos și a-i arăta din Prooroci cele ce s-a
grăit despre Domnul nostru mai înainte. Zis-a omul: „Eu, Scriptura cea
arătată de tine, niciodată n-am auzit-o, ci am citit Jliada și Odiseea și câte le
socotesc egiptenii”. Deci, Sfântul Marcu Îl propovăduia pe Hristos și îi arăta
lui că înțelepciunea lumii acesteia este nebunie la Dumnezeu. Și a crezut
omul cuvintele Sfântului Marcu, văzând semnele și minunile lui și s-a botezat
el, și toată casa lui, și o mulțime de locuitori din acel loc, iar numele omului
aceluia era Anania. lar după ce a crezut, din zi în zi a crescut numărul
credincioșilor și au auzit oamenii cei mai mari din cetate că un oarecare

51

galileian a venit la dânșii și hulește zeii lor și oprește a li se aduce jertfe.
Deci, căutau să-l ucidă pe el și pândeau să-l prindă.

Sfântul Marcu, auzind de sfatul lor, a pus credincioșilor episcop pe
Anania și trei preoți: Maleon, Sabin și Kerdon precum și alţi șapte diaconi
și pe alţi unsprezece clerici pentru slujba bisericească. Apoi a plecat de
acolo la Pentapoli și a petrecut doi ani, unde a întărit pe fraţii cei ce erau
acolo, punându-le în cetăţile cele primprejur episcopi, preoți și clerici și
iarăşi s-a întors în Alexandria. Aici i-a găsit pe fraţii cei ce se înmulțiseră
cu darul și în credința Domnului, care și Biserică și-au zidit acolo lângă
mare, la un loc ce se numea Vucol sau „hrănitor de dobitoace”. Apoi s-a
bucurat foarte mult de aceasta și, plecându-și genunchii, a preamărit pe
Dumnezeu, petrecând în acea biserică vreme îndelungată. Iar creștinii s-au
înmulțit, batjocorindu-i pe elini, iar pe idolii lor îi ocărau.

Înștiințându-se elinii, care erau stăpânitori ai cetății, că Sfântul Marcu a
venit în cetatea lor, s-au umplut de mult pizmă, deoarece auzeau despre el
că face minuni multe; căci pe bolnavi îi tămăduia, surzilor le dădea auzire și
orbilor vedere. Deci îl căutau pe el și negăsindu-l, scrâșneau din dinţi și
strigau cu mânie în capiștile lor cele necurate și la jertfele lor cele idolești,
zicând: „Multă nevoie ne face vrăjitorul și fermecătorul acela!” Apoi s-a
apropiat Prealuminatul praznic al Paștilor și, sosind ziua Duminicii Învierii
lui Hristos, în 20 ale lunii aprilie, în care și la elini se săvârșea necurata
prăznuire a lui Serapid, pângăritul lor zeu, Sfântul Evanghelist Marcu tocmai
săvârșea în biserică dumnezeiasca slujbă. O vreme ca aceea nimerind-o ne-
curaţii, au năvălit fără de veste cu puterea lor asupra bisericii și prinzându-l
pe Sfânt, i-a legat o funie de grumaz și-l târau, zicând el: „Mulţămesc Ție,
Doamne, lisuse Hristoase că m-ai învrednicit să pătimesc acestea pentru
numele Tău!” Și fiind târât Sfântul pe pământ și pe pietre ascuţite, i se rănea
trupul de ascuţișul pietrelor, roșindu-se acel drum de sângele lui.

După ce a înserat, necurații elini l-au aruncat pe Sfântul Apostol Marcu
în temniță, până ce se vor sfătui cu ce fel de moarte îl vor pierde. Dar la
miezul nopții, ușile fiind încuiate și străjerii dormind înaintea ușilor, s-a
făcut cutremur mare, căci Îngerul Domnului, pogorându-se din Cer s-a
atins de Apostol, zicându-i: „Robule al lui Dumnezeu, Marcu, căpetenia
Sfinţilor celor din Egipt; iată numele tău este scris în Cartea Vieţii din Cer
și eşti numărat cu Sfinţii Apostoli; pomenirea ta nu va fi uitată în veci, vei
fi împreună dănțuitor cu puterile cele de Sus, Arhanghelii vor primi la
Cer duhul tău și moaștele tale pe pământ vor fi păzite!”

Văzând această vedenie, Sfântul Marcu și-a întins mâinile sale în sus,
zicând: „Mulțămesc, Ție, Doamne al meu, lisuse Hristoase, că nu m-ai

52

lăsat pe mine, ci cu Sfinţii Tăi m-ai rânduit! Rogu-mă Ție, Stăpâne, primește
cu pace sufletul meu și nu mă lipsi de darul Tău”. Acestea zicându-le,
Domnul nostru Iisus Hristos a venit la dânsul și i S-a arătat așa cum era
mai înainte de Cruce și de Îngropare și a zis către dânsul: „Pace ție,
Evanghelistul Meu!” lar Sfântul Marcu a răspuns, zicând: „Pace și Ţie,
Doamne al meu, lisuse Hristoase!” Și S-a dus Domnul de la dânsul. lar
după ce s-a făcut ziuă, au mers la temniță o mulţime de cetăţeni și
scoțându-l afară pe Sfânt, i-au legat iarăși funia de grumaz și au început
să-l târască pe pietre ascuţite, zicând: „Să tragem boul la ocolul boilor!”
lar Sfântul Marcu mulțămea lui Dumnezeu și se ruga, zicând: „În mâinile
Tale, Doamne, îmi dau duhul meu!”

Acestea zicând, și-a dat duhul său lui Dumnezeu, iar mulțimea
necuraţilor elini, vrând să ardă trupul Sfântului, au făcut un foc în locul
acela, care, după aceea s-a numit îngeresc. Apoi, îndată, cu puterea
Domnului nostru Iisus Hristos, s-a văzut o negură întunecoasă, pentru că
soarele și-a ascuns razele sale și s-a făcut tunet înfricoșător, a căzut cutremur
mare și ploaie cumplită până seara, iar poporul a fugit de frică, lăsând
trupul Sfântului. Focul s-a stins de ploaie, iar de cutremur au căzut multe
ziduri și au ucis pe mulți. Atunci, unii din elini au îndrăznit a zice: „Fericitul
zeu Serapid, în ziua sa a făcut toate aceste lucruri înfricoșătoare”. lar
oamenii cei binecredincioși, mergând, au îngrijit trupul Sfântului și l-au
dus la locul unde își făcea rugăciunile sale și cântările de psalmi. Apoi
l-au pus cu cinste în partea de răsărit, în mormânt de piatră și săvârșeau
pomenirea lui cu cucernicie, cinstind pe cel dintâi Sfânt al Alexandriei,
nimic mai cinstit și mai scump având decât sfintele lui moaște.

Sfântui Evanghelist Marcu, mucenicul lui Hristos s-a sfârșit în
Alexandria Egiptului, în douăzeci și cinci de zile ale lunii aprilie, stăpânind
Nero în Roma, iar peste noi împărățind Domnul nostru lisus Hristos,
Căruia se cuvine cinstea, slava și stăpânirea, împreună cu Tatăl și cu Sfântul
Duh, în veci. Amin.

iei ee ai Eee di e a Ali

TÂLCUIREA
SFINTEI
. EVANGHELII
DE LA MARCU

SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

ÎNAINTECUVÂNTARE : -— ——

Evanghelia cea de la Marcu s-a scris la Roma, după zece ani de la
Înălțarea Domnului Hristos. lar acest Marcu era ucenic al lui Petru, care îl
și numește pe acesta cu adevărat „fiul” său duhovnicesc (1 Petru 5, 13). Se
numea încă și loan și era nepot al lui Varnava, dar era și împreună mergător
cu Pavel, însă pentru că s-a aflat de mai multe ori cu Petru, a fost și la
Roma împreună cu dânsul.

Și i-au cerut lui credincioșii cei din Roma nu numai nescris să le
propovăduiască, ci și în scris să le descopere lor petrecerea [vieţuirea] lui
Hristos. Și supunându-se lor, Marcu a scris. lar lui Petru i s-a descoperit
de la Dumnezeu că Marcu a scris Evanghelie; așa încât, după ce a văzut-o
și oa întărit că este adevărată, l-a trimis pe Marcu episcop în Egipt unde,
propovăduind și așezând Biserică în Alexandria, a luminat pe toți cei din .
partea dinspre miazăzi.

lar în această Evanghelie [ce s-a scris prin dial Sfânt], toate sunt
descoperite [deslușite] și nimic nu este cu anevoie de înţeles. Și în scurt a
spune, acest Evanghelist în toate se unește cu Matei, cu deosebire numai
că Matei scrie mai pe larg și dintru început pomenește de nașterea cea
trupească a Domnului, iar Marcu a început de la Proorocul [și Înaintemer-
gătorul] loan.

54

Drept aceea deși iscoditor lucru se pare [acesta], unii au dat această
înțelegere pentru Evangheliști: Dumnezeu Cel Care șade pe Heruvimi
(Iezechiil cap. 1 și 10) pe care cu patru obraze [chipuri, fețe] îi arată Scriptura,
cu patru fețe ne-a dat nouă și Evanghelia, dar de un Duh fiind plinite acestea,
Deci, precum fiecare dintre Heruvimi avea câte o față unul asemenea cu
„leul“, altul asemenea cu „omul“, altul asemenea cu „vulturul“, iar altul
asemenea cu „viţelul”! (Jezechiil 1, 10), tot așa și Cartea evangheliceștii
propovăduiri. Evanghelia lui loan are față de „leu“, pentru că leul este
dobitoc stăpânitor și împărat al dobitoacelor și asemenea și loan a început
de la vrednicia împărătească și stăpânească a Dumnezeirii Cuvântului,
zicând: „La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și
Dumnezeu era Cuvântul” (loan 1, 1). lar Evanghelia lui Matei are față de
„om“, pentru că de la Nașterea cea după trup și de la Întruparea Cuvântului
a început. Evanghelia lui Marcu se aseamănă cu „vulturul“, întrucât de la
Proorocul loan a început, iar darul proorocesc mai înaintevăzător fiind și
iute văzând cele de departe, ca un vultur este. Căci spun unii că vulturul
este prea iute la vedere, încât numai el singur dintre toate jivinele poate a
privi la soare fără să clipească. lar Evanghelia lui Luca este asemenea cu
„viţelui”, fiindcă a început de la preoția lui Zaharia care tămâia pentru
păcatele norodului și încă se aducea atunci jertfă de viței.

Drept aceea, Marcu începe Evanghelia de la petrecerea [vieţuirea] și
arătarea Înaintemergătorului.

Ascultă, dar, ce zice:

! „Feţele lor? — Toate patru aveau câte o faţă de om înainte, toate patru aveau câte
o faţă de leu la dreapta, toate patru aveau câte o faţă de bou la stânga și toate patru mai
aveau și câte o faţă de vultur în spate” (lezechiil 1, 10).

55

CAPITOLUL |
Ioan Botezătorul. Botezul lui lisus Hristos. Ispitirea. Predica.
Primii ucenici. Primele vindecări!

1, 1-3: Începutul Evangheliei lui lisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
(2) precum este scris în proorocie [la Maleahi] și Isaia?: „Iată Eu trimit
Îngerul Meu înaintea feței Tale, care va pregăti? calea Ta. (3) Glasul celui
ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui”.

(1, 2) Maleahi 3, 1 / Matei 11, 10 / Luca 7, 27 (1, 3) Isaia 40,3 / Matei 3, 3 / Luca 3, 4/ loan 1,23

Ioan Botezătorul este cel mai de pe urmă [ultimul] dintre Prooroci și
începătură [începător] a Evangheliei Fiului lui Dumnezeu, pentru că
sfârșitul Legii celei Vechi este începătură a Legii celei Noi.

lar mărturia pentru Înaintemergătorul s-a luat de la doi Prooroci. Căci
de la Maleahi este: „lată Eu trimit Îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va
găti calea Ta, înaintea Ta” (Maleahi 3, 1), iar de la Isaia: „Glasul celui ce
strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceți cărările Lui” (Isaia
40, 3). lar acest cuvânt este pentru Fiul de la Dumnezeu și Tatăl, care zice că
Înaintemergătorul este „Înger” și pentru viața sa cea îngerească și peste fire
și, pentru că vestea! și propovăduia Venirea lui Hristos, „a gătit calea”
Domnului, adică sufletele iudeilor prin botezul pocăinţei le-a gătit [pregătit]
ca să-L primească pe Hristos.

lar ceea ce zice: „înaintea feței Tale”, înseamnă că aproape de El va fi
Îngerul acesta, arătând prietenia lui loan către Hristos, căci și înaintea
împăraţilor merg, mai vârtos cei mai de aproape ai lor și prieteni.

lar „glasul celui ce strigă în pustie” arată și pustia lordanului, dar
poate și adunarea iudeilor, care era pustie de tot binele.

[ar „cale” este Legea cea nouă, iar „cărările” colțuroase, Legea lui Moise,
ca una ce era roasă [învechită]. Deci, pentru „cale“ erau datori a se „găti”
iudeii, adică pentru Legea cea Nouă, iar „cărările” [Legii] celei Vechi [învechite),

' În ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru Ioan când a botezat pe Domnul în
Iordan. Pentru chemarea lui Petru și a lui Andrei și a fiilor lui Zevedeu. Pentru cel ce se îndrăcea.
Pentru soacra lui Petru. Pentru cei ce s-au vindecat de felurite boli, Pentru leprosul”,

? În ediţia de la 1805, în loc de „precum este scris în proorocie [la Maleahi] și
Isaia”, se găsește „precum s-au scris în Prooroci”.

3 În ediţia de la 1805, în loc de „va pregăti”, se găsește „va găti”.

* [1805] Că „înger” se tâlcuiește „vestitor”.

36 Capitolui 1 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

drepte a le face, fiindcă de mult le primiseră pe acestea, iar mai apoi s-au
arătat răzvrătiți și „au șchiopătat din cărările lor” (Psalm 17, 45-49).

1, 4-5: loan boteza în pustie”, propovăduind botezul pocăinţei întru
iertarea păcatelor. (5) Și ieșeau la el tot ținutul Iudeii și toți cei din lerusalim*
și se botezau de către el, în râul Iordan, mărturisindu-și păcatele.

(1, 4) Matei 3,1 / Luca 3,3/ loan 1, 31; 3, 23 / Faptele Apostolilor 13, 24 (7, 5) Matei 3, 56 / Luca 7, 29

Botezul lui loan nu avea iertarea păcatelor, ci numai pocăință aducea
oamenilor. Deci, cum zice Marcu aici: „întru iertarea păcatelor”? Răspun-
dem, așadar: loan propovăduia botezul pocăinţei, dar propovăduirea
aceasta a pocăinţei unde ducea? Întru iertarea păcatelor, adică întru botezul
lui Hristos, care avea iertarea păcatelor. Precum e și această pildă: A venit
o slugă a împăratului propovăduind gătire de bucate, spre facerea de bine
a celor ce le gătesc. Însă nu vom zice că sluga propovăduia aceasta ca să
facă bine celor ce gătesc bucatele cele împărătești, ci cum că aceasta vestea
gătirea bucatelor, pentru ca cei care le-au gătit, primind (ospătând] pe
împăratul, să dobândească facere de bine de la dânsul.

Asemenea și aici, Înaintemergătorul „propovăduia botezul pocăinței”,
ca aceia care se pocăiau să ia iertarea păcatelor, primindu-L pe Hristos.

1, 6: Și loan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă”, avea cingătoare
de piele împrejurul mijlocului și mânca lăcuste“ și miere sălbatică.
(1, 6) Levitic 11, 12 / Matei 3,4 / Luca 7, 33
Despre acestea am vorbit și în tâlcuirea Evangheliei de la Matei, iar
aici le vom spune pe cele pe care acolo le-am lăsat [negrăite]:
Îmbrăcămintea lui loan era semn de plângere, arătând Proorocul că
acela care se pocăiește se cuvine a plânge, căci semn de plângere este sacul.
lar „cinzâtoare de piele” [„brâul de curea”] arată omorârea norodului
iudaicesc. jar cum că plângere arată îmbrăcămintea lui, zice și Domnul:
„De jale v-am cântat și nu v-aţi tânguit” (Matei 11, 17). Cântare „de jale”
și „tânguire” numește Domnul petrecerea [vieţuirea] Înaintemergătorului,
că zice: „A venit Ioan, nici mâncând, nici bând, și aţi zis: Are demon”
(Matei 11, 18). Ci însăși hrana lui loan înfrânare arată cu adevărat, și poate

3 În ediţia de la 1805, în toc de „Ioan boteza în pustie”, se găsește „era loan botezând
în pustie”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „tot ținutul ludeii și toţi cei din lerusalim”, se
găsește „toată latura ludeii și ferusalimului“.

? În ediţia de la 1805, în loc de „în haină de păr de cămilă, avea cingătoare de
piele”, se găsește „cu peri de cămilă, avea brâu de curea”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „lăcuste”, se găsește „acride”, cu următoarea notă:
[1805] Pentru „acride” vezi și tâlcuirea de la Matei 3, 4.

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 1 57

și semn este al hranei celei cuvântătoare de atunci a norodului [iudeu],
care nu mânca ceva din zburătoarele curate ale cerului, nici nu înțelegea
nimic din cele înalte, ci se hrănea cu cuvânt care se părea că saltă întru
înălţime și se află sus, dar iarăși se prăvălea jos; căci în acest fel este „acrida”
[„lăcusta”], sare ca spre înălțime, dar iarăși vine jos.

Dar și „miere sălbatică” mânca poporul, născută [făcută] de „albine”,
adică de Prooroci. Însă iudeii nu lucrau cuvintele Proorocilor și nu se
domesticeau [îmblânzeau, îmbunau], ca bine să le înțeleagă și să le
cuprindă cu mintea și să le cerce [săvârșească]?; pentru că iudeii aveau
Scripturile ca pe o oarecare „miere”!", dar nu le cercetau și, deci, nu le fă-
ceau lucrătoare.

o Pl PER RMES IT

1, 7-3: Şi propovăduia, zicând: Vine în urma mea Cel Care este mai
tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-l dezleg
cureaua încălțămintelor. (8) Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va
boteza cu Duh Sfânt. (1, 7) Matei 3, 11 / Luca 3, 16 / Ioan 1, 15, 27/

i Faptele Apostolilor 13, 25 (1, 8) Isaia 44, 3 / loil 3, 1 / Matei 3, 11 /
loan 1, 26 / Faptele Apostolilor 1, 5; 2, 4; 10, 45; 11, 15/1 Corinteni 12, 13

Zice [Botezătorul]: „Nici cea de pe urmă slugă a Lui nu sunt vrednic a
fi, ca «să-l dezleg cureaua», adică legătura cea de curea a «încălțămintelor>”. 2
Dar și altfel se înţelege: toți cei care veneau și se botezau de către loan, se
„dezlegau” prin pocăință de legătura păcatelor lor, crezând în Hristos. Deci,
loan „dezlega” tuturor „curelele” — adică legăturile păcatelor —, numai lui lisus
nu a putut „să-l dezlege”, de vreme ce n-a aflat la Dânsul „curea“, adică păcat.

1, 9-11: Şi în zilele acelea, lisus a venit din Nazaretul Galileii și S-a
botezat în Iordan, de către loan. (10) Și îndată, ieșind din apă, a văzut Cerurile
deschise și Duhul ca un porumbel coborându-Se! peste El. (11) Și glas s-a
făcut din Ceruri: Tu ești Fiul Meu Cel iubit, întru Tine am binevoit”.

(1, 9-10) Matei 3, 13-16 / Luca 3, 21-22 / loan 1, 32 (1,11) Psalm 2, 6/
Isaia 42, 1 / Matei 3, 17 / Marcu 9,7 / Luca 3, 22; 9, 32 / loan 6, 27

Hristos nu vine la Botez nici pentru iertarea păcatelor — că păcat n-a
făcut [și n-a avut] —, nici n-a venit ca să ia Duh; căci botezul lui loan, precum

? Adică auzeau cuvintele și poruncile Proorocilor, însă nu voiau ca prin osteneală să
Se iscusească întru fapta bună cea lucrătoare.

1 „Cât sunt de dulci limbii mele, cuvintele Tale, mai mult decât mierea, în gura
mea!“ (Psalu 118, 103).

“ În ediţia de la 1805, în loc de „ca un porumbel coborându-Se”, se găsește „ca un
porumb pogorându-Se”. i

2 În ediția de la 1805, versetul 11 este: „Şi glas a fost din Ceruri: Tu ești Fiul Meu
Cel iubit, întru Carele bine am voit”.

Mer ca E RT EP EEE E Ie N EEE EI

58 Capitolul 1 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

am zis, necurățind păcatele, Duh cum ar fi dat? Nici pentru pocăință nu
vine Domnul ca să se boteze, căci era cu mult mai presus și decât Botezătorul.
Dar pentru ce vine? Arătat [vădit] este cu adevărat, că [Hristos] vine pentru
ca să fie arătat norodului de către loan. Că de vreme ce mulți se adunau [să
se boteze de către loan], a binevoit [Hristos] să vină ca să fie mărturisit
înaintea acestei mulțimi Cine este El, dar și ca să „împlinească toată
dreptatea” (Matei 3, 15) — adică toate poruncile Legii. Că de vreme ce și
aceasta se pare a fi poruncă — adică a se supune Proorocului care boteza, ca
unuia ce este trimis de Dumnezeu -, o împlinește [Domnul] și pe aceasta.

lar Duhul Se „pogoară” nu pentru că lisus ar fi avut trebuință de Acesta —
căci cum ar fi avut trebuinţă de Acela Care întru Dânsul firește petrecea? —, ci
ca să înveți tu că, atunci când te botezi și la tine vine Duhul Sfânt.

Încă și aceasta lucra pogorârea Duhului: de vreme ce Tatăl a zis de
Sus: „Acesta este Fiul Meu”, ca să nu socotească [creadă] poporul că pentru
loan s-a spus aceasta, Se „pogoară” Duhul „peste” lisus, arătând că pentru
El s-a spus.

Şi „se deschid Cerurile”, ca să învăţăm că, atunci când ne botezăm,
ni se deschid și nouă. E ibiiezi e Ii A aa

1, 12-13: Şi îndată Duhul L-a mânat"? în pustie. (13) Și a fost în pustie
atruzeci de zile, fiind ispitit de satana. Și era împreună cu fiarele și
Îngerii Îi slujeau. (1, 12) Matei 4,1/ Luca 4,1 (1, 13) Matei 4, 2, 11/ Luca 4,2
Învăţându-ne pe noi Domnul să nu ne necăjim dacă după Botez vom
cădea în ispite, pentru aceasta Se suie în munte, să fie ispitit. Și mai vârtos nu
Se suie [duce] singur, ci mânat de Duhul Sfânt, arătându-ne și nouă că nu se
cuvine să ne aruncăm în ispite, ci venind ele asupra noastră, să le primim. Și
Se suie în munte ca, pentru pustietatea locului, să îndrăznească diavolul a se
apropia de Dânsul, că așa obișnuiește să năvălească asupră-ne, când ne vede
singuri. Și atât de neumblat era locul, încât și de fiare era plin'“.
Și Îngerii I-au slujit Lui după ce l-a biruit pe ispititorul (Matei 4, 11), iar
acestea se află mai pe larg în Evanghelia lui Matei.

1, 14-15: După ce loan a fost prins, lisus a venit în Galileea, propo-
văduind Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. (15) Și zicând: S-a

'3 În ediţia de la 1805, în loc de „L-a mânat”, se găsește „L-a scos”.

“ Înainte de căderea în păcat, toate îi erau supuse omului; dar după ce acesta a
călcat porunca lui Dumnezeu, neascultarea s-a răsfrânt asupra tuturor făpturilor. Cei
care prin împlinirea poruncilor dumnezeiești și-au curățit sufletul, pot cunoaște, prin
darul lui Dumnezeu, cât de supuse erau viețuitoarele faţă de Adam, întâiul om.

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 1 59

împlinit vremea și s-a apropiat Împărăția lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă și
credeţi în Evanghelie.
(1, 15) Matei 3, 2; 4, 11-12 / Luca 4, 11-15, 31 / loan 4, 43 / Galateni 4, 4-6 / Efeseni 1, 10

Auzind că a fost pus [loan] în temniţă, Se duce [Domnul] în Galileea, ca
să ne arate că nu se cuvine cu îndrăzneală să ne aruncăm în ispite, ci să ne
dăm în lături [de la ispite], iar când vom cădea întru ele, să le suferim [răbdăm].

Și pare că cele asemenea cu ale lui loan propovăduiește Domnul,
spunând „pocăiţi-vă” și „s-a apropiat Împărăţia lui Dumnezeu”. Dar nu
este așa, că Ioan zicea „pocăiţi-vă”, [poruncindu-le iudeilor] ca să se
depărteze de păcate; iar Hristos [când zice „pocăiți-vă”, îi învață] să fugă
de slova Legii, și pentru această pricină a și adăugat „credeţi în Evan-
ghetie”, pentru că acela care va crede în Evanghelie, din însăși aceasta a
făcut nelucrătoare Legea. Că, zice Domnul: „S-a plinit și vremea Legii, că
până acum lucra Legea, iar de acum, „Împărăția lui Dumnezeu” — adică
a sosit petrecerea [vieţuirea] cea după Evanghelie care, cu cuviință [pe
drept cuvânt] este asemănată cu Împărăţia Cerurilori?.

Căci dacă ai vedea pe cel ce vieţuiește viață evanghelicească petrecând
ca și cum ar fi fără de trup, oare nu ai zice că acesta a dobândit încă de aici
Împărăția Cerurilor — care „nu este mâncare sau băutură” (Romani 14, 17) —
deși pare că acesta este departe [de Împărăție]?

1, 16-20: Și umblând pe lângă Marea Galileii, a văzut pe Simon și pe
Andrei, fratele lui Simon, aruncând mrejele în mare, căci ei erau pescari.

5 Aici Sfântul Grigore Palama ne învaţă așa: „Care este, deci, porunca lui Dumnezeu,
care ne stă în față? Pocăinţa, care ne cere în primul rând să nu ne mai atingem de cele
oprite. Fiindcă am fost aruncați din locul desfătării dumnezeiești și scoși cu dreptate,
din raiul lui Dumnezeu, și fiindcă am căzut în această prăpastie și am fost osândiţi să
locuim și să petrecem împreună cu dobitoacele necuvântătoare și am pierdut nădejdea
de a ne rai întoarce prin puterea noastră în rai, Însuși Cel Ce a adus atunci osânda
asupra noastră, mai bine zis a îngăduit-o cu dreptate să vie asupra noastră, S-a coborât
acum până la noi, pentru noi, din prisosința covârșitoare a iubirii de oameni și a bunătăţii
Sale, din îndurarea milei Sale; și, binevoind să Se facă om ca noi, în chip nepăcătos, ca să
învețe și să mântuiască pe același prin același, ne-a adus nouă sfatul și porunca
mântuitoare a pocăinţei, zicând: „S-a împlinit vremea și s-a apropiat Împărăția lui
Dumnezeu. Pocăiţi-vă și credeți în Evanghelie” (Marcu 1, 15). Căci înainte de Întruparea
Cuvântului lui Dumnezeu, Împărăția Cerurilor era atât de departe de noi, cât e de departe
cerul de pământ. Dar, venind la noi Împăratul Cerurilor, și binevoind să primească unirea
cu noi, s-a apropiat de noi toți Împărăţia Cerurilor” (Filocalia românească, traducere,
introducere şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, vol. 7, 150 de capete despre cunoștința
naturală, capul 56, ed. Humanitas, București, 1999, pp. 457-458).

60 Capitolul 1 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

(17) Și le-a zis lisus: Veniţi după Mine și vă voi face să fiți pescari de
oameni!€. (18) Și îndată, lăsând mrejele, au mers după EL. (19) Și mergând
putin mai înainte, a văzut pe lacov al lui Zevedeu și pe Ioan, fratele lui. Și
ei erau în corabie, dregându-și mrejele. (20) Și i-a chemat pe ei îndată. lar
ei, lăsând pe tatăl lor, Zevedeu, în corabie, cu lucrătorii, s-au dus după EL.
(1, 16-20) Luca 5, 2-11

Petru și Andrei erau ucenici ai Înaintemergătorului, însă văzând că
lisus a fost mărturisit de loan, au mers la Dânsul (loan 1, 35-37). După
aceea, întristându-se de întemnițarea lui loan, s-au dus iarăși la meșteșugul
lor, de unde Hristos a doua oară îi cheamă, căci a doua chemare este aceasta.
Și vezi cum ei se hrăneau din drepte osteneli, iar nu din [unele] nedrepte.
Căci întru acest fel sunt cei vrednici de a fi cei dintâi ucenici ai lui Hristos.
Deci, lăsând „îndată” cele ce aveau în mână, au mers după Ei, că nu se
cuvine a strămuta și a lungi vremea [hotărârii], ci „îndată” a-L urma (pe
EI]. lar după aceștia, vânează [Domnul] pe Lacov și pe loan, care și aceștia
erau săraci — căci aveau mreje vechi pe care le cârpeau —, dar îl hrăneau pe
tatăl lor la bătrânețe. Și au lăsat pe tatăl lor, nu arătând că așa este bine să
îi lași pe părinţi, ci pentru că tatăl voia să-i împiedice [oprească] de a-l
urma lui Hristos. Deci, și tu, tot așa, când ești împiedicat de născători
[părinţi], lasă-i pe ei și aleargă la lucrul cel bun! lar dacă Zevedeu n-a
crezut, femeia lui, maica celor doi Apostoli a crezut și I-a urmat lui Hristos
(Matei 20, 20; 27, 56), poate după ce Zevedeu a murit.

Dar și aceasta să știi: că întâi se cere lucrarea, apoi videnia [vederea
celor dumnezeiești). Deci, Petru este semn al faptei bune celei lucrătoare,
căci fierbinte și mai grabnic decât alţii era, după cum este și fapta bună
cea lucrătoare. lar loan arată videnia [vederea dumnezeiască], întrucât cu
adevărat cuvântător de Dumnezeu este loan.

1, 21-22: Şi venind” în Capernaum și îndată intrând sâmbăta în
sinagogă, îi învăţa. (22) Şi erau uimiţi'* de învățătura Lui, căci El îi învăța
pe ei ca Cel Ce are putere, iar nu în felul cărturarilor!?.

(1, 21-22) Isaia 59, 4 / Matei 7, 28-29 / Luca 2, 47; 4, 32

De unde „au intrat în Capernaum? Din Nazaret.

Deci în ziua „sâmbetei”, când se adunau să citească, atunci a intrat
Hristos să-i înveţe, căci și Legea de aceea a poruncit să nu lucreze sâmbăta,

“* În ediţia de la 1805, în loc de „vă voi face să fiţi pescari de oameni”, se păsește
„Vă voi face pe voi a fi vânători de oameni”.

'7 În ediţia de la 1805, în loc de „venind”, se găsește „au intrat”.

% În ediţia de la 1805, în loc de „erau uimiţi”, se păsește „se spăimântau toţi”.

1 În ediţia de la 1805, în loc de „în felul cărturarilor”, se găsește „precum cărturarii”.

RN i N RIO,

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 1 61

pentru ca să se îndeletnicească oamenii cu citirea [Scripturilor], adunându-se
împreună.

lar Domnul învață cu mustrare, iar nu cu momire [ademenire], precum
fariseii, căci, îndemnând la lucrul bun, cu munca [cazna] îi înfricoșa pe cei
nesupuși.

1, 23-28: Și era în sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare,
(24) zicând: Ce ai cu noi, lisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te
știm cine ești: Sfântul lui Dumnezeu. (25) Și lisus l-a certat, zicând: Taci
și ieși din el. (26) Și scuturându-l duhul cel necurat și strigând cu glas
mare, a ieșit din el. (27) Și s-au spăimântat toți, încât se întrebau între ei,
zicând: Ce este aceasta? O învăţătură nouă și cu putere”; că și duhurilor
celor necurate le poruncește, și | se supun”. (28) Și a ieșit vestea despre

El îndată pretutindeni în toată împrejurimea” Galileii.
(1, 23) Luca 4, 33 (1, 24) Daniil 9, 24 / Matei 8, 29 / Marcu 5, 7 / lacov 2, 19
(1, 25-26) Marcu 1, 34; 9, 20-25 (1, 27) Marcu 2, 12; 6, 2 / Faptele Apostolilor 17, 19

Duhurile cele viclene se numesc „necurate“, pentru că se bucură de
toate faptele cele necuvioase.

Și socotea diavolul „pierzare” a sa ieșirea din om, căci, fără milostivire
fiind dracii, socotesc că pătimesc ceva rău de nu vor fi ei lăsați să facă rău
oamenilor. Dar și ca cei ce sunt iubitori de trup și obișnuiți a se hrăni cu aburii
(lui] cei materialnici, au multă nehrănire dacă nu locuiesc în trup. Pentru
aceea și Domnul zice că neamul drăcesc se scoate cu postire (Matei 17, 21).

Și nu a zis pângăritul „Sfânt ești”, căci mulți dintre Prooroci au fost
sfinţi, ci a zis „Sfântul [lui Dumnezeu]” cu adăugarea articolului, adică
Cel Singur [Sfânt] și orânduit [de Dumnezeu]. lar lisus îi astupă lui gura,
învățându-ne că se cuvine să le închidem gura dracilor, chiar dacă ar grăi
lucruri adevărate”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „cu putere”, se găsește „cu stăpânire”.

= În ediția de la 1805, în loc de „I se supun”, se găsește „Ai ascultă pe Dânsul”.

= În ediția de la 1805, în loc de „pretutindeni în toată împrejurimea”, se găsește
„în toată latura”.

= Vedem aici că Domnul îl supune pe diavol. Adevărul nu are trebuință de
adeveririle duhurilor diavolcești sau de mărturia vrăjmașilor. Așadar, de aici mai învăţăm
că niciodată nu se cuvine a-i crede pe draci, chiar dacă ei pretind că spun adevărul. Și
chiar dacă se par a fi adevărate cuvintele drăcești și toţi cei prezenţi socotesc vorbele a
fi izvorâte din inima omului și nu de la demon, Dumnezeu îi îngăduie dracului să-l
trântească la pământ pe om, ca astfel să se arate lămurit cum că aceste cuvinte erau
demonice și nu erau nicidecum graiuri ale omului. Din această pricină dracul a ieșit
din el, fără să-l rănească; Dumnezeu îl ceartă pe demonizat, iar demonul nu are

L:Yă Capitolul 1 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Și-l aruncă la pământ și-l scutură dracul pe om, astfel încât cei ce
priveau, văzând din ce fel de răutate a fost acesta slobozit, să creadă pentru
minunea aceasta.

1, 29-31: Şi îndată ieșind ei din sinagogă, au venit în casa lui Simon
și a lui Andrei, cu Iacov și cu loan. (30) lar soacra lui Simon zăcea, prinsă?!
de friguri, și îndată l-au vorbit despre ea. (31) Și apropiindu-Se a ridicat-o,
apucând-o de mână. Și au lăsat-o frigurile” și ea le slujea.

(1, 29-31) Matei 8, 14-15 / Luca 4, 38-39

S-a dus, după cum era obiceiul, sâmbătă către seară pentru ospăț
[ospătare] în casa ucenicilor, dar cea care era datoare a le sluji, era cuprinsă
„de friguri”. lar El o vindecă pe dânsa și ea le slujește lor.

lar cuvântul acesta arată că, dacă ținut fiind tu de boală, te va vindeca
Dumnezeu, să-ţi uneltești [folosești] sănătatea spre slujba Sfinţilor și spre
slujirea lui Dumnezeu.

Și încă „se aprinde” și cel ce se mânie și care din mânie îndrăzneţ este
la „mână”. Însă, de va ţine partea cea cuvântătoare [mintea] „mâna” lui și
nu cu îndrăzneală o va întinde pe dânsa, slujește părţii celei cuvântătoare
cel ce „se aprindea” până acum de mânie. Căci de va ține cuvântarea
[partea cugetătoare] „mâna“ celui mânios, acesta se scoală [se ridică”] și
atunci mânia slujește cuvântării [părţii cugetătoare[.

1, 32-34: lar când s-a făcut seară și soarele apusese, au adus la El pe toți
bolnavii și demonizaţii. (33) Și toată cetatea era adunată la ușă. (34) Și a
tămăduit pe mulți care pătimeau de felurite boli și demoni mulți a alungat.
Iar pe demoni nu-i lăsa să vorbească, pentru că-L știau că El e Hristos.

(1, 32) Matei: 8, 16 / Luca 4, 40 (1, 33-34) Marcu 3, 11-12 / Luca 4,41/
Faptele Apostolilor 16, 16-18; 19, 15

Nu fără rost se spune „și soarele apusese”, căci, de vreme ce nu se
cuvenea a tămădui în ziua sâmbetei, de aceea așteptau apusul soarelui și
atunci aduceau la EI pe cei ce voiau să se tămăduiască”.

slobozenie să-l rănească pe om. lar Dumnezeu i le îngăduie acestea demonului pentru
folosul celor ce erau de faţă, așa că puterea Lui, care este atotstăpânitoare, este arătată
tuturor.

4 În ediţia de la 1805, în loc de „prinsă“, se găsește „aprinsă”.

% În ediţia de la 1805, în loc de „au lăsat-o frigurile”, se găsește „au lăsat-o frigurile
îndată”.

% Faţă de cronologia actuală, la evrei zilele începeau după apusul soarelui, pentru
aceasta având ei ca temei cuvântul Scripturii: „Și a fost seară şi a fost dimineață: ziua
întâi” (Facere 1, 5). -

r

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 1 63

PS

Și spune: „a tămăduit pe mulți”, în loc de „pe toți”, căci „toți” sunt cei
„mulți”. Sau poate că nu i-a vindecat pe toţi - căci erau și unii necredincioși
carenu s-au tămăduit din pricina necredinţei lor —, ci „pe mulţi” i-a vindecat
din cei ce au fost aduși spre tămăduire, adică pe cei ce aveau credință.

Și nu-i lăsa pe draci să grăiască, precum am zis, ca să ne înveţe să nu
credem în spusele lor, chiar de vor grăi adevărate. Că de vor afla ei pe
oarecare [oameni] cu totul crezând lor, ce nu vor face? — amestecând bleste-
mații pe cele adevărate cu cele mincinoase.

Așa și Pavel a oprit pe duhul cel pitonicesc, care zicea: „Acești oameni,
sunt robi ai Dumnezeului Celui Preaînalt“ (Faptele Apostolilor 16, 17-18),
căci nu voia Sfântul Pavel să fie adeverit și mărturisit de gură necurată.

1, 33-39: Și a doua zi, foarte de dimineață, sculându-Se, a ieșit și S-a
dus într-un loc pustiu și Se ruga acolo. (36) Și a mers după El Simon și
cei ce erau cu el. (37) Și aflându-L, I-au zis: Toţi Te caută pe Tine. (38) Și
El a zis lor: Să mergem în altă parte, prin cetățile și satele învecinate”,
ca să propovăduiesc și acolo, căci pentru aceasta am venit. (39) Și venind,
propovăduia în sinagogile lor, în toată Galileea, alungând pe demoni”.

(1, 35) Luca 4, 42; 5, 16 (1, 36-38) Isaia 61, 1-3 / Luca 3, 43/
loan 16, 28; 17, 4 (1, 39) Matei 4, 23 / Luca 4, 44

După ce a tămăduit pe cei bolnavi, Se dă Domnul de o parte, învă-
țându-ne pe noi să nu facem ceva spre arătarea cea cu trufie, ci, dacă facem
vreun bine, să ne sârguim a-l ascunde.

Încă Se și roagă, arătându-ne iarăși că, dacă vom face vreun bine, se
cuvine în seama lui Dumnezeu să-l punem și să zicem către Dânsul că
„toată darea cea bună... de Sus este, de la Tine pogorându-se [Părintele
luminilor]” (Iacov 1, 17), căci cu adevărat El Însuși nu avea trebuință
[nevoie] de rugăciune,

Și mu Se dă pe Sine noroadelor celor care ÎI caută și Îl doresc pe EI, ci
primește dorința lor, însă călătorește și la alţii, care au trebuință de
vindecare și învățătură, arătând că nu se cuvine a închide [mărgini,
hotărnici] întru un loc învăţătura, ci pretutindeni a întinde razele
cuvântului, Și vezi și cum împreunează [unește] învăţătura cu lucrarea,
căci „propovăduind”, apoi și „dracii i-a scos”. Așa și tu, unește cu lucrul
învățătoresc și lucrarea, ca să nu fie în deșert cuvântul tău; căci dacă Finis (ea
n-ar fi arătat și minunile, nu ar fi fost crezut cuvântul Lui.

? În ediţia de la 1805, în loc de „Să mergem în altă parte, prin cetățile și satele
învecinate”, se găsește „Să mergem în orașele și satele ce sunt mai aproape”.
%* În ediţia de la 1805, în loc de „alungând pe demoni”, se găsește „și dracii scotea”.

64 Capitolul 1 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

iun 1, 40-42: Și un lepros a venit la El, rugându-L și îngenunchinăd și
zicând”: De voiești, poţi să mă curăţești. (4]) Și făcându-l-Se milă, a
întins mâna” și S-a atins de el și I-a zis: Voiesc, curățește-te. (42) Și îndată
s-a îndepărtat lepra de la el și s-a curățit. (1,40-41) Matei 8,2-3/ Luca 5, 12-13

Cu bună cunoștință era leprosul și credincios și pentru aceasta nu
spune „de vei cere de la Dumnezeu”, ci „de voiești”, ca lui Dumnezeu
crezând Lui. Şi Hristos „Se atinge de el”, ca să arate că nimic nu este
necurat. Căci Legea poruncea să nu se atingă nimeni de lepros, ca de un
necurat (Levitic cap. 13). Dar, Mântuitorul, arătând că nimic nu este necurat
după fire și că se cuvine să fie stricate rânduielile Legii și cum că acestea
au putere asupra oamenilor celor ce sunt numai goi” oameni, „Se atinge”
de lepros; măcar că Elisei atât de mult se temea de Lege, încât și pe Neeman,
care era lepros și avea trebuință de vindecare, n-a suferit nici măcar a-l
vedea (4 Regi: 5, 10; Luca 4, 27).

1, 43-45: Și poruncindu-i cu asprime, îndată l-a alungat”, (44) și i-a
zis: Vezi, nimănui să nu spui nimic, ci mergi de te arată preotului și
adu, pentru curățirea ta, cele ce a rânduit Moise, spre mărturie lor”. (45)
lar el, ieșind, a început să propovăduiască multe și să răspândească
cuvântul“, încât lisus nu mai putea să intre pe față” în cetate, ci stătea
afară, în locuri pustii, și veneau ]a El de pretutindeni.

(1,4334) Levitic 13, 2; 14, 2-4 / Matei 8, 4; 9, 30 / Luca 5, 14; 17, 14 (1, 45) Matei 9, 31 / Luca 5, 15

Și prin aceasta ne învaţă (Domnul] să nu ne trufim când facem cuiva
vreun bine, că iată și El poruncește celui ce s-a curăţit să nu-L vestească,
deși bine știa că acela nu se va supune, ci Îl va „vesti”. Însă, precum am

fn asiţia de la 1805, în loc de „îngenunchind și zicând”, se găsește „îngenunchind
înaintea Lui şi zicând”.

% În ediția de la 1805, în loc de „făcându-I-Se milă, a întins mâna”, se găsește
„făcându-l-Se milă lui lisus, a tins mâna”.

“ [1805] Adică asupra celor care nu sunt decât oameni, iar nu Om și Dumnezeu,
precum Domnul.

%2 În ediția de la 1805, versetul 43 este: „Și răstindu-Se către dânsul, numaidecât
l-a slobozit pe el”.

% În ediţia de la 1805, în loc de „și adu, pentru curățirea ta, cele ce a rânduit Moise,
spre mărturie lor“, se găsește „și du, pentru curăţenia ta, cele ce a poruncit Moise,
întru mărturie lor”.

+ În ediţia de la 1805, în loc de „să propovăduiască multe și să răspândească
cuvântul“, se găsește „a propovădui multe și a vesti cuvântul”.

% În ediția de la 1805, în loc de „pe faţă”, se găsește „aievea”,

TĂ LCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 1 65

zis, învăţându-ne pe noi neiubirea de trufie, îi poruncește |leprosului]
„nimănui să nu spui nimic”.

Însă se cuvine ca acel care a dobândit facerea de bine să fie mulțămitor
către binefăcător, deși cel care a făcut binele nu are trebuinţă [să i se
mulțămească]; pentru că și leprosul, deși Domnul a poruncit [să nu
vestească minunea], el însă „a vestit” facerea de bine.

Și l-a trimis pe el Domnul către preot, căci așa poruncea Legea, iar dacă
preotul nu hotăra că s-a curăţit cu adevărat cel care până atunci fusese lepros,
nu putea intra el întru alt chip [fel] în cetate, ci era gonit (Levitic cap. 14). Și
poruncește să ducă și darul, care se obișnuia să fie adus de cei care s-au
curățit, ca să fie aceasta ca o mărturie că nu este [Domnul] potrivnic Legii, ci
atâta o iubește, încât pe cele poruncite de Lege și El le poruncește.

66

CAPITOLUL 2
Vindecarea slăbănogului. Chemarea lui Matei. Postul.
Smulgerea spicelor în zi de sâmbătă!

2, 1-5: Şi intrând iarăși în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că
este în casă. (2) Și îndată s-au adunat mulți, încât nu mai era loc, nici
înaintea ușii, și le grăia lor cuvântul. (3) Și au venit la EI, aducând un
slăbănog, pe care-l purtau patru inși. (4) Și neputând ei, din pricina
mulțimii, să se apropie de EI, au desfăcut acoperișul casei! unde era
lisus și, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănagul. (5)
Și văzând lisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt
păcatele tale! (2, 1) Matei 9, 1 (2, 3) Matei 9, 2/ Luca 5, 18 (2, 5) Isaia 43, 25/ Luca 7,48

După ce au trecut câteva zile de la intrarea în Capernaum, auzind ei
că [Domnul] „este în casă”, au alergat, nădăjduind că lesne îl vor întâlni
pe El5. Și muită era credinţa acelor bărbaţi, de vreme ce și acoperișul l-au
desfăcut și l-au slobozit [pe slăbănog]. Pentru aceasta și Domnul îl vindecă,
văzând credinţa celor ce l-au adus sau și [credinţa] a însuși slăbănogului.
Pentru că și acela nu ar fi primita fi [adus și] ridicat [pe casă], dacă n-ar fi
crezut că va primi vindecare. Căci de multe ori, pentru credința celui ce
aduce, îi vindecă [Domnul] pe cei ce se aduc, necredincioși fiind; iar de
multe ori [face] împotrivă, pentru credința celui ce este adus, măcar de
vor fi și necredincioși cei ce îl aduc.

Și mai întâi iartă păcatele celui bolnav, apoi îi vindecă și boala, pentru
că, de multe ori, din pricina păcatelor se fac [se întâmplă! cele mai cumplite
boli. Precum și slăbănogul cel de la loan, din pricina păcatelor, zice Domnul
că s-a slăbănogit. Pentru că nu este același slăbănog cel de la loan (Joan 5,
3-15) cu cel care acum se pomenește. Cel de la loan „nu avea om” (loan 5,
7), iar acesta „patru” [oameni] are. lar acela era la scăldătoarea oilor și în

: În ediţia de la 1605, titlul capitolului este: „Pentru slăbinogul ce se purta de patru.
Pentru lisus când a mâncat cu vameșii. Pentru ucenicii când smulgeau spice sâmbăta”.

2 În ediţia de la 1805, în loc de „nu mai era loc, nici înaintea ușii, și le grăia lor
cuvântul”, se găsește „nu mai puteau încăpea nici pe lângă ușă, și le grăia lor cuvânt”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „au desfăcut acoperişul casei“, se găsește „au
descoperit casa”.

1 În ediţia de la 1805, în loc de „au lăsat în jos”, se găsește „au pogorât”.

> Adică, vor ajunge cu ușurință la Domnul.

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 2 67

Ierusalim, iar acesta de acum, în casă și în Capernaum. Încă și alte osebiri
sunt, dar să știi că acel de la Matei (Matei 9, 2) și cel ce acum la Marcu se
pomenește, este unul și același.

2, 6-12: Și erau acolo unii dintre cărturari, care ședeau și cugetau în$
inimile lor: (7) Pentru ce vorbește Acesta astfel? El hulește. Cine poate
să ierte păcatele, fără numai Unul Dumnezeu? (8) Și îndată cunoscând
lisus, cu duhul Lui, că așa cugetau ei în sine, le-a zis lor: De ce cugetați
acestea în inimile voastre? (9) Ce este mai ușor a zice slăbănogului: lertate
îți sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău și umblă? (10) Dar,
ca să știți că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis
slăbănogului: (11) Zic ţie: Scoală-te, ia-ți patul tăw” și mergi la casa ta.
(12) Și s-a sculat îndată și, luându-și patul, a ieșit înaintea tuturor, încât
erau toți uimiți și slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri nu
am văzut niciodatăf. (2, 6-7) Matei 9, 3 / Luca 5, 21; 7, 49 (2, 8) Matei 9,4/

Luca 5, 22 / loan 2, 24-25; 6, 64 (2, 9) Matei 5, 5/ Luca 5,23
(2, 10) Matei 9, 6 / loan 5, 8 (2, 11) Matei 9, 6 (2, 12) Matei 9, 7-8 / Marcu 1,27

Fariseii Îl clevetesc pe Domnul ca pe un hulitor, pentru că ierta păcatele,
pe care numai singur Dumnezeu le poate ierta. lar Domnul le dă și alt
semn că este Dumnezeu, arătându-le că El cunoaște inimile lor, căci numai
a lui Dumnezeu este a cunoaște inima fiecăruia, așa cum zice și Proorocul:
„Numai Tu singur știi inimile” (1 Paralipomena 28, 9; Psalm 7, 9; Pilde 21,
2; leremia 11, 20; 17, 10). lar ei, măcar că s-au descoperit cele din inimile lor,
însă rămân nesimţitori și nu dau [cred] Celui Care le cunoaște inimile lor,
că poatea vindeca și păcatele. lar Domnul, vindecând trupul, încredințează
și adeverește că a vindecat și sufletul, prin ceea ce era arătat, adeverind
cele nearătate, și prin cele lesnicioase, pe cea mai grea — măcar că acelora
nu așa li se părea, căci fariseii mai greu lucru socoteau a fi vindecarea
trupului, ca una care se vedea. Jar a zice că s-a vindecat sufletul, adică „i
s-au iertat păcatele”, li se părea lucru lesnicios fiindcă era nearătată [nu
se vedea] vindecarea. Deci poate că unele ca acestea cugetau fariseii:
„Înșelătorul Acesta lasă vindecarea trupului, care se vede, spunând că
vindecă sufletul, care nu se vede, prin cuvintele: «Iertate-ți sunt ție

€ În ediţia de la 1805, în verstele 6-8, în loc de „în“, se găsește „întru”.

7 În ediţia de la 1805, în verstele 3 și 11, în loc de „a-ţi patul tău“, se găsește „și îţi
ridică patul tău

* În ediția de la 1805, versetul 12 este: „Şi s-a sculat îndată și, ridicându-și patul, a
ieșit înaintea tuturor, cât se spăimântai toţi și lăudau pe Dumnezeu, zicând: Niciodată
n-am văzut așa”,

68 Capitolul 2 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

păcatele». Căci cu adevărat, de ar fi putut, trupul l-ar fi vindecat și nu ar
fi alergat la cel [la lucrul] care este nevăzut”.

lar Mântuitorul, arătându-le că pe amândouă le poate, zice: „Ce este
mai lesne, a vindeca trupul sau sutletul? Cu adevărat, a vindeca trupul,
care este cu adevărat lucru lesnicios, deși vouă vi se pare greu. Dar vă voi
încredința și de sănătatea sufletului, care este lucru greu, însă pentru că
este nearătată și nevăzută pare lesnicioasă”. Deci, atunci a zis slăbănogului:
„Scoală-te, și îţi ridică patul tău [și mergi la casa ta]”. Spune aceasta pentru
mai multa încredințare a minunii că nu este [săvârșită] după nălucire și
încă, să arate că nu numai l-a vindecat, ci și putere a pus într-însul. Deci așa
face și pentru bolile cele sufletești: nu numai că ne izbăvește pe noi de păcate,
ci și putere pune întru noi, spre a lucra poruncile [Sale].

Deci și eu, slăbănog fiind, pot să mă vindec! Căci și acum este Hristos
în „Capernaum”, care se tâlcuiește „Casa Mângâierii”, adică în Biserică,
căci Biserica este Casa Mângâietorului. lar eu sunt „slăbănog”, având
puterile sufletului nelucrătoare și nemișcate spre lucrul cel bun. lar de voi fi
ridicat de cei patru Evangheliști și voi fi adus către Domnul, atunci voi auzi
și eu: „Fiule” (Marcu 2, 5) — căci fiu al lui Dumnezeu mă fac prin lucrarea
poruncilor — și mi se vor ierta păcatele. Dar, cum voi ajunge înaintea lui
lisus? De vor sparge „acoperișul”! Adică mintea care este mai presus de
toate cele ce sunt întru noi — că are aceasta lut mult și vase de lut, adică
lucrurile cele pământești. Iar de vor fi acestea toate lepădate și se va descoperi
puterea minţii care este întru noi și se va descărca [despovăra] de acestea,
după aceea mă voi pogori — adică mă voi smeri (că nu se cuvine a mă înălța,
pentru că acoperișul minţii a fost lepădat, ci după ce mă voi descărca
[despovăra], dator sunt a mă pogori, adică a mă smeri) —, deci atunci mă voi
vindeca și voi „ridica patul” — adică trupul — către lucrarea poruncilor
pornindu-l pe el; că nu se cuvine numai a ne ridica din păcat și a înțelege că
am păcătuit, ci și „patul”, adică trupul, să-l „ridicăm” spre lucrarea faptei
celei bune. Atunci și la videnie” [vedere dumnezeiască] vom putea ajunge,

* [1805] Adică la privirea [vederea] celor dumnezeiești.

Sfântul Isaac Sirul ne tâlcuiește ce este „videnia” și care este felul lucrării ei:
„Cunoașterea care se mișcă în cele văzute sau în simțuri, și urmărește înșiruirea lor, se
numește naturală. lar cea care se mișcă în planul celor gâniite (inteligibile) și prin
mijlocirea lor în firile celor netrupești se numește duhovnicească, deoarece ea primește
simţirea în duh și nu în simţuri. Și acestea două se ivesc în suflet dinafară, pentru
cunoașterea lor. lar cea care se produce în planul dumnezeiesc se numește mai presus de
fire și e mai degrabă necunoscută și mai presus de cunoaștere, Vederea (contemplarea)
acesteia n-o primește sufletul dintr-un conţinut din afara lui, ca pe primele două, ci ea se

TĂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 2 69

încât toate cugetele ce sunt întru noi vor zice: „Niciodată n-am văzut așa”
[ „Asemenea lucruri nu am văzut niciodată”], adică niciodată când eram
„Slăbănogi” n-am înţeles așa ca acum, când ne-am „vindecat”. Căci cel
care s-a curăţit de păcate, acela vede după adevăr.

2, 13-17: Și iarăși a ieșit la mare și toată mulțimea venea la EI și îi

învăța. (14) Și trecând, a văzut pe Levi al lui Alfeu, șezând la vamă, și i-a
zis: Urmează-Mi!* Iar el, sculându-se, I-a urmat. (15) Și când ședea El în
casa lui Levi, mulți vameși și păcătoși ședeau la masă cu Lisus și cu ucenicii
Lui. Că erau mulți și-l urmau!!. (16) lar cărturarii și fariseii, văzându-L că
mănâncă împreună cu vameșii și păcătoșii, ziceau către ucenicii Lui: De
ce mănâncă și bea Învățătorul vostru cu vameșii și păcătoșii? (17) Dar,
auzind, lisus le-a zis: Nu cei sănătoși au nevoie de doctor!?, ci cei bolnavi.
N-am venit să chem pe cei drepți, ci pe păcătoși la pocăință.
(2, 13-14) Matei 9, 9 / Luca 5, 27-28 (2, 15) Matei 9, 10 / Luca 5, 29 (2, 16) Matei 9,11
(2, 17) Matei 9, 12-13; 18, 11 / Luca 5, 31-32; 19, 10 /1 Timotei 1,15

Domnul, după ce a săvârșit minunea cea cu slăbănogul, „iese la mare”,
poate vrând să stea deoparte; dar mulțimile aleargă iarăși după E], ca tu să
înveți că pe cât fugi de slavă, pe atâta ea vine după tine, iar de vei umbla tu

arată și se descoperă din cele din lăuntrul sufletului în chip nematerial, deodată și pe
neașteptate. Pentru că «Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru» (Luca 17, 21).
Ea nu se nădăjduiește pe temeiul unor chipuri, nici nu vine prin judecăți pe temeiul
cuvântului lui Hristos și prin păzirea lui, ci se descoperă din lăuntrul chipului cugetării
celei ascunse, fără o cauză anumită, fără o cercetare a lui. Pentru că cugetarea nu află în
ea vreo materie, Tâicuirea acestora: Cea dintâi cunoaștere se naște din cercetarea continuă
și din învățătura sârguincioasă; a doua, din buna vieţuire și din cugetarea credincioasă;
iar a treia s-a rânduit numai pe seama credinţei. Pentru că în ea încetează cunoștința și
faptele iau sfârșit și întrebuințarea simțurilor ajunge de prisos. Deci pe cât se coboară
cunoștința între aceste hotare, pe atâta se cinstește. Și cu cât se coboară mai niult, cu atât
se cinstește mai mult. Și când ajunge la pământ și la cele pământești, cunoștința stăpânește
peste toate și în afară de ea orice lucru este neluat în seamă și zadarnic. lar când sufletul
își înalță vederea în sus și-și desfășoară înțelesurile în cele cerești și dorește cele ce nu
pot fi văzute cu ochii și nu sunt în puterea trupului, atunci toate se susţin prin credinţă.
Fie ca Domnul lisus Hristos să ne-o dăruiască nouă pe aceasta și să fie binecuvântat în
vecii vecilor! Amin” (Filocalia românească, Cuvântul LXVI: Despre alte chipuri și înțelesuri
ale cunoașterii de diferite feluri, vol. 10, ed. IBMBOR, București, 1981, pp. 339-341).

'* În ediția de la 1805, în loc de „i-a zis: Urmează-Mi! Iar ei, sculându-se, I-a urmat”,
se găseşte „i-a zis: Vino după Mine! Iar el, sculându-se, a mers după Dânsul”.

" În ediţia de la 1805, în loc de „Şi-l urmau”, se găsește „și mergeau după El”.

'2 În ediția de la 1805, în loc de „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor”, se găsește
„Nu trebuiește celor sănătoși doctor”.

ENI III 3)

70 Capitolul 2 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

după dânsa, ea fuge de tine. Precum și Domnul fugea la mare și iarăși
norodul mergea după EI; însă și de acolo a fugit EI și trecând de acolo, l-a
vânat pe Matei. Căci cel numit acum „Levi” de către Evanghelistul Marcu,
este Matei, căci două nume avea. Deci, Luca și Marcu îl numesc Levi,
acoperindu-i numele; iar el însuși [Matei] nu s-a rușinat să se vădească pe
sine, căci și zice: „Și plecând lisus de acolo, a văzut un om care ședea la
vamă, cu numele Matei” (Matei 9, 3). Deci tot așa și noi să nu ne rușinăm a
ne mărturisi păcatele noastre.

Și Levi „ședea la vamă”, precum se pare, cerând ceva de la cineva,
sau luând seama, sau altceva făcând, din cele ce obișnuiau vameșii a face
când luau vamă. Și atâta trezvie și bună cunoștință a arătat Matei, încât a
lăsat toate și „I-a urmat” lui Hristos. Și a poftit pe mulţi la ospăț, arătân-
du-și bucuria pentru chemarea ce i-a făcut-o Hristos.

lar fariseii ÎL învinuiesc pe Hristos, pe ei înșiși socotindu-se ca și cum ar
fi curați. Dar Domnul zice: „«Nu am venit să chem pe cei drepţi», adică pe
voi, care singuri vă faceți «drepți» — căci cu ironie zice aceasta —, „«ci pe cei
păcătoși». Și-am venit să-i chem ca să nu rămână «păcătoși», ci la «pocăință»
să se întoarcă“. Căci ca să nu socotești că numai îi cheamă pe păcătoși, dar
[cu] nimic nu-i face mai buni pe ei, adaugă aceasta: „la pocăință”.

2, 18-20: Ucenicii lui loan și ai fariseilor posteau și au venit și l-au
zis Lui: De ce ucenicii lui loan și ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii
Tăi nu postesc? (19) Și lisus le-a zis: Pot, oare, prietenii mirelui să
postească, cât timp este mirele cu ei?!? Câtă vreme au pe mire cu ei, nu
pot să postească. (20) Dar vor veni zile, când se va lua mirele de la ei și
atunci vor posti întru acele zile. (2, 18) Matei 9, 11,14 / Luca 5, 33

(2, 19) isaia 62, 5 / Matei 9, 14-15/ Luca 5, 34 / loan 3, 29 (2, 20) Matei 19, 15/ Luca 5,35

Și ucenicii lui loan nefiind de săvârșit [desăvârșiţi], petreceau îniru
obiceiurile iudaicești. Drept aceea vin oarecare către Hristos, aducându-i
Şi pe aceștia spre pildă și învinuindu-L pentru că ucenicii Săi nu posteau
deopotrivă cu dânşii. lar EI le spune: „Acum «Mire» sunt Eu și se cuvine
să fie veseli și să nu postească, iar când Mă voi duce din viaţa aceasta,
atunci în ispite vor cădea și vor posti și se vor necăji [mâhni]”.

lar „Mire” Se numește pe Sine nu numai pentru că sufletele cele
feciorelnice le face mirese ale Sale, ci și pentru că vremea Venirii Lui celei
dintâi nu este spre plângere și întristare celor care cred întru Dânsul, nici

5 În ediţia de la 1805, în loc de „Pot, oare, prietenii mirelui să postească, cât timp
este mirele cu ei?”, se găsește „Pot, oare, fiii nunţii să postească, până când este mire
cu dânșii?”

[3 ad să 2

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 2 71

osteneli nu are, ci cu lesnire și fără de lucrurile Legii, prin Botez ne odihnește
pe noi. Căci ce osteneală cere a ne boteza noi? Însă prin acest lucru lesnicios,
mântuire aflăm.

lar „fii ai nunţii” sunt Apostolii, fiindcă ei se învrednicesc de bucuria
Domnului și sunt părtași a tot binele ceresc și a toată îndulcirea.

Dar și așa să înţelegi: că tot omul, când lucrează fapta cea bună, este
„fiu al nunţii”, deci cât are cu sine pe Mirele Hristos, nu postește, adică
nu arată lucrurile pocăinței; căci, cum ar arăta lucruri de pocăință cel ce
nu greșește? lar când se va lua de la el Mirele Hristos, căzând el în păcat,
atunci postește și se pocăiește, ca să vindece păcatul.

2, 21-22: Nimeni nu coase la haină veche petic dintr-o bucată de stofă
nouă, iar de nu, peticul nou va trage din haina veche și se va face o
ruptură și mai rea. (22) Nimeni, iarăși, nu pune vin nou în burdufuri
vechi, iar de nu, vinul nou sparge burdufurile și vinul se varsă și burdu-
furile se strică; încât vinul nou trebuie să fie în burdufuri noi.

(2, 21) Matei 9, 16 / Luca 5, 36 (2, 22) Matei 9, 17 / Luca 5, 37-38

„După cum, dacă se va pune «petic nou» la «haină veche», o sparge pe
acesta cu tăria sa!*; iar «vinul nou», cu fierbințeala sa, «sparge burdufurile»
vechi, așa și ucenicii Mei, încă nu s-au făcut tari. Deci dacă îi vom îngreuna
pe dânșii, îi vom vătăma, că sunt asemenea hainelor celor vechi, pentru
neputința cunoștinței lor. Drept aceea nu se cuvine să le punem lor porunca
cea grea a postirii”.

Sau înțelege și așa: ucenicii lui Hristos, „noi” fiind, nu pot sluji
obiceiurilor și legilor celor „vechi”.

2,23-28: Și pe când mergea EI într-o sâmbătă prin semănături, ucenicii
Lui, în drumul lor, au început să smulgă spice”. (24) Și fariseii li ziceau:
Vezi, de ce fac sâmbăta ce nu se cuvine? (25) Și lisus le-a răspuns: Au
niciodată n-aţi citit ce a făcut David, când a avut nevoie! și a flămânzit, el
și cei ce erau cu dânsul? (26) Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele
lui Abiatar arhiereul, și a mâncat pâinile punerii înainte, pe care nu se

" Din pricină că țesătura nouă are urzeală din fire tari și noi, va face ruptură mai
mare deoarece haina veche are un materia! învechit și slab. Așadar atunci când se va
trage de peticul cel nou cusut de haina veche, peticul, prin tăria sa, va rezista întreg, însă
va rupe din materialul cel vechi al hainei și astfel spărtura de pe urmă va fi mult mai
mare decât cea dintru început.

15 În ediţia de la 1805, în loc de „ucenicii Lui, în drumul lor, au început să smulgă
spice”, se găsește „și au început ucenicii a face cale smulgând spicele”.

t€ În ediţia de la 1805, în loc de „a avut nevoie”, se găsește „a avut lipsă”,

în
la

Capitolul 2 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

cuvenea să le mănânce decât numai preoții, și a dat și celor ce erau cu el?
(27) Şi le zicea lor: Sâmbăta a fost făcută pentru om, iar nu omul pentru

sâmbătă. (28) Astfel că Fiul Omului este domn și al sâmbetei”.
(2, 23) Deuteronom 23, 25 / Matei 12, 1/ Luca 6,1 (2, 24) leșire 20, 10 / Matei 12, 2/
Luca 6, 2 / loan 5, 10 (2, 25)1 Regi 21, 3-5 / Matei 12, 3/ Luca 6, 3 (2, 26) leşire 29, 32-33 /
Levitic 8, 31; 23, 9/1 Regi 21, 6 / Matei 12, 4 / Luca 6, 4 (2, 27-28) Matei 12, 8 / Luca 6,5

Ucenicii Domnului „smulg spicele”, ca unii care nu mai obișnuiau să
trăiască după Legea cea Veche. lar fariseii, mâniindu-se, Hristos le închide
gura spunându-le cele despre David, care atunci când „a avut lipsă” [,„a
avut nevoie”) a călcat Legea, în vremea lui Abiatar arhiercul. Că fugind
Proorocul David de la fața [dinaintea] lui Saul (1 Regi 21), a venit la arhiereul
acela și l-a amăgit că este trimis de împărat la o trebuinţă de nevoie a
oștilor, când și pâinile punerii înainte le-a mâncat — și sabia lui Goliat, care
era afierosită Domnului a luat-o. Și douăsprezece erau pâinile acelea!t, și
în fiecare zi se puneau înainte pe masă, șase de-a dreapta și șase de-a
stânga (Iesire 25, 30).

Însă unii iscodesc de ce Evanghelistul îl numește Abiatar pe arhiereu,
iar Cartea Regilor îl numește pe acesta Abimelec (1 Regi 21, 1-2). Este cu
putință a zice că acesta se poate să fi avut două nume: și Abiatar și Abimelec
numindu-se. Sau, în alt fel înțelege: Cartea Regilor spune că era atunci preot
Abimelec, iar Evanghelistul spune că era arhiereu Abiatar, drept aceea
acestea nu sunt potrivnice, adică Abimelec era preot, iar Abiatar, arhiereu.

Însă înţelege [pricepe] și după înalta înțelegere, că ucenicii lui Hristos
în ziua „sâmbetei”, adică întru odihna sufletelor (că „sâmbăta“ se
tâlcuiește odihnă), așadar când au odihnă din partea patimilor, nefiind
luptaţi de diavol, atunci fac „cale”, adică se fac povăţuitori și ai altora
spre fapta cea bună, smulgând și dezrădăcinând toate cele care răsar din
pământ și din nălucirea cea de jos. Căci de nu va înceta cineva mai întâi a
săvârși patimile și nu se va pune [statornici] însuși întru liniște, nu se face
altora „cale”, nici povăţuitor spre lucrul bun nu se va face.

” În ediţia de la 1805, versetul 28 este: „Drept aceea, Domn este Fiul Omului și ai
sâmbetei”,

“ [1805] Despre aceste pâini tosif Flaviu spune că erau înşirate pe masă șase de o
parte și șase de cealaltă și închipuiau crugul celor douăsprezece zodii.

73

CAPITOLUL 3
Vindecarea celui cu mâna uscată și alte vindecări.
Alegerea celor doisprezece Apostoli. Păcatul împotriva Sfântului Duh.
Mama și frații lui lisus!

e

3, 1-5: Şi iarăși a intrat în sinagogă. Și era acolo un om având mâna
uscată. (2) Și Îl pândeau pe lisus să vadă dacă îl va vindeca sâmbăta, ca
să-L învinuiască?. (3) Și a zis omului care avea mâna uscată: Ridică-te în
mijloc! (4) Și a zis lor: Se cuvine, sâmbăta, a face bine sau a face rău, a
mântui un suflet sau a-l pierde? Dar ei tăceau; (5) și privindu-i pe ei cu
mânie și întristându-Se de învârtoșarea inimii lor”, a zis omului: Întinde
mâna ta! Și a întins-o, și mâna lui s-a făcut sănătoasă“.

(3, 1) Matei 12, 9 / Luca 6, 6 (3, 2) Psalm 36, 32 / Luca 13, 214; 14, 1-3 (3, 3-4) Pilde 27, 22 /
Matei 12, 12-13 / loan 5, 10 (3, 5) 3 Regi 13, 6 / Matei 12, 12-13 / loan 5, 10

Fiind ucenicii Săi prihăniţi [învinuiți] de iudei că smulgeau spice
sâmbăta, Domnul a astupat gura prihănitorilor și prin pilda lui David.
Dar acum și mai mult rușinându-i pe ei, face minunea, arătând că pe cât
nu a greșit El Însuși lucrând în zi de sâmbătă și minune arătând, pe atât
nici ucenicii Săi nu greșesc smulgând spicele în zi de sâmbătă.

Deci, de este lucru rău a face minune, cu adevărat este lucru rău și a
lucra cele de nevoie sâmbăta; dar a face minuni pentru mântuirea omului,
este lucru dumnezeiesc și nu calcă Legea cel ce nu lucrează vreun rău
sâmbăta. Drept aceea, pentru aceasta îi și întreabă pe dânșii de se cuvine a
face bine, rușinându-i pe ei pentru că-L opresc de la a face bine.

Și „uscată” are mâna cea dreaptă tot cel care nu săvârșește lucrurile
părții celei drepte și către care zice Hristos: „«Ridică-te», adică scoală-te
din păcat și stai «în mijloc», adică în «mijlocul» faptelor celor bune!”
Căci toată fapta cea bună mijlocime [„mijloc”] este, care nu se pleacă nici
la lipsire, nici la covârșire. Deci, atunci când va sta în mijlocime [în
mijloc”], se va face sănătoasă mâna lui, adică așa cum era la început, căci

* În ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru cel ce avea mâna uscată. Pentru
alegerea Apostolilor. Pentru mamă și pentru frați”.

: În ediţia de la 1805, în loc de „învinuiască”, se găsește „vinuiască”.

3 În ediţia de la 1805, în loc de „de învârtoșarea inimii lor”, se găsește „pentru
împietrirea inimii lor”.

* În ediția de la 1805, în Joc de „Și mâna lui s-a făcut sănătoasă“, se găsește „și a
venit mâna lui la starea cea dintâi, sănătoasă ca și cealaltă”.

—————— ca IN CERERE,

74 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

vezi ce zice Evanghelistul că „a venit mâna lui la starea cea dintâi”. Pentru
că a fost vreme când aveam sănătoase „mâinile“, adică lucrarea faptei
bune, atunci când încă nu fusese [săvârșită] călcarea poruncii; iar după ce
s-a întins mâna noastră la rodul cel oprit, de atunci s-a uscat către lucrarea
binelui. Deci iarăși se va așeza [mâna noastră] „la cea dintâi” sănătate,
când vom sta în mijlocimea [în mijlocul'”] faptelor celor bune.

3, 6-12: Și ieșind, fariseii au făcut îndată sfat cu irodienii împotriva
Lui, ca să-L piardă. (7) lisus, împreună cu ucenicii Lui, a plecat înspre
mare și mulțime multă din Galileea și din Iudeea L-a urmat. (8) Din
Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan, dimprejurul Tirului și
Sidonului, mulţime mare, care, auzind câte făcea, a venit la El. (9) Și a zis
ucenicilor Săi să-l fie pusă la îndemână o corăbioară, ca să nu-L îmbul-
zească mulțimea”; (10) fiindcă vindecase pe mulți, de aceea năvăleau
asupra Lui, ca să se atingă de EI toți câţi erau bolnavif. (11) lar duhurile
cele necurate, când Îl vedeau, cădeau înaintea Lui și strigau, zicând: Tu

ești Fiul lui Dumnezeu. (12) Și EI le certa mult ca să nu-L dea pe faţă”.
(3, 6) Matei 12, 1%; 22, 15 / loan 10, 39 (3, 7) 3 Regi 4, 34 / Matei 4, 25; 12, 15/ Luca 6,17/
loan 6,1 (3, 8) Matei 4, 25 (3, 9) Luca 5, 3 (3, 10) Matei 14, 36 (3, 11; Matei 16,16/
Marcu 1, 34 / Luca 4, 41 (3, 12) Matei 12, 16 / Marcu 5, 43

Cine erau „irodienii '? Sau ostașii lui rod, sau un oarece eres nou răsărit,
care dogmatisea [învăţa] că Irod este Mesia, pentru că la el s-a sfârșit domnia
împăraţilor evrei. Căci proorocia lui Iacov spunea că atunci când va lipsi
stăpânitor din luda, atunci va veni Hristos (Facere 49, 10). Deci, fiindcă în
vremea lui Irod nu mai era nici un stăpânitor iudeu, ci el stăpânea, care era
de altă seminţie (căci era idumeu), unii au socotit că el este Hristos și din
această pricină au plăsmuit acest eres. Deci aceștia se ispiteau „să-L piardă”
pe Domnul. lar Dânsul „a plecat” de acolo, fiindcă nu sosise încă vremea
Patimii și se duce de îa cei nemulțămitori, ca multora să facă bine, căci mulți
s-au dus după E] și i-a vindecat pe ei. Dar și cei din Tir și din Sidon, de alt
neam fiind, se foloseau de [la] El, iar neamul Său Il gonea; așa că nici un
folos nu este de la rudenii, de nu au nărav [obicei] bun. Și cei de alt neam
vencau la El de departe, iar iudeii, la care venise EI, Îl goneau.

Vezi încă și neiubirea Lui de slavă, că pentru a nu-L împresura pe El
noroadele, cere o „corăbioară” pentru ca intrând într-însa, neîmpresurat
să se păzească.

5 În ediția de la 1805, versetul 9 este: „Şi a zis ucenicilor Săi ca să stea corăbioara
aproape de El, ca să nu-L împresoare pe El norodul”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „câţi erau bolnavi”, se găsește „câți aveau bătăi”.

7 În ediția de la 1805, în loc de „să nu-L dea pe față”, se găsește „să nu-L facă arătat”.

——

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 3 75

Iar „bătăi” numește bolile, căci cu adevărat bolile prea folositoare ne
sunt, Dumnezeu bătându-ne precum tatăl pe fiii săi (Apocalipsa 3, 19).

Încă să înţelegi că „irodienii”, adică cei trupești și îngroșaţi, voiesc
să-L ucidă pe Hristos, pentru că „Irod” se tâlcuiește „de trup”.

Și vin după Hristos cei care au ieșit din casele lor și din patriile lor,
adică din dragostele cele către trup. Drept aceea „bătăile” [bolile] se vindecă
- adică păcatele, precum unele care mustră prin „bătăi” conștiința — și
duhurile cele necurate sunt gonite [alungate].

Și ia aminte că lisus poruncește ucenicilor Săi ca să țină aproape de El
„corăbioara”, din pricina noroadelor, ca să nu-L „împresoare” [,„îmbul-
zească”] pe Dânsul. lar „corăbioara“ în care stă lisus arată că El este
Cuvântul Cel dintru noi, care poruncește ca să stea lângă El „corăbioara“
noastră, adică trupul, și să nu intre în turburarea lucrurilor vieţii, ca să
nu-L „împresoare” [„îmbulzească”] pe Hristos Cel Ce este întru noi [întru
inima noastră] „mulţimea“, adică turburările lucrurilor.

3, 13-19: Și S-a suit pe munte și a chemat la Sine pe câți a voit, și au
venit la El. (14) Și a rânduit pe cei doisprezece, pe care i-a numit Apostoli,
ca să fie cu EI și să-i trimită să propovăduiască, (15) și să aibă putere să
vindece bolile și să alunge demonii. (16) Deci a rânduit pe cei doispre-
zece: pe Simon, căruia i-a pus numele Petru; (17) pe Iacov al lui Zevedeu
și pe Ioan, fratele lui lacov, și le-a pus lor numele Boanerghes, adică fii
tunetului“. (18) Și pe Andrei, și pe Filip, și pe Bartolomeu, pe Matei, și
pe Toma, și pe Iacov al lui Alfeu, și pe Tadeu, și pe Simon Cananeul,
(19) și pe luda Iscarioteanul, cel care L-a și vândut.

(3, 13) Marcu 6, 7 / Luca 6, 12-13 (3, 14) Matei 10,1 / Luca 6,13;9,1
(3, 26) Matei 10, 2; 16, 18/ loan 1, 42 (3, 17) Psalm 28, 3; 67, 34 (3, 19-19) Matei 10, 3-4

„S-a suit la munte” ca să Se roage, căci fiindcă a făcut minuni, după
arătarea minunilor Se roagă, învățându-ne cu adevărat pe noi pe toți că se
cuvine să mulțămim lui Dumnezeu când ajungem a lucra vreun bine și să
credem cu adevărat că din puterea Lui s-a săvârșit acel bine. Sau face
aceasta fiindcă voiește să-i aleagă pe Apostoli, de aceea „Se suie” să Se
roage, ca să învăţăm că atunci când voim să hirotonim pe cineva se cuvine
mai întâi să ne rugăm și noi ca să ni se descopere nouă cel vrednic și să nu
ne împărtășim cu fărădelegi străine,

* [1805] După cum un fiu al fărădelegii este cel fără de lege și fiu al pierzării, cel
pierdut și fiu al păcii, cel pașnic, așa și fii ai tunetului sunt cei ce tună; că în chipul
tunetului din cer, tare au tunat aceștia dogmele cele bogoslovești [învăţăturile cele despre
Dumnezeu]: Iacov, nescris, iar loan în scris. lar cuvântul acesta „Boanerghes” este evreiesc,
precum şi „Chifa” (după Zigaben).

78 Capitalul 3 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Încă și pe luda îl alege Domnul a fi Apostol, ca să [ne] învăţăm că
Dumnezeu nu Se întoarce de la nici un om din pricina răutăţii ce va să
facă, ci, pentru fapta bună care este acum în el, îl învrednicește de cinste,
deși știe că mai apoi se va face vas al răutăţii.

Și numără numele Apostolilor, pentru ca să fie cunoscuți [arătaţi]
adevărații Apostoli, din pricina apostolilor mincinoși.

e -

lar „fii ai tunetului” îi numește pe fiii lui Zevedeu, ca pe niște mari
propovăduitori și preabogoslovi [preacuvântători de Dumnezeu].

3, 20-22: Și a venit în casă, și iarăși mulțimea s-a adunat, încât ei nu
puteau nici să mănânce”. (21) Şi auzind ai Săi, au ieșit ca să-L prindă, că
ziceau: Şi-a ieșit din fire!” (22) lar căsturarii, care veneau din Ierusalim,

ziceau că are pe Beelzebul și că, cu domnul demonilor, alungă demonii.
(3, 20) Pilde 8, 34 / Marcu 6, 31 (3, 21; loan 7, 5; 10, 20 (3, 22) Matei 9, 34; 12, 14/ Luca 11, 15
„Și auzind ai Săi” — poate cei ai Lui, poate cei dintru aceeași patrie
sau şi fraţii Lui-, „au ieșit ca să-L prindă” pe EI, zicând că „nu-Și este în
fire”, că adică are drac. Căci auzind că scoate dracii și tămăduiește bolile,
din pizmă socoteau că are drac și Și-a ieșit din fire. Drept aceea voiau să Îl
prindă și să-L, lege ca pe un îndrăcit. Întru acest chip socoteau despre
Dânsul cei de aproape ai Lui.
La fel ziceau și cărturarii cei din Ierusalim că are drac și, pentru că nu
puteau grăi împotriva minunilor pe care le făcea [EI], întru alt chip ÎI
clevetesc, anume că face acestea cu ajutorul și puterea dracilor.

3, 23-27: Și chemându-i la Sine, le-a vorbit în pilde: Cum poate satana
să alunge pe satana? (24) Dacă o împărăție se va dezbina" în sine, acea
împărăție nu mai poate dăinui!?. (25) Și dacă o casă se va dezbina în
sine, casa aceea nu va mai putea să se țină. (26) Și dacă satana s-a sculat
împotriva sa însuși și s-a dezbinat, nu poate să dăinuiască, ci are sfârșit.
(27) Dar nimeni nu poate, intrând în casa celui tare, să-i răpească lucru-

rile!>, de nu va lega întâi pe cel tare, şi atunci va jefui casa lui.
(3, 23) Matei 9, 34; 10, 25; 12, 24 / Luca 11,15 / Ioan 7, 20; 8, 48, 52; 10, 20 (3, 24) Matei 12, 25/
Luca 11,17 (3, 26) Luca 11, 18 (3, 27) Isaia 49, 24 / Matei 12, 297 Luca 11,21

Prin pilde, împotriva cărora nu se poate grăi împotrivă, îi surpă pe
pizmătăreţii iudei. Căci [Hristos] zice: „Cum este cu putință ca drac să

* În ediţia de la 1805, în loc de „nici să mănânce”, se găsește „nici pâine să mănânce”.
* În ediţia de la 1805, în loc de „Și-a ieșit din fire”, se găsește „Nu-Și este în fire”.
"! În ediţia de ia 1805, în versetele 23-26, în loc de „dezbina”, se găsește „împărţi”.
* În ediţia de la 1805, în versetele 23-26, în loc de „dăinui”, se găsește „stea”.

19 În ediţia de Ja 1805, în loc de „lucrurile”, se găsește „vasele”.

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 3 77

scoată pe draci? Precum vedem și în case că acestea au bună temelie atâta
vreme cât viețuiesc în pace cei ce locuiesc într-însele, iar de se vor împărţi
[dezbina, învrăjbi] cei ce sălășluiesc într-însele, [casele] se strică. Și cum
poți să jefuiești [răpești] «vasele» [«lucrurile»] celui mai tare, de nu-l vei
lega mai întâi pe el?”

lar ceea ce zice întru acest fel este [așa se înţelege]: „tare” este diavolul,
iar „vasele” [ lucrurile”) lui sunt oamenii care îl au pe diavol într-înșii.
„Deci, de nu va lega mai întâi cineva pe diavolul și-l va surpa, cum
«vasele lui», adică pe cei îndrăciţi, îi va putea răpi de la el? Deci, de vreme
ce Eu «răpesc vasele lui», adică îi slobozesc pe oameni de la diavoleasca
patimă, cu adevărat mai întâi am legat și am surpat pe diavoli și, deci,
sunt vrăjmaș al lor. Cum, dar, ziceţi voi că am pe Beelzebul, adică sunt
prieten al dracilor și prin vrăjitorie scot dracii?” A

3, 28-30: Adevărat grăiesc vouă că toate vor fi iertate fiilor oamenilor,
păcatele și hulele câte vor fi hulit; (29) dar cine va huli împotriva Duhului
Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veșnică'!. (30) Pentru
că ziceau: Are duh necurat.

(3, 28-30) Matei 12, 31-33 / Luca 8, 19; 12, 10 / Evrei 10, 26/1 loan 5, 16

Una ca aceasta zice aici: „Orice păcate fac oamenii, poate vor putea și
a se dezvinovăţi cu ceva și a se învrednici de iertare, Dumnezeu pogo-
rându-Se neputinței oamenilor”. Adică, numindu-L pe Domnul „mâncă-
cios și băutor de vin, prieten al vameșilor și al păcătoșilor” (Matei 11, 19;
Luca 7, 34), pentru aceasta se vor învrednici de iertare. Dar când Îl văd pe
EI că face minuni preaslăvite și hulesc pe Duhul Sfânt, adică minunile
care se fac prin Sfântul Duh, atunci cum vor dobândi iertare de nu se vor
pocăi? Căci, dacă se sminteau pentru cele ale trupului Său, chiar de nu s-
ar îi pocăit, ar fi fost iertaţi, smintindu-se ei ca niște oameni. Dar când Îl
vedeau pe Dânsul făcând lucrurile lui Dumnezeu și iarăși huleau, cum
vor putea îi iertați, nepocăiți rămânând ei?

3, 31-39: Și au venit mama Lui și frații Lui și, stând afară, au trimis
la E] ca să-L cheme. (32) lar mulţimea ședea împrejurul Lui. Și l-au zis
unii: lată mama Ta și fraţii Tăi și surorile Tale sunt afară. Te caută. (33)
Și, răspunzând lor, le-a zis: Cine este mama Mea și frații Mei? (34) Și
privind pe cei ce ședeau în jurul Lui, a zis: lată mama Mea și frații Mei.

sr

'": În ediţia de la 1805, în loc de „este vinovat de osânda veșnică”, se găsește „este
vinovat judecății de veci“.

73 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

(35) Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu și
sora Mea și mama Mea. (3, 31) Matei 12, 46 / Luca 8,19
(3, 32-35) Psalm 100, 6 / Matei 12, 47-50 / Luca 8, 20-21 / loan 15, 14 / Evrei 2, 11

„Fraţii” Domnului, pizmuindu-L, au venit să-L prindă pe El, ca pe un
ieșit din fire și îndrăcit, iar Maica, poate de patima iubirii de slavă fiind
ținută, a venit să-L smulgă pe El de îa învățătură și să arate mulțimilor că
pe Cel pe Care dânșii ÎI priveau cu atâta minunare, în așa fel Î cârmuiește,
încât și de la învățătură ÎI trage.

Deci Domnul răspunde că „nimic nu-i va folosi Mamei Mele că M-a
născut, de nu va avea și alte fapte bune. Așijderea, nici fraților Mei nu le
va folosi rudenia cu Mine, căci aceia sunt cu adevărat rudenii ale Mele
care fac voia lui Dumnezeu”. Dar Domnul nu zice aceasta lepădându-se
de Maica Sa, ci arătând că nu pentru că numai L-a născut va fi vrednică de
cinste, ci și pentru toate celelalte fapte bune; că dacă pe acelea nu le va
avea, alții mai întâi vor fi cinstiți ca rudenii!*,

i

“5 Vezi tâlcuirile de la Matei 12, 46 și 12, 47-50, precum şi notele acestora.

79

CAPITOLUL 4
„n Felurite pilde despre Împărăţia Cerurilor.
Potolirea furtunii de pe mare!

4, 1-2": Şi iarăși a început lisus să înveţe, lângă mare, și s-a adunat la

El mulțime foarte multă”, încât EI a intrat în corabie și ședea pe mare,

iar toată mulțimea era lângă mare, pe uscat. (2) Și-i învăţa multe în pilde”.

(4, 1-2") Matei 13, 1-3 / Luca 8,4

Deși s-a părut că a gonit-o [alungat-o] pe Maica Sa, dară însă iarăși o

ascultă pe ea, căci pentru dânsa iese [Se duce] lângă mare. Apoi [lisus] șade

[stă] în corabie pentru ca, avându-i pe toți înaintea feţei Sale, întru auzirea
tuturor să grăiască și nimeni să nu fie dinapoi [să nu fie lăsat de o parte].

4, 20-12: Și în învățătura Sa le zicea: (3) Ascultaţi: lată, ieșit-a semănătorul
să semene. (4) Și pe când semăna el, o sămânță a căzut lângă cale și păsările
cerului! au venit și au mâncat-o. (5) Și alta a căzut pe loc pietros”, unde nu
avea pământ mult, și îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ mult“. (6) Și
când s-a ridicat soarele, s-a veștejit” și, neavând rădăcină, s-a uscat. (7) Altă
sămânță a căzut în spini, a crescut, dar spinii au înăbușit-o“ și rod n-a dat.
(8) Și altele au căzut” pe pământul cel bun și, înălțându-se și crescând, au
dat roade și au adus: una treizeci, alta șaizeci, alta o sută. (9) Și zicea: Cine
are urechi de auzit să audă. (10) Iar când a fost singur, cei ce erau lângă El,
împreună cu cei doisprezece, Îl întrebau despre pilde. (11) Și le-a răspuns:
Vouă vă e dat să cunoașteții” taina Împărăției lui Dumnezeu, dar pentru cei

' În ediția de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru pilda seminței. Pentru certarea
vântului și a mării”.

? În ediția de la 1805, în loc de „mulţime foarte multă”, se găsește „norod mult”.

3 În ediția de la 1805, în loc de „multe în pilde”, se găsește „în pilde mult”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „păsările cerului”, se găsește „păsările”,

* În ediţia de la 1805, în loc de „loc pietros”, se găsește „pietriș”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „Pământ mult”, se găsește „pământ adânc”.

? În ediţia de la 1805, în loc de „şi când s-a ridicat soarele, s-a veștejit”, se găsește
„deci răsărind soarele, s-a pălit”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „a crescut, dar spinii au înăbușit-o”, se găsește „şi
s-au înălțat spinii și o au înecat”.

* În ediția de la 1805, în loc de „altele au căzut”, se găsește „alta a căzut”.

'* În ediţia de la 1805, în loc de „vouă vă e dat să cunoașteţi”, se găsește „vouă vi
s-a dat a ști”. i

50 Capitolul 4 SFÂNTUL TEOTILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

de afară totul se face în pilde", (12) ca uitându-se, să privească și să nu
vadă, și, auzind, să nu înțeleagă!?, ca nu cumva să se întoarcă și să fie iertaţi.
(4. 3-6) Matei 13, 3-6 / Luca 8, 4-6 (4, 7) Matei 13, 7 / Luca 8, 7 (i, S) Facere 26, 12 / Matei 13,8/
Luca 8, 8/ loan 15, 5 / Coloseni 1, 6 (4, 9-10) Matei 11, 15; 13,9-10/ Luca 8, 8-9

(4, 11) Matei 11, 25; 13, 11; 16, 17 / Luca 8, 10/ 1 Corinteni 2, 10; 5, 32 / Coloseni 3, 5/

1 Tesaloniceni 4, 12 /1 Timotei 3, 7 (4, 12) Isaia 6, 9-10/ leremia 5, 21 / Matei 13, 13-14 /

Luca 8, 10 / loan 12, 40/ Faptele Apostolilor 28, 26 / Romani 11, 8

Pilda pentru sămânță o spune întâi ca să-i facă pe ascultători mai cu
luare-aminte. Căci, de vreme ce vrea să spuie că „sămânța” este cuvântul,
care de va „cădea” [ajunge] la cei care nu iau aminte, se strică, de aceea,
mai înainte de altele spune: „Să se sârguiască ascultătorii să nu se asemene
cu acel «pământ» care strică «sămânța».

Dar cine este „semănătorul”? Însuși Hristos, Care din sânurile cele
părintești, din iubire de oameni și smerindu-Se pe Sine, a ieșit nede-
părtându-Se [nedespărțindu-Se de Tatăl]. Și a ieșit nu ca să ardă pământul
cel blestemat și inimile cele viclene, nici să taie „spinii”, ci ca „să semene”
sămânţa. Și a cui e „sămânța”? Oare a lui Moise? Sau a Proorocilor? Nu.
Ci a Sa, adică să propovăduiască Evanghelia Sa. Deci Acela „semăna”, iar
din seminţe una a căzut în suflet călcat de mulți și „păsările cerului”,
adică demonii care ţin (stăpânesc) văzduhul, „au mâncat” sămânţa; căci
așa sunt cei care voiesc să placă oamenilor, „cale“ călcată de mulți. Căci
atunci când cineva toate le face ca să placă oamenilor, acesta este călcat de
mulți. .
Însă vezi că nu spune „a aruncat-o pe cale”, ci spune „a căzut”. Căci
cel ce seamănă, ca într-un pământ bun aruncă sămânța, dar pământul,
aflându-se rău, strică „sămânţa” — cuvântul adică.

lar unii cu bună plăcere înțeleg astfel: „a căzut lângă cale” arată că a
căzut în inima necredincioasă. Căci „Cale” este Hristos (loan 14, 6), iar „lângă
cale” sunt necredincioșii, cei ce sunt afară de „Cale”, adică de Hristos.

lar alta cade în suflet pietros, adică în cei ce lesne o primesc, dar apoi
o leapădă; aceștia sunt pietroși, fiindcă puţină vreme sunt asemenea cu
„Piatra“ (1 Corinteni 10, 4), adică asemenea lui Hristos, pentru că au primit
cuvântul; dar pentru că numai puţină vreme îl primesc, apoi îl leapădă,
nu mai sunt asemenea cu EL.

lar alta a căzut în sufletul cu multe griji, că „spini” sunt grijile.

" În ediţia de la 1805, în loc de „totul se face în pilde“, se găsește „toate în pilde le
sunt lor”.

12 În ediţia de la 1805, în loc de „auzind, să nu înțeleagă”, se găsește „auzind să
audă și să nu înțeleagă”.

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 4 81

lar a patra [a căzut], în pământul cel bun”. Vezi, dar, că rare sunt cele
bune și puţini cei ce se mântuiesc, căci numai a patra parte a „seminţei”
se află [se arată] că s-a mântuit.

Deci ucenicilor, care L-au întrebat îndeosebi, le spune: „Vouă vi s-a
dat a ști tainele”. Dar, oare, după alegere de sorţi și după noroc unora s-a
dat, iar altora nu? Să nu fie! Ci acelora s-a dat, care cer, că zice [Domnul]:
„Cereţi și vi se va da” (Matei 7, 7; Luca 11, 9). lar pe ceilalţi i-a orbit
Dumnezeu, ca să nu le fie lor spre mai mare osândă, de vor înțelege ceea
ce se cuvine, dar nu vor face. Și dacă voiești a cunoaște și în alt chip că
Dumnezeu pe toţi i-a făcut a vedea ceea ce se cuvine, ascultă: a vedea este
de la Dumnezeu, iar a nu vedea, aceasta este a răutăţii lor. Căci Dumnezeu
văzători i-a zidit pe ei, adică i-a făcut cunoscători ai lucrului celui bun.
Dar ei nu văd, de voie închizând ochii lor, ca să nu se întoarcă și să se
îndrepteze [indrepte], potrivnici făcându-se mântuirii și sporirii lor.

Este cu putinţă și așa a înțelege că Domnul grăiește celorlalţi în pilde
„ca uitându-se, să privească și să nu vadă, și, auzind, să nu înțeleagă”,
[ca] nu cumva măcar dintru aceasta să se întoarcă și să se îndrepte.

4, 13-20: Și le-a zis: Nu pricepeţi!” pilda aceasta? Dar cum veţi
înțelegei: toate pildele? (14) Semănătorul seamănă cuvântul!?. (15) Cele
de lângă cale sunt aceia în care se seamănă cuvântul, și, când îl aud,
îndată vine satana și ia cuvântul cel semănat în inimile lor'S. (16) Cele
semănate pe loc pietros” sunt aceia care, când aud cuvântul, îl primesc
îndată cu bucurie, (17) dar n-au rădăcină în ei, ci țin până la un timp'$;
apoi când se întâmplă strâmtorare sau prigoană” pentru cuvânt, îndată
se smintesc. (18) Și cele semănate între spini sunt cei ce ascultă cuvântul,
(19) dar grijile veacului” și înșelăciunea bogăției și poftele după celelalte,

53 În ediţia de la 1805, în loc de „Nu pricepeți”, se găsește „Au nu știți”.

1 În ediţia de la 1805, în loc de înţelege”, se găsește „cunoaște”.

'5 În ediţia de la 1805, în loc de „Semănătorul seamănă cuvântul”, se găsește „Cel
ce seamănă, cuvântul seamănă”.

' În ediţia de la 1805, în loc de „cel semănat în inimile lor”, se găsește „care este
semănat întru inimile lor”.

” În ediţia de la 1805, în loc dle „loc pietros”, se găsește „pietriș”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „în ei, ci ţin până la un timp”, se găsește „Întru sine,
ci sunt până la o vreme”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „strâmtorare sau prigoană”, se găsește „strânsoare
Sau gonire”,

% În ediţia de la 1805, în loc de „Brijile veacului”, se găsește „grijile veacului acestuia”.

82 Capitolul 4 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

pătrunzând în ei, înăbușă cuvântul și îl fac neroditor”!. (20) Iar cele
semănate pe pământul cel bun sunt cei ce aud cuvântul și-l primesc și

aduc roade: unul treizeci, altul șaizeci și altul o sută.
(4, 13) Matei 13, 18 / loan 3, 10, 12 (4, 14-15) Matei 13, 18-19 / Luca 8, 41-12
(4, 16) Isaia 42, 20 / lezechiil 33, 31 / Matei 13, 20 / Luca 8, 13
(4, 17-20) Înţelepciune 3, 18 / Matei 13, 21-23 / Luca 8, 13-15; 12, 15/1 Timotei 6,9

Sunt trei cete ale celor care pierd cuvântul: cei „de lângă cale“, care
nu iau aminte la el; cei „de pe loc pietros”, adică cei împuținaţi cu sufletul;
cei dintre „spini”, adică cei care se desfătează.

Și cei care au primit și au păzit „sămânţa” [cuvântul], tot în trei cete
se împart: căci unii aduc roadă „o sută” — cei ce au viață de săvârșit
[desăvârșită] și prea înaltă; alții „șaizeci” — cei ce sunt de mijloc; iar alţii
„treizeci” — adică puţine, însă și aceștia după putere aduc. Adică unii sunt
feciorelnici și pustnici, alții care petrec întru adunare și viață de obște, iar
alții sunt mirenii și cei care petrec [viețuiesc] întru însurare [căsătorie].
Însă Domnul pe toți aceștia îi primește ca pe cei ce aduc „roadă”, și har fie
iubirii Sale de oameni!

4, 21-23: Și le zicea: Se aduce oare făclia ca să fie pusă sub obroc sau
sub pat? Oare nu ca să fie pusă în sfeșnic? (22) Căci nu e nimic ascuns ca
să nu se dea pe față; nici n-a fost ceva tăinuit, decât ca să vină la arătare.
(23) Cine are urechi de auzit să audă”. (4, 21) Matei 5, 15/ Luca 8, 16

(4, 22) Matei 10, 26 / Luca 8, 17; 12, 2 (4, 23) Matei 11, 15; 13,9; 25, 30/
Marcu 4, 9;7, 16 / Luca 8, 8; 14, 35 / Apocalipsa 2, 7; 3, 6; 13,5

Aici îi sfătuiește pe Apostoli să fie cu viaţa și cu traiul străluciți, căci
zice Domnul: „Precum «făclia» se pune ca să lumineze, așa și viața noastră
de toți va să fie privită și toţi se vor uita la ea. Deci, sârguiţi-vă a avea viaţă
bună, căci nu staţi în ungher [colţ], ci sunteți la lumină, iar lumina nu se
ascunde «sub pat», ci se pune «în sfeșnic» să lumineze [tuturor]. Dar și
fiecare dintre voi este lumină și este dator a se pune «în sfeșnic», adică
întru înălțimea petrecerii [vieţuirii] după [voia lui] Dumnezeu, ca și altora
să poată lumina. lar nu «sub obroc», adică sub lăcomia pântecelui și sub
sârguința pentru bucate, și nici «sub pat» — adică sub odihnă. Căci nimeni,
sârguindu-se pentru bucate [hrană] și poftind odihnă, nu poate a fi lumină
care să lumineze tuturor, prin a sa viață. Căci nu este ceva tăinuit care să
nu se vădească, ori de va face ceva bun, ori rău, întru ascuns, se va arăta

” În ediţia de la 1805, în loc de „pătrunzând în ei, înăbușă cuvântul și îl fac
neroditor”, se găsește „intrând, îneacă cuvântul și îl fac fără de rod”.

22 În ediţia de la 1805, în loc de „Cine are urechi de auzit să audă”, se găsește „De
are cineva urechi de auzit, audă”.

e rr re eee a ARE

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 4 83

[vădi] și aici, și cu mult mai vârtos în veacul cel viitor [cu prisosință în
veacul ce va să vie]”. Căci oare ce era mai tăinuit decât Dumnezeu? Dar și
EI, [cu adevărat,] S-a arătat în trup.

4, 24-25: Și le zicea: Luaţi seama la ce auziţi: Cu ce măsură măsuraţi,
vi se va măsura; iar vouă celor ce ascultați, vi se va da și vă va prisosi2.
(25) Căci celui ce are i se va da; dar de la cel ce nu are, și ce are i se va lua?*.
(4, 24-25) Matei 7, 2; 13, 12-23; 25, 29 /! Luca 6, 38; 8, 18; 19, 26
Spre trezvie îi deșteaptă pe ucenici: „Luaţi aminte ca din cele ce auziţi
că sunt zise de Mine, nimic să nu vă scape. Căci «cu ce măsură veţi
măsura», cu aceea «se va măsura vouă», adică după câtă măsură de luare
aminte veți aduce, atâta folos vi se va da. Pentru că dacă ascultătorul ia
aminte cu osârdie și cu tindere [neîncetat], îi dă și Dumnezeu folosință
multă. lar de se va slăbănogi, pe potrivă îi va fi și dobânda folosinţei, căci
cel ce are osârdie și nevoinţă, i se va da lui și folosinţă. Iar cel ce nu are
osârdie și nevoinţă, și cea ce i se pare că are se va lua de la el. Că din pri-
cina lenevirii se stinge și acea mică scânteie pe care o avea la început,
după cum, prin osârdie, [mai tare] se aprinde”%.

4, 26-29: Și zicea: Așa este Împărăţia lui Dumnezeu, ca un om care aruncă
sămânţa în pământ, (27) și doarme și se scoală, noaptea și ziua, și sămânța
răsare și crește, cum nu știe el. (28) Pământul rodește de la sine: mai întâi

3 În ediţia de la 1805, în loc de „vi se va măsura; iar vouă celor ce ascultați, vi
se va da și vă va prisosi”, se găsește „se va măsura vouă, și se va adăugi vouă,
celora ce auziţi”.

4 În ediţia de la 1805, în loc de „dar de la cel ce nu are, și ce arei se va lua”, se
găsește „iar cel ce nu are, și ce are i se va lua de la dânsul”.

= Aici Sfântul Grigorie Sinaitul ne învaţă astfel: „Trebuie să înșirăm aici și
ostenelile, și durerile lucrării și să înfățișăm limpede cum trebuie săvârșită fiecare
lucrare, ca nu cumva călătorind cineva fără durere, numai din auzite, să nu dobân-
dească roade și să ne învinovăţească pe noi sau pe alţii că nu e cum am zis. Căci
numai durerea inimii și osteneala trupului știu să facă lucrul adevărului. Prin ele se
face arătată lucrarea Duhului Sfânt, dată ţie și fiecărui credincios prin Botez. Lucrarea
aceasta a fost îngropată prin patimi pentru nepurtarea de grijă de porunci și așteaptă
pocăința noastră pentru mila Lui negrăită, ca nu cumva să auzim la sfârșit din pricina
nerodirii noastre: „Luaţi talantul de la el” și „Ceea cei se pare că are se va lua de la
el“ (Matei 25, 28-29), şi să ne trimită în muncile cele veșnice, la suferințele din gheenă.
Căci nici o lucrare trupească sau duhovnicească nu dă roadă dacă nu e săvârșită cu
durere sau cu osteneală (Filocalia românească, vol. 7, Despre citire, capul 14, ed.

Humanitas, București, 1999, p. 185),

S4 Capitolul 4 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

pai*, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic. (29) Iar când rodul se coace,
îndată trimite secera, că a sosit secerișul. (4, 26) Matei 13, 24
(4, 27) Matei 13, 25 (4, 28) Facere 1, 11-12 / Matei 13, 26 (4, 29) Apocalipsa 14, 15

Prin „Împărăţia lui Dumnezeu” să înţelegi iconomia Sa cea pentru
noi, căci pentru noi Însuși Dumnezeu om S-a făcut, ca să arunce „sămânţa“,
Și „sămânţa“ pe care a „aruncat-o pe pământ” este propovăduirea
Evangheliei. lar după cea „aruncat-o”, „doarme“, adică S-a suit la Ceruri.
Insă „se scoală noaptea și ziua”, deși pare că „doarme”. Și „se scoală
noaptea”, adică atunci când prin ispite ne ridică pe noi spre cunoștința
[cunoașterea] Lui, iar „ziua”, când prin cele îndulcitoare și veselitoare
iconomisește viața noastră.

Și „sămânţa crește, cum nu știe el”, că de sine stăpânitori suntem și
de voința noastră atârnă aceasta, adică a crește sămânţa sau nu. Fiindcă
nu de nevoie rodim, ci de la sine, întâi „iarbă” [,„pai”] înflorind și înce-
pătură a faptei celei bune arătând, când suntem prunci și încă n-am ajuns
la „măsura vârstei [deplinătăţii) lui Hristos” (Efeseni 4, 13); apoi „spic”,
când și împotriva ispitelor putem sta, pentru că spicul este încins cu noduri
și stă drept și mai de săvârșit [desăvârșit] este; „după aceea” și „grâu
deplin în spic”, când cea de săvârșit [desăvârșită] roadă va aduce oarecine
[omul]. lar când va veni „secerișul”, atunci „secera“ adună „rodul”; iar
prin „seceră” să-L înţelegi pe Cuvântul lui Dumnezeu, și prin „seceriș”,
vremea sfârșitului (Apocalipsa 14, 15-16).

4, 30-34: Și zicea: Cum vom asemăna Împărăţia lui Dumnezeu, sau
în ce pildă o vom închipui”? (31) Cu grăuntele de muștar care, când se
seamănă în pământ, este mai mic decât toate seminţele de pe pământ”;
(32) dar, după ce s-a semănat, crește și se face mai mare decât toate
legumele? și face ramuri mari, încât sub umbra lui pot să sălășluiască
păsările cerului. (33) Și cu multe pilde ca acestea le grăia cuvântul după
cum puteau să înțeleagă”. (34) Iar fără pildă nu le grăia; și ucenicilor
Săi le lămurea:! toate, deosebi.

(4, 30-32) Matei 13, 31-32 / Luca 13, 18-19 (4, 33-34) Matei 13, 34-35 / loan 16, 12

2 În ediţia de la 1805, în loc de „pai”, se găsește „iarbă”.

7 în ediția de la 1805, în loc de „o vom închipui”, se găsește „o vom potrivi pe ea”.
2% În ediţia de la 1805, în loc de „de pe pământ”, se păsește „pământului”.

> În ediţia de la 1805, în loc de „legumele“, se găsește „buruianele”.

% În ediția de la 1805, în loc de „după cum puteau să înțeleagă”, se găseşte „precum

puteau auzi”.
3 În ediţia de la 1805, în loc de „le lămurea”, se găsește „le dezlega”.

tamieepbee

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 4 85

„Mic” este cuvântul credinţei, căci (zice:] „Crede în Domnul lisus și
te vei mântui” (Faptele Apostolilor 16, 31). Vezi cât este cuvântul [credinţei]?
Cât „grăuntele de muștar”. Așadar, după ce s-a „semănat pe pământ“
propovăduirea, s-a lățit și a crescut, încât „păsările cerului”, adică toți cei
înalți cu înțelegerea și cu cunoștința, „sălășluiesc” într-însa. Căci, câți
înţelepţi n-au lăsat înțelepciunea elinească [a lumii] și s-au odihnit în cea
a propovăduirii? Deci, „mai mare decât toate” s-a făcut și „ramuri mari“
a odrăslit, căci unul dintre Apostoli în Roma, altul în India, altul în Ahaia,
altul întru altă parte a pământului s-au despărțit asemenea „ramurilor“.

Și le grăia Domnul mulțimilor în „pilde multe”, după așezarea
lăuntrică a celor ce ascultau punând [rânduind Dânsul] pildele. Că, de
vreme ce norodul era simplu și neînvățat, pentru aceasta pomenește de
„grăuntele de muștar”, de „iarbă” și de „sămânță“, ca de la lucrurile cu
care ei împreună au crescut și s-au obișnuit, să-i învețe pe dânșii ceva de
folos sau să-i îndemne măcar să vină la Dânsul și să-L. întrebe și prin
întrebare să se înveţe cele neștiute.

Căci iată că ucenicilor, care veneau și Îl întrebau, „le dezlega [lămurea]
toate, deosebi. Și „le dezlega” [,„lămurea”] toate cele pe care nu le știau
și despre care întrebau. Dar Hristos nu le dezlega toate tainele, ci numai
cele arătate în pilde, că dintru acestea din care întrebând ucenicii învățau - — -
ei, le erau arătate lor și celelalte, întrucât dintru belea eăea pildelor toate
tainele se dezlegau ucenicilor.

4, 35-41: Și în ziua aceea, când s-a înserat, a zis către ei: Să trecem pe
țărmul celălalt. (36) Și lăsând ei mulțimea, L-au luat cu ei în corabie, așa
cum era, căci erau cu EI și alte corăbii. (37) Și s-a pornit o furtună” mare
de vânt și valurile se prăvăleau peste corabie”, încât corabia era aproape
să se umple. (38) Iar lisus era la partea dindărăt a corăbiei", dormind pe
căpătâi. L-au deșteptat și I-au zis: Învățătorule, au nu-Ți este grijă că
pierim? (39) Și El, sculându-Se, a certat vântul și a poruncit” mării: Taci!
Încetează! Și vântul s-a potolit* și s-a făcut liniște mare. (40) Și le-a zis
lor: Pentru ce sunteţi așa de fricoși? Cum de nu aveţi credinţă? (41) Și s-au

a“

% În ediţia de la 1805, în loc de „s-a pornit o furtună“, se găsește „s-a făcut vifor”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „se prăvăleau peste corabie”, se găsește „intrau în
corabie”.

3 În ediția de la 1805, în loc de „partea dindărăt a corăbiei”, se găsește „cârmă”.

% În ediţia de la 1805, în loc de „a poruncit”, se găseşte „a zis”.

% În ediția de la 1805, în loc de „s-a potolit”, se găseşte „a stătut”,

s6 Capitolul 4 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

înfricoșat cu frică mare și ziceau unul către altul: Cine este oare, Acesta,

că și vântul și marea ] se supun”? (4, 35) Matei 8, 18, 23 / Luca 8, 22
(4, 37) lona 1, 4 / Matei 8, 24 / Luca 8, 23 (4, 38) Psalm 9, 32; 76, 9 / lona 1, 5-6 / Matei 8,25 /

Luca 8, 24 (4, 39) lov 26, 12 / Psalm 88, 9/ lona 1, 13 / Matei 8, 26 / Luca 8, 24

(4, 40) Matei 8, 26 / Luca 8, 25 (4, 41) Psalm 64, 7; 88, 9; 106,25

Într-un fel le-a povestit acestea Matei și întru alt chip Marcu%, căci pe
cele spuse de acela mai pe larg, acesta le-a scurtat și, dimpotrivă, pe cele
ce acela le-a scurtat, acesta le-a spus mai pe larg.

Deci, a luat Domnul numai pe ucenici, ca să-i facă văzători [martori] ai
minunii ce era să fie. lar ca să nu se înalțe pentru că pe alţii i-a lăsat afară și
numai pe dânșii i-a ținut [luat], îi lasă să se înviforeze. Încă (face Domnul
aceasta] și pentru a-i învăța [pe ucenici] să sufere întru răbdare ispitele.

Și „doarme” Hristos, ca mai mare să i se arate minunea celor ce mai
înainte se turburaseră. Căci, dacă s-ar fi făcut furtuna fiind Hristos treaz,
sau nu s-ar fi înfricoșat [ucenicii], sau nu s-ar fi rugat [de EI]. Deci, îi lasă
pe ei să cadă în frica primejdiei, ca să vină [aceștia] întru simţirea puterii
Lui. Că de vreme ce îi vedeau pe alţii că li se face bine, iar ei nici un fel de
facere de bine n-au dobândit, se primejduiau a se face lenevoși, deci pentru
aceasta lasă [îngăduie Domnul] să se facă furtuna. Și „doarme“ [Dânsul]j
pe căpătâiul corăbiei, iar acest căpătâi cu adevărat era din lemn. lar după
ce S-a deșteptat [trezit], „ceartă” mai întâi vântul, căci acesta este cel ce
face a se sălbătici marea. După aceea, ceartă [Domnul] marea. Încă și pe
ucenici îi ceartă pentru că nu au credință, căci de ar fi avut credinţă, ar fi
crezut că, chiar dormind EI, îi poate păzi pe dânșii nevătămați. lar ei unul
către altul grăind, se mirau: „Oare Cine este Acesta?”, căci încă îndoială
aveau pentru Dânsul, pentru că numai cu porunca a potolit marea, nu cu
toiag, ca Moise (leșire 14, 16-21), nici cu rugăciune, ca Elisei Iordanul (4
Regi 2, 14), nici cu chivotul, ca Isus al lui Navi (Iosua cap. 3). Pentru aceasta
li se părea ucenicilor că [lisus] este mai presus de om, dar, pentru că dormea
[ca toți oamenii], om li se părea a fi.

* În ediţia de la 1805, în loc de „I se supun”, se găsește „ÎL ascultă pe El”.

* De pildă Sfântul Evanghelist Marcu spune că alături de corabia în care era
Mântuitorul erau „şi alte corăbii”. lar aceasta nu o spune fără de temei, ci pentru a arăta
dumnezeiasca rânduială în cele petrecute atunci, căci doar o singură corabie era în
primejdie de a se culunda

87

CAPITOLUL 5
Vindecarea unui demonizat în ținutul Gadarenilor.
A Învierea fiicei lui lair
și vindecarea femeii bolnave de doisprezece ani

5, 1-5: Și a venit de cealaltă parte a mării în ținutul Gadarenilor?. (2)
lar după ce a ieșit din corabie, îndată L-a întâmpinat, din morminte, un
om cu duh necurat, (3) care își avea locuinţa în morminte, și nimeni nu
putea să-l lege nici măcar în lanţuri, (4) pentru că de multe ori fiină
legat în obezi: și lanţuri, el rupea lanţurile, și obezile le sfărâma, și
nimeni nu putea să-l potoleascăi; (5)-și neîncetat noaptea și ziua era
prin morminte și prin munți, strigând și tăindu-se cu pietre.

(5, 1-5) Matei 8, 26, 28 / Luca 8, 26-27

Matei spune că au fost doi îndrăciţi, iar Marcu și Luca, unul, căci pe
cel mai cumplit alegându-l dintre ei, povestesc numai despre acesta. Deci,
vine îndrăcitul, mărturisindu-L pe lisus că este „Fiul lui Dumnezeu”, că
de vreme ce cei din corabie se îndoiau de El, mărturia de la vrăjmași,
adică de la diavol, se face mai credincioasă [mai de crezut].

Și locuia acela „în morminte”, vrând [vrăjmașul] să sădească în oameni
rea părere că sufletele celor morţi se fac draci, lucru care, o, să nu fie a-l
crede cineva!

5, 6-10: lar văzându-L de departe pe lisus, a alergat și s-a închinat
Lui. (7) Şi strigând cu glas puternic, a zis: Ce ai cu mine, lisuse, Fiule
al lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă
chinuieștis. (8) Căci îi zicea: Ieși duh necurat din omul acesta. (9) Și l-a
întrebat: Care îți este numele? Și I-a răspuns: Legiune? este numele

: În ediția de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru legheon. Pentru fiica mai marelui
sinagogii. Pentru cea care îi curgea sânge”.

2 [1805] Cele mai vrednice de credinţă prescrieri [manuscrise] au aici „ținutul
Gherghesenilor” în loc de „ţinutul Gadarenilor”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „obezi“, se găsește „fiare”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „să-l potolească”, se găsește „să-l domolească”.

5 În ediția de la 1805, în loc de „Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuiești”, se
găsește „Juru-Te pe Tine cu Dumnezeu să nu mă muncești pe mine”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „legiune”, se găsește „legheon”.

ICR
ia

88 Capitolul 5 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

meu, căci suntem mulți. (10) Și ÎI rugau mult să nu-i trimită afară din acel
ținut. (5, 6-7) Matei 8, 29 / Luca 8, 28-29 (5, 3-10) Luca 8, 29-31

leșirea [alungarea] din om „muncă“ [caznă] o socotesc dracii, de aceea
zice: „«Să nu ne muncești», adică să nu ne scoţi pe noi din locașul nostru”,
adică din om.

Dar și întru alt chip să înţelegi: socoteau dracii, că pentru mulțimea
păcatelor întru care au îndrăznit [și s-au învârtoșat] ei, nu-i va suferi
Hristos, ci îi va da pe dânșii de îndată „muncii” [caznelor); și pentru aceasta
se și roagă, ca să nu-i muncească pe ei. Şi îl întreabă Domnul despre nume,
nu ca să se înștiințeze EI Însuși, ci pentru ca ceilalţi să cunoască mulțimea
dracilor care locuiau întru [omul] acela. Căci de vreme ce numai un drac
se vedea [a fi], arată Hristos cu câți vrăjmași se lupta acel nenorocit om.

5, 11-14*: lar acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci, care
păștea. (12) Și L-au rugat, zicând”: Trimite-ne pe noi în porci, ca să intrăm
în ei. (13) Și El le-a dat voiet. Atunci, ieșind, duhurile necurate au intrat
în porci și turma s-a aruncat de pe țărmul înalt, în mare. Și erau ca la
două mii și s-au înecat în mare. (14) lar cei care-i pășteau au fugit și au
vestit în cetate și prin sate.

(5, 11) Matei 8, 30 / Luca 8, 32 (5, 12-14a) Matei 8, 31-32 / Luca 8, 32-35

Dracii roagă pe Domnul să nu-i scoată pe dânșii afară din ţinutul acela,
ci să-i slobozească în „turma cea de porci”. lar El le dă voie la aceasta. Că,
de vreme ce luptă este viața noastră, n-a voit Domnul să-i scoată pe diavoli
din viaţa aceasta, ca luptându-se ei cu noi, mai iscusiţi să ne facă. Și le-a
dat voie „să intre în porci”, ca să învăţăm că precum de porci nu le-a fost
milă Își i-au înecat], așa nici de omul acela nu le-ar fi fost milă, de n-ar fi
fost puterea lui Dumnezeu care să-l păzească pe el. Căci diavolii, vrăjmași
fiind, într-un ceas ne-ar fi zdrumicat pe noi, de nu ne-ar fi păzit Dumnezeu.

Și cunoaște că nici asupra porcilor nu au stăpânire diavolii, și cu atât
mai vârtos [nu au stăpânire] asupra oamenilor, dacă n-ar avea slobozire
de la Dumnezeu.

Înţelege încă și că întru acei oameni care viețuiesc ca „porcii“,
tăvălindu-se în noroiul îndulcirilor [și desfătărilor], întru aceștia intră
diavolii și îi „aruncă” în prăpastia pierzării, în „marea“ vieţii acesteia și

PAL

„se îneacă”,

7 În ediţia de la 1805, în loc de „L-au rugat, zicând”, se găsește „L-au rugat pe El toţi
dracii, zicând”.
$ În ediţia de la 1805, în loc de „EI le-a dat voie”, se găsește „i-a slobozit îndatăși”.

N Ca a i i INN IE RONI II

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 5 89

5, 14-20: Și au venit oamenii să vadă ce s-a întâmplat”. (15) Și s-au dus
la lisus și au văzut pe cel demonizat' șezând jos, îmbrăcat și întreg la minte,
el care avusese legiune de demoni, și s-au înfricoșat!!. (16) Iar cei ce au
văzut le-au povestit cum a fost cu demonizatul și despre porci. (17) Și ei au
început să-L roage să se ducă din hotarele lor. (18) lar intrând El în corabie,
cel ce fusese demonizat ÎI ruga ca să-l ia cu EI, (19) lisus însă nu l-a lăsat, ci
i-a zis: Mergi în casa ta, la ai tăi, și spune-le!? câte ţi-a făcut ție Domnul și
cum te-a miluit. (20) Iar el s-a dus și a început să vestească:* în Decapole
câte i-a făcut lisus lui; și toți se minunau. (5, 15-16) Luca 8, 35-36

(6,17) Matei 8, 34 / Luca 8,37 / Faptele Apostolilor16, 39 (5, 18) Luca 8, 37-38/ (5, 19-20) Luca 8,39

„Au venit” la lisus locuitorii cetăţii aceleia, spăimântându-se de
minune. far auzind, mai mult s-au înfricoșat și pentru aceasta au și rugat
pe lisus să iasă „din hotarele lor”, pentru că se temeau să nu pătimească
și altele mai mari decât pierderea porcilor. Și mâhnindu-se ei pentru
pierdere, se leapădă și de venirea cea de față a Domnului.

lar „cel ce fusese îndrăcit” se roagă să-l ia cu El, căci se temea ca nu
cumva, aflându-l demonii singur, să năpădească iarăși asupra lui. lar
Domnul îl slobozește la casa lui, arătându-i că, deși El Însuși nu va mai fi
de față, puterea și cercetarea Lui îl va păzi pe dânsul. Încă și pentru a
folosi și pe alții care îl vor vedea pe el [vindecat], iată că a început a :
propovădui „Și toţi se minunau” ă

Vezi încă și smerenia Mântuitorului, Care nu spune: cutia câte ţi-am
făcut Eu ţie”, ci „câte ţi-a făcut ţie Domnul”. Așa și tu, când vei face vreun
bine, nu al tău, ci lui Dumnezeu socotește-l binele ce a fost făcut.

5, 21-29: Și trecând lisus cu corabia iarăși de partea cealaltă, s-a
adunat la El mulțime multă și era lângă mare. (22) Și a venit unul din
mai-marii sinagogilor, anume air, și văzându-L pe lisus, a căzut la
picioarele Lui, (23) și L-a rugat mult, zicând: Fiica mea este pe moarte,
ci, venind, pune mâinile Tale peste ea, ca să scape și să trăiască!?. (24) Şi

* În ediţia de la 1805, în loc de „s-a întâmplat”, se găsește „s-a făcut”.

* În ediția de la 1805, în loc de „pe cel demonizat”, se găsește „pe cel ce fusese îndrăcit”,

" În ediţia de la 1805, în loc de „s-au înfricoşat”, se găsește „s-au spăimântat”.

2 În ediția de ia 1805, în loc de „cel ce fusese demonizat ÎI vuga ca să-l ia cu EI”, se
găsește „cel ce fusese îndrăcit Îl ruga ca să fie cu Dânsul”.

13 În ediţia de la 1805, în loc de „la ai tăi, și spune-le”, se găsește „către ai tăi, şi
vestește lor”.

4 În ediţia de la 1805, în loc de „să vestească”, se găsește „a propovădui”.

'* În ediţia de la 1805, în versetul 23 avem: „Fiica mea spre sfârșit este, ci, venind,
pune mâinile Tale pe dânsa, ca să se mântuiască și să trăiască”.

90 Capitolul 5 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

a mers cu el. Și mulţime multă îl urma pe lisus și Îl îmbulzea', (25) Și era
o femeie care avea, de doisprezece ani, curgere de sânge. (26) Și multe
îndurase! de la mulţi doctori, cheltuindu-și toate ale sale, dar nefolosind
nimic, ci mai mult mergând înspre mai rău'f. (27) Auzind ea cele despre
lisus, a venit în mulţime și pe la spate!” s-a atins de haina Lui. (28) Căci își
zicea: De mă voi atinge măcar de haina Lui, mă voi vindeca”! (29) Și îndată

izvorul sângelui ei a încetat?! și ea a simțit în trup că s-a vindecat de boală.
(5, 21-23) Matei 9, 1, 18 / Luca 8, 40-42 (5, 24) Matei 9, 19 / Luca 8, 42 (5, 25) Levitic 15,25 /

Matei 9, 20 / Luca 8, 43 '5, 26) Luca 8, 43 (5, 27) Matei 9, 20 / Luca 8, 44 (5, 28) Matei 9, 21

(5, 29) Sirah 23, 15 / Matei 9, 22 / Luca 6, 19; 8, 44-50; 17,19

După minunea pe care a făcut-o cu cel îndrăcit, Domnul face alta,
înviind pe fiica mai-marelui sinagogii. Și spune [Evanghelistul] numele
mai-marelui sinagogii |,„lair”], pentru iudeii care știau cele ce s-au făcut.
Și la mijloc, între credincios și necredincios este acest bărbat: pentru că
vine la lisus și „cade la picioarele Lui” este credincios, dar pentru că Îl
roagă să „vină” [la casa lui], nu arată credinţă câtă se cuvine, căci se cuvenea
să-l ceară: „Zi [numai] cu cuvântul”.

Însă, mergând Domnul [spre casa lui Iair], ca în treacăt este vindecată
și femeia care avea „curgere de sânge'?. lar această femeie era foarte
credincioasă, căci a socotit că și numai atingându-se de haina Lui se va
folosi și din această pricină dobândește tămăduirea.

Iar |tu,] înţelege aceasta și pentru firea omenească aflată întru curgerea
sângelui; că [ea, firea omenească] izvorăște păcatul care este moarte a
sufletului și varsă sângele sufletelor noastre. Și n-a fost vindecată femeia
nici de „mulți doctori”, adică de înţelepții acestei lumi, nici de Lege și de
Prooroci. Dar îndată ce „s-a atins de hainele Lui” Hristos, adică de trupul
Lui, s-a și vindecat. Că tot cel care crede că S-a întrupat Hristos, acesta
este cel care „s-a atins de hainele Lui”.

1 În ediția de la 1805, în loc de „Îl îmbulzea”, se găsește „Î împresura pe El”.

17 În ediţia de la 1805, în loc de „multe îndurase”, se găsește „multe pătimind”.

'% În ediţia de la 1805, în loc de „ci mai mult mergând înspre mai rău”, se găsește
„Ci mai vârtos spre mai rău viind”.

'* În ediţia de la 1805, în loc de „în mulţime și pe la spate”, se găsește „în gloată din
dos”.

% În ediţia de la 1805, în loc de „mă voi vindeca”, se găsește „mă voi mântui”.

" În ediţia de la 1805, în loc de „a încetat”, se găsește „a secat”.

” Sfânta Tradiţie ne dă numele acestei femei care suferea de scurgere de sânge, ca
fiind Sfânta Veronica. În Biserica Ortodoxă prăznuirea acestei Cuvioase se săvârșește în
fiecare an la 12 iulie (vezi și nota de la Matei 3, 20-22).

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 5 E

5, 30-34: Și îndată, cunoscând lisus întru Sine puterea ieșită din El,
întorcându-Se către mulțime”, a întrebat: Cine s-a atins de Mine?? (31) Și
l-au zis ucenicii Lui: Vezi mulțimea îmbulzindu-Te și zici: Cine s-a atins
de Mine? (32) Și Se uita împrejur să vadă pe aceea care făcuse aceasta. (33)
lar femeia, înfricoșându-se și tremurând, știind ce i se făcuse, a venit și a
căzut înaintea Lui și l-a mărturisit” tot adevărul; (34) iar El i-a zis: Fiică,
credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace și fii sănătoasă de boala ta!

(5, 30-34) Sirah 23, 15 / Matei 9, 22 / Luca 6, 19; 8, 41-50; 17,19

lese din Hristos putere, nu ca dintr-un loc în altul trecând, ci și altora

dându-se și întru Hristos neîmpuțţinată rămânând, după cum și învăţăturile
și întru cei ce învaţă sunt și ucenicilor se dau.

Și vezi cum gloatele „Îl îmbulzeau”, dar nimeni nu „s-a atins” de El.
Pentru aceea de aici ne învăţăm o taină, anume că nimeni din cei ce au
„gloate” [,„mulţimi”] de turburări și răspândiri [ale minţii], nu „se atinge”
de lisus, ci numai „ÎI îmbulzeşte”. lar cel care nu cu turburare „Î
îmbulzește” pe Dânsul, nici pe cuvântarea cea dintru sineși* nu și-o va
înfășura cu turburări, acela „se atinge” cu adevărat de Hristos.

Dar pentru care pricină o vădește Domnul pe femeie? Întâi, ca să
cinstească credinţa ei, apoi și ca să dea îndrăzneală mai-marelui sinagogii,
[să creadă] că și fiica lui așa se va mântui. Încă s-a făcut aceasta și pentru
ca să slobozească pe femeie de frica ei cea multă, căci se temea ea, ca una
care furase vindecarea. Pentru aceasta și Evanghelistul zice despre femeie
că „înfricoșându-se și tremurând, [știind ce i se făcuse,] a venit [și a
căzut înaintea Lui și I-a mărturisit tot adevărul)”. Și nu zice Domnul:
„Eu te-am mântuit pe tine”, ci „credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace”,
adică întru odihnă. Iar ceea ce s-a zis, întru acest chip este: „Mergi,
odihnește-te, fiindcă până acum întru mâhniri și turburări ai fost”.

5, 35-43: Încă vorbind EL, au venit unii de la mai-marele sinagogii,
zicând: Fiica ta a murit. De ce mai superi pe Învățătorul?” (36) Dar lisus,
auzind” cuvântul ce s-a grăit, a zis mai-marelui sinagogii: Nu te teme.
Crede numai. (37) Şi n-a lăsat pe nimeni să meargă cu EI, decât numai

3 În ediţia de la 1805, în loc de „mulțime“, se găsește „gloată”,

2% În ediţia de la 1805, în loc de „de Mine”, se găsește „de hainele Mele”.

5 În ediţia de la 1805, în loc de „I-a mărturisit”, se găsește „I-a spus Lui”.

%* Cuvântarea cea dintru sineși — adică mintea sa, partea sa cuvântătoare.

7 În ediţia de la 1805, în loc de „De ce mai superi pe Învățătorul?”, se găsește „De
ce mai ostenești pe Dascălul?”

2 În ediția de la 1805, în loc de „auzind”, se găsește „îndată ce a auzit”.

92 Capitolui 5 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui Iacov. (38) Și au venit la casa
mai-marelui sinagogii și a văzut turburare și pe cei ce plângeau și se
tânguiau mult”. (39) Și intrând, le-a zis: De ce vă turburaţi” și plângeți?
Copila”! n-a murit, ci doarme. (40) Și-L luau în râs”. lar El, scoțându-i pe
toți afară, a luat cu Sine pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei ce îl însoțeau
și a intrat unde era copila. (41) Și apucând pe copilă de mână, i-a grăit:
Talita kumi, care se tâlcuiește: Fiică, ție zic, scoală-te! (42) Și îndată s-a
sculat copila și umbla, căci era de doisprezece ani. Și s-au mirat îndată
cu uimire mare*, (43) Dar EI le-a poruncit, cu stăruință“, ca nimeni să

nu afle de aceasta. Și le-a zis să-i dea copilei să mănânce.
(3, 35-37) Sirah 23, 15 / Matei 9, 22 / Luca 6, 19; 8, 44-50; 17, 19 (5, 35) Facere 50, 10 / Matei 9,23 /
Luca 8, 25 (5, 33) Matei 9, 24 / Luca 8, 52 ( loan 11, 11 (5, 40) Matei 9, 24 / Luca 8, 53-54 /
Faptele Apostolilor 9, 40 (5, 41) Marcu 7, 14 / Luca 8, 34 (5, 42) Matei 9, 25/ Luca 8, 55
(5, 43) Matei 8, 4; 9, 30; 12, 16; 17, 3 / Marcu 3, 42 / Luca 5, 14; 3, 56

Slujitorii mai-marelui sinagogii socoteau că Hristos este unul dintre
dascăli [învățătorii de Lege] și de accea Îl rugau să vină să se roage pentru
fecioară. Dar, dacă a murit [copila], socoteau că nu mai este trebuință
Inevoie] de Dânsul, pentru că ea murise. Iar El dă îndrăzneală tatălui și îi
zice: „Crede numai”. Și „nu lasă pe nimeni” altcineva „să meargă”
împreună cu Dânsul, afară de cei trei ucenici, pentru că smeritul lisus nu
voiește să facă ceva spre arătarea cea cu trufie. Ă

lar spunând FI: „Fecioara [copila] n-a murit, ci doarme”, ei Îl batjo-
coresc. [lar aceasta s-a făcut] ca să nu poată zice ei mai pe urmă că a fost
leșinată și că nu este lucru minunat că a înviat-o pe ea, ci ca înșiși ei
împotriva lor mărturisind, să fie mustraţi, de vreme ce „își băteau joc” de
Domnul când zicea „n-a murit, ci doarme” — pentru că într-adevăr moartă
fiind ea, a înviat-o.

Și „o apucă” Hristos „de mână” ca să pună într-însa putere. Și îi dă ei
„Să mănânce” ca să se încredințeze cei de faţă de învierea copilei, cum că
întru adevăr, iar nu după nălucire s-a făcut aceasta.

În ediția de la 1805, în loc de „și pe cei ce plângeau și se tânguiau mult”, se
găsește „plângând și tânguindu-se mult”.

% În ediţia de la 1805, în loc de „De ce vă tulburați”, se găsește „Ce gâlceviţi”.

% În ediția de la 1805, în versetele 39-43, în loc de „copilă”, se găsește „fecioară”.

2 În ediţia de la 1805, în loc de „Și-L luau în râs”, se găsește „Și își băteau joc de
Dânsul”.

3 În ediția de la 1805, în loc de „s-au mirat îndată cu uimire mare”, se găsește „s-au
spăimântat cu spaimă mare”.

+ În ediţia de la 1805, în loc de „cu stăruință”, se găsește „mult“.

CAPITOLUL 6
Proorocul disprețuit în patria lui. Trimiterea celor Doisprezece.
Liciderea lui loan Botezătorul. Săturarea celor cinci mii.
lisus umblă pe mare!

6, 1-3: Și a ieșit de acolo și a venit în patria Sa, iar ucenicii Lui au mers
după EI. (2) Și, fiind sâmbătă, a început să învețe în sinagogă. Și mulți,
auzindu-L, erau uimiți și ziceau: De unde are El acestea? Și ce este
înțelepciunea care 1 s-a dat Lui? Și cum se fac minuni? ca acestea prin
mâinile Lui? (3) Au nu este Acesta teslarul, fiul Mariei” și fratele lui Iacov
și al lui losi și al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt, oare, surorile Lui aici
la noi? Și se sminteau întru El. (6, 1) Matei 13, 54 / Luca 4,16

(6, 2) Matei 7, 28 ! Marcu 1, 27 / loan 7, 315 (6, 3) Matei 13, 55-57 / Luca 4, 22 / loan 6, 42; 7,27

Merge „în patria Sa”, nu pentru că n-ar fi știut că Îl vor defăima, ci ca
să nu poată zice [aceia] mai pe urmă: „Dacă ar fi venit, am fi crezut”.

Încă face aceasta şi pentru ca să se vădească socoteala lor cea plină de
pizmă. Căci, fiind cu cuviință ca mai vârtos să se fălească ei pentru Domnul,
Care împodobea „patria“ lor [locurile acelea] cu învăţătura Sa și prin
minuni, ei Îl defaimă pe EI pentru neamul simplu din care ieșise, arătând
[adeverind] cât de rea este pizma. Căci aceasta întunecă pururea pe cele
bune și nu-i lasă pe cei pizmătăreți să vadă lucrul cel bun.

Însă și acum sunt mulți care îi ocărăsc pe semenii, ca și cum ar fi de
neam prost [simplu, de rând], dar, poate, cei ocărâţi vrednici de cinste sunt
pentru faptele lor cele bune. De aceea, rea socotință au cei care îi defaimă!

6, 4-6“: Și le zicea lisus: Nu este Prooroc disprețuit, decât în patria sa”
și între rudele sale și în casa sa. (5) Și n-a putut acolo să facă nici o minune“,

' În ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru rânduiala sau trimiterea Apos-
tolilor. Pentru loan şi pentru Irod. Pentru cele cinci pâinii și cei doi pești. Pentru umblarea lui
lisus pe mare”.

: În ediţia de la 1805, în loc de „minuni“, se găseşte „puteri”. :

3 În ediţia de la 1805, în loc de „fiul Mariei”, se găsește „feciorul Mariei”. „e

* Adică și în zilele noastre sunt oameni care îi defaimă pe semenii lor.

* În ediția de la 1805, în loc de „disprețuit, decât în patria sa”, se găsește „necinstit,
fără numai în patria sa”.

* În ecliția de la 1805, în toc de „nici o minune”, se găsește „nici o putere”.

94 Capitolul 6 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

decât că, punându-Și mâinile peste puţini bolnavi, i-a vindecat. (6) Și Se
mira de” necredinţa lor. (6, 4) leremia 12, 6 / Matei 13, 57 / Luca 4, 24 /
loan 4, 14 (6, 5) Facere 19, 22 (Matei 13, 58 (6, 6a) Matei 9, 35 / Luca 13, 22-24

Domnul arată că îndeobște toţi Proorocii sunt necinstiţi „în patria lor“.
Căci de vor avea rudenii de neam mare, acelea îi pizmuiesc și îi necinstesc
pentru aceasta. lar de vor fi de neam simplu, iarăși din pricina neamului

de rând nu li se va da cinstire. Și Domnul „n-a putut să facă acolo puteri .

minuni)”, nu pentru că ar fi fost El neputincios, ci pentru că aceia erau
necredincioși, dar și fiindu-l Lui milă de dânșii, pentru ca să nu fie spre
osândirea lor facerea minunilor, dacă nici așa n-ar fi crezut. Pentru aceasta
n-a făcut minuni acolo.

Dar și întru alt chip [se poate înțelege]: pentru facerea minunilor este
nevoie și de puterea celui ce le face și de credinţa celor care primesc. Deci,
acolo, fiindcă lipsea una din două - adică lipsea credinţa celor ce erau
tămăduiți =, nu era cu putinţă să facă lisus minuni, căci așa se cuvine să
înțelegem cuvântul acesta „n-a putut”, în loc de „nu era cu putință”.

6, 6*-1]: Și străbăteat satele dimprejur învățând. (7) Și a chemat la
Sine pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi și le-a dat
putere asupra duhurilor necurate. (8) Și le-a poruncit să nu ia nimic cu ei,
pe cale, ci numai toiag. Nici pâine, nici traistă, nici bani la cingătoare”; (9)
ci să fie încălțați cu sandale și să nu se îmbrace cu două haine. (10) Și le
zicea: În orice casă veţi intra, acolo să rămâneți” până ce veţi ieși de acolo.
(11) Și dacă într-un loc nu vă vor primi pe voi, nici nu vă vot asculta,
ieșind de acolo, scuturați praful de sub picioarele voastre, spre mărturie
lor!!. Adevărat grăiesc vouă: Mai ușor va fi Sodomei și Gomorei, în ziua
judecății, decât cetăţii aceleia. (6, 7-8) Matei 10, 1,9-10/ Luca 9, 1-3; 10, 4; 22, 35

(6, 9-11) Matei 10, 10-15 / Luca 9, 3-5; 10, 7, 12 / Faptele Apostolilor 12, 8; 13, 51; 18, 6

Domnul, nu numai în cetăți învăţa, ci și prin „sate”, ca să învăţăm să
nu trecem cu vederea pe cei mici, nici întotdeauna cetățile cele mari să le
căutăm, ci și în satele cele mici să semănăm cuvântul [dumnezeiesc].

Și nu numai El Însuși învaţă, ci și „pe cei doisprezece îi trimite doi
câte doi”, pentru ca și mai osârduitori să fie; căci dacă ar fi trimis câte
unul, acel unul ar fi fost fără de osârdie, iar dacă ar fi fost trimiși mai mulți

7 În ediţia de la 1805, în loc de „de“, se păsește „pentru”.

s În ediţia de la 1805, în loc de „străbătea”, se găsește „umbla în”.

? În ediţia de la 1805, în loc de „cingătoare”, se găsește „brâu”,

10 În ediția de la 1805, în loc de „să rămâneți“, se găsește „petreceţi”.

1 În ediţia de la 1805, în loc de „spre mărturie lor”, se găsește „întru mărturie lor”.

——————

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 6 95

de „câte doi”, n-ar fi ajuns la multe sate numărul Apostolilor. Deci „câte
doi” trimite, că mai buni sunt doi decât unul!? (Ecclesiastul 4, 9).

Și le poruncește să nu ia nimic pe cale, „nici pâine, nici traistă, nici bani
la cingătoare”, prin aceasta învățându-i neiubirea de agoniseală; și pentru ca
aceia care-i vor vedea, să se cucernicească de ei!?, care învață neagoniseală
prin aceea că ei înșiși nimic nu aveau. Căci cine, văzând pe Apostoli că nu iau
„nici traistă, nici pâine” - care este lucrul cel prea de nevoie —, nu s-ar fi
cucernicit și nu s-ar fi înturat spre neagoniseală?

Și le poruncește Domnul Apostolilor să petreacă întru o casă, ca să nu
pară că sunt nestatornici din pricina lăcomiei pântecelui, mutându-se de la
unul la altul. Iar în locul unde nu-i vor primi, le spune să scuture „praful de
sub picioare”, arătând astfel acestora că lungă cale au călătorit pentru dânșii
și cu nimic nu s-au folosit sau că nimic n-au luat de la ei, nici măcar praf, ci și
pe acesta l-au scuturat. Întrucât aceasta este „întru mărturie lor”, adică întna
mustrare. „Căci adevărat zic vouă, mai ușor îi va fi Sodomei și Gomorei la
Judecată, decât celor ce nu v-au primit pe voi, căci sodomitenii, fiindcă aici au
fost munciţi [căzniţi], mai ușor vor fi munciţi [căzniți] dincolo. Și încă [cu atât
mai mult cu cât] către ei n-au fost trimiși Apostoli. Iar cei care n-au primit pe
Apostoli, mai cumplit decât acei păcătoși [sodomiteni] vor pătimi”.

6, 12-13: Și ieșind, ei propovăduiau să se pocăiască. (13) Și scoteau
mulți demoni și ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi și-i vindecau!'*.
(6, 12) Luca 9, 6 (6, 13) Marcu 16, 18 / lacov 5, 14
Numai Marcu, aici, și lacov, ruda Domnului, în trimiterea [epistola] sa
sobornicească, arată că Apostolii ungeau cu untdelemn: „Este cineva bolnav
între voi? Să cheme preoții Bisericii și să se roage pentru el, ungându-l cu
untdelemn, în numele Domnului” (Iacov 5, 14). Deci untdelemnul este și
la osteneli folositor și de lumină pricinuitor și de veselie. Și însemnează
[închipuie] mila lui Dumnezeu și darul Sfântului Duh, prin care și de osteneli
ne izbăvim, și lumină și bucurie și veselie duhovnicească primim.

6, 14-16: Și a auzit regele!” Irod, căci numele lui lisus se făcuse cu-
noscut!€, și zicea că loan Botezătorul s-a sculat din morți și de aceea se

12 „Mai fericiţi sânt doi laolaltă decât unul, fiindcă au răsplată bună pentru munca
lor” (Ecclesiastul 4, 9).

5 Adică, aceia să-și plece și să-și deschidă sufletele lor înaintea Apostolilor, crezând
întru cuvintele lor, care se arată a fi asemenea și în fapte.

"1 În ediţia de la 1805, în loc de „vindecau”, se găsește „tămăduiau”.

13 În ediția de la 1805, în loc de „regele”, se găsește „împăratul”.

1 În ediția de la 1805, în loc de „se făcuse cunoscut”, se găsește „se făcuse arătat”.

96 Capitolul 6 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

fac minuni prin el”. (15) Alţii însă ziceau că este Ilie și alții că este
Prooroc, ca unul din Prooroci. (16) lar Irod, auzind zicea: Este loan căruia
eu am pus să-i taie capul; el s-a sculat din morți.
(6, 14-16) Matei 14, 1-2; 16, 14 / Luca 9, 7-9, 19; 23,8
Acest Irod era fiul celui care a omorât pruncii (Matei 2, 16). lar Marcu
îl numește „împărat“, cu toatecă el era doar tetrarh, adică numai stăpânitor
peste a patra parte, neluând aminte [Evanghelistul] la numirea dregătoriei.
Deci, acesta, auzind de minunile Domnului și știind Irod cum că, drept
fiind loan, fără de pricină l-a omorât, a socotit că acela a înviat din morţi și
după înviere a dobândit facerea de minuni, căci loan cât a trăit nici o minune
n-a făcut, iar dintru înviere a socotit Irod că a luat Înaintemergătorul puterea
de a face minuni. Alţii socoteau „că este Ilie”, căci pe mulți îi mustra, precum
atunci când zicea: „O, neam necredincios!” (Matei 17, 17; Marcu 9, 19; Luca
9, 41) lar Irod s-a înfricoșat, căci așa de ticălos era, încât de cel mort se temea.

6, 17-20: Căci Irod, trimițând, l-a prins pe loan și l-a legat, în temniţă,
din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de
soţie. (18) Căci loan îi zicea lui Irod: Nu-ţi este îngăduit să ţii!” pe femeia
fratelui tău. (19) Iar Irodiada îl ura“ și voia să-l omoare, dar nu putea,
(20) căci Irod se temea de Ioan, știindu-l bărbat?! drept și sfânt, și-l
ocrotea. Și ascultându-l, multe făcea și cu drag” îl asculta.

(6, 17) Matei 14,3 / Luca 3, 19 (6, 18) Levitic 18, 16; 20, 21 / Matei 14,4 (6, 19-20) Matei 14, 5; 21, 26

Marcu așează aici povestirea despre moartea lui loan Botezătorul,
pentru că adusese vorba despre el.

Unii spun că Irod o răpise [luase] pe femeia fratelui său, încă trăind
acesta și pentru aceasta îl mustra pe el [loan Botezătorul], ca pe unul ce a
călcat Legea, despărțind pe femeie pe când încă trăia bărbatul său, Filip.
[ar alţii spun că murise Filip, dar pentru că avusese o fiică, nu se cuvenea
ca lrod să ia pe femeia fratelui său nici după moarte. Pentru că Legea
poruncea ca numai atunci să ia omul pe femeia fratelui său, dacă nu avea
copil, iar având copil, fără de lege era nunta (Deuteronom 25, 5-10).

” În ediţia de la 1805, în loc de „de aceea se fac minuni prin el”, se găsește „pentru
aceasta lucrează puterile întru el”.

'* În ediţia de la 1805, în loc de „Este loan căruia eu am pus să-i taie capul”, se
găsește „Este loan pe care eu l-am tăiat”.

'% În ediţia de la 1805, în loc de „Nu-ţi este îngăduit să ţii”, se găsește „Nu ţi se
cuvine să aibi”.

» În ediţia de la 1805, în loc de „îl ura”, se găsește „pizmuia lui”.

?! În ediţia de la 1805, în loc de „bărbat”, se găsește „om”.

= În ediţia de la 1805, în loc de „cu drag”, se găsește „cu dragoste”.

LEI

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul! 6 97

Și vezi cât poate turbarea îndrăcirii, că Irod, care avea multă evlavie și
sfială față de loan, l-a defăimat pe acesta numai ca să-și potolească neînfrânarea.

6, 21-29: Și fiind? o zi cu bun prilej, când Irod, de ziua sa de naștere, a
făcut ospăț dregătorilor lui și căpeteniilor oștirii și fruntașilor! din Galileea,
(22) și fiica lrodiadei, intrând și jucând, a plăcut lui Irod și celor ce ședeau
cu el la masă. lar regele? a zis fetei: Cere de la mine orice vei voi și îţi voi da.
(23) Și s-a jurat ei: Orice vei cere de la mine îţi voi da, până la jumătate din
regatul meu”. (24) Și ea, ieșind, a zis mamei sale: Ce să cer? Iar lrodiada i-a
zis: Capul lui loan Botezătorul. (25) Și intrând îndată, cu grabă, la rege, i-a
cerut, zicând: Vreau să-mi dai îndată, pe” tipsie, capul lui loan Botezătorul.
(26) Şi regele s-a mâhnit adânc%, dar pentru jurământ și pentru cei ce ședeau
cu el la masă, n-a voit s-o întristeze?. (27) Și îndată trimițând regele un
paznic”, a poruncit a-i aduce capul. (28) Și acela, mergând, i-a tăiat capul în
temniță, l-a adus pe tipsie” și l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. (29) Și
auzind, ucenicii lui au venit, au luat trupul? lui loan și l-au pus în mormânt.

(6, 21) Facere 40, 20 / Matei 14, 16 (6, 22) 4 Regi 2,9 / Matei 14,6
(6, 23) Estera 5, 3; 7, 2 / Matei 13, 7 (6, 24-25) Matei 14, 8 (6, 26-29) Matei 14, 9-12

Ospăţ se face și satana joacă prin fată şi jurământ fără de lege și fără
de Dumnezeu și cu covârșire nebunesc se săvârșește. lar muierea [femeia]
cea rea zice: „Dă-mi mie îndată, acum, adică chiar în ceasul acesta!” Iar
nebunul și biruitul de dragostea cea rea, Irod, se teme de jurământ și pentru
aceasta îl omoară pe cel „drept” (Marcu 6, 20). Dar s-ar fi cuvenit ca acum
să calce jurământul și să nu facă un asemenea lucru spurcat [preapângărit],
căci nu întotdeauna este lucru bun a păzi jurământul.

„Speculatorul” este numit ostașul cel rânduit spre a omori; iar
„căzătură” numește trupul, după cei s-a tăiat capul, căci după ce capul se
taie, trupul cade și din această pricină se numește „căzătură”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „fiind“, se găsește „întâmplându-se”.

“ În ediţia de la 1805, în loc de „dregătorilor lui și căpeteniilor oștirii și fruntașilor”,
se găsește „boierilor lui și căpitanilor și celor mai mari”.

5 În ediția de la 1805, în versetele 22-27, în loc de „regele“, se găsește „împăratul“.

%* În ediţia de la 1805, în loc de „din regatul meu”, se găsește „de împărăția mea”.

” În ediţia de la 1805, în loc de „pe”, se păsește „în”.

% În ediţia de la 1805, în loc de „s-a mâhnit adânc”, se găsește „foarte întristându-se”.

% În ediția de la 1805, în loc de „n-a voit s-o întristeze“, se găsește „n-a vrut să se
lepede de cerere”.

% În ediţia de la 1805, în loc de „un paznic”, se găsește „speculatarul”.

* În ediția de la 1805, în loc de „pe tipsie”, se găsește „în blid”.

2 În ediția de la 1805, în loc de „au luat trupul”, se găsește „au ridicat căzătura”.

98 Capitolul 6 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Și se cuvine a le înțelege acestea și după videnie [vederea dumne-
zeiască*]: că „lrod” este norodul cel trupesc al iudeilor, și a luat de „femeie”
slava cea mincinoasă și neînfrânată, a cărei „fiică” — cunoștința închipuită a
Scripturilor, adică — încă și acum „joacă” și se mișcă la iudei, înșelându-i pe
dânșii, părându-li-se lor că ar cunoaște Scripturile. Dar nu cunosc Scripturile,
căci ei „au tăiat capul” lui loan, care este cuvântul cel proorocesc, iar pe
„capul“ [vârful] proorociei, adică pe Hristos, nu L-au primit! De aceea, deși
au cuvântul proorocesc, fără „cap” îl au, adică fără de Hristos.

6, 30-33: Și s-au adunat Apostolii la lisus și I-au spus* Lui toate câte
au făcut și au învăţat. (31) Și EI le-a zis: Veniţi voi înșivă de o parte”, în
loc pustiu, și odihniţi-vă puţin. Căci mulţi erau care veneau și mulți
erau care se duceau și nu mai aveau timp nici să mănânce. (32) Și au
plecat cu corabia spre un loc pustiu, de o parte. (33) Și i-au văzut plecând
și mulți au înţeles și au alergat acolo pe jos de prin toate cetățile și au
sosit înaintea lor*. (6, 30-33) Matei 14, 13 / Marcu 3, 20 / Luca 9, 10-11

După ce au propovăduit Apostolii, s-au adunat la lisus, ca și noi să
învăţăm, când vom fi rânduiţi la oarecare slujire, să nu ne semeţim, nici să
ne sculăm asupra [impotriva] celui ce ne-a rânduit, ci pe acela să-l știm de
cap și la el să ne întoarcem și să-i vestim lui toate câte am făcut sau am
învățat. Că se cuvine nu numai a învăța, ci și a face.

Și-i odihnește Hristos pe ucenici, pentru ca iarăși să se înveţe întâistă-
tătorii a învrednici de odihnă pe cei care se ostenesc în cuvânt și întru
învăţătură și nu întotdeauna a-i întinde pe dânșii la osteneli”.

Și Se duce Domnul „în loc pustiu”, pentru neiubirea de slavă; însă nici
acolo nu se poate tăinui de cei care-L căutau, căci atât privegheau aceia ca
să nu se depărteze El de dânșii, încât și mai înainte de dânșii au mers —
adică mai înainte decât Apostolii au apucat noroadele și au mers în locul
unde avea să Se odihnească lisus. Deci, așa și tu, mai „înainte“ apucă-L,
[prinde-L] pe lisus, neașteptând să te cheme El pe tine, ci mai „înainte

>

aleargă” și mai vârtos sârguiește-te ca tu să-L ajungi pe El.

* Sau înalta înțelegere.

3 În ediția de la 1805, în loc de „l-au spus“, se găsește „L-au vestit”,

% În ediţia de la 1805, în loc de „de o parte”, se păsește „deosebi”.

% În ediția de la 1805, în loc de „au sosit înaintea lor”, se găsește „au sosit înaintea
lor și s-au adunat la Dânsul”,

%7 Adică să nu-i țină pururea întru osteneli.

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 6 99

6, 34-40: Și ieșind din corabie*, lisus a văzut mulțime mare și | s-a
făcut milă de ei, căci erau ca niște oi fără păstor, și a început să-i înveţe
multe. (35) Dar făcându-se târziu, ucenicii Lui, apropiindu-se, l-au zis:
Locul e pustiu și ceasul e târziu”; (36) slobozește-i, ca mergând prin cetățile
și prin satele dimprejur, să-și cumpere să mănânce“. (37) Răspunzând, El
le-a zis: Daţi-le voi să mănânce. Și ei l-au zis: Să mergem noi să cumpărăm
pâini de două sute de dinari și să le dăm să mănânce? (38) lar EI le-a zis:
Câte pâini aveţi? Duceţi-vă și vedeți. Și după ce au văzut, I-au spus: Cinci
pâini și doi pești. (39) Și EI le-a poruncit să-i așeze pe toţi cete, cete“!, pe
iarbă verde. (40) Și au șezut cete, cete, câte o sută și câte cincizeci.

(6, 34) Isaia 13, 14 / lezechii! 34, 5 / Matei 9, 36; 14, 14 / Marcu 8,2 / Luca 9,11
(6, 35-36) Matei 14, 15 / Luca 9, 12 (6, 37) Numeri 11, 43, 22 / 4 Regi 4, 43 / Matei 14, 16 /

Luca 9, 13 / Ioan 6, 7 (6, 38) Matei 14, 17; 15, 34 / Marcu 8,5 / Luca 9,13/ loan 6, 9
(6, 39) Matei 14, 19 / Luca 9, 16 / loan 6, 10 (6, 40) Luca 9,15

Fariseii, „lupi răpitori” fiind (Matei 7, 15), nu pășteau poporul, ci îl
mâncau; de aceea, fugind de ei, mulțimile „se adună” la Hristos (Marcu 6,
33), adevăratul „Păstor“ (Ioan 10, 11, 14). Drept aceea, EI le dă lor hrană,
mai întâi pe cea mai folositoare și mai cinstită, adică cea prin cuvânt, apoi
și pe cea trupească.

Dar, vezi și pe ucenici, cum sporesc spre iubirea de oameni, căci, fiin-
du-le milă de noroade, vin la Hristos și-L roagă pentru acelea. lar Domnul
zice Apostolilor: „Daţi-le voi să mănânce”, ispitindu-i și punându-i la
încercare, ca să se vădească dacă ucenicii au cunoscut puterea Lui, că El
Însuși poate să-i hrănească și pe ei și mulțimile.

lar Apostolii supărându-se, cu prihănire [reproș] au zis: „Să mergem
noi să cumpărăm pâini de două sute de dinari și să le dăm să mănânce?”
ca și cum El nu ar ști cât sunt ei de lipsiţi și câtă este și mulțimea norodului.

Însă pe urmă îi pune pe toți să șadă pe iarbă, despărțiți. Căci aceasta
însemnează „mese, mese”, anume că au șezut în cete, cete.

6, 41-44: Și luând cele cinci pâini și cei doi pești, privind la Cer, a
binecuvântat“ și a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, ca să le pună înainte%,

% În ediţia de la 1805, în loc de „Și ieșind din corabie“, se găsește „și ieșind”.

% În ediţia de la 1805, în loc de „ceasul e târziu”, se găsește „vreme a trecut multă”,

* În ediţia de la 1805, în loc de „să-și cumpere să mănânce”, se găsește „să-și
cumpere loruși pâine, că nu au ce să mănânce”.

“1 În ediţia de la 1805, în versetele 39-40, în loc de „cete, cete”, se găsește „mese, mese”.

“2 În ediţia de la 1805, în loc de „a binecuvântat”, se găsește „le-a blagoslovit”.

% În ediţia de la 1805, în loc de „să le pună înainte”, se găsește „să le pună înaintea lor”.

100 Capitolul 6 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

asemenea și cei doi pești i-a împărţit tuturor. (42) Și au mâncat toți și s-au
săturat. (43) Și au luat douăsprezece coșuri pline cu fărâmituri și cu ce-a
rămas din peștii. (44) ar cei ce au mâncat pâinile erau cinci mii” de bărbați.

(6, 41) 1 Regi 9, 13 / Matei 14, 19 / Marcu 8,7 / Luca 9, 16 / loan 6, 11
(6, 42-44) Matei 14, 20-21 / Marcu 8, 3, 17-19 / Luca 9, 17 / loan 6, 10-14

Caută [Se uită] „la Cer”, mai întâi învățându-ne și pe noi ca de la
Dumnezeu să cerem hrană, iar nu de la diavol, cum fac cei care se hrănesc
din chipul [dintru felul] agoniselilor celor nedrepte. Încă face aceasta și
spre a arăta mulțimilor că nu este împotrivnic lui Dumnezeu, ci pe
Dumnezeu Îl cheamă.

Şi „dă ucenicilor” [să împartă pâinea, ] ca să nu uite minunea, fiindcă
au primit pâinea cu mâinile lor. Și „douăsprezece coșuri ” prisosesc, peniru
însăși aceasta, ca fieștecare [Apostol] pe umeri ridicând un coș, neuitată
să păzească minunea. Și covârșirea puterii Sale se arată prin aceea că,
hrănind atâta mulțime, rămân și prisosinţe [,„fărâmituri”]. Căci Moise,
deși da [i-a hrănit cu] mană [pe iudei) în pustie, numai cât era de trebuință
fiecăruia a dat, pentru că tot ceea ce prisosea făcea viermi (leșire 16, 19-20).
Încă și Ilie, hrănind-o pe văduvă, numai ceea ce-i era de ajuns îi dădea, iar
Domnul lisus, ca un Stăpân, face să și prisosească. Acestea dacă socotim
după chipul istoric.

lar după înalta înţelegere, „cinci pâini” sunt cuvintele lui Moise,
pentru că cinci sunt cărțile sale: Facerea, Ieșirea, Leviticul, Numerii, Deute-
ronomul. lar „doi pești”, cuvintele pescarilor: Apostolul și Evanghelia“. Deci
cu acestea se hrănesc cele cinci simţiri ale noastre, căci acestea sunt cele
„cinci mii”. Și nu pe toate le putem mânca, ci multe prisosesc, pe care
numai Apostolii pot a le purta, pentru că cele mai grele înțelesuri ale Legii
și ale Evangheliei, noi, cei care încă slujim celor cinci simţiri, nu le putem
purta, ci numai Apostolii.

6, 45-52: Și îndată a silit pe ucenicii Lui să intre în corabie și să meargă
înaintea Lui, de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce EI va slobozi
mulțimea. (46) lar după ce i-a slobozit, S-a dus în munte ca să Se roage.

+ În ediţia de la 1805, în loc de „cu fărâmituri și cu ce-a rămas din pești”, se găsește
„Cu sfărâmături și din pești”.

% În ediţia de la 1805, în loc de „erau cinci mii”, se găsește „erau ca a cinci mii”.

i Pentru a fi întrebuințat în sfintele slujbe ale Bisericii Ortodoxe, Noul Testament a
fost împărţit în numeroase pericope care alcătuiesc două cărți, numite în greacă
Evanghelion, Evanghelia (care cuprinde cele patru Evanghelii) și Apostolos, Apostolul
(care cuprinde Faptele Sfinților Apostoli și Epistolele lor). Din Apostal și din Evanghelie,
dar și din Vechiul Testament se citește în cadrul sfintelor slujbe ale Bisericii.

TÂ LCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 6 101

(47) Şi făcându-se seară, era corabia în mijlocul mării, iar El Singur pe
țărm”. (48) Şi i-a văzut cum se chinuiau vâslind, căci vântul le era împo-
trivă. Și către” a patra strajă a nopții a venit la ei umblând pe mare și
voia să treacă pe lângă ei. (49) Iar lor, văzându-L umblând pe mare, li s-a
părut că este nălucă și au strigat. (50) Căci toți L-au văzut și s-au turburat.
Dar îndată EI a vorbit cu ei și le-a zis: Îndrăzniţi! Eu sunt; nu vă temeți!
(91) Și S-a suit la ei în corabie și s-a potolit vântul. Și erau peste măsură
de uimiți în sinea lor; (52) căci nu pricepuseră nimic de la minunea
pâinilor, deoarece inima lor era învârtoșată”.

(6, 45) Matei 14, 22 / loan 6, 15-17 (6, 46) Matei 14, 23 / Luca 6, 12; 9, 18 (6, 47) Matei 14, 23 /

loan 6, 16-17 (6, 43) Matei 14, 21-25 / Luca 24, 28 / loan 6, 19 (6, 19) Matei 14, 26 / Luca 24,37
(6, 50) loan 6, 19-20 (6, 51) Matei 14, 32 / Marcu 4, 39 (6, 52) Marcu 8, 17, 21

„A silit pe ucenici”, fiindcă ei nu voiau să se despărțească de Dânsul, ci
de silă se despărțeau, întâi pentru dragostea pe care o aveau pentru EI, apoi
pentru că nu se dumireau cum va veni E la dânșii, nefiind [neavând] corabie.

Deci, după ce „a slobozit” mulțimea, „S-a dus în munte să Se roage”
Singur, căci rugăciunea are trebuinţă de îndeletnicire și neturburare.

Şi-i lasă pe ucenici a se ispiti [„în mijlocul mării”) ca să se înveţe a
răbda; de aceea nu vine la ei îndată, ci-i lasă toată noaptea să se învăluiască
de furtună, ca să-i înveţe a suferi și să nu nădăjduiască odihnă, întru
începătura pătimirilor fiind.

Deci și aceasta se cuvine a o înțelege, că Domnul nu i-a izbăvit pe
ucenici dintru începătura pătimirilor, ci numai când aceștia au fost cuprinși
cu totul de frică; căci văzându-L, au strigat, înspăimântându-se ca de o
nălucă. Și îndată, prin glas [cuvânt] îi vindecă pe ei, zicând: „Îndrăzniţi!
Eu sunt; nu vă temeți!” Apoi și prin intrarea în corabie le pricinuiește cea
mai de săvârșit [desăvârșită] neturburare, căci îndată a încetat vântul.

Și minune mare era a umbla pe mare, și cu adevărat lucru al lui
Dumnezeu, iar când și furtună era și vântul sta împotrivă, preaslăvită
minune se arată a fi. lar Apostolii, dacă nu s-au iscusit din minunea
înmulțirii pâinilor, din această minune ce s-a făcut pe mare și pe cealaltă
au priceput-o. Se vede că și pentru aceasta i-a lăsat Hristos în ispită, că, de
vreme ce din minunea cu pâinile nu L-au cunoscut, să-L cunoască și să se
folosească din minunea săvârșită pe mare.

“ În ediţia de la 1805, în loc de „iar E Singur pe țărm”, sc găsește „iar El Însuși pe uscat”.

% În ediția de la 1805, în loc de „către”, se găseşte „întru“.

* În ediţia de la 1805, versetele 51-52 sunt: „Și S-a suit la dânșii în corabie și s-a
potolit vântul. Și ei foarte peste măsură se spăimântau întru sine şi se minunau; căci
n-au priceput din pâini, căci era inima lor împietrită”.

102 Capitolul 6 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

6, 53-56: Și trecând marea”, au venit în ținutul Ghenizaretului și au
tras la țărmi!. (54) Și ieșind ei din corabie, îndată L-au cunoscut. (55) Și
străbăteau tot ţinutul acela“ și au început să-l aducă pe bolnavi pe paturi,
acolo unde auzeau că este El, (56) Și oriunde intra în sate sau în cetăți
sau în sătulețe, puneau la răspântii? pe cei bolnavi, și-L rugau să le
îngăduie să se atingă măcar de poala hainei Sale. Și câţi se atingeau de
El se vindecau'!. (6, 53) Matei 14, 34 (6, 54) Matei 14, 35

(6, 55) Matei 4, 24; 14, 35 / Luca 6, 17-19 (6, 56) Matei 9, 20-21; 14, 36 / Marcu 5, 27-28

După multă vreme, se pare, a mers Domnul în acest loc, de aceea și
Evanghelistul zice: „L-au cunoscut”. Și-i puneau înainte pe cei bolnavi,
că nu-L mai chemau prin case, ci ei înșiși îi aduceau pe cei bolnavi, rugân-
du-se ca „să se atingă măcar de poalele Lui”. Căci minunea ce s-a făcut
celei care avea curgere de sânge ajunsese la auzul tuturor și mai multă
credinţă a pus [această auzire] într-înșii.

5 În ediţia de la 1805, în loc de „şi trecând marea”, se găsește „și trecând”.

3 În ediţia de la 1805, în loc de „au tras la țărm”, se găsește „au stătut la liman”.

52 În ediţia de la 1805, în loc de „străbăteau tot ținutul acela”, se găsește „încunjurând
El toată latura aceea”.

5 În ediţia de la 1805, în loc de „în sate sau în cetăți sau în sătulețe, puneau la
răspântii”, se găsește „în orașe sau în cetăţi sau în sate, puneau la ulițe”.

3 În ediția de la 1805, în loc de „se vindecau”, se găsește „se mântuiau”.

n ta re a

103

CAPITOLUL 7
lisus osândește poruncile născocite de farisei.
Femeia cananeeancă și fiica ei.
Vindecarea celui surd și mut!

7, 1-5: Și s-au adunat la El fariseii și unii dintre cărturari, care veniseră
din lerusalim. (2) Și văzând pe unii din ucenicii Lui că mănâncă cu
mâinile necurate, adică nespălate, cârteau?; (3) căci fariseii și toți iudeii,
dacă nu-și spală mâinile până la cot, nu mănâncă, ținând datina bă-
trânilori. (4) Și când vin din piață, dacă nu se spală, nu mănâncă; și alte
multe sunt pe care au primit să le țină: spălarea paharelor și a urcioarelor
și a vaselor de aramă și a paturilor. (5) Și L-au întrebat pe EI fariseii și
cărturarii: Pentru ce nu umblă ucenicii Tăi după datina bătrânilor, ci
mănâncă cu mâinile nespălate*?

(7,1) Matei 15, 1 (7, 2) Matei 15, 2 /Luca 11, 38 (7, 3) Matei 15, 2; 23, 35

Ucenicii Domnului, fiind învățați numai de fapta bună a se ține și
nimic altceva a nu mai iscodi, „mâncau cu mâinile nespălate”, simplu și
fără a mai întreba.

lar fariseii, vrând să afle pricină de prihănire, aduc în mijloc rânduiala
spălării mâinilor. Și nu-i învinuiesc de călcarea Legii, ci a „așezământului
bătrânilor”, căci nu era scris în Lege să se spele „până la cot”, ci de la
bătrâni aveau această rânduială.

7, 6-13: lar El le-a zist: Bine a proorocit Isaia despre voi, fățarnicilor,
precum este scris: „Acest popor Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este
departe“ de Mine”. (7) Dar în zadar Mă cinstesc, învățând învățături care

! În ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentrii ucenici când au mâncat cu mâinile
nespălate. Pentru călcarea poruncii lui Dumnezeu pentru obiceiurile oamenilor. Pentru femeia
cen din Fenicia Siriei cu fata îndrăcită. Pentru vindecarea surdului ce grăia cu anevoie”.

2 În ediția de la 1805, în loc de „mănâncă cu mâinile necurate, adică nespălate,
cârteau”, se găsește „mănâncă pâine cu mâinile necurate (adică nespălate), îi prihăneau”.

3 În ediția de la 1805, în versetele 3-5, în loc de „datina bătrânilor”, se găsește „așeză-
mântul bătrânilor”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „mănâncă cu mâinile nespălate”, se găsește „mănâncă
pâine cu mâinile nespălate”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „Iar E] le-a zis”, se găsește „Iar El răspunzând, le-a zis”,

* În ediţia de la 1805, în loc de „este departe”, se găsește „departe stă”,

Da a NS

104 Capitolul 7 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

sunt porunci omenești. (8) Căci lăsând porunca lui Dumnezeu, ţineţi
datina oamenilor”: spălarea urcioarelor și a paharelor și altele ca acestea
multe, pe care le faceți. (9) Și le zicea lor: Bine, ați lepădat porunca lui
Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră! (10) Căci Moise a zis: „Cinstește pe
tatăl tău și pe mama ta”, și „cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa,
cu moarte să se sfârșească”. (11) Voi însă ziceți: Dacă un om va spune tatălui
sau mamei: Corban! adică: Cu ce te-aș fi putut ajuta este dăruit lui
Dumnezeu, (12) nu-l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl său sau pentru
mama sa. (13) Și astfel desfiinţați cuvântul lui Dumnezeu cu datina voastră?

pe care singuri ați dat-o. Și faceți multe asemănătoare cu acestea.
(7, 6) Pilde 23, 26 / Isaia 29, 13 / Matei 15, 7-8 (7, 7) Matei 15, 9/ Tit1, 14
(7, 6) Matei 23, 25 / Luca 11, 39 (7, 8) Matei 15, 3 (7, 10) leşire 20, 12; 21,17 /
Levitic 20, 3 / Deuteronom 5, 16; 27, 16 / pilde 20, 20 / Sirah 3, 7-8 / Matei 15,47
Efeseni 6, 13 (7, 11) Pilde 28, 24 / Matei 15, 5; 23, 18 (7, 12-13) Matei 15,6

Mai cu asprime mustrând Domnul pe iudei, aduce înainte și pe
Proorocul, care îi prihănește pe dânșii. Așadar, aceea [ziceau fariseii și
cărturarii din Ierusalim că] era greșeala ucenicilor, anume de a fi călcat
așezământul bătrânilor. Dar Domnul, împotrivă, le aduce mai mare vină
fariseilor, anume că ei calcă Legea lui Moise. Și așa zice Domnul: „Legea
poruncește: «Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta», iar voi îi învăţaţi pe fii
să zică părinților: «Corban!», adică, «dar și afierosit lui Dumnezeu este
ceea ce ceri de la mine»”. Pentru că fariseii, voind să mănânce averile
oamenilor de rând, îi învățau pe fii, ca de ar fi avut ceva pe care-l socoteau
a fi numai câștig al lor și cerând părinții din câștig, fiii să răspundă: „lată,
am afierosit-o pe aceasta lui Dumnezeu și să nu o mai ceri, fiindcă s-a
afierosit Domnului”. Deci întru acest fel înșelându-i fariseii pe fii și
plecându-i pe dânșii să afierosească cele ce aveau ca și cum le-ar fi dăruit
lui Dumnezeu, îi făceau să treacă cu vederea ajutorarea părinţilor și mâncau
ei cele afierosite. Deci pentru aceasta îi prihănește pe ei Domnul, anume
că pentru câștig, calcă Legea lui Dumnezeu.

7, 14-23: Și chemând iarăși mulțimea la EI, le zicea: Ascultaţi-Mă
toți și înțelegeți: (15) Nu este nimic din afară de om care, intrând în el,
să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă.
(16) De are cineva urechi de auzit să audă. (17) Și când a intrat în casă de

? În ediţia de la 1805, în loc de „datina oamenilor”, se găsește „așezământul bătrâ-
nilor”.

* În ediția de la 1805, în loc de „să se sfârșească”, se găsește „să moară”.

? În ediţia de la 1805, în loc de „și astfel desfiinţaţi cuvântul lui Dumnezeu cu datina

voastră”, se găsește „călcând cuvântul lui Dumnezeu pentru așezământul vostru”.

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 7 105

la mulțime, L-au întrebat ucenicii despre această pildă. (18) Și El le-a zis:
Așadar și voi sunteți nepricepuţi?" Nu înțelegeți, oare, că tot ce intră în
om, din afară, nu poate să-l spurce? (19) Că nu întră în inima lui, ci în pân-
tece, și iese afară, pe calea sa, bucatele fiind toate curate!!. (20) Dar zicea că
ceea ce iese din om, aceea spurcă pe om. (21) Căci dinăuntru, din inima
omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, (22) adulterul,
lăcomiile, vicleniile, înșelăciunea, nerușinarea, ochiul pizmaș, hula, trufia,

ușurătatea'”. (23) Toate aceste rele ies dinăuntru și spurcă pe om.
(7, 14) Matei 15, 10 (7, 15) Matei 15, 11/ Romani 14, 17 / Tit 1, 15 (7, 16) Matei 11, 15 /
Marcu 4,9 (7, 17-20) Matei 15, 15-18 (7, 21) Facere 6, 5; 8, 21 / Pilde 6, 14 /
Ieremia 17, 9 / Matei 15, 19 (7, 22-23) Matei 15, 19-20

Domnul, învățând pe oameni că ferirea de bucatele pe care le porun-
cește Legea nu suntem datori a o înţelege trupește, începe de aici a
descoperi câte puțin voinţa Legii și zice: „Nimic din cele ce intră înăuntru
nu pot spurca, adică a pângări pe cineva, ci cele ce ies din inimă, acelea
sunt cele care spurcă [pângăresc]” — și le numără [înșiră] pe acestea.

lar „ochi viclean” numește sau zavistia sau înverșunarea [învârto-
șarea], pentru că și cel ce zavistuiește, ochi pizmaș și zavistnic pune asupra
celui zavistuit precum și înverșunatul [învârtoșatul], prin ochi căzând,
face lucrul cel rău,

Şi numește „hulă” ocara cea către Dumnezeu - ca atunci când hulind,
cineva zice că nu este Pronie [dumnezeiască]. Pentru aceasta și pune [Domnul |
împreună „hula” cu „trufia”, căci mândria este oarecum defăimare a lui
Dumnezeu, când cineva făcând vreun bine, nu îl pune în seama lui Dumnezeu,
ci în seama puterii sale.

lar prin „nebunie” să înţelegi ocara cea către oameni.

Pentru că toate aceste patimi |„cugetele cele rele, preacurviile,
curviile, uciderile, furtișagurile, asupririle, vicleșugurile, înșelăciunile,
înverșunările, ochiul viclean, hula, trufia, nebunia] — pângăresc sufletul,
fiindcă izvorăsc și se arată dintr-însul.

Deci mulțimilor în chip mai umbrit le-a grăit Domnul, de aceea și
zicea: „«Cine are urechi de auzit, să audă», adică acela ce înţelege să înțe-

9 În ediţia de Ja 1805, în Joc de „Așadar și voi sunteți nepricepuţi?”, se găsește
„Așa de neînțelegători sunteți și voi?”

1 În ediţia de la 1805, în loc de „pe calea sa, bucatele fiind toate curate”, se găsește
„pe afedron, curățind toate bucatele”.

12 În ediția de la 1805, versetul 21 este: „Căci dinăuntru, din inima omului, ies
cugetele cete rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtișagurile, asupririle,
vicleşugurile, înșelăciunile, înverșunările, ochiul viclean, hula, trufia, nebunia”.

106 Capitolul 7 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

x

leagă” (Marcu 4, 23). Dar pe Apostolii, cei care au socotit că ceea ce a zis
Domnul ascunde un înţeles mai adânc și au venit la Dânsul și L-au întrebat
despre pildă, adică despre cuvântul cel tainic — căci pildă este cuvântul
cel tainic, pe aceștia mai întâi i-a dojenit, zicând: „Așa de neînțelegători
sunteți și voi?“ [„Așadar și voi sunteți nepricepuţi?”] După aceea le-a
dezlegat nedumerirea.

7, 24-30: Și ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului și ale
Sidonului și, intrând într-o casă, voia ca nimeni să nu știe, dar n-a putut
să rămână tăinuit. (25) Căci îndată auzind despre El o femeie, a cărei
. fiică avea duh necurat, a venit și a căzut la picioarele Lui. (26) Și femeia
era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Și Îl ruga să alunge demonii”
din fiica ei. (27) Dar lisus i-a vorbit: Lasă întâi să se sature copiii!i. Căci
nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci câinilor. (28) Ea însă a
răspuns și l-a zis: Da, Doamne, dar și câinii, sub masă, mănâncă din
fărâmiturile copiilor!5. (29) Și lisus i-a zis: Pentru acest cuvânt, mergi. A
ieșit demonul!“ din fiica ta. (30) Iar ea, ducându-se acasă, a găsit pe copilă
culcată în pat, iar demonul ieșise”.

(7, 24-26) Matei 15, 21-22 (7, 27-30) losua 21, 44-45 / Matei 15, 26-28

După ce a zis Domnul despre mâncări și i-a văzut pe iudeii că nu se
supun, a trecut în hotarele păgânilor, că necrezând iudeii, mântuirea avea
să ajungă la păgâni. Însă El mai întâi se sârguiește să Se tăinuiască, pentru
ca să nu-L poată învinui iudeii mai pe urmă cum că la păgânii cei necurați
aleargă. „Dar n-a putut să rămână tăinuit”, căci nu era cu putinţă a Se
tăinui Domnul și a nu fi cunoscut de cineva.

Deci, auzind femeia despre El, arată credinţă fierbinte. De aceea,
Domnul nu îndată o ascultă, ci întârzie dazul, pentru ca să arate credința
cea statornică a ferneii și cum că, măcar că o gonește pe dânsa, ea stăruie,
ca și noi să ne învăţăm ca nu degrabă să dăm înapoi atunci când ne rugăm
și nu dobândim îndată cele ce cerem, ci să stăruim până ce vom lua [primi].

[ar „câini” îi numește pe păgâni, ca pe cei care păreau spurcaţi pentru
iudei. lar „pâine” este numită facerea de bine, pe care „fiilor“ [„copiilor”],
adică iudeilor, a rânduit-o Dumnezeu, pentru că lor i s-a trimis facerea de

3 În ediția de la 1805, în loc de „să alunge demonii”, se găsește „să gonească dracul”.

1 În ediţia de la 1805, în loc de „copiii”, se găsește „fiii”.

15 În ediția de la 1805, în loc de „fărâmiturile copiilor”, se găsește „sfărâmiturile fiilor”.

16 În ediţia de la 1805, în loc de „demonul”, se găsește „dracul”,

17 În ediţia de la 1805, în loc de „a găsit pe copilă culcată în pat, iar demonul
ieșise”, se găsește „a găsit pe fată zăcând în pat, iar dracul ieșit”.

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 7 107

bine. Deci, Domnul zice că nu se cuvine a se împărtăși păgânii de facerea de
bine cea rânduită iudeilor. Dar, deoarece cu multă iscusinţă și înțelepciune
a răspuns femeia, dar și cu credinţă, a dobândit ea ceea ce dorea Că zice
[femeia]: „Iudeii, au «pâinea», adică pe Tine cu totul întreg, Care din Cer
Te-ai pogorât!*, dar și pe toate facerile Tale de bine. Iar eu, «sfărâmături»
cer, adică în parte facere de bine”. Dar vezi și pe Domnul, că n-a zis: „Puterea
Mea te-a mântuit pe tine”, ci ce zice? „Pentru acest cuvânt al tău, adică
pentru credinţa ta, mergi, că s-a curăţit fiica ta”.

Deci și tu învaţă de aici învățătură de folos, cum că fiecare din noi când
păcătuiește, „muiere“ [,„femeie”] este, adică suflet neputincios. lar „din
Fenicia“, ca acela care are păcatul cel „fenicesc” [„roșu”], sângeros și ucigaș”.
Și un suflet ca acesta are „fiică” pe fapta cea rea, care are „drac”, căci faptele
cele rele ale dracilor sunt. Deci păcătoși fiind noi, și „câini” ne numim, căci
suntem plini de necurăţie; de aceea, nici-nu suntem vrednici de a primi
„Pâinea lui Dumnezeu” (Joan 6, 33), adică a ne împărtăși cu Preacuratele
Taine, lar de ne vom cunoaște pe noi înșine prin smerenie și vom mărturisi
că suntem „câini” și ne vom spovedi păcatele noastre, atunci se va vindeca
„fiica“, adică fapta cea drăcească.

7, 31-37: Și, ieșind din părțile Tirului, a venit, prin Sidon, la Marea -
Galileii, prin mijlocul hotarelor Decapolei. (32) Și I-au adus un surd, ——
care era și gângav”, și L-au rugat ca să-Și pună mâna peste el. (33) Și
luându-l din mulțime, la o parte, Și-a pus degetele în urechile lui, și
scuipând, S-a atins de limba lui. (34) Și privind la Cer”, a suspinat și a
zis lui: Effatta! ceea ce înseamnă: Deschide-te! (35) Și urechile lui? s-au
deschis, iar legătura limbii lui îndată s-a dezlegat, și vorbea bine?. (36)

Și le poruncea să nu spună nimănui. Dar, cu cât le poruncea, cu atât mai

'5 „Iudeii murmurau împotriva Lui, fiindcă zisese: Eu sunt pâinea Ce S-a coborât
din Cer” (loan 6, 41),

'? Numirea regiunii din jurul Tirului și Sidonului, Fenicia, este derivată din cuvântul
grecesc phoinix, care desemnează culoarea roșu închis (vișiniu). Descoperirea și folosirea
timpurie a vopselei obținute din această culoare a fost atribuită fenicienilor și din această
pricină le poartă numele. Mai mult, însuși cuvântul phoinix derivă din cuvântul grec
phonos, care înseamnă „vărsare de sânge” sau „crimă”.

[1805] „Fenicia” se tălmăcește „roșu”.

% În ediţia de la 1805, în loc de „care era și gângav”, se găsește „grăind anevoie”.

21 În ediţia de la 1805, în loc de „privind la Cer”, se găsește „căutând la Cer”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „urechile lui”, se găsește „auzurile lui”.

33 În ediţia de la 1805, în loc de „vorbea bine”, se găsește „grăia drept”.

108 Capitolul 7 | SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

mult ei Îl vesteau. (37) Și erau uimiţi peste măsură, zicând: Toate le-a

făcut bine: pe surzi îi face să audă și pe muţi să vorbească”
(7, 3U) Matei 15, 28 (7, 33) loan 9, 6 (7, 37) Isaia 35, 5-6 / Sirah 39, 21 / Matei 11,5; 15, 31

Nu zăbovește în locurile păgânilor, ci degrabă Se duce de acolo, ca,
precum am mai Zis, să nu dea pricină iudeilor să spună cum că este călcător
de Lege, fiindcă Se amestecă [împreună] cu păgânii.

Și după ce a ieșit din hotarele Tirului și ale Sidonului, vine în Galileea,
și iată vindecă pe un surd care grăia anevoie și a cărui patimă de la diavolul
era. Deci îl ia Hristos de o parte pe cel surd, căci nu era Domnul iubitor de
slavă deșartă, El care S-a smerit pe Sine până la sărăcia noastră și nici n-ar
fi voit de multe ori să facă minunile în fața mulțimilor, de n-ar fi fost pentru
folosul celor care le vedeau. Și „scuipând, S-a atins de limba lui”, ca să
arate că toate părțile sfântului Său trup erau dumnezeiești și sfinte, precum
și scuipatul a dezlegat acum legăturile limbii; deși lucru de prisosinţă [fără
mare însemnătate) este tot scuipatul, însă la Domnul toate sunt minunate
și dumnezeiești:?.

Și „căutând la Cer” suspină, poate și rugând pe Tatăl ca să-l miluiască
pe om, dar și pe noi învățându-ne ca, atunci când voim să facem vreo
minune [vreun lucru minunat”), la Dumnezeu „să căutăm” și de acolo să
cerem puterea [săvârșirii] minunilor. Dar poate [Domnul] face aceasta și
mâhnindu-se oarecum pentru firea omenească, cum așa s-a dat diavolului,
încât întru acest chip să tie batjocorită și unele ca acestea să pătimească. Și
după ce a tămăduit, este propovăduit E! de către cei tămăduiți, deși Dânsul
îi aprește și le poruncește să nu spună nimănui. Drept aceea ne învăţăm și
noi de aici că, atunci când facem bine, nu suntem datori a cere laude și
propovăduiri; iar când primim facere de bine, datori suntem a vesti și a
propovădui, chiar dacă făcătorii noștri de bine nu voiesc.

= în ediția de la 1805, în loc de „să vorbească”, se găsește „să grăiască”

* Domnul Și-a pus degetele în urechile omului, săvârșind astfel minune fără a rosti
cuvânt, arătând cât de mare e lucrarea puterii Sale dumnezeiești, revărsată prin trupul Său.

“ Lucru minunat eşte cu adevărat toată virtutea, căci după mărturia Sfântului Marcu
Ascetul, fiinţa virtuţilor este Insuși Hristos,

109

CapiTOLuL 8

Săturarea celor patru mii. Acest neam cere semn.
Păziți-vă de farisei și de Irod, Vindecarea unui orb.
Mărturisirea lui Petru. Întâia vestire a Patimilor!

8, 1-9: În zilele acelea, fiind iarăși mulțime multă și neavând ce să
mănânce, lisus, chemând la Sine pe ucenici, le-a zis: (2) Milă Îmi este
de mulțime, că sunt trei zile de când așteaptă lângă Mine și n-au ce să
mănânce. (3) Și de-i voi slobozi flămânzi la casa lor, se vor istovi pe
drum”, că unii dintre ei au venit de departe. (4) Și ucenicii Lui l-au
răspuns: De unde va putea cineva să-i sature pe aceștia cu pâine, aici în
pustie. (5) El însă i-a întrebat: Câte pâini aveți? Răspuns-au Lui: Șapte.
(6) Și a poruncit mulțimii să șadă jos pe pământ. Și, luând cele șapte
pâini, a mulțămiti, a frânt și a dat ucenicilor Săi, ca să le pună înainte. Și
ei le-au pus mulțimii înainte. (7) Și aveau și puţini peștișori. Și
binecuvântându-i*, a zis să-i pună și pe aceștia înaintea lor. (8) Și au
mâncat și s-au săturat și au luat șapte coșuri cu rămășițe de fărâmituri,
(9) Și ei erau ca la patru mii. Și i-a slobozit.

(3, 3) Matei 15, 32 / Marcu 6, 34 (5, 4) Numeri 11, 22 / Matei 15, 33

(3, 5) Matei 15, 34 / Marcu 6, 38 (8, 6) Matei 15, 35-36 (8, 7) Matei 14, 19 /
Marcu 6,41 (8, 8) 3 Regi 4, 44 / Psalm 36, 16 / Matei 15, 37 /

Marcu 6, 42-43; 8, 20 / loan 6, 12 (8, 9) Matei 15, 38

Și mai înainte a făcut Domnul acest fel de minune și acum iarăși face
minune, pricină cuvioasă luând (Matei 14, 15-21; Marcu 6, 35-44; Luca 9,
12-17; loan 6, 5-13). Şi acest lucru s-a petrecut, anume că „trei zile” șezuse
norodul și se sfârșiseră merindele tuturor. lar [Domnul] nu face întotdea-
una [asemenea] minuni cu hranele, ca să nu se pară că pentru hrană merg
după Dânsul mulțimile. De aceea și acum, de n-ar fi fost norodului peste
putinţă și primejdios să mai rămână nemâncat, n-ar fi făcut [El] minune.

! În ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru cele șapte pâini. Pentru cei ce
cereau senin din cer, Pentru aluatul fariseilor. Pentru cel orb. Pentru întrebarea ce a făcut lisus în
Cezareea lui Filip. Cine Î! zic a fi? Pentru certarea lui Petru”.

În ediția de la 1805, în loc de „se vor istovi pe drum”, se găsește „vor slăbi pe cale”.

3 În ediţia de la 1805, în loc de „a mulțămit”, sc găsește „mulțămind”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „binecuvântându-i”, se găsește „blagoslovindu-i”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „Șapte coșuri cu rămășițe de fărâmituri”, se găsește
„Șapte coşnițe cu rămășițe de sfărâmături”,

110 Capitolul 8 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Dar vezi-i și pe ucenici cum încă fără de înțelegere [fără de pricepere
și iscusinţă] se află, necrezând încă puterii Lui din cele mai dinainte
[săvârșite]. lar El cu nimic nu-i prihănește, învățându-ne și pe noi ca nu
foarte să-i mustrăm [adică peste măsură] pe cei neînvățaţi, ci să le și iertăm
lor unele, ca unor neînțelegători [neînţelepţiți, neiscusiţi].

Socotește încă și aceasta, după înalta înțelegere: Hristos nici pe unul nu
voiește să-l slobozească „flămând”, ci voiește ca toți să se desfăteze de
darurile Lui și mai vârtos cei care au așteptat lângă Dânsul „trei zile”, adică
cei care s-au botezat. Că „luminare“ se numește Botezul și în „trei“ afundări

se săvârșește și „trei zile” așteaptă cei ce se luminează prin Sfântul Botez
” [catehumenii*j. Deci, ia „cele șapte pâini”, adică cele mai duhovnicești
cuvinte, pentru că numărul de „șapte” este semn al Duhului - și Duhul
este Cel Care le săvârșește [pe] toate —, și întru numărul cel de „șapte” se
săvârșește viaţa noastră? și veacul acesta. Și mănâncă cei care s-au luminat
și se satură și lasă și prisosințe, căci nu toate înțelesurile dumnezeiești le
poate mânca norodul ce s-a luminat. Însă acolo, întru facerea de minuni a
celor „cinci pâini” (Matei 14, 19; Marcu 6, 41; Luca 9, 16), „douăsprezece
coșuri” au fost [au rămas] și prisosinţe multe, căci „cinci mii” erau, adică
celor cinci simţiri slujeau și de aceea n-au putut să mănânce multe, ci cu
puține s-au îndestulat și de aceea au și fost multe prisosinţele. Iar aici sunt
„Șapte coșnițe” și puține [prisosinţe] au rămas, căci erau „patru mii“, adică
[erau] deprinși cu cele patru fapte bune” și de aceea, ca unii mai tari [puternici]

* În vremurile creștinismului primar, catehumenul (numit și „cel chemat”) era o
persoană matură, pregătită pentru primirea Sfântului Botez care este poarta intrării în
creștinism. Liturghia catehumenilor este partea din Sfânta Liturghie rânduită între
Proscomidie şi Liturghia credincioșilor și care se încheic cu cuvintele preotului: „Câţi
sunteți chemaţi (catehumeni), ieșiţi!”. În Biserica primară, catehumenii nu puteau
participa la Liturghia credincioșilor.

7 „Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noștri sunt șaptezeci
de ani” (Psalm 89, 10). |

* [1805] Vezi tâlcuirea de la Marcu 14, 25.

? Cele patru fapte bune le numește Sfântul Teofilact în predoslovia tâicuirii
Evangheliei de la Matei: „Și poate de aceea ne-au fost date patru Evanghelii, pentru ca
din ele, cele patru sobornicești virtuţi să le învăţăm: bărbăţia, înțelegerea, dreptatea și
întreaga înțelepciune. Bărbăţia, adică cea despre care zice Domnul: „Nu vă temeţi de cei
ce omoară trupul, iar sufletul nu pot să-l omoare” (Matei 10, 28). Înțelegerea, când
sfătuiește: „Fiţi dar înţelepţi ca șerpii” (Matei 10, 16). Dreptatea, când ne învaţă: „Precum
voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi și voi asemenea” (Luca 6, 31). lar întreaga
înțelepciune, când hotărăște; „Oricine se uită la femeie, poftind-o, a și săvârșit adulter

cu ea în inima lui“ (Matei 5, 28).

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 8 n

au mâncat multe și au lăsat puţine. Căci numai pe acelea n-au putut să le
mănânce, câte au fost mai duhovnicești și mai adânci, căci aceasta
însemnează [arată] cele „șapte coșniţe [cu rămășițe de sfărâmături]”.

lar după chipul istoric să înveţi și aceasta, că se cuvine să nu căutăm
mai mult decât este de trebuinţă, căci iată, norodul, după ce a mâncat și
s-a săturat, n-a luat cu sine rămășițele pâinilor, ci ucenicii le-au luat pe
acelea, precum și la cea dintâi minune a pâinilor. Deci întru acest chip și
noi se cuvine să ne îndestulăm cu măsura trebuinței.

8, 10-12: Și îndată intrând în corabie cu ucenicii Săi, a venit în părţile
Palmanutei. (11) Și au ieșit fariseii și se sfădeau cu EI, cerând de la El
semn din cer', ispitindu-L. (12) Și lisus, suspinând cu duhul Său, a zis:
Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevărat" grăiesc vouă că nu se va
da semn acestui neam. (8, 10) Matei 15, 39 (3, 11) Matei 12, 38; 16,4 / Luca 11,16 /

loan 6, 30 (8, 12) Matei 12, 39; 16,4 / Luca 11, 29 / loan 4,48

După ce a făcut minunea cu pâinile, îndată se duce în alt loc, temându-se
ca nu cumva norodul, pentru acest fel de minune, să izvodească ceva nou și
să-L facă pe EI împărat (loan 6, 15).

lar fariseii cer „semn din cer”, adică să facă să stea soarele sau luna, sau
să pogoare trăznete, sau să schimbe aerul [să arate stăpânire peste vânturi],
căci socoteau ei că nu va putea El să facă „semn din cer”, ca și cum întru
Beelzebul (Marcu 3, 22) putea să facă numai semnele cele de pe pământ.
Dar El nu se pleacă lor, căci alta era vremea semnelor din Cer — și anume a
Venirii celei de a doua, când Puterile Cerurilor se vor clătina și luna nu-și va
mai da lumina ei (Matei 24, 29). Iar vremea Venirii celei dintâi nu are nimic
de acest fel, ci toate sunt pline de blândeţe. De aceea, zice Domnul: „Nu se
va da neamului acestuia «semn» ca acesta, adică «din cer»”.

8, 13-21: Și lăsându-i, a intrat iarăși în corabie și a trecut de cealaltă
parte. (14) Dar ucenicii au uitat să ia pâine și numai o pâine aveau cu ei
în corabie!?. (15) Și EI le-a poruncit, zicând: Vedeţi, păziți-vă” de aluatul
fariseilor și de aluatul lui Irod. (16) Și vorbeau între ei, zicând: Aceasta
o zice, fiindcă n-avem pâine. (17) Şi lisus, înțelegând, le-a zis: De ce
gândiţi că n-aveţi pâine? Tot nu înţelegeţi, nici nu pricepeţi? Atât de

:* În ediţia de la 1805, în loc de „se sfădeau cu EI, cerând de la El semn din cer”, se
găsește „au început a se întreba cu Dânsul, cerșind de la El semn din cer”.

" În ediţia de la 1805, în loc de „Adevărat“, se găsește „Amin“.

"? În ediţia de la 1805, în loc de „Și numai o pâine aveau cu ei în corabie”, se găsește
„Şi mai mult decât o pâine nu aveau cu ei în corabie”.

"3 În ediţia de la 1805, în loc de „Vedeţi, păziţi-vă”, se găsește „Căutaţi de vă păziţi”.

12 Capitoiul 8 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

învârtoșată este inima voastră?!“ (18) Ochi aveţi și nu vedeţi, urechi aveți
și nu auziți și nu vă aduceţi aminte. (19) Când am frânt cele cinci pâini,
la cei cinci mii de oameni, atunci câte coșuri pline de fărâmituri ați luat?
Zis-au Lui: Douăsprezece. (20) Și când cu cele șapte pâini, la cei patru
mii de oameni, câte coșuri! pline de fărâmituri aţi luat? Iar ei au zis:
Șapte. (21) Şi le zicea: Tot nu pricepeţi?!s

(8, 13-14) Matei 16, 4-6 (8, 15) Matei 16,6 Luca 12,1 (8, 16) Matei 16,7

($. 17) Matei 16, 8 / Marcu 6, 52; 8, 21 (8, 18-19) Matei 14, 20 / Marcu 6, 43 / Luca 9,17/
loan 6, 12-13 8, 20) Matei 15, 37; 36, 10 / Marcu 8, 8 (3, 21) Matei 16, 11 / Marcu 6, 32; 8, 17

Îi lasă Domnul pe farisei, ca pe niște neîndreptaţi, căci unde este
nădejde de îndreptare, acolo se cuvine a zăbovi, iar unde neîndreptată
[de neîndreptai| este răutatea, de acolo se cuvine a se [a ne] depărta.

Și cu iconomie „ucenicii au uitat să ia pâine”, ca, dojeniți fiind, să se
facă mai buni și să vină întru simțirea [și înțelegerea] puterii lui lisus. Că
Domnul, zicându-le lor să se „păzească de aluatul fariseilor”, adică de
învățătura lor cea rea, ei socoteau că-i oprește pe ei Hristos de la aluatul
pâinilor. Drept aceea cu cuviință sunt mustrați, ca unii care nu pricep
puterea lui Hristos, anume că poate să facă pâine dintru neființă.

lar învăţătura fariseilor și a irodienilor o numește „aluat“, pentru că
era acră și plină de răutate veche, căci tot cel ce este învechit întru răutate
și nimic duhovnicesc nu poate a grăi ca să îndulcească gâtlejul celui ce
ascultă, unu] ca acesta are „aluat” — adică învățătură de răutaie veche
|drăcească] —, care „mușcă” și întru căință aduce mai pe urmă pe cel care
i s-a supus ei.

Dar cine erau „irodienii”? Unii învățători de curând arătaţi, care ziceau
că lrod este Mesia [Hristos] și cum că lui se cuvine a-i crede.

5, 22-26: Şi au venit la Beisaida. Și au adus la El un orb și L-au rugat să
se atingă de el. (23) Și luând pe orb de mână, l-a scos afară din sat și,
scuipând în ochii lui și punându-Și mâinile peste el, l-a întrebat dacă
vede ceva. (24) Și el, ridicându-și ochii, a zis: zăresc oamenii; îi văd ca pe
niște copaci umblând”. (25) După aceea a pus iarăși mâinile pe ochii lui,

14 În ecliția de la 1805, în loc de „Atât de învârtoșată este inima voastră?”, se găsește
„Încă împietrită aveţi pe inima voastră?”

*% În ediția de la 1805, in loc de „coșuri“, se găsește „coșniţe”.

1e În ediţia de la 1805, în loc de „Tot nu pricepeți?”, se găsește „Dară cum încă nu
înțelegeți?”

” În ediţia de la 1805, în loc de „zăresc oamenii; îi văd ca pe niște copaci umblând”,
se găsește „văz oamenii, ca copacii umblând”.

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 8 113

și el a văzut bine și s-a îndreptat, căci vedea toate, lămurit!?. (26) Și l-a
trimis la casa sa, zicându-i: Să nu intri în sat, nici să spui cuiva din sat.

(8, 23) loan 3, 6

Se vede că Betsaida bolea cu multă necredinţă, de aceea o și ticăloșește

Hristos pe dânsa, după cum citim la Matei: „Vai ție, Horazine, vai ție,
Betsaida, că dacă în Tir și în Sidon s-ar fi făcut minunile ce s-au făcut în
voi, de mult, în sac și în cenușă, s-ar fi pocăit” (Matei 11, 21; Luca 10, 13).

Deci, venind Domnul acolo, „au adus la El un orb”, însă nu adevărată
era credinţa celor ce l-au adus, pentru aceea și Domnul îl scoate pe orb din
sat și așa îl tămăduiește pe el. Și „scuipă în achii” orbului și-Și „pune
mâinile” peste el, ca să ne învăţăm cum cuvânt dumnezeiesc și faptă
urmând cuvântului, pot a săvârși minunile, căci „mâna” este semn al
lucrării, iar „scuiparea”, al cuvântului, fiindcă este din gură. Dar nici orbul
nu avea de săvârșit [desăvârșită] credinţa și pentru aceasta nu îndată îl
face pe el să vadă, ci [întâi] în parte, ca pe cel ce nu întreagă avea credinţa,

căci după credinţă se fac și vindecările. Și îi poruncește lui „să nu între în

sat”, de vreme ce, precum am zis, necredincioși fiind cei din Betsaida, s-ar
fi vătămat omul la suflet; și nici să nu spună cuiva ce i s-a făcut, ca, ne-
crezând ei, mai rea osândă să-și tragă asupra lor.

Așa și noi, de multe ori suntem „orbi“ la suflet, în „sat“ fiind, adică în
lumea aceasta. Apoi, „afară din sat”, adică din lume și din lucrurile ei
fiind scoși de Hristos, ne vindecăm. lar după ce ne vindecăm, ne zice să
nu ne mai întoarcem „în sat”, [la cele ale lumii adică, ] ci fiecare „la casa
sa”. Jar „casă” a fiecăruia dintre noi este Cerul și lăcașurile cele de acolo.

8, 27-30: Și a ieșit lisus și ucenicii Lui prin satele din preajma Cezareii
lui Filip”. Și pe drum” întreba pe ucenicii Săi, zicându-le: Cine zic oamenii
că sunt? (28) Ei au răspuns Lui, zicând: Unii spun că ești Ioan Botezătorul,
alții că ești Ilie, iar alții că ești unul din Prooroci. (29) Și EL i-a întrebat: Dar
voi cine ziceți că sunt Eu? Răspunzând, Petru a zis Lui: Tu ești Hristosul.
(30) Și EI le-a dat poruncă să nu spună nimănui despre El.

(8, 27; Matei 16,13 / Luca 9, 18 (8, 28) Matei 14, 2; 16, 14 / Luca 9, 19 (3, 29) Matei 16, 15-16 /
Luca 9, 20 / loan 1, 49; 6, 69; 11, 27 (8, 30) Matei 16, 20; 17, 9 / Luca 9,21

Ducându-i pe ei departe de iudei, atunci îi întreabă despre Sine ca,
netemându-se de nimeni, să mărturisească adevărul. Deci au răspuns:

'% În ediția de la 1805, în loc de „a văzut bine și s-a îndreptat, căci vedea toate,

lămurit“, se găsește „a văzut luminat pe toți”.

” În ediția de la 1805, în loc de „satele din preajma Cezareii: lui Filip”, se găsește
„satele Cezareii lui Filip”.

2% În ediția de la 1805, în loc de „drum”, se găsește „cale”.

114 Capitolul 8 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

„Unii spun că ești loan Botezătorul, alţii că ești Ilie, iar alții că ești unul
din Prooroci”. Căci mulţi socoteau că a înviat loan, cum credea și Irod
(Marcu 6, 15), și că a primit, după înviere, putere de a face minuni, fiindcă
în timpul vieţii sale, nici o minune nu făcuse loan. lar după ce i-a întrebat
Domnul pe Apostoli de părelele [părerile] altora, îi întreabă pe ei și de a
lor socoteală, ca și cum ar fi zis: „Aceia întru acest fel socotesc despre
Mine, rătăcindu-se, dar voi, ce altceva ziceți?” Deci, ce zice Petru? ÎI
mărturisește pe El că este Hristosul Cel vestit de Prooroci. Dar ce a zis
Domnul despre mărturisirea lui Petru și cum l-a fericit pe el? Marcu nu le
spune pe acestea, pentru ca să nu se creadă că fiind el [Marcu] ucenic al
lui Petru, spune aceasta spre har [lauda] dascălului său. lar Matei, nelăsând
nimic, le-a spus pe toate (Matei 16, 13-20).

Și i-a oprit pe ei ca „nimănui să nu spună despre Dânsul”, căci voia
să se ascundă slava cea pentru El, ca să nu se smintească mulți de E] și din
această pricină necrezând ei, să se facă vinovaţi de mai mare muncă
[osândă, caznă).

8, 31-33: Și a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie?! să pătimească
multe și să fie defăimat”? de bătrâni, de arhierei și de cărturari și să fie
omorât, iar după trei zile să învieze. (32) Și spunea acest cuvânt pe faţă. Și
luându-L Petru de o parte, a început să-L dojenească. (33) Dar El,
întorcându-Se și uitându-Se” la ucenicii Săi, a certat pe Petru și i-a zis:
Mergi, înapoia Mea, satano! Căci tu nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci
cele ale oamenilor”. (8, 31) Matei 16, 21; 17, 22-23; 27, 63 / Marcu 9, 31; 10, 33-34 /

Luca 9, 22, 44; 24, 7 (8, 32-33) Matei 16, 22-23

După ce ucenicii au mărturisit că El este adevăratul Hristos, atunci le
arată lor [şi] taina Crucii, dar nu cu totul descoperit, căci nici așa nu
pricepeau ei ce zice Domnul, nici nu înțelegeau ce este aceea a învia, ci
doar atât socoteau că mai bine este să nu pătimească El nicidecum. De
aceea și Petru începe a-L prihăni [Îl dojenește*], căci fiind cu putință ca să
nu pătimească El nimic, Se aruncă pe Sine în moarte. lar Domnul, arătând
că pentru mântuirea noastră se va face Patima Lui și cum că numai satana

7 În ediţia de la 1805, în loc de „trebuie“, se găsește „se cuvine”.

22 În ediția de la 1805, în loc de „să fie defăimat”, se găsește „a se urgisi”.

2 În ediţia de la 1805, în loc de „uitându-Se”, se găsește „căutând”.

2 În ediţia de la 1805, în loc de „Căci tu nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale
oamenilor”, se găsește „Căci tu nu cugeți cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ci cele ce sunt
ale oamenilor”.

% Vezi și tâlcuirea următoare (8, 34-37).

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 8 N5

nu voiește să pătimească El, pentru ca să nu-i mântuiască pe oameni,
„satană” îl numește pe Petru, ca pe cel care cugeta pe cele pe care și satana
[le cugeta]. Și [încă îl numește Domnul pe Petru așa] pentru că nu voiește
să pătimească EI, ci este împotrivitor Lui, căci „Satana” se tâlcuiește
„împotrivnic”. Și zice: „Mergi, înapoia Mea”, adică „urmează voii Mele
și nu te împotrivi, nici să stai împotriva Mea, ci pe urma Mea urmează”. Și
zice Domnul că Petru cugetă „cele ale oamenilor”, fiindcă unele smerite
[neputincioase] și trupești cugetând, voia ca Domnul să fie în odihnă și să
nu Se răstignească, nici să cadă în ispite pentru mântuirea oamenilor.

8, 34-37: Și chemând la Sine mulțimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a
zis: Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia Crucea
și să-Mi urmeze Mie. (35) Căci cine va voi să-și scape sufletul: îl va pierde,
iar cine va pierde sufletul său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl
va scăpa”. (36) Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă
își pierde sufletul? (37) Sau ce ar putea să dea omul”, în schimb, pentru

sufletul său? (8, 34) Matei 10, 38; 16, 24 / Luca 9, 23; 14, 27
(8, 35) Matei 10, 39; 16, 25 / Luca 9, 24; 17, 33 / loan 12, 35
(3, 36) Matei 16, 26 / Luca 9, 25 (8, 37) Psalm 48, 7-8 / Matei 16, 26

De vreme ce Petru L-a dojenit pe El pentru că avea să Se răstignească,
Domnul cheamă mulțimea și, întru auzul tuturor, către Petru mai mult
arătând [îndreptând] cuvântul, zice: „Tu, o, Petre, Mă prihănești [dojenești]
pe Mine pentru că aleg Crucea, iar Eu îţi zic ție că nimeni nu se va mântui
de nu va muri pentru lucrul cel bun și pentru adevăr”. Şi vezi că nu a zis
Domnul: „măcar de nu voiește cineva, [trebuie] să moară”, ci, „oricine
voiește“, că zice: „Pe nimeni nu silesc, căci la lucruri bune chem, nu la
“ rele, ca să-l silnicesc; pentru aceasta, dacă cineva nu voiește, nici nu este
vrednic de acestea”.

lar ce este a te „lepăda de sine”, întru acest chip ne-am fi învăţat, dacă
am fi cunoscut ce este a te lepăda de altul, atunci când, cel ce se leapădă de
altul - de frate poate, sau de slugă, sau de tată —, măcar în cazne fiind acela
sau omorât fiind, nu se întoarce, nu este împreună-pătimitor, ca unul care s-a
înstrăinat [deja de ei]. Deci, întru acest chip voiește Domnul nici de trupul
nostru — măcar de-ar fi bătut, măcar oricâte ar pătimi —, să nu ne fie milă, ci

% În ediția de la 1805, în loc de „să-și scape sufletul”, se găsește „să-și mântuiască
sufletul”.
7 În ediţia de la 1805, în loc de „îl va scăpa”, se găsește „îl va mântui pe el”.

2 În ediția de la 1805, versetul 36 este: „Că ce va folosi omul de ar dobândi lumea
toată și își va pierde sufletul său?”
* În ediţia de la 1805, în loc de „ar putea să dea omul”, se găsește „va da omul”.

116 Capitolul 8 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

[fiecare] „să-și ia Crucea”, adică moartea cea de ocară, căci Crucea de ocară
părea [a fi] atunci. Dar, fiindcă se răstignesc mulţi pentru că sunt tâlhari și
ucigași, adaugă că împreună cu răstignirea se cuvine să aibă și toată fapta
bună, că aceasta este: „și să-Mi urmeze Mie”. Și pentru că grea și fără de
milă pare a fi ceea ce a poruncit [Domnul], adică a se da pe sine omul la
moarte, arată Domnul că (porunca luării Crucii, ] este un lucru mai vârtos
[cu prisosinţă] al iubirii de oameni. „Căci acela care «își pierde sufletul»,
însă «pentru Mine» — nu ca un tâlhar fiind omorât sau sugrumându-se pe
sine, că aceasta nu este «pentru Mine» -, unul ca acesta își va afla sufletul său
[adică se va mântui). Precum, iarăși, cel căruia i se pare că și-a dobândit sufletul
„ îlva «pierde», dacă în vremea muceniciei nu va sta împotrivă |[răbdând]”%.
Că să nu-mi zici mie că a dobândit viața, căci dacă împreună cu aceasta vei
adăuga c-a dobândit și toată lumea, nici un folos nu are. Căci au doară este cu
putinţă a răscumpăra mântuirea cu bani? Căci de-ar fi fost aceasta cu putință,
cel care a dobândit lumea, dar și-a pierdut sufletul ar fi dat [mulţime de bani]
ca să se afle nevinovat atunci când se prăjește ca în tigaie în para focului
[veșnic]. Însă un asemenea „schimb” nu este cu putinţă a se face acolo. Deci,
dintr-unele ca acestea vom astupa gurile ereticilor care urmează socotelii lui
Origen și care zic că sufletele vor veni iarăși la starea cea dintâi, după ce se
vor munci pe potriva [după măsura] păcatelor:!. Deci să audă ei că nu este cu
putinţă a da acolo ceva „în schimb, pentru suflet”. Deci nici nu este cu putință
a se munci [căzni] pe atâta cât a se măsura cu păcatele”?.

8, 38: Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în
neamul acesta desfrânat și păcătos, și Fiul Omului Se va rușina de el,
când va veni întru slava Tatălui său cu Sfinţii Ingeri”.

* Cuvioșii Calist și Ignatie Xantopol ne învaţă astfel: „De dragul poruncilor de
viață dătătoare și de dragul credinţei în Domnul nostru lisus Hristos, suntem datori,
când timpul o cere, să dăm cu bucurie până și sufletul nostru, sau să nu ne cruțăm nici
chiar viaţa noastră. Căci Însuși Domnul nostru lisus Hristos zice, în privința aceasta, că,
„cine va pierde sufletul Său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va scăpa”
(Marcu 8, 35). Aceasta, fără îndoială, pentru că crede și nu se îndoiește, că Însuși
Dumnezeu-Omul lisus Hristos, Mântuitorul, este Învierea și Viaţa şi tot ce este mântuire”
(Filocalia românească, vol. 3, capul 18, ed. IBMBOR, București, 1979, p. 59).

31 Această erezie a lui Origen, apocatastaza (restauraţia generală) a fost condamnată
de Biserică la al V-lea Sinod ecumenic care a avut loc la Constantinopol în anul 553.

3 Adică nu este cu putință a se potrivi, a fi pe potrivă caznele cu măsura păcatelor.

% Versetul 8, 38 al ediţiei din 1805, este versetul 9, 1 din ediţia Sfintei Scripturi din
anul 1988.

ti Ta a ra ae

117

a - fe e pda

CApITOLUL 9
pai Schimbarea la față. Vindecarea lunaticului.
da: A doua vestire a Patimilor.
Cearta pentru locul întâi. Prilejul de păcat!

8, 38 — 9, 1: (38) Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele
Mele, în neamul acesta desfrânat? și păcătos, și Fiul Omului Se va rușina
de el, când va veni întru slava Tatălui său cu Sfinţii Îngeri. (1) Și le zicea
lor: Adevărat” grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor
gusta moartea, până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu, venind
întru putere?. (8, 38) Matei 10, 32; 16, 27 [ Luca 9, 26; 12, 8-9 / Romani 1, 16 /

2 Timotei 2, 12/ 1 loan 2, 23 (9, 1) Isaia 33, 17 / Luca 9, 27

Nu este de ajuns credința cea din minte, ci cere [Domnul] și
mărturisirea prin gură [cuvânt]. Căci de vreme ce îndoit este omul, îndoită
facă-se și sfințirea, sfințindu-se sufletul prin credinţă, iar trupul sfințin-
du-se prin mărturisire.-Deci, „de cel ce se va rușina” a-L mărturisi pe Cel
răstignit, că este Dumnezeu al său, de acesta „Se va rușina” și Dânsul,
nevrednică slugă a Sa judecându-l, „când va veni”, nu iarăși smerit”, nici
precum S-a arătat acum, nebăgat în seamă, așa încât unii să se rușineze
pentru [de] Dânsul, ci „întru slavă” și înconjurat de „Sfinţii Ingeri”.

Dar, de vreme ce pentru „slava“ Sa a grăit, ca să le arate lor că nu în
deșert le spune acestea, zice: „Sunt unii din cei ce stau aicea |de față],
adică Petru și Iacov și loan, care nu vor muri până când nu le voi arăta lor,
întru Schimbarea Mea la faţă, în ce fel de slavă voi veni întru a doua Venire”;
căci nimic altceva n-a fost Schimbarea la faţă fără decât mai înainte vestire
a Venirii celei de-a doua, că întru acest chip și Însuși EI va străluci atunci,
dar și drepțiie.

! În ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru Schimbarea la faţă a lui lisus. Pentru
cel lunatic. Pentru ucenici când întrebau între ei cine ar fi mai mare. Pentru ferirea de sminteli”.

2 În ediţia de la 1805, în ioc de „în neamul acesta desfrânat”, se găsește „întru
neamul acesta preacurvar”.

3 În ediţia de la 1805, în loc de „Adevărat“, se găsește „Amin”.

1 Versetul 8, 38 al ediţiei din 1805, este versetul 9, 1 din ediţia Sfintei Scripturi din
anul 1988.

5 [1805] Precum întru cea dintâi Venire.

* Dumnezeiescul Maxim Mărturisitorul ne învaţă: „(13) Dar trebuie să se ştie că și
între cei ce stau lângă Domnul există deosebiri, după cuvântul Evangheliei: „sunt unii,

118 Capitolul 9 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

9, 2-3: Și după șase zile a luat Iisus cu Sine pe Petru și pe Iacov și pe
loan și i-a dus?” într-un munte înalt, de o parte, pe ei singurii, și S-a
schimbat la față înaintea lor. (3) Şi veşmintele Lui s-au făcut strălucitoare,
albe foarte, ca zăpada, cum nu poate? înălbi așa pe pământ înălbitorul.

(9, 2) Matei 17,1 ! Luca 9,28 (9, 3) Daniil 7,9 / Matei 17, 2; 23, 3 / Luca 9, 29

[Evanghelistul] Luca spune că după „opt zile” (9, 28), dar nu împo-
trivindu-se acestuia, ci același lucru zicând, căci el a socotit și ziua în care
a vorbit și pe cea în care i-a suit Hristos în munte, iar Marcu le pune numai
pe cele din mijlocul acestora [dintre ele]. Așadar, luând [Domnul] pe
verhovnici, „îi suie într-un munte înalt”: pe Petru, ca pe cel ce L-a
mărturisit și care-L iubea pe EI, pe Ioan, ca pe cel iubit de Dânsul, iar pe
Iacov, ca pe cel ce și el era prea mare glăsuitor și bogoslov [cuvântător de
Dumnezeu] și atât de nesuferit a fost iudeilor, încât și Irod, vrând să placă
evreilor, l-a omorât pe el (Faptele Apostolilor 12, 2). lar „într-un munte înalt
îi suie”, ca mult mai preaslăvită să fie minunea; și „deosebi“, căci taină
voia să le arate.

Iar „Schimbarea la faţă” s-o înţelegi nu ca prefacere a chipului
[Domnului], ci, rămânând chipul tot așa cum era mai înainte, adăugire de
lumină negrăită” s-a făcut asupră-i. - -— — o

din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea Împărăţia lui
Dumnezeu, venind întru putere” (Marcu 9, 1). Căci nu tuturor celor ce stau lângă E] li se
arată Domnul totdeauna întru slavă; ci celor începători li se arată în chip de rob, iar celor
ce pot să-L urmeze, urcându-se pe muntele înalt al Schimbării Sale la faţă, li se arată în
înfățișarea lui Dumnezeu, în care a fost mai înainte de-a fi lumea. Deci, este cu putință ca
Domnul să nu Se arate în același fel tuturor celor ce stau lângă El; ci unora într-un fel,
altora altfel, schimbându-și arătarea după măsura credinţei din fiecare. (14) Când
Cuvântul lui Duranezeu se face în noi clar și luminos și fața Lui strălucește ca soarele,
atunci și hainele Lui se fac albe. lar acestea sunt cuvintele (rațiunile) Sfintei Scripturi a
Evangheliilor, care se fac străvezii și clare, nemaiavând nimic acoperit. Ba apar lângă El
și Moise și Ilie, adică rațiunile (înțelesurile) mai duhovnicești ale Legii și ale Proorocilor”
— Filocalia românească, vol. 2, Capete gnostice (sau teologice), capetele 13-14, ed. Humanitas,
București, 1999, p. 170.

7 În ediţia de la 1805, în loc de „i-a dus”, se găsește „i-a suit”.

* În ediția de la 1805, în loc de „de o parte, pe ei singuri”, se găsește „deosebi, singuri”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „cum nu poate”, se găsește „în ce chip nu poate”,

* Arătându-ne arvuna pe care Petru, lacov și loan au dobândit-o pe Tabor, Sfântul
Grigore Palama ne spune pentru cei trei Apostoli: „Aceia [Apostolii] nu mai puteau
privi, mai bine zis, nemaifiind în stare să caute la lumina aceea, au căzut cu faţa la pământ.
Totuși, după făgăduinţa Mântuitorului, au văzut Împărăţia lui Dumnezeu, lumina aceea
dumnezeiască și tainică pe care Grigorie și Vasile cel mare o numesc Dumnezeire, Cel

Lo

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 9 119

9, 4-8: Și li s-a arătat Ilie împreună cu Moise și vorbeau cu Iisus. (5)
Și răspunzând Petru, a zis lui lisus: Învățătorule, bine este ca noi să fim
aici; și să facem trei colibe: Ție una și lui Moise una și lui Ilie una. (6)
Căci nu știa ce să spună, fiindcă erau înspăimântați”. (7) Și s-a făcut un
nor care îi umbrea, iar un glas din nor a venit zicând!?: Acesta este Fiul
Meu Cel iubit, pe Acesta să-L ascultaţi'?. (8) Dar, deodată, privind!“ ei
împrejur, n-au mai văzut pe nimeni decât pe lisus, singur cu ei”.

(9, 4) Matei 17, 3 / Luca 9, 30 (9, 5) Psalm 132, 1 / Matei 17,4/
Luca 9, 33 (9, 7) Marcu 1, 11 / Luca 9, 35 / 2 Petru 1, 17

Ilie și Moise se arată „împreună vorbind” [cu Hristos], pentru multe
pricini, dar ajunge să spunem două. De vreme ce ucenicii au spus că
mulțimile, unii zic că El „este Ilie”, iar alţii „unul dintre Prooroci” (Marcu
6,15), Elle arată lor pe verhovnicii Proorocilor, ca de aici să înveţe osebirea
[deosebirea] dintre robi și Stăpân. Aceasta este una dintre pricini. Iar alta,
pentru că mulți Îl numeau pe EI [Hristos] potrivnic lui Dumnezeu, ca pe
Cel Care dezleagă sâmbăta și calcă Legea, Îi arată Mântuitorul în munte
pe cei doi Prooroci'$, dintre care unul era cel care a pus Legea, iar celălalt,
râvnitor [al ei]. Și n-ar fi vorbit unii ca acești Prooroci cu Cel Care Se părea
a fi călcător al Legii, de nu le-ar fi [bine]plăcut [Proorocilor] ceea ce zice
[Domnul despre Lege].

dintâi zice: „Dumnezeirea ce s-a arătat pe munte ucenicilor este lumină și frumuseţe a
Celui cu adevărat puternic, Dumnezeirea inteligibilă și contemplată a Lui”. Vasile cel
Mare zice: „Acea lumină este și frumuseţe a lui Dumnezeu, contemplată numai de Sfinţi
întru puterea Duhului dumnezeiesc”. De aceea și zice iarăși: „Petru și fiii tunetului au
văzut frumuseţea Lui în munte covârșind strălucirea soarelui și s-au învrednicit să vadă
cu ochii arvuna prezenței Lui”, Iar cuvântătorul de Dumnezeu loan Damaschin, împreună
cu loan cel cu Gură de Aur, a numit lumina aceea „raza naturală a Dumnezeirii”. Cel
dintâi scrie: „Fiu născut fără de început din Tatăl are raza naturală fără de început a
Dumnezeirii și slava Dumnezeirii se face slava trupului”. lar Cuvântătorul de Aur zice:
„Domnul S-a arătat pe munte mai strălucit decât Sine, Dumnezeirea arătând razele Sale”
(Filocalia românească, vol. 7, Despre cunoștința naturală, capetele 13-14, ed. Humanitas,
București, 1999, pp. 513-514).

" În ediția de la 1805, versetul 6 este: „Căci nu știa ce va grăi, că erau înfricoşați”.

" În ediţia de la 1805, în loc de „zicând”, se găsește „grăind”.

13 În ediţia de la 1805, în loc de „pe Acesta să-L ascultați”, se găsește „pe Acesta
ascultați”.

'* În ediția de la 1805, în loc de „Dar, deodată, privind”, se găsește „Și de năprasnă
câutând”,

'5 În ediția de la 1805, în loc de „singur cu ei”, se găsește „împreună cu ei”.

15 În Biserică, Moise este numit deopotrivă „Prooroc” și „Dătător al Legii”.

a i i A N O ui

120 Capitolul 9 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

lar Petru, temându-se să se pogoare din munte — că se temea pentru
răstignirea Domnului - zice: „Bine este nouă a fi aici și a nu ne pogori
acolo, în mijlocul iudeilor. lar de vor veni aici cei ce cu turbare se arată
împotriva Ia, îi avem pe Moise, care a biruit pe egipteni (leșire 14) și pe
Ilie, care a pogorât foc din Cer și a ars pe cei mai mari peste cincizeci
împreună cu ostașii lor” (4 Regi 1, 10, 12).

Dar ce grăiau Proorocii împreună cu lisus? Cele pentru Cruce și
moartea Lui. lar Petru grăia cele ce le grăia, neștiind ce grăiește — căci erau
înspăimântați de negrăita lumină și slavă —, nefiind cu adevărat întru
mintea sa, nevrând el ca să Se pogoare lisus să Se răstignească pentru
mântuirea noastră, ci să petreacă în munte.

Încă se cuvine să aducem cuvântul și la videnie [la vederea dumne-
zeiască, la înalta înțelegere]: după sfârșitul lumii acesteia, care s-a zidit în
„Şase zile”, ne va „sui” pe noi lisus, de vom fi ucenici ai Lui, în „muntele
cel înalt” (Marcu 9, 2-3) în Cer adică — și ni Se va arăta pe Sine prealuminat,
căci acum întru neslavă S-a arătat, ca și Cel Care a fost „răstignit” (Marcu

„15, 24-25) și fiu de „teslar” (Marcu 6, 3), iar atunci vom vedea „slava Lui
ca a Unuia-Născut” (loan 1, 14). Vom vedea încă și Legea și Proorocii
„împreună” cu El „vorbind“, adică cele ce s-au spus pentru Dânsul de
Moise și de Prooroci, atunci le vom înțelege și le vom afla împlinite și [tot]
atunci, cu adevărat vom auzi Glasul cel părintesc, descoperindu-ni-L nouă
Tatăl pe Fiul, și învățând că: „Acesta este Fiul Meu [Cel iubit]”. Și cum
ne va învăța pe noi? „Norul umbrindu-ne”, adică Duhul cel Sfânt, căci
Acela este Izvorul Înţelepciunii.

9, 9-10: Și coborându-se” ei din munte, le-a poruncit lor ca nimănui
să nu spună cele ce văzuseră, decât numai când Fiul Omului va învia din
morţi. (10) Iar ei au ținut cuvântul, întrebându-se între ei: Ce înseamnă!$
a învia din morţi? (9, 9) Matei 17, 9/ Luca 9, 36

Pentru care pricină le poruncește Domnul ucenicilor să nu spună
nimănui despre Schimbarea [Sa] la față? Pentru ca să nu se smintească
oamenii, auzind unele ca acestea stăvite lucruri pentru [despre] Hristos,
iar apoi să-L vadă pe EI că Se răstignește. lar după ce a înviat din morţi,
era vreme bună [potrivită] să spună pentru Hristos aceste lucruri
|preaslăvite], care înainte de Cruce s-au făcut [s-au săvârșit]. Deci Apos-
tolii „au ținut cuvântul, întrebându-se între ei: Ce este aceea a învia din
morți”, căci încă nu știau că se cuvine a învia Domnul din morți.

17 În ediţia de la 1805, în loc de „și coborându-se”, se găsește „iar pogorându-se”.
18 În ediţia de la 1805, în loc de „Ce înseamnă”, se găsește „Ce este aceea”.

po PT a re a RP a aie eritem

ş i ra pir e

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 9 121

9, 11-13: Și L-au întrebat pe El, zicând: Pentru ce zic fariseii și
cărturarii că trebuie* să vină mai întâi Ilie? (12) lar El le-a răspuns: Ilie,
venind întâi, va așeza iarăși” toate. Și cum este scris despre Fiul Omului
că va să pătimească multe și să fie defăimat? (13) Dar vă zic vouă că Ilie

a și venit și i-au făcut toate câte au voit, precum s-a scris despre el.
(9, 11) Maleahi 3, 23 / Matei 11, 14; 17, 10 (9, 12) Psalm 21, 7-8 / Isaia 53, 2-3,7/
cai Danii! 7, 13; 9, 26/ Maleahi 3, 24 / Matei 17, 11-12; 26, 24 Filipeni 2,7 /
iacov 1, 17 (9, 13) Maleahi 3, 24 / Matei 11, 14

Despre Ilie era un cuvânt la iudei cum că va veni mai înainte de Hristos.
Dar fariseii nu tâlcuiau precum se cuvine cele despre Ilie, ci cu răutate
ascundeau adevărul din însăși voinţa lor. Pentru că două sunt Venirile lui
Hristos: cea care a fost și cea care va să fie. Celei dintâi loan Botezătorul
i-a fost Înaintemergător, iar celei de a doua va să fie Ilie. Deci, Hristos îl
numește pe loan Botezătorul (cu numele] „Ilie“, ca pe cel care era mustrător
și râvnitor și pustnic. Drept aceea Se împotrivește Domnul socotelii
[cugetului] fariseilor, care socoteau că înaintemergător al celei dintâi Veniri
a lui Hristos este Ilie. Și cum Se împotrivește [Domnul]? [Spunând că:]
„Ilie, venind întâi, va tocmi toate [va așeza iarăși toate]. Și cum este
scris despre Fiul Omului că va să pătimească multe [și să fie defăimat]?”
Iar ceea ce zice [Mântuitorul] aici întru acest fel este: „Ilie Tezviteanul,
când va veni, pace va să facă iudeilor celor nesupuși și la credinţă îi va
aduce pe dânșii. Deci, al celei de a doua Veniri va fi Ilie înaintemergător”.
Că de ar fi fost înaintemergător al celei dintâi Veniri Tezviteanul, care va
să tocmească toate, cum, dar, s-a scris că Fiul Omului va să pătimească
toate cele care s-au zis? Deci, una din două rămâne: sau să nu fie Ilie, dacă
Scripturile adeveresc că se cuvine să pătimească Hristos; sau să nu se
adeverească Scripturile cele ce zic că va să pătimească Hristos, de vom
crede după cuvântul fariseilor care zice că Tezviteanul va să fie îna-
intemergător al Venirii celei dintâi. Căci Ilie „va să tocmească toate și nu
va fi atunci vreun evreu nesupus, ci toţi vor crede propovăduirii, când îl
vor auzi pe llie (Tezviteanul]”.

Deci socoteala [socotinţa] fariseilor surpând-o Domnul, zice că: „Ilie
a și venit”, adică loan Botezătorul și „i-au făcut toate câte au voit”, căci
nu s-au supus [propovăduirii] lui și după toate i s-a tăiat și capul, făcân-
du-se acesta dar al pângăritei dănţuiri (Marcu 6, 21-28).

Păi

' În ediţia de la 1805, în loc de „că trebuie”, se găsește „că se cuvine”.
% in ediția de la 1805, în loc de „va așeza iarăși toate”, se găsește „va tocmi toate”,

122 Capitolul 9 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

9, 14-18: Și venind la ucenici, a văzut mulțime mare împrejurul lor
și pe cărturari sfădindu-se între ei?!. (15) Și îndată toată mulțimea,
văzându-L, s-a spăimântat și, alergând, | se închina. (16) Și lisus a întrebat
pe cărturari: Ce vă sfădiţi”? între voi? (17) Și I-a răspuns Lui unul din
mulțime: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut.
(18) Și oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ? și face spume la gură și
scrâșnește din dinţi și înțepenește”!, Și am zis ucenicilor Tăi să-l alunge”,
dar ei n-au putut. (9, 14-18) Matei 17, 14-15 / Luca 9, 37-39

După ce a venit la ucenici, adică la cei nouă, pe care nu-i suise cu El în
munte, i-a văzut pe ei că erau întrebaţi [iscodiţi] de farisei, căci aceștia, aflând
vreme [cu prilej] când lipsea lisus, se ispiteau să-i răzvrătească pe ucenici.

lar „mulțimea văzându-L, | s-a închinat” Lui, căci poftea a-L vedea
pe El și 1 s-a închinat ca și cum după o îndelungată ducere [despărțire].
Unii spun că și înfățișarea Lui mai frumoasă făcându-se din lumina
Schimbării la față, trăgea mulțimea spre a „I se închina”. Și „I-a răspuns“
unul din norod și le-a spus pe ale sale; slab era omul acesta la credinţă,
precum și Domnul mărturisește zicând: „O, neam necredincios!”; și iarăși:
„toate sunt cu putinţă credinciosului [celui ce crede)“; și acela însuși
(strigând a zis cu lacrimi]: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele”. Și-i
prihănește [învinuiește acel om] pe ucenici, ca un necredincios cu adevărat
[cu covârșire], căci nu se cuvenea ca înaintea tuturor să-i prihănească
[învinuiască], ci deosebi.

9, 19-27: Tar El, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până
când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda” pe voi? Aduceţi-l la Mine.
(20) Și l-au adus la EL. Și văzându-L pe lisus, duhul îndată a zguduit”
pe copil, și, căzând la pământ, se zvârcolea?” spumegând. (21) Și l-a
întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? lar el a
răspuns: din pruncie. (22) Și de muite ori l-a aruncat și în foc și în apă ca
să-l piardă. Dar de poți ceva, ajută-ne, fiindu-Ți milă de noi. (23) lar

“ În ediţia de la 1805, în loc de „sfădindu-se între ei”, se păsește „întrebându-se cu dânșii”.

= În ediţia de la 1805, în loc de „vă sfădiţi”, se găsește „vă întrebaţi”.

2 În ediția de la 1805, în loc de „îl aruncă la pământ”, se găsește „îl zdrobește”,

* În ediţia de la 1805, în loc de „şi înțepenește”, se găsește „şi se usucă”.

% În ediţia de la 1805, în loc de „să-l alunge”, se găsește „să-l scoaţă”.

% În ediţia de la 1505, în loc de „O, neam necredincios, până când voi fi cu voi?”,se
găseşte „O, neam necredincios! Până când voi fi cu voi?”

27 În ediția de la 1805, în loc de „vă voi răbda”, se găsește „vă voi suferi”,

3 În ediţia de la 1805, în loc de „a zguduit“, se găsește „a scuturat”.

2 În ediţia de la 1805, în loc de „se zvârcolea”, se găsește „se tăvălea”.

rtrmaantte va email

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 9 123

Jisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede”. (24) Și
îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută
necredinței mele. (25) Iar lisus, văzând că mulțimea dă năvală, a certat
duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut și surd, Eu îți poruncesc: leși
din el* și să nu mai intri în el! (26) Și răcnind și zguduindu-l cu putere”,
duhul a ieșit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit.
(27) Dar lisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, și el s-a sculat în picioare”.

(9, 19) Matei 17, 17 ? Luca 9, 41 (9, 20) Luca 9, 42 (9, 21-22) Matei 17, 15
(9, 23) Matei 17, 20; 21, 22 / Luca 17, 6/ loan 11, 40 (9, 24) Luca 17,5

Omului care a venit la Domnul și i-a învinuit pe ucenici că n-au putut
să-i tămăduiască feciorul, Hristos chiar la acela a întors greșeala, ca și cum
ar fi zis: „Tu, necredincios fiind, te-ai făcut pricină de nu s-a tămăduit fiul
tău”. Și nu numai acestuia îi zice astfel, ci de obște face cuvântul, mai cu
seamă pe toți iudeii învinuindu-i de necredință — căci era cu putință ca
mulți din cei ce se aflau de față să se fi smintit.

Și arată că dorită îi era Lui moartea, dintru a zice: „Până când voi fi cu
voi?” — adică „mult M-am îngreuiat petrecând împreună cu voi, necre-
dincioșii”. Dar nu rămâne numai la mustrare, ci și tămăduire adaugă, nu cu
trufie apucându-se a tămădui pe copil, ci mai vârtos cu multă smerenie.
Căci vezi, că nu [pe seama] puterii Sale, ci [pe seama] credinţei aceluia pune
tămăduirea, zicând: „Toate sunt cu putință credinciosului [celui ce crede]”.

Încă ia seama și la aceasta: văzând că se adună poporul, a certat pe
duhul (cel necurat], căci nu voia să-l tămăduiască înaintea norodului, nefiind
Domnul trufaș și iubitor de slavă deșartă. lar certându-l și zicându-i: „leși
dintr-însul și să nu mai intri în el!”, arată că, din pricina necredinţei omului,
iarăși ar fi intrat dracul, dacă nu l-ar fi oprit cu porunca Sa. Și-l zguduie și-l
cutremură pe copil, ca să cunoască toţi vătămarea pricinuită de demon și că
l-ar fi omorât pe om, dacă n-ar fi fost oprit de dumnezeiasca mână.

lar acestea pot fi înțelese și în chip alegoric: omul este aruncat de diavol
în „foc“ —adică în focul mâniei și al poftei — și în „apă” — adică în turburarea
lucrurilor lumești. lar dracul acesta este „mut și surd” — „surd” pentru că

% În ediția de la 1805, în loc de „celui ce crede“, se găsește „credinciosului“.

3 În ediția de la 1805, în loc de „văzând că mulțimea dă năvală, a certat duhul cel
necurat”, se găsește „văzând că năvălește norodul, a poruncit duhului necurat”.

% În ediția de la 1805, în loc de „Eu îţi poruncesc: leși din el”, se găsește „Eu ţie îţi
poruncesc: Ieși dintr-însul”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „răcnind și zguduindu-l cu putere”, se găsește
„strigând şi mult scuturându-l pe e!”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „și el s-a sculat în picioare”, se găsește „și s-a sculat”.

124 Capitolul 9 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

nu voiește să audă cuvintele lui Dumnezeu, iar „mut” fiindcă nici pe alții
nu poate să-i înveţe cele ce se cuvin. lar dacă „Iisus“, adică evanghelicescul
Cuvânt, ne va „apuca de mână” — adică de puterea faptei bune celei
lucrătoare —, atunci vom fi sloboziţi de dracul [acesta]. Însă ia aminte că
Dumnezeu ne ajută nouă, dar apoi și de la noi se cere să facem lucrul cel
bun; că zicând: „lisus, [apucându-l de mână,] l-a ridicat” aceasta arată
ajutorul lui Dumnezeu, iar: „și [el] s-a șculat [în picioare)”, aceasta este
sârguința aceluia către lucrul cel bun.

9, 28-29: lar după ce a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o
parte“; Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim? (29) El le-a zis: Acest neam

- de demoni* cu nimic nu poate ieși, decât numai cu rugăciune și cu post.

(9, 28) Matei 17, 19 (9, 29) Matei 17,21
Ucenicii s-au înfricoșat să nu fi pierdut darul dat de Domnul și pentru

aceasta să nu fi putut a scoate ei demonul. Vezi încă și cucernicia lor, cum
„deosebi” vin la EL.

„Acest neam”. Care? Sau al celor lunatici, sau tot neamul dracilor nu
iese în alt fel, „decât numai cu rugăciune și cu post”. Că se cuvine ca și
cel ce pătimește să postească, dar și cel ce vrea să mijlocească pentru
tămăduire, că amândoi au trebuință, iar mai vârtos acest cuvânt cere
postirea de la cel ce pătimește. Și se cuvine nu numai a posti, ci și a se
ruga, nici numai a se ruga, ci și a posti, pentru că numai întru acest chip
rugăciunea cea adevărată se săvârșește, de va fi însoțită de postire, când
nu se îngreunează de aburii mâncărurilor cel care se roagă, ci este ușor și
fără de greutate.

9, 30-32: Și, ieșind ei de acolo, străbăteau” Galileea, dar El nu voia să
știe cineva. (31) Căci învăța pe ucenicii Săi și le spunea că Fiul Omului Se
va da în mâinile oamenilor și-L vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a treia
zi va învia. (32) Ei însă nu înțelegeau cuvântul și se temeau să-L întrebe”.

(9, 30-31) Matei 16, 21; 17, 22 / Marcu 8, 31; 10, 33-34 /
Luca 9, 22, 44; 18, 34; 24, 7 (9, 32) Luca 9, 45 / loan 12, 16

Pretutindeni, la facerile de minuni aduce și cuvântul despre Patima
Sa, ca să nu fie socotit că din pricina neputinței a pătimit. Deci, după ce a
zis cea de întristare — că-L „vor omorî” adică —, aduce [adaugă] și pe cea
* În ediţia de la 1805, în loc de „de o parte”, se găsește „deosebi”.

“ În ediţia de la 1805, în loc de „Acest neam de demoni”, se găsește „Acest neam”.
37 În ediția de la 1805, în loc de „străbăteau”, se găsește „mergeau prin”.

3% În ediţia de la 1805, în versetul 31, în loc de „vor ucide”, se găsește „vor omori”.
> În ediţia de la 1805, în loc de „să-L întrebe”, se găsește „să-L întrebe pe Ei”.

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 9 125

de bucurie, că „a treia zi va învia” -, ca să ne învăţăm că pururea după
cele de întristare urmează cele de bucurie și ca să nu ne întristăm în deșert
pentru cele de mâhnire, ci să nădăjduim și spre cele mai bune.

9, 33-37: Și au venit în Capernaum. Și fiind în casă, i-a întrebat: Ce
vorbeați între voi pe drum?" (34) lar ei tăceau, fiindcă pe cale se între-
baseră"! unii pe alţii cine dintre ei este mai mare. (35) Și șezând jos, a
chemat pe cei doisprezece și le-a zis: Dacă cineva vrea să fie întâiul, să
fie cel din urmă dintre toți și slujitoral tuturor”. (36) Și luând un copil“,
l-a pus în mijlocul lor și, luându-l în braţe, le-a zis: (37) Oricine va primi,
în numele Meu, pe unul din acești copii“! pe Mine Mă primește; și oricine
Mă primește, nu pe Mine Mă primește, ci pe Cel Ce M-a trimis pe Mine.

(9, 33) Matei 18, 1 / Luca 9, 46; 22, 24 (9, 35) Matei 20, 26 / Marcu 10, 43-44 / Luca 9, 4B; 22, 26
(9, 36) Matei 18, 2-5 / Luca 9, 47-48 (9, 37) Matei 10, 40; 18, 5 / Luca 9, 48; 10, 16 / loan 12, 44

Ucenicii încă cele omenești cugetând, se prigoniseră între ei care dintru
dânșii este mai mare și mai cinstit înaintea lui Hristos. lar Domnul nu
oprește pofta [râvna] de a fi [mai mare și] mai cinstit — căci voiește să
râvnim noi treapta cea mai înaltă —, dar nu voiește ca să răpim [cu trufie]
întâietăţile, ci prin smerenie, mai vârtos să câştigăm înălțimea [cea
duhovnicească]. Și „un prunc pune în mijloc” și voiește ca asemeni aceluia
să ne facem și noi, pentru că pruncul nici slavă nu poftește, nici nu
pizmuiește, nici nu pomenește [ține minte] răul. „Și nu numai voi singuri,
de vă veţi face ca unii ca aceștia, veți lua plată mare, ci și pe alţii ca aceștia
de-i veți cinsti pentru Mine, veţi dobândi Împărăţia Cerurilor, căci pe Mine
Mă primiţi, iar primindu-Mă pe Mine, primiţi «pe Cel Care M-a trimis pe
Mine»” (vezi și loan cap. 14). Vezi cât poate smerenia și obiceiul cel
nefățarnic și lipsa de vicleșug? Că [acestea toate] pe Fiul și pe Tatăl Îi fac
să Se sălășluiască întru noi și arătat este că și pe Duhul Cel Sfânt.

9, 38-40: Și I-a zis loan: Învățătorule, am văzut pe cineva scoțând demoni
întru numele Tău, care nu merge” după noi, și l-am oprit, pentru că nu
merge după noi. (39) Iar lisus a zis: Nu-l opriţi, căci nu e nimeni care, făcând

1 În ediţia de la 1805, în loc de „i-a întrebat: Ce vorbeaţi între voi pe drum?”, se
găseşte „i-a întrebat pe dânșii: De ce vă prigoneaţi pe cale?”

“i În ediția de la 1805, în loc de „se întrebaseră unii pe alţii”, se găsește „se pricise
unul cu altul”.

“ În ediţia de la 1805, în loc de „Și slujitor al tuturor”, se găsește „şi tuturorslugă”.

% În ediţia de la 1805, în loc de „copil”, se găsește „prunc”.

+ În ediţia de la 1805, în loc de „în numele Meu, pe unul din acești copii”, se
găsește „întru numele Meu, pe unul dintru acești copii”.

“5 În ediția de la 1805, în versetul 38, în loc de „nu merge”, se găsește „nu vine”.

126 Capitolul 9 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

vreo minune în numele Meu, să poată, degrabă, să Mă vorbească de rău“.
(40) Căci cine nu este împotriva noastră este pentru noi”.
(9, 38) Numeri 11, 28 / Luca 9, 49 (9, 39) 1 Corinteni 12, 3 (9, 40) Matei 12, 39

Nu de vreo pizmă sau zavistie fiind ținut „fiul tunetului” (Marcu 3,
17), l-a oprit pe cel ce scotea dracii, ci pentru că voia ca toţi cei care cheamă
numele lui Hristos să-l urmeze Lui și un trup să fie toți ucenicii; căci întru
începutul propovăduirii, unii, fiind stăpâniţi de dragostea iubirii de slavă
voiau și ei să facă semne și văzând că numele lui Hristos mult poate, făceau
minuni, chemând numele lui lisus asupra celor bolnavi; însă după adevăr
nevrednici erau ei's de dumnezeiescul dar. lar Domnul voia ca să se întindă
propovăduirea chiar și prin cei nevrednici.

Dar ce zice Mântuitorul? Nu-l lasă pe loan să-l oprească pe cel ce face
semne, ci zice: „Lăsaţi-l, că nimeni care va săvârși minune în numele Meu,
nu va putea degrab să Mă grăiască de rău! Căci cum Mă va grăi de rău cel
care va săvârși minune întru numele Meu sau cel care are numele Meu
pricină de slavă și prin chemarea acestui nume face minuni?” Însă se pare
că Domnul împotrivă-Și grăiește căci într-alt loc zice: „Cel ce nu este cu
Mine, este împotriva Mea” (Matei 12, 30). Așadar, par acestea a fi potrivnice,
dar nu sunt; căci zicând: „Cel ce nu este cu Mine, este împotriva Mea”, o
spune pentru draci, care se sârguiesc a trage de la Dumnezeu și răpesc pe
cele ce sunt ale lui Dumnezeu; iar cele de acum s-au zis pentru oameni, care
mai vârtos aduc pe unii la Dumnezeu prin facerea [săvârșirea] minunilor.

9, 41-42: lar oricine vă va da să beţi un pahar de apă, în numele
Meu“, fiindcă sunteţi ai lui Hristos, adevărat zic vouă că nu-și va pierde
plata sa. (42) Și cine va sminti pe unul din aceștia mici, care cred în
Mine, mai bine i-ar fi lui dacă și-ar lega de gât o piatră de moară și să fie
aruncat” în mare. (9, 41) Matei 10, 42; 25, 40 (9, 42) Matei 18, 6 / Luca 17, 1-2

„Nu numai pe cel ce face puteri [minuni] întru numele Meu nu-l opresc,
ci chiar de-ar face cineva un lucru oricât de mic, măcar «un pahar de apă»
de vă va da să beţi în numele Meu și vă va primi pe voi pentru Mine și nu
pentru har [hatâr, lucru] lumesc ori omenesc, nu-și va pierde plata sa”. Și a

* În ediţia de la 1805, versetul 39 este: „ar Iisus a zis: Nu-l opriţi, că nimeni nu
este care face putere întru numele Meu și să poată, degrabă, a Mă grăi de rău”.

“ În ediţia de la 1805, în loc de „este pentru noi“, se găsește „pentru noi este”,

“3 Adică, aceia care săvârșeau minuni și nu erau în ceata ucenicilor Domnului.

% În ediția de la 1805, în loc de „lar oricine vă va da să beţi un pahar de apă, în numele
Meu”, se găsește „Că cine vă va adăpa pe voi cu un pahar de apă, întru numele Meu”.

% În ediţia de la 1805, în loc de „să fie aruncat”, se găsește „să se arunce”,

ar Tr E EP ua A în. ERE aa d 0-a

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 9 127

zis „un pahar de apă”, pentru ca să nu fie sărăcia pricină de nedărnicie: „că
"măcar «un pahar de apă» de vei da — care este prea mic lucru —, nici pe
acesta nu-l vei pierde”.

„ȘI precum pe unul din cei mici de vei cinsti, te faci plăcut lui Dumnezeu,
întru acest chip pe unul dintre cei mici de vei sminti — adică de îl vei necinsti
sau îi vei fi pricină de poticnire —, mai de folos ţi-ar fi ție de s-ar spânzura
piatră de moară împrejurul grumazului tău”, că mai grea muncă |caznă]
vom suferi, precum se pare. Și acest chip de chinuire și moarte pune înainte
Domnul, înfricoșându-ne pe noi prin pilda aceasta simțită.

9, 43-50: Și de te smintește mâna ta, tai-o că mai bine îţi este să intri
ciung în viață, decât, amândouă mâinile având, să te duci”! în gheena, în
focul cel nestins. (44) Unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. (45)
Și de te smintește piciorul tău, taie-l, că mai bine îţi este ție să intri fără un
picior” în viață, decât având amândouă picioarele să fii azvârlit în gheena,
în focul cel nestins, (46) unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge.
(47) Şi de te smintește ochiul tău, scoate-l, că mai bine îţi este ţie cu un
singur ochi în Împărăția lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să
fii aruncat în gheena focului. (48) Unde viermele lor nu moare și focul nu
se stinge. (49) Căci fiecare [om] va fi sărat cu foc, după cum orice jertfă va fi
sărată cu sare. (50) Bună este sarea; dacă însă sarea își pierde puterea, cu ce
o veţi drege? Aveţi sare întru voi și trăiţi în pace unii cu alții“.

(9, 43) Deuteronom 13, 6-8 / Matei 5, 29-30; 18, 8 (9, 44) Isaia 34, 10; 66, 24 / Sirah 7, 18
(9, 45) Matei 18, 8 (9, 46-47) Matei 9, 29; 18, 9 (9, 48) Isaia 66, 24 (9, 49) Levitic 2, 13 /

Tezechiil 43, 24 (9, 50) Matei 5, 13 / Luca 14, 34 / Romani 12, 18; 14,19/
2 Corinteni 13, 11 / Efeseni 4, 29 / Coloseni 4, 6 / Evrei 12, 14

După ce i-a îngrozit pe cei ce smintesc cum că mai de folos le-ar fi fost
lor de s-ar fi aruncat în mare, acum îi sfătuiește și pe cei care se smintesc,
ca să se păzească de cei ce sunt gata a-i sminti și a-i împiedica pe ei [de la
mântuire). Că măcar de-ar fi „picior”, „mână” sau „ochi” cel ce te smintește
pe tine, adică cineva din cei de aproape, cei care se înrudesc cu tine după
sânge și îţi sunt de trebuinţă, „taie-l” pe el, adică leapădă-te de prietenia
și dragostea cea către dânsul,

* În ediţia de la 1805, în loc de „să te duci“, se găsește „să intri”.

Sa În ediția de la 1805, în loc de „fără un picior”, se găsește „șchiop”.

* [n ediția de la 1805, în loc de „în Împărăția lui Dumnezeu”, se găsește „să intri
întru Împărăția lui Dumnezeu”.

* În ediţia de la 1805, versetele 49-50 sunt: „Căci fieştecine cu foc se va săra și toată
jertfa, cu sare se va săra. Bună este sarea; iar de va fi sarea nesărată cu ce se va îndulci
aceasta? Aveţi sare întru voi și pace să aveţi între voi”,

12$ Capitolul 9 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

lar „vierme” și „foc” ce muncesc [căznesc] pe păcătoși sunt conștiința
fiecăruia și aducerea aminte de lucrurile cele necuvioase ce s-au făcut de
către ei în viața aceasta, care ca un „vierme” roade și ca un „foc“ arde.
Căci fiecare „cu foc se va săra”, adică se va lămuri, ceea ce zice și Pavel:
„(Lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl va vădi ziua Domnului.] Pentru
că în foc se descoperă, și focul însuși va lămuri ce fel este lucrul fiecăruia”
(1 Corinteni 3, 13). Încă „Și toată jertfa, cu sare se va săra”. lar aceasta s-a
scris în Levitic, căci acolo zice Dumnezeu: „Tot darul jertfei voastre cu
sare se va săra“* (Levitic 2, 13). Deci, bine este să sărăm jertfele noastre cu
„Sarea” lui Dumnezeu, adică să nu aducem jerife BAR ANORgE și trândave,
ci întărite și dulci [întru totul gustoase].

„Sare” încă îi numește Domnul și pe Apostoli și pe toţi cei care au
puterea de a ţine și de a închega (Matei 5, 13). Căci precum sarea ţine
[păstrează] cărnurile și nu le lasă să nască viermi, așa și cuvântul
învățătoresc, de va fi întăritor strângând |închegând] pe oamenii cei
trupești, nu lasă să se nască întru ei viermele cel neadormit. lar dacă
dascălul va fi nesărat și nu va avea saramură care să întărească și să strângă
(să închege], cu ce va săra? Și cu ce va îndulci [va da gust bun]? „Deci, să
aveți întru voi «sare», adică darul Duhului care îndulcește [dă gust bun]
și ține [păstrează], ca să aveți «pace» unii cu alții, că acela ce este strâns
[închegat] cu legătura dragostei către aproapele, acela are «sare» și dintru
aceasta are «pace» cu fratele său”.

% În ediţia Sfintei Scripturi din anul 1988, aici avem: „Toate prinoasele tale de pâine
sărează-le cu sare; să nu lași jertfele tale fără sare, semnul tegământului Dumnezeului
tău; cu toate prinoasele tale adu Domnului Dumnezeului tău și sare” (Levitic 2, 13).

ir PRI II O RI RI E N II a a imn mania

129

ti CariroLuL 10
Despre despărțirea soților. lisus binecuvintează pe copii.
Tânărul cel bogat. A treia vestire a Patimilor.
Fiii lui Zevedeu. Bartimeul!

4 a. aa

E : i)

10, 1-9: Şi sculându-Se de acolo, a venit în hotarele Iudeii, de cealaltă
parte a Iordanului, și mulțimile s-au adunat iarăși la El și iarăși le învăţa,
după cum obișnuia. (2) Și apropiindu-se? fariseii, Îl întrebau, ispitindu-L,
dacă este îngăduit! unui bărbat să-și lase femeia. (3) lar EI, răspunzând,
le-a zis: Ce v-a poruncit vouă Moise? (4) Iar ei au zis: Moise a dat voie
să-i scrie carte de despărțire și să o lase. (5) Și răspunzând, lisus le-a zis:
Pentru învârtoșarea! inimii voastre, v-a scris porunca aceasta; (6) dar de
la începutul făpturii, bărbat și femeie i-a făcut Dumnezeu”. (7) De aceea
va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia sa. (8) Și
vor fi amândoi un trup; așa că nu mai sunt doi, ci un trupf. (9) Deci ceea
ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu mai despartă”.

(10. 11 Matei 19,1 (10, 2) Matei 19, 3 (10, 3-4) Deuteronom 24, 1 / Matei 5, 31; 19,7 /

Luca 16, 18 (10, 5) Deuteronom 31, 27 / lezechiil 2, 4 / Matei 19, 8 (10, 6) Facere 1, 27; 5,27
Matei 19, 4 (10, 7-9) Facere 2, 24 ! Matei 19, 3-6 /1 Corinteni 6, 16 / Efeseni 5, 31

Adeseori Domnul lăsa [pleca din] ludeea pentru zavistia acelora, dar
acum Se duce acolo fiindcă se apropie Patima Sa. Însă nu Se suie la
Ierusalim, ci „în hotarele Iudeii”, ca să folosească mulțimile cele fără de

' În ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru cei ce au întrebat pe lisus de se cade
bărbatului să-și lase femeia. Pentru punerea mâinilor lui lisus pe copii. Pentru bogatul ce a întrebat
pe lisus ce bine va face, Pentru suirea lui lisus în lerusalim spre Patimă. Pentru fiii lui Zevedeu.
Peniru Bartimeu orbul”.

2 În ediția de la 1805, în loc de „apropiindu-se”, se găsește „viind”.

> În ediția de la 1805, în loc de „este îngăduit”, se găsește „se cuvine”.

1 În ediţia de la 1805, în loc de „pentru învârtoșarea”, se găsește „după împietrirea”.

* În ediția de la 1805, versetul 6 este: „ară dintru începutul zidirii, bărbat și femeie
i-a făcut pe ei Dumnezeu”.

* În ediţia de la 1805, versetul 6 este: „Și vor fi cei doi întru un trup, cât de acia nu
mai sunt doi, ci un trup”.

? În ediția de la 1805, în loc de „să nu mai despartă”, se găsește „să nu despartă”.

130 -Capitolul 10 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

răutate, căci lerusalimul era prăvălie [târg] a toată răutatea din pricina
vicleșugului fariseilor. Și vezi răutatea lor, cum Îl ispitesc pe Domnul,
nelăsând poporul să creadă Lui, ci pururea vin la El, părându-li-se că întru
nedumerire Îl vor afunda și vor astupa gura Lui prin întrebări. Și pun
întrebare care avea de amândouă părțile prăpăstii: „Oare se cuvine omului
să-și lase femeia sa?” Ca de va zice [Domnul] că se cuvine să o lase, să-i
răspundă Lui: „Dar cum ai zis că afară de cuvânt [pricină] de curvie nu se
cuvine să o lase?” (A/atei 5, 32); iar de va zice că nu se cuvine, să-L
învinuiască pe EI ca pe un potrivnic al legilor lui Moise. Dar Hristos, Care
este însăși Înţelepciunea, le răspunde răspuns prin care scapă de cursele
lor și-i întreabă pe ei ce le-a poruncit Moise. lar ei, răspunzând că le-a
poruncit s-o lase, le tâlcuiește lor Legea, zicând: „Nu era așa de aspru
nemilos] Moise, încât să pună o lege ca aceastat, ci «după împietrirea
[învârtoșarea| inimii voastre v-a scris [porunca] aceasta»“. lar Dumnezeu
a îngăduit așa, cunoscând sălbătăciunea evreilor și cum că acel ce și-ar fi
urât femeia, cu lesnire [foarte lesne] ar fi omorât-o de vreme ce o ura pe
dânsa; din această pricină a îngăduit Dumnezeu să-și lase femeia cel ce
nu va izbuti să se împace cu ea. Dar, dintru început nu a fost așa, ci voia
lui Dumnezeu împreună îi leagă unul cu altul pe cei însoțiți și una îi face,
încât şi pe părinţii care i-au născut să-i treacă cu vederea [să-i lase].

Și vezi ce zice, că Dumnezeu nu voiește multa însurare [deasă însoţire],
adică pe una a lăsa și altă femeie a lua și iarăși pe aceea a o lăsa și de alta
a se lipi. Că de ar fi fost așa, ar fi făcut Dumnezeu un bărbat și mai multe
femei, dar n-a făcut așa, ci „bărbat și femeie a făcut” și a poruncit ca unul
cu una să se însoțească.

Dar, poate și așa am fi putut să înțelegem locul acesta: cuvântul cel
dăscălesc (învăţătoresc] semințe bune punând în sufletul omului celui
credincios, rânduială de „bărbat” ține [are] către sufletul cel care l-a primit.
Și de multe ori cuvântul voind să folosească suftetul ce l-a primit, „lasă pe
tatăl său”, adică înțelegerea cea înaltă, „și pe maica sa”, adică vorba cea
împodobită, și se lipește de „femeia sa”, adică învaţă cele ce sunt spre
folosul sufletului aceluia, pogorându-se [la starea] lui și alegând de multe
ori înțelegere de rând și vorbe neîmpodobite. Și de aici se fac cei doi „întru
un trup“, adică sufletul crede că „S-a făcut trup” Cuvântul lui Dumnezeu
(Ioan 1, 14). Şi nici un gând omenesc nu poate să despartă acel suflet de
una ca aceasta credinţă (Romani 8, 39).

* Adică, să dea o astfel de poruncă.

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU - Capitolul 10 131

10, 10-12: Dar în casă ucenicii L-au întrebat iarăși despre aceasta. (11)
Și El le-a zis: Oricine va lăsa pe femeia sa și va lua alta, săvârșește adulter
cu ea”. (12) lar femeia, de-și va lăsa bărbatul ei și se va mărita cu altul,
săvârşește adulter!0, (10,70) Pilde1,5(10, 11) Matei 5,32;19,9/ Luca 16,18/ Romani 7,3

Însă și ucenicii s-au smintit și pentru aceasta vin iarăși la Dânsul și Îl
întreabă, fiindcă nu s-a vindecat gândul lor îndeajuns. Iar EI le răspunde
lor, zicând: „« Oricine își va lăsa femeia sa și va lua alta», este preacurvar
al celei de a doua; de asemenea încă și femeia care și-a lăsat bărbatul și s-a
însoțit cu altul preacurvă este”.

10, 13-16: Și aduceau la EI copii, ca să-Şi pună mâinile peste ei", dar
ucenicii certau pe cei ce-i aduceau. (14) Iar lisus, văzând, S-a mâhnit și le-a
zis: Lăsaţi copiii”? să vină la Mine și nu-i opriţi, căci a unora ca aceștia este
Împărăţia lui Dumnezeu. (15) Adevărat zic vouă: Cine nu va primi Împă-
răţia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea”. (16) Și, luându-i în
brațe, i-a binecuvântat', punându-Și mâinile peste ei.

(10, 13) Matei 19, 3 / Luca 18, 15 (10, 14) Matei 18, 3-4 / Luca 18, 16/1 Petru 2,2/
1 Corinteni 14, 20 (10, 15) Matei 11, 25; 18, 3 (10, 16) Matei 19, 15 / Marcu 9, 38

Multă este credinţa noroadelor, de vreme ce socoteau că și numai prin
punerea mâinilor Hristos îi blagoslovește pe cei ce sunt aduși la Dânsul.
lar ucenicii, socotind că este lucru cu necuviință a se aduce pruncii la
Hristos, îi opreau pe cei ce îi aduceau. Dar ce zice Hristos? Învățândur-i pe
dânșii smerit a cugeta și a călca mândria cea lumească, îi și primește pe
prunci și-i și ia în brațe, arătând că pe cei fără de răutate îi primește la
Sine, de aceea și zice că „a unora ca aceștia este Împărăția lui Dumnezeu”.
Și nu zice: „a acestora”, ci „a unora ca aceștia”, adică a celor care dintru
nevoință au [dobândesc] nerăutatea pe care pruncii o au din fire; căci
pruncul nici nu pizmuiește, nici nu ţine rninte răul, nici se depărtează de

” În ediţia de la 1805, în loc de „săvârșește adulter cu ea”, se găsește „preacurvește
cu dânsa”.

9 În ediţia de la 1805, în loc de „se va mărita cu altul, săvârșeşte adulter”, se găsește
„Se va mărita după altul, preacurvește”.

" În ediţia de la 1805, în loc de „aduceau la EI copii, ca să-Și pună mâinile peste
ei”, se găsește „aduceau la Dânsul prunci, ca să se atingă de ei”.

găsește „văzând, nu I-a părut bine şi le-a zis: Lăsaţi pruncii”.

'3 În ediția de la 1805, în loc de „ca un copil, nu va intra în ea”, se găsește „ca un
prunc, nu va intra întru ea”.

“ În ediţia de la 1805, în loc de „i-a binecuvântat”, se găsește „i-a blagoslovit”.

'2 În ediţia de la 1805, în loc de „văzând, S-a mâhnit și le-a zis: Lăsaţi copiii”, se *

132 Capitolul 10 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

maica sa, bătut fiind de ea; ci măcar și haine ponosite și zdrențuite de-ar
purta maica sa, mai mult o cinstește pe dânsa decât pe însăși împărăteasa,

Întru acest chip [fel] și cel ce vieţuiește întru fapta cea bună, nimic nu
cinstește mai mult decât pe maica sa — adică Biserica -, nici măcar dulceaţa!?
cea care împărăţește peste mulți. De aceea, Domnul îi și ia în braţe pe unii
ca aceștia, zicând: „Veniţi la Mine toți cei osteniţi și însărcinați [împo-
vărați]” (Matei 11, 26) și-i blagoslovește [binecuvintează], zicând: „Veniţi,
binecuvântaţii Părintelui [Tatălui] Meu” (Matei 25, 34).

Iar aici „Împărăţie a lui Dumnezeu” numește Domnul propovăduirea
Sa și făgăduinţa bunătăţilor. Deci, cel ce va primi propovăduirea lui
Dumnezeu ca „pruncul“, adică întru nimic îndoindu-se sau necrezând,
acela va intra întru „Împărăţia lui Dumnezeu” și întru bunătăţile cele pe
care acum le-a primit prin credinţă.

10, 17-22: Şi când ieșea EI în drum!f, alergând la El unul și înge-
nunchind înaintea Lui, ÎI întreba: Învăţătorule bun”, ce să fac ca să
moștenesc viața veșnică? (18) lar lisus i-a răspuns: De ce-Mi zici bun?
Nimeni nu este bun decât unul Dumnezeu. (19) Știi poruncile: Să nu
ucizi, să nu săvârșești adulter”, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, să
nu înșeli pe nimeni'”, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta. (20) Iar el l-a
zis: Învățătorule”, acestea toate le-am păzit din tinereţile mele. (21) far
lisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru îți mai lipsește: Mergi,
vinde tot ce ai”, dă săracilor și vei avea comoară în Cer; și apoi, luând
Crucea, vino de urmează Mie. (22) Dar el, întristându-se de cuvântul

acesta, a plecat mâhnit, căci avea multe bogății”.

(10, 17-18) Matei 39, 16-17 / Luca 18, 18-19 (10, 19) leșire 20, 13-17/
Deuteronom 5, 17-21 / Matei 5, 21, 27; 19, 18 / Luca 18, 20/ Romani 13,9
(10), 20) Matei 19, 20 / Luca 18, 21 (20, 21-22) Matei 6,19;'19, 21-22 / Luca 18, 22-23

!* Cu acest înțeles: îndulcirea, desfătarea, dezmierdarea.

te În ediția de la 1805, în loc de „când ieșea EI în drum”, se găsește „ieşind EI în cale”.

* În ediția de la 1805, în loc de „Învățătorule bun”, se găseşte „Dascăle bune”.

'* În ediția de la 1805, în loc de „să nu ucizi, să nu săvârșești adulter”, se păsește „să
nu curvești, să nu ucizi”.

În ediţia de la 1805, în loc de „să nu înșeli pe nimeni”, se găsește „să nu răpeşti”.

= În ediția de la 1505, în loc de „Învăţătorule”, se găsește „Dascăle”.

2 În ediţia de la 1805, prima parte a versetului 21 este: „Iar lisus, căutând spre el, l-a
iubit pe dânsul și i-a zis lui: Încă una îţi lipsește ție: Mergi de vinde câte ai”, cu
următoarea notă pentru „vinde“: [1805] Sfântul Teofilact arată că Hristos nu-i spune
tânărului să dea câte puţin din averile sale săracilor, până le va sfârși cu totul, ci îi spune
ca îndată toate să le dea şi să-l urmeze Lui (că acesta este înțelesul cuvântului grecesc).

22 În ediţia de la 1805, în loc de „multe bogății”, se găsește „avuţii multe”.

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 10 133

| Unii îl prihănesc pe acest tânăr, ca pe un oarecarele viclean și amăgitor
„și ispititor. Dar nu este așa, ci iubitor de averi era omul [acesta], iar nu
ispititor. Căci auzi pe Evanghelistul că spune: „lisus, căutând spre el, l-a
iubit pe dânsul” |,„Lisus privind la el cu dragoste]. Dar de ce îi răspunde
Hristos așa: „nimeni nu este bun”? Fiindcă venise la Hristos ca la un om
și ca la unul dintre dascălii [învățătorii] cei mulți. Că aceasta zice Hristos:
„Dacă, Mă socotești bun, ca pe un dască! [învăţător], [află că] nici un om
nu este bun faţă de bunătatea lui Dumnezeu. Iar dacă Mă socotești bun ca
pe un Dumnezeu, pentru ce Mă numești dascăl (învăţător]?” Iar zicând
„acestea Hristos voiește să facă mai înaltă mintea omului acestuia spre a-L
, cunoaște pe El ca pe un Dumnezeu.

Încă și altceva săvârșește Mântuitorul, învăţându-l pe tânăr ca atunci
când va vrea să vorbească el cu cineva, nu cu măgulire să vorbească, ci să-L
știe pe Dumnezeu ca rădăcina și izvorul bunătății și Lui să-l aducă cinstea.

Și mă minunez de tânărul acesta, că toți ceilalți vin la Hristos pentru
vindecări de boli, însă el moștenire a vieţii veșnice caută, deși de cumplita
patimă a iubirii de argint era stăpânit, pentru aceasta auzind: „Mergi de
vinde câte ai și dă săracilor”, s-a dus mâhnit. Și vezi că nu a zis: „mergi,
vinde o parte — câte puţin - și dă”, ci „vinde-le deodată și dă-le” — însă dă-le —_
săracilor, iar nu măgulitorilor şi neînfrânaţilor. Încă adaugă [Domnul]: „Și
vino de urmează Mie”, adică „împlinește și toate celelalte fapte bune“;
pentru că mulți sunt neagonisitori, dar nu sunt smeriţi, sau și smeriți sunt,
dar beţivi sunt sau altă oarecare răutate au. Așadar, pentru aceea zice
Domnul: „Vinde și dă săracilor și urmează Mie, luându-ţi Crucea — adică
gătindu-te pe tine însuţi spre moartea cea pentru Mine”. lar el, întristându-se
pentru acest cuvânt, s-a dus, pentru că „avea avuţii multe”. Și nu în zadar
este spus: „avuţii multe”, pentru că nu asemenea [cu aceeași putere] sunt
stăpâniţi cei ce au multe și cei ce au puţine, ci mai cumplite și mai cu
; anevoie de dezlegat sunt legăturile avuţiilor celor multe.

Dar și așa să înţelegi: chiar „tânăr” de ar fi cineva, copilandru și ușor

! la minte și neașezat întru socotinţe, să-și „vândă” averile sale - adică mânia

| și pofta și răutățile toate care odrăslesc dintru ele -, și să le „dea“ pe ele

| aruncându-le dracilor, care sunt „săraci”, lipsiţi de tot binele şi căzuți din

| bogăţia bunătăţii lui Dumnezeu. Și [abia] atunci să „urmeze” lui Hristos,
căci cel care și-a aruncat bogăţia păcatelor, la draci, acela poate să „urmeze”
lui Hristos. Căci scris este: „abate-te de la rău” — adică aruncă bogăţia cea
rea puterilor celor sărace ale dracilor, „și fă binele” (Psalm 33, 13) — adică
urmează lui Hristos și-ţi ia Crucea.

134 Capitolul 10 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

10, 23-27: Şi lisus, uitându-Se în jur”, a zis către ucenicii Săi: Cât de
greu vor intra bogații în Împărăția lui Dumnezeu! (24) Iar ucenicii erau
uimiţi? de cuvintele Lui. Dar lisus, răspunzând iarăși, le-a zis: Fiilor, cât
de greu este celor ce se încred în bogății“ să intre în Împărăția lui
Dumnezeu! (25) Mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului, decât
bogatului să intre în Împărăţia lui Dumnezeu”. (26) Iar ei, mai mult
uimindu-se*, ziceau unii către alţii: Și cine poate să se mântuiască? (27)
lisus, privind la ei, le-a zis: La oameni lucrul e cu neputinţă”, dar nu la

Dumnezeu. Căci la Dumnezeu toate sunt cu putință.
(10, 23) Pilde 11, 18 / Matei 19, 23 / Marcu 4, 18-19 / Luca 18, 14, 24 / lacov 2, 5/1 Timotei 6, 17
(10, 24) lov 31, 24 / Psalm 51,7; 61, 10/ Pilde 11,283 /1 Timotei 6, 17 (10, 25-26) Matei 19, 24-25 /
Luca 18, 25-26 (10, 27) lov 10, 13; 42, 2 / Matei 19, 26 / Marcu 14, 36 / Luca 1, 37; 18, 27

Nu avuţiile sunt rele, ci cei ce le au pe acestea sunt cu adevărat vrednici
de a fi prihăniţi [mustraţi], căci se cuvine a nu le avea pe acestea — adică a
nu le ține —, ci a le unelti [folosi] pe ele pentru cele cuviincioase. Așadar,
cei care le au și țe pun sub cheie, cu „anevoie vor intra întru Împărăția lui
Dumnezeu”. lar aici, prin „anevoie” să înţelegi „cu neputinţă”, căci cu
neputinţă este vreun om bogat să se mântuiască. lar acest lucru arătat este
din pilda pe care o pune [inainte] Domnul, zicând: „Mai lesne este cămilei
să treacă prin urechile acului, decât bogat să intre întru Împărăția lui
Dumnezeu” - căci cu neputinţă este a trece cămila prin urechea acului.
lar prin „cămilă” să înţelegi fie însuși dobitocul [animalul], fie o funie
groasă, care este folosită la corăbiile cele mari. Deci, cu neputinţă este,
vreun om, întru cât [întru vremea în care] este bogat, să se mântuiască,
dar la Dumnezeu „este cu putință”, căci a zis Hristos: „Faceţi-vă prieteni
cu bogăția nedreaptă” (Luca 16, 9). Vezi, când vom asculta de Dumnezeu,
cum se face aceasta „cu putinţă”? lar „la oameni este cu neputinţă”, adică,

23 În ediția de la 1805, în loc de „uitându-Se în jur”, se găsește „căutând”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „Cât de greu vor intra bogaţii în Împărăţia lui
Dumnezeu!”, se găsește „Cât de anevoie vor intra întru Împărăţia lui Dumnezeu cei
ce au avuţii!”

% În ediția de la 1805, în loc de „erau uimiți”, se găsește „s-au spăimântat”.

%* În ediţia de la 1805, în loc de „se încred în bogății”, se găsește „se nădăjduiesc
întru avuţii”.

77 În ediţia de la 1805, în loc de „decât bogatului să intre în Împărăţia lui
Dumnezeu, se găsește „decât bogat să intre întru Împărăția lui Dumnezeu”.

% În ediţia de la 1805, în loc de „mai mult uimindu-se”, se găsește „mai mult se
spăimânta”.

% În ediția de la 1895, în loc de „La oameni lucrul e cu neputinţă”, se găsește „La
oameni este cu neputinţă”.

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 10 135

dacă omenește cugetăm, cu neputinţă este aceasta. Dar, pentru care pricină
ucenicii se „spăimântă” de cuvintele acestea? Căci cu adevărat ei nu erau
bogaţi. Mie mi se pare că din pricină că le părea rău pentru toți oamenii,
căci î începuseră acum a fi iubitori de oameni.
lar unii aici nu se dumiresc cum a zis: „La Dumnezeu toate sunt cu
putinţă“. Deci, zicem că atunci când spune „toate“, vorbește despre cele
ce sunt, iar păcatul nu este din cele ce sunt, căci este lucru fără de fiinţă și
fără de ipostas. Și osebit [afară] de aceasta, păcatul nu este al puterii, ci al
putinţei, după cum zice Apostolul: „Hristos, încă fiind noi neputincioși,
[la timpul hotărât] a murit [pentru cei necredincioși]” (Romani 5, 6) și
iarăși David: „Înmulţitu-s-au neputințele (slăbiciunile) lor” (Psalm 15,
4). Deci păcatul „neputinţă” fiind, nu este putincios la Dumnezeu. Dar,
zic aceia: „Oare poate Dumnezeu să facă și ceea ce s-a făcut, ca și cum nu
s-a făcut?” Le răspundem acelora că Dumnezeu Adevăr este (Joan 14, 6),
iar a face ceea ce s-a făcut ca și cum nu s-a făcut, este minciună. Cum, dar,
Adevărul va săvârși minciună? Căci dacă ar face aceasta, mai întâi și-ar
pierde firea sa! Unele ca acestea zic cei ce grăiesc: „Oare poate Dumnezeu
a nu fi Dumnezeu?” lată, așadar, o întrebare vrednică de tot râsul.

10, 23-31: Și a început Petru a-l zice: Iată, noi am lăsat toate și Ți-am
urmat”. (29) lisus i-a răspuns: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nimeni
care și-a lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau mamă, sau tată, sau copii,
sau țarine” pentru Mine și pentru Evanghelie, (30) și să nu ia însutit —
acum, în vremea aceasta, de prigoniri*? — case și fraţi și surori și mame și
copii și țarine, iar în veacul ce va să vină*: viață veșnică. (31) Și mulți
dintre cei dintâi vor fi pe urmă, și din cei de pe urmă întâi”.

(20, 29-29) Matei 4, 20; 19, 27-29 / Luca 5, 11; 18, 28-29
(10, 30-31) lov 42, 10 / Matei 19, 29-30; 20, 16 / Luca 13, 30; 18, 30-31

Deși puține a lăsat Petru, spune că le-a „lăsat” pe „toate“, pentru că și
cele puține au legătură a împătimirii, de aceea fericit este și cel care pe
cele puţine le-a „lăsat”.

Insă Petru singur întrebând, Domnul tuturor le răspunde, zicând: „Nu
este nimeni care și-a lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau mamă, sau tată,
sau copii, sau țarine pentru Mine și pentru Evanghelie, și să nu ia însutit”.

% În ediția de la 1805, în loc de „și Ți-am urmat”, se găsește „am venit după Tine”.

31 În ediţia de la 1805, în versetele 29-30, în loc de „copii /ţarine”, se găsește „feciori /
moșii”.

* În ediția de la 1805, în loc de „de prigoniri”, se găsește „cu ganiri”.

% În ediţia de la 1805, în loc de „ce va să vină”, se găsește „cel viitor”.

+ În ediţia de la 1805, versetul 31 este: „Și mulți dintâi vor fi apoi, și de apoi întâi”.

136 Capitolul 10 SFÂNTUL, FEORILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

lar acestea le spune nu ca pe părinţi să-i lăsăm neajutoraţi și de femei să ne
despărțim, ci pentru a ne învăța pe noi să alegem și să prețuim cu întâietate
buna cinstire cea către Dumnezeu mai mult decât pe toate cele trupești.
Că, de vreme ce război“ se aprindea prin propovăduire (Matei 10, 31) și
aveau să se lepede fiii de părinţi din pricina bunei cinstiri a lui Dumnezeu,
zice Mântuitorul: „Oricine va lăsa pe rudeniile după trup sau toate lucrurile
trupești, «<însutit» le va lua pe toate în veacul de acum, iar întru „[veacul]
cel viitor: viaţă veșnică». Dar și femei va lua «însutit»? Cu adevărat așa
[este], deși blestematul Iulian [Apostatul] lua în râs cuvântul acesta. Că,
spune-mi mie, la ce folosește femeia la casa bărbatului? Cu adevărat grijă
poartă pentru hrana lui și pentru îmbrăcăminte, iar bărbatul nici o grijă nu
are de acestea. Deci, vezi acestea și la Apostoli. Câte femei nu le purtau lor
de grijă, pentru hrană și îmbrăcăminte și le slujeau lor? lar ei de nimic dintru
acestea nu se îngrijeau, decât numai de cuvânt și de învățătură. Și „taţi ” și
„mame“ îi aveau Apostolii pe toţi cei care îi iubeau pe ei și care cu părintească
dragoste se aflau către dânșii. Și numai o „casă” lăsând Petru, mai pe urmă
a avut casele tuturor ucenicilor lui. Încă și acum bisericile din toate părțile
pământului, numite cu numele lui, „case” prea strălucite le are. Dar lucrul
cel mai mare este că în prigoane fiind, toate acestea le moștencesc Sfinţii, nu
întru desfătate petreceri [vieţuiri] și odihne aflându-se, ci goniți [prigoniţi,
necăjiţi] fiind (2 Corinteni 12, 10; 2 Timotei 3, 11). Drept aceea și cei care par că
sunt [cei mai] de pe urmă în veacul de acum, pentru că sunt necăjiţi și
prigoniţi, vor fi „întâi” [cei dintâi”] pentru nădejdea [lor] cea către
Dumnezeu. Dar și fariseii, „întâi” („cei dintâi”] fiind, s-au făcut „cei de]
pe urmă”. lar [Apostolii], cei care „au lăsat toate” și „au urmat” lui Hristos,

a.

s-au făcut „întâi” [cei dintâi”).

* „Nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci
sabie” (Matei 10, 31).

n Împăratul roman lulian Apostatul a domnit între anii 361-363 și a fost nepotul
Stântului Constantin cel Mare. După întronare, acesta s-a lepădat de creştinism și,
devenind pâgân, a acordat libertate religioasă tuturor ereziilor, pentru ca, nimicindu-se
reciproc, acestea să distrugă în același timp forța și unitatea creștinismului. Faţă de creștini
a întrebuințat perfidia, combătând creştinismul în lucrarea Contra Gatileenilor, cum îi
numea în derâdere pe creștini, voind să demonstreze lumii păgâne inutilitatea
Evangheliei. A murit în chip înfricoșător, străpuns de o suliță, când, ridicându-și ochii
spre cer, a strigat: „Ai învins, Galiloene!” (pentru moartea lui lulian Apostatul vezi viaţa
Sfântului Mucenic Mercurie din Vieţile Sfinților pe luna noiembrie, ziua a clovăzeci şi cincea,
ed. Episcopiei Romanului și t ușilor, 1993, p. 486).

i

reia n aaa [et a a iti ia

ani in RP) a nat

TÂLCUIRE EA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU | Capitolul 10 137

10, 32-34: Și erau pe drum, suindu-se la lerusalim”, iar lisus mergea
înaintea lor. Și ei erau uimiţi și cei ce mergeau după El se temeau“. Și
luând la Sine, iarăși, pe cei doisprezece, a început să le spună cele ce
aveau să | se întâmple: (33) Că, iată, ne suim la Ierusalim și Fiul Omului
va fi predat” arhiereilor și cărturarilor; și-L vor osândi la moarte și-l.
vor da în mâna păgânilor“. (31) Și-L vor batjocori și-L vor scuipa și-L
vor biciui”! şi-L. vor omorî, dar după trei zile va învia”

+2, 32) Matei 20, 17 / Luca 18, 30-31 (10, 53) Matei 16, 21; 17, 22-23; 20, 18 / Marcu 8, 31 /
Luca 9, 22, 44; 18, 31 (10, 34) Matei 20, 19; 27, 63 / Marcu 8, 31; 9, 31 / Luca 18, 33

Pentru care pricină le spune dinainte cele ce 1 Se vor întâmpla Lui?
Pentru ca mai înainte să gătească [pregătească] mintea ucenicilor ca, mai
înainte auzindu-le, mai cu lesnire să le sufere şi să nu se înspăimânteze de
întâmplarea cea fără de veste și să cunoască ei că de bună voie pătimește
[Dânsui]. Căci cel Care mai înainte a știut și putea să fugă și n-a fugit, arătat
este că de bunăvoie Se dă pe Sine la Patimă. Și deosebi [de-o parte] luând
pe ucenici, numai lor le spune, pentru că, taină fiind Patima, celor mai de
aproape se cuvenea să le fie descoperită. Pentru aceasta și mai „înainte“ de
toţi merge „în cale”, vrând să desparta pe ucenicii Săi de cealaltă mulțime.
Încă şi prin aceasta că „rerge” mai „înainte” de toți și îi întrece „în cale”,
arată că aleargă la Patimă și nu fuge de moartea cea pentru mântuirea
noastră. Și, deși pe toate cele întristătoare le povestește, însă a tuturor aces-
tora una este mânpâierea, aceasta adică: „a treia zi va învia”.

10, 35-39": Și au venit la E]* Iacov și loan, fiii lui Zevedeu, zicându-l:
Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. (36) lar El le-a
zis: Ce voiţi să vă fac? (37) lar ei I-au zis: Dă-ne nouă să ședem unul de-a
dreapta Ta, și altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. (38) Dar lisus le-a răspuns:

Ai

În ediţia de la 1805, în loc de „pe drum, suindu-se la lerusalim”, se găsește „pe
cale, suindu-se în Ierusalim”. |

** În ediţia de la 1805, în loc de „Și ei erau uimiți și cei ce mergeau după El se
temeau ”, se găsește „Iară ei să spăimânta și mergând după Dânsul le era frică”.

“În ediția de la 1305, in loc de „va fi predat”, se găsește „se va da”.

“ În ediţia de la 1805, în loc de „la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor”, se
găsește „spre moarte și-L vor da păgânilor”.

“ În ediţia de la 1805, în loc de „biciui”, se găsește „bate”.

* În ediția de la 1805, în loc de „dar după trei zile va învia”, se găsește „și a treia zi
va învia”,

În ediţia de la 1805, în loc de „și au venit la EL”, se găsește „şi au venit la El
deosebi”.

138 Capitolul 10 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Nu știți ce cerețţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezați
cu botezul cu care Mă botez Eu? (39) Iar ei I-au zis: Putem.
(10, 35-39a) Matei 20, 20-22

Alt Evanghelist zice că maica lor a venit la lisus (Matei 20, 20). Însă este
cu putinţă să fi fost amândouă: și Apostolii, rușinându-se, să fi pus mijlo-
citoare la început pe maica lor, iar după aceea să fi venit și ei, [luându-L)
„deosebi“ [de o parte], lucru pe care și Evanghelistul îl însemnează zicând:
„au venit la El deosebi”, adică despărțindu-se de ceilalţi.

[ar acum să ne învăţăm ce era ceea ce cereau Apostolii. Ei socoteau că
Domnul Se „suie la Ierusalim” (Marcu 10, 32) ca să împărățească împărăție
vremelnică, iar apoi, după ce va împărăţi, va pătimi cele ce avea să
pătimească. Deci, aceasta socotind ei, cer a ședea de-a dreapta și de-a stânga
Lui. De aceea îi și ceartă [mustră] Domnul, fiindcă cer un oarecare nebunesc
lucru, și zice: „Nu știți ce cereţi, că voi socotiți că Împărăţia Mea este
vremelnică - pentru aceea și vremelnică dregătorie cereţi —, însă nu este
aceasta [așa], ci acestea toate mai presus de minte sunt, iar a ședea «de-a
dreapta» Mea mare lucru este și covârșește și rânduielile îngerești. Și voi
spre [după] slavă căscați [tânjiţi]““, iar Eu la moarte vă chem pe voi”. Căci
[spunând Domnul] „pahar“ și „botez”, Crucea o numește. „Pahar”, ca pe
cel ce îndată spre somn aduce și ca pe cel primit cu îndulcire de către El.
lar „botez”, ca pe cel ce a făcut curăţire de păcate“. Dar ei, neînțelegând

** „Și voi spre slavă căscaţi” cu înţelesul de „voi râvniți, tânjiţi, poftiți după slavă”.

*5 În răspunsurile sale către Talasie, la întrebarea 30: „Ce înseamnă «Puteţi să beţi
paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezați cu botezul cu care Mă botez Eu»?
(Marcu 10, 38) Care este deosebirea între «pahar» și «botez»?”, Sfântul Maxim
Mărturisitorul răspunde așa: „Botezul Domnului este chipul ostenelilor noastre de
bunăvoie pentru virtute, prin care, ștergând petele de pe conştiinţă, omorâm de
bunăvoie înclinarea voii noastre către cele ce se văd. lar paharul este chipul încercărilor
fără de voie, care vin asupra noastră în timpuri de strâmtoare, pentru că stăm în slujba
adevărului și prin a căror suportare, punând dorul după Dumnezeu mai presus chiar
și de viaţă, primim de bunăvoie până chiar și moartea silnică a fiinţei noastre. [vezi
scolia 1] Prin urmare, aceasta este deosebirea între botez și pahar, că botezul face moartă
aplecarea voinţei noastre spre plăcerile vieții, de dragul virtuţii, iar paharul convinge
pe cei evlavioși să pună adevărul mai presus chiar și de viață. Paharul l-a pus înainte
de botez, deoarece virtutea este pentru adevăr, nu adevărul pentru virtute. [vezi scolia
2] De aceea, cel ce cultivă virtutea pentru adevăr, nu e rănit de săgețile slavei deșarte;
dar cel ce se străduiește după adevăr, de dragul virtuţii, deschide în sine culcuș părerii
de sine a slavei deșarte.

[scolia 1] Botezul Domnului, zice, este omorârea desăvârșită a înclinării noastre
spre lumea simţurilor; iar paharul este tăgăduirea chiar și a vieţii de aici, pentru adevăr.

N N RO RR E II 0 IO IRU E IRI RI N E]

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 10 139

ce zice, s-au făgăduit [că vor primi „paharul” și „botezul” acesta], socotind
că vorbește de pahar simţit și de botez, cu care se botezau iudeii, spălân-
du-se înainte de a mânca“.

10, 39-40: Şi lisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea, și cu
botezul cu care Eu mă botez vă veți boteza. (40) Dar a ședea de-a dreapta Mea,
sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit.

(10, 39b-40) Matei 20, 22-23

„La mucenicie veţi intra și veți muri cu moartea cea pentru adevăr,
«dar a ședea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a
da»”. Aici două lucruri se cuvine a cerceta. Unul: Oare s-a pregătit cuiva
să șadă? lar celălalt: Oare Stăpânul a toate nu poate să dea această „ședere”?
Deci, zicem că nimeni nu va ședea „de-a dreapta” sau „de-a stânga”; ci
măcar că în multe locuri ale Scripturii auzi „ședere“ [a ședea”], să nu
înţelegi ședere, ci cinste prea mare. Iar aceea ce zice: „Nu este al Meu a
da“, această înțelegere are: „Nu este al Meu, adică al Dreptului Judecător,
a da vouă în dar cinstea aceasta, pentru că nu aș fi fost drept, ci celor care
s-au nevoit, acelora s-a gătit cinstea aceasta. Precum un împărat drept, de
ar fi privit la oarecare luptă, apoi ar fi venit la el oarecare prieteni de-ai lui
și i-ar fi zis: «Dă-ne nouă cununile», le-ar fi zis [împăratul]: «Nu este al
meu a da, ci, de se va nevoi cineva și va birui, aceluia s-a gătit cununa».
Deci și voi, fii ai lui Zevedeu, veţi lua mucenicia pentru Mine; iar de se va
afla cineva având împreună cu mucenicia și pe toate celelalte fapte bune
mai mult decât voi, acela vă va întrece pe voi””. + 25 trai

[scolia 2] Adevărul, zice, este cunoștința dumnezeiască; iar virtutea, lupta pentru
adevăr a celor ce-l doresc. Așadar, cel ce îndură ostenelile virtuții pentru cunoștință nu
se robește siavei deșarte, întrucât știe că adevărul, prin firea lui, rămâne mai presus de
toate ostenelile. Căci el prin fire nu poate fi cuprins de cele din urmă. Dar cel ce caută
cunoştinţa de dragul ostenelilor pentru ea, desigur, se robește slavei deșarte, ca unul
ce crede că a luat cununa înaintea sudorilor, neștiind că ostenelile sunt pentru cunună,
iar nu cununa pentru osteneli. Orice metodă se dovedește necugetată atunci când, în
loc de-a se ajunge prin ea la ceea ce este absolut (pentru sine), e crezută ea ca un lucru
absolut (pentru sine) - Filocalia românească, vol. 3, Răspunsuri către Talasie, întrebarea
30, ed. Humanitas, București, 1999, p. 123.

* Aceasta era una dintre rânduielile ritualice ale bătrânilor, pe care iudeii le respectau
cu strictețe. Căci spune și Sfântul Evanghelist Marcu că „fariseii și toți iudeii, dacă nu-și
spală mâinile până la cot, nu mănâncă, ținând datina bătrânilor” (Marcu 7, 3).

“ Mărturisind adevărul credinței întru Hristos, Sfântului Apostolul Iacov i-a fost
tăiat capul la terusalim în anul 45, iar Sfântul Apostol loan a mucenicit în Roma, iar
apoi a fost exilat în insula Patmos.

140 Capitolul 10 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL. BULGARIEI

10, 41-45: Și auzind cei zece, au început a se mânia pe lacov și pe loan.
(42) Și lisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Știţi că cei ce se socotesc cârmuitori
ai neamurilor domnesc peste ele și cei mai mari ai lor le stăpânesc. (43) Dar
între voi nu trebuie să fie așa“, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie
slujitor al vostru“. (47) Și care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor
slugă. (45) Că și Fiul Omului n-a venit ca să 1 se slujească, ci ca El să slujească

și să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți.
(10, 41-42) Matei 20, 24-25/ Luca 22, 24-25 (10), 43) Matei 20, 26 / Marcu 5, 35 /
Luca 9, 43; 22, 26 (10, 44) Matei 20, 27/ Marcu 9,33 /1 Petru 5, 3
10, 45) Matei 20, 28 / loan 13, 14-15 Filipeni 2, 7 / Tit 2, 14/1 Petru 5,3

Încă omenește [intru cele omeneștiț“” aflându-se ucenicii, au fost biruiți
de zavistie și de aceea s-au și mâniat asupra celor doi. Dar când? Când i-au
văzut pe ei că n-au fost primiţi de Domnul, ci ca și cum izgoniți, atunci s-au
mâniat pe ei, căci până când [fiii lui Zevedeu] erau cinstiți de Domnul,
[ceilalţi] sufereau [răbdau] nemâniindu-se, deși îi vedeau pe ei [cei doi] că
mai mult sunt cinstiţi. Dar, fiindcă atunci înșiși aceia au cerut cinstea, nu-i
mai suferă ceilalţi, întrucât acum nu se aflau încă de săvârșit [desăvârșiți];
iar mai pe urmă îi vei vedea pe dânșii cu cuviință cinstindu-se unul pe
altul. Insă Hristos îi vindecă, mai întâi potolindu-i prin aceea că-i aduce
aproape de El - că aceasta însemnează ceea ce zice: „chemându-i la Sine” —,
apoi arătându-le că a-și răpi cinstea și a iubi începătoriile [întâietățile,
dregătoriile] este lucru păgânesc. „«Cei ce se socotesc cârmuitori ai nea-
murilor» în chip stăpânitor și cu tiranie se poartă cu cei pe care-i stăpânesc,
dar la voi, ucenicii Mei, nu [se cade a fi! așa, ci cel care voiește să fie mare, să
slujească tuturor”. De vreme ce și aceasta, adică a suferi pe toți și tuturor a
sluji, a unui suflet mare este [lucrare]. Și pildă arată: „Că și Fiul Omului
n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea sufletul
răscumpărare pentru mulți”, lucru care este mai mare decât a sluji. Căci ce
lucru mai mare şi mai minunat este decât atunci când cineva nu numai ar
sluji, ci ar și muri pentru acela căruia îi slujește?

Dar această slujire și această smerenie, înălțare și slavă şi Lui și tuturor
s-a făcut, căci, mai înainte de a Se face om, numai de Îngeri era cunoscut,

5 În ediția de la 1505, în loc de „Știţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor
domnesc peste ele și cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie
așa”, se păsește „Știţi că cei ce li se par ca sunt începători ai limbilor le stăpânesc pe
ele și cei mai mari ai lor le domnesc pe dânsele. lară la voi nu va fi așa”.

“ În ediția de la 1805, în loc de „slujitor al vostru”, se găsește „slugă tuturor”.

5 Adică întru cele ale firii căzute, întru cele pe care îl moștenim pe Părintele Adam.

1 Căci a sluji tuturor și pe toate a le suferi este lucrarea unui suflet mare,

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 10 141

iar după ce S-a făcut om și S-a răstignit, nu numai slava aceea o are, ci și
alta a mai luat și peste toată lumea împărățește.

10, 46-52: Și au venit în Ierihon. Și ieșind din Ierihon El, ucenicii
Lui și mulțime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, şedea jos, pe
marginea drumului”. (47) Și, auzind că este lisus Nazarineanul, a început
să strige și să zică: lisuse, Fiul lui David, miluiește-mă! (48) Și mulţi îl
certau ca să tacă, el însă cu mult mai tare” striga: Fiule al lui David,
miluiește-mă! (49) Și lisus, oprindu-Se**, a zis: Chemaţi-l! Și l-au chemat
pe orb, zicându-i; Îndrăznește, scoală-te! Te cheamă. (50) lar orbul, lepă-
dând haina de pe el, a sărit în picioare” și a venit la lisus. (51) Și l-a
întrebat lisus, zicându-i: Ce voiești să-ți fac ţie? Iar orbul I-a răspuns:
Învăţătorule, să văd iarăși. (52) Iar lisus i-a zis: Mergi, credința ta te-a
mântuit. Și îndată a văzut și urma lui lisus pe cale“.

(10, 46-52) Matei 20, 29-34 / Luca 17, 19; 18, 35-43

Matei vorbește de „doi orbi” (Matei 20, 30), însă este cu putinţă să fi
tost doi cei care s-au vindecat, dar cel mai însemnat dintr-înșii să fi fost
acesta despre care pomenește Marcu acum.

Și vezi cum Îl cinstesc pe lisus noroadele, ca și cum un oarecare împărat
ar fi trecând, încât îl și ceartă pe orbul ce strigă. Și-l întreabă Domnul pe orb
ce voiește să-i facă, pentru ca să nu zică cineva că unele voind el, altele îi dă
Domnul. Și suflet binemulțămitor [recunoscător] a fost cel al orbului, care,
după ce l-a tămăduit, nu L-a părăsit pe Domnul, ci a mers după Dânsul.

Însă este cu putinţă și după înalta înțelegere a se înţelege [pricepe]
aceasta: „lerihonul”” este locul acesta de jos, iar „Bartimeu orbul, fiul
lui Timeu” care șade aici, este firea omenească, cea care era „fiu al lui”
Dumnezeu, Celui Care este mai presus de toată cinstea. Deci aceasta

= În ediţia de la 1805, în loc de „ședea jos, pe marginea drumului”, se găsește
„şedea lângă cale, cerșind”.

* În ediţia de la 1505, în loc de „mai tare“, se găsește „mai mult”.

“1 În ediția de la 1805, în loc de „oprindu-Se”, se găsește „stând”.

% În ediţia de la 1805, în loc de „lepădând haina de pe el, a sărit în picioare”, se
găsește „lepădându-și haina sa, s-a sculat”.

* În ediţia de la 1805, versetul 52 este: „Lat lisus i-a zis: Mergi, credinţa ta te-a
mântuit pe tine. Şi îndată a văzut și a mers după lisus în cale”.

* Terihonul este situat în partea de miazăzi, lângă râul lordan, apropiat ca înălțime
ce nivelul Mării Moarte, mult mai jos decât locul înalt în care se află Ierusalimul.

* Aici, Sfântul Teofilact folosește un joc de cuvinte legat de sonoritatea cuvântul
evreiesc „Bartimaeus”. În ovreiește „bar” înseamnă „fiu al”, iar „timaeus” este aproape
similar ca sunet cu cuvântul grecesc „time”, care inscamnă „cinste”.

PI O III RIP DP N II O DORO O A a e aa ut anaai

142 Capitolul 10 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

[firea cea omenească] „striga” către lisus, Care călătorea prin „Ierihon“,

adică prin viața aceasta; și a miluit-o pe dânsa Domnul și prin „credinţă”

oa „mântuit”, dezbrăcându-se [„lepădându-se”] ea de „haina” cea veche,

a păcatului. lar după ce s-a „mântuit”, „a mers după” Dânsul, lucrând

poruncile „în cale” — adică în viaţa aceasta —, căci aici este cu putinţă „a
zi

merge după” Hristos, iar după aceasta [această viață] pentru toți este
încuiată lucrarea poruncilor.

-

143

CAPITOLUL 1]
Intrarea în Ierusalim. Smochinul neroditor.
Curăţirea templului.
Puterea credinței. Botezul lui loan!

11, 1-6: Şi când s-au apropiat de Ierusalim, la Betfaghe și la Betania,
lângă” Muntele Măslinilor, a trimis pe doi dintre ucenicii Săi, (2) și le-a
zis: Mergeţi în satul care este înaintea? voastră și, intrând în el, îndată
veți afla un mânz legat, pe care n-a șezut până acum nici un omi. Dezlega-
ţi-l și aduceţi-l. (3) Iar de vă va zice cineva: De ce faceţi aceasta? Spuneţi
că Domnul are trebuinţă de el“ și îndată îl va trimite aici. (4) Deci au mers
și au găsit mânzul legat la o poartă, afară la răspântief, și l-au dezlegat. (5)
Și unii din cei ce stăteau acolo, le-au zis: De ce dezlegați mânzul? (6) Iar ei

le-au spus precum le zisese! lisus, și i-au lăsat.
(11, 1) Matei 21, 1/ Luca 19, 29 / loan 12, 12
(11, 2-3) Matei 21, 2-3 / Luca 19, 30-31 (11, 4-6) Matei 21, 6 / Luca 19, 32-34

Și în alte dăţi, de multe ori a venit Domnul la lerusalim, dar niciodată
cu atâta slavă ca acum, că mai înainte Se ascundea [tăinuia] din pricina
zavistiei iudeilor. lar acum, pentru că sosise vremea Patimii, pe care El Însuși
a rânduit-o pentru Sine, mai cu slavă vine*, ca, de vor vrea, să înțeleagă
slava Lui; și din proorociile care se împlinesc la [cu] Dânsul să cunoască că
este Dumnezeu adevărat. lar de nu vor vrea să înțeleagă, spre mai mare
osândă să [le] fie lor, că nici după atâtea arătate minuni n-au crezut.

! În ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru mânzul asinei. Pentru smochinul cel
iscat. Pentru zarafii ce s-au scos din templu. Pentru nădejdea cea întru Dumnezeu, Pentru pomenirea
de rău și iertarea greșalelor. Pentru arhiereii și bătrânii ce L-au întrebat pe Domnul de puterea Sa”.

? În ediţia de la 1805, în loc de „la Betfaghe și la Betania, lângă”, se găsește „în
Betfaghe și în Betania, către”,

? În ediţia de la 1803, în loc de înaintea”, se găsește „în preajma”.

În ediţia de la 1805, în loc de „n-a șezut până acum nici un om”, se găsește „nimeni
din oameni n-a șezut”.

5 În ediția de la 1805, în loc de „Spuneţi că Domnul are trebuinţă de el”, se găsește
„Să ziceţi: Domnului trebuiește”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „la o poartă, afară la răspântie”, se găsește „la ușă,
afară la răspântii”.

7 În ediţia de la 1805, în loc de „zisese”, se găsește „poruncise”.

* Adică, vine Domnul cu slavă mai arătată.

144 Capitolul 11 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Vezi câte semne [se arată] aici: le-a zis ucenicilor că vor găsi un mânz,
a zis că vor fi opriţi, apoi zicând că Domnul are trebuință de mânz, îi vor
lăsa. Pentru că nici acesta nu este lucru mic a li se da voie Apostolilor să
aducă mânzul — lucru care nu s-ar fi împlinit de nu în chip tainic ar fi stat
asupra stăpânilor mânzului oarecare dumnezeiască silă, care îi împingea
pe ei să lase dobitocul. Că nu este lucru mic să-i fi lăsat pe ucenici să ia
lucru străin, de n-ar fi fost puterea dumnezeiască ca să-i silească pe stăpâni
a-și lăsa [da] dobitocul [unor străini], măcar că poate săraci erau stăpânii
asinei și lucrători de pământ.

Insă învaţă-te că nu în zadar a făcut Domnul aceasta —că n-avea nici o
trebuință de mânz Cel Care de atâtea ori a înconjurat pe jos toată ludeea și
Galiteea —, ci ca să arate că va ședea deasupra [va stăpâni peste] norodu!
păsânesc. Căci acesta era nesupus și neînvăţat și era legat prin păcatele
sale „afară la răspântii” - adică în viaţa aceasta —, „la ușă” [la o poartă”)
— adlică afară de Biserică — și au fost dezlegaţi de ucenici prin Botez și prin
credinţă. Și a încălecat pe el [a șezut pe el”] Domnul, punând ucenicii
deasupra „hainele lor”, adică toată podoaba cea din faptele cele bune.
Căci mai înainte, goi fiind păgânii, se făceau grozavă priveliște lucrând
fărădelegi'. lar după ce au tost aduși de Apostoli, atunci dară, atunci s-au
învățat a umbla cu bună cuviință și pentru aceasta și deasupra lor este
purtat Hristos, „șezând” [E]] deasupra. Dar cine erau cei mai dintâi stăpâni
ai „mânzului”, care îi opreau pe Apostoli? Arătat [vădit] este cu adevărat
că diavolii, însă Apostolii se fac mai puternici și decât aceștia.

11, 7-10: Și au adus mânzul la lisus și și-au pus hainele pe el și lisus a
șezut pe el. (5) Și mulți își așterneau hainele pe cale, iar alţii așterneau
ramuri, pe care le tăiau de prin grădini. (9) lar cei ce mergeau înainte și cei
ce veneau pe urmă strigau, zicând: Osana! Bine este cuvântat!! Cel Ce vine
întru numele Domnului! (10) Binecuvântată este împărăţia ce vine a părin-
telui nostru David! Osana întru cei de Sus!” (11,714 Regi 9,13/

Matei 21,77 Luca 19, 35/ loan 12, 1411, 8) Matei 21,87 Luca 19, 36 / loan 12, 13
(71, Sh Psalm 137, 26 / Zaharia 4, 7 / Matei 21, 9 / loan 12, 13 (11, 10) Matei 21,9 / Luca 13, 35; 19, 33

” În lumea păgână greacă și romană, goliciunea predomina atât în viața privată, cât
şi în cea publică și relipioasă (băile publice, jocurile atletice, orgiile).

i În ediția ce la 1805, în loc de „hainele pe cale, iar alții așterneau ramuri, pe care
le tăiau de prin grădini”, se găsește „veșmintele lor, iar alții tăiau stâlpări din pomi şi
le așterneau pe cale”.

! În ediția de la 1805, în loc de „Bine este cuvântat”, se găsește „Blagoslovit este”.

2 În ediţia de la 1805, versetul 10 este: „Blagoslovită este împărăția care vine întru
numele Domnului a părintelui nostru David! Osana întru cei din înălțime!”, cu

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 11 145

Câtă vreme petrece nestricat, norodul cunoaște ce se cuvine și de aceea în
cinstește pe lisus, fiecare după a sa putere. Dar, ce spun cei ce-L. laudă? Această
Jaudă de la David au luat-o. lar „osana”, după cum socotesc unii, însemnează
„O, mântuiește!”, iar după cum socotesc alţii însemnează „laudă”; însă mai
bun [potrivit] este înţelesul cel dintâi, întrucât în Psalmul 117 se află „O,
Doamne, mântuiește!” (117, 25), care întru graiul cel evreiesc se scrie „osana”.

lar „împărăție a lui David” este numită Împărăţia lui Hristos*?, mai
întâi pentru că din sămânța lui David se trăgea Domnul, dar și pentru că
„David” se tâlcuiește: „puternic la mână” sau „îndestulat la mână”. Și
cine altul este „îndestulat la mână”, fără numai Domnul, ale cărui mâini
atâtea minuni au făcut?

Să așternem și noi, dar, „hainele” noastre, adică trupul — căci haină a
sufletului este trupul - și să-l supunem pe el Domnului. Și să așternem
calea vieții noastre „tăind stâlpări din pomi”, adică urmând, noi, vieților
Sfinților, căci „pomi” sunt Sfinţii, din care „taie stâlpări” cel care urmează
faptele lor cele bune ale acelora [Sfinţilor]. Ci și faptele noastre cele ce „merg
înainte” și cele ce „vin pe urmă” spre slava lui Dumnezeu să fie, căci unii
în viaţa dinainte bună începătură au arătat, iar viaţa cea de pe urmă a lor
n-a fost așa, nici spre slava lui Dumnezeu [n-au făcut-o hucrătoare].

11, 11-14: Și a intrat lisus în lerusalim și în templu și, privind toate
în jur"! și vremea fiind spre seară, a ieșit spre Betania cu cei doisprezece.
(12) Și a doua zi, ieșind ei din Betania, El a flămânzit. (13) Și văzând de
departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va găsi ceva în
el; și, ajungând la smochin, n-a găsit nimic decât frunze. Căci nu era
timpul"? smochinelor. (14) Și, vorbind!f, i-a zis: De acum înainte, rod
din tine nimeni în veac să nu mănânce. Și ucenicii Lui ascultau.

(11, 12-13) Matei 21, 17-19 / Luca 13, 6

„A intrat” lisus „în templu”, dar iarăși „a ieșit”, arătând că îl părăsește
de acum și-l lasă pustiu și spre jefuire. Și se duce în „Betania”, care se

următoarele însemnări: [1805] „Osana” este cuvânt evreiesc și uneori înseamnă „laudă”,
alteori „O, mântuiește!”, iar aici însemnă „laudă Fiului lui David”. lar „întru cei din
înălțime” arată că laudă și puterile cele din înălțime — adică Îngerii - pe Dumnezeu,
Care ne-a trimis nouă Împărat și a înnoit împărăţia lui David (după Zigaben).

* „Și mare va fi stăpânirea Lui și pacea Lui nu va avea hotar. Va împărăţi pe tronul
și peste împărăția lui David, ca s-o întărească și s-o întemeieze prin judecată și prin
dreptate, de acum și până-n veac. Râvna Domnului Savaot va face aceasta” (]saia 9, 6).

1 În ediţia de la 1805, în loc de „privind toate în jur”, se găsește „după ce au văzut toate”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „timpul“, se găsește „vremea”.

» În ediţia de la 1805, în loc de „vorbind”, se găsește „răspunzând”.

146 Capitolul 11 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

tâlcuiește „casa ascultării”, pe iudeii cei nesupuși și împietriţi la inimă
lăsându-i, pentru ca la cei ce ÎI ascultă pe El să vină împreună cu ucenicii.

Dar să vedem și cele pentru [despre] „smochin“, căci multe se par a fi
nepotrivite. Întâi că a flămânzit Domnul de dimineaţă, apoi că, nefiind
vremea smochinelor, El caută roade. Și pentru care pricină a pedepsit pom
nesimţitor? Însă toate acestea, după iconomie le face. Căci, de vreme-ce
deseori a făcut minuni spre facerea de bine a oamenilor și n-au văzut ucenicii
puterea Lui întru a pedepsi pe cineva, pentru aceasta, voind să arate uce-
nicilor că și rău poate să facă și de-ar voi pe cei care aveau să-L răstignească
putea să-i piardă într-o clipită, asupra pomului nesimțţitor își arată puterea
[minunea]. Că lucru și minune mare este cum pomul cel atât de mustos s-a
uscat, căci mai plin de sevă decât toți pomii este smochinul.

Și „flămânzește” de dimineaţă, cu iconomie dând voie trupului. Și
roadă cere de la smochin, căruia nu-i era „vremea“ de roadă, ca - precum
am zis mai sus — să arate ucenicilor că și a munci [căzni, pedepsi] poate.

Dar este „smochinul” acesta și închipuire sinagogii iudeilor, care avea
numai „frunze“ — adică Legea - acestea dându-le lor umbră, iar „roadă”
nicidecum nu avea (Matei 3, 8; 21, 19) și de aceea „a flămânzit” lisus de
mântuirea lor. Căci zice [Domnul): „Mâncarea Mea este să fac voia Celui
Care M-a trimis pe Mine, și să săvârșesc lucrul Lui” (Joan 4, 34) - iar voia
lui Dumnezeu este a întoarce pe cei ce păcătuiesc. Deci, de vreme ce nu
„avea „roadă” sinagoga, a fost blestemată și „s-a uscat” (Marcu 11, 20-21),
nemaiavând nici prooroc, nici dascăl.

11, 15-18: Și au venit în Ierusalim. Și, intrând în templu, a început să
dea afară” pe cei ce vindeau și pe cei ce cumpărau în templu, iar mesele
schimbătorilor de banii și scaunele vânzătorilor de porumbei le-a răsturnat.
(16) Și nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas” prin templu. (17) Și-i
învăța și le spunea: Nu este, oare, scris: „Casa Mea casă de rugăciune se va
chema, pentru toate neamurile"? Voi însă ați făcut din ea peșteră de tâlhari.
(18) Și au auzit arhiereii și cărturarii. Și căutau cum să-L piardă?. Căci se

temeau de E], pentru că toată mulțimea era uimită de învățătura Lui.
(12, 15) Matei 21, 12 / Luca 19, 45 / loan 2, 14 (11, 16-17) Isaia 56, 7 / leremia 7,11 /
Matei 21, 13 / Luca 19, 46 / loan 2, 16 (11, 18) Matei 21, 15, 45 / Marcu 12, 12 / Luca 19, 47-48

” În ediţia de la 1805, în loc de „să dea afară”, se găsește „a scoate”.

'* În ediţia de la 1805, în loc de „mesele schimbătorilor de bani”, se găsește „mesele
zarafilor“.

* În ediţia de la 1805, în loc de „Și nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas”,
se găsește „Și nu lăsa să poarte cineva vas”,

*În ediția de la 1805, în loc de „pentru toate neamurile”, se găsește „întru toate limbile”.

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 11 147

Cum că lisus a scos [din templu] pe cei ce vindeau acolo, povestește și
loan, însă acela la începutul Evangheliei sale (loan 2, 13-17), iar Marcu,
către sfârşitul Evangheliei. Deci, socotind că aceasta a fost a doua oară, și
mai mare prihănire se face iudeilor, de vreme ce, de multe ori aceleași
(îndreptări] făcând Domnul, [ei] nu s-au întors.

Și numește Domnul templul „peșteră de tâlhari”, din pricina iubirii
de câștig, căci neamul tâlhăresc este [neam] dedat la câștig. Deci, de vreme
ce și aceștia [din templu] vindeau pentru câștig dobitoacele cele ce se
aduceau pentru jertfă, pentru aceasta] „tâlhari” i-a numit pe ei. lar „zarafi”
erau cei care schimbau banii. Și aduce asupra lor pârâș pe Proorocul Isaia,
care zice: „Casa Mea, casă de rugăciuni se va chema” (Isaia 56, 7).

Dar, o, să nu fie aceasta [și pentru noi]! Adică să ne aflăm și noi scoși
afară din Biserică; pentru că mulţi intrăm și în Biserica noastră, „vânzând”
cele bune și „cumpărând” cele rele. Suni încă și cei ce au „mesele“ pline
cu bani, adică cei ce iconomisesc și chivernisesc pe cele bisericești, însă
toate pentru iubirea de bani le fac. Dar și „scaunele vânzătorilor de porum-
bei le răstoarnă”, adică pe arhiereii care vând darurile cele duhovnicești
- căci „porumbelul” este semn al Duhului —, îi scoate Domnul afară din
arhierie; căci acela care pentru aur hirotonește, este caterisit. Dar și cel
care darul și curăția din Botez le va vinde diavolului, și acesta și-a „vândut
porumbelul” lui și pentru aceasta se și scoate din Biserică.

11, 19-23: lar când s-a făcut seară, au ieșit afară din cetate. (20) Dimineața,
trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini. (21) Și Petru,
aducându-și aminte, I-a zis: Învățătorule, iată smochinul pe care I-ai bles-
temat s-a uscat. (22) Și răspunzând, lisus le-a zis: Aveţi credință în
Dumnezeu”, (23) Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridi-”
că-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui?, ci va crede că ceea
ce spune se va face?:, fi-va lui orice va zice. (11, 20) Matei 21, 19

(11, 21) Matei 21, 20 / Evrei 6, 8 (11, 22-23) Matei 17, 20; 21, 21 / Luca 17, 6 / loan 11, 40

Deși Matei zice cum că „îndată s-a uscat smochinul” și văzând aceasta
„ucenicii s-au minunat” (Matei 21, 19-20), să nu te turburi auzind acum pe
Marcu, care zice că a doua zi „au văzut smochinul uscat” —, căci dator ești
așa să înţelegi spusa lui Matei: „Și smochinul s-a uscat îndată”, deci zăbovește

2 În ediţia de la 1805, în loc de „cum să-L piardă”, se găsește „în ce chip L-ar fi
pierdut pe EI”.

2 În ediția de la 1805, în loc de „Aveţi credinţă în Dumnezeu”, se găsește „Aveţi
credința lui Dumnezeu”.

% În ediţia de la 1805, în loc de „în inima lui”, se găsește „întru inima lui”.

4 În ediţia de la 1805, în loc de „ce spune se va face”, se găsește „ce va zice va fi”.

148 Capitolul 11 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

puțin după acest cuvânt, apoi zi: „Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat”.
Când, adică, „văzând”? Nu îndată, ci a doua zi. Și cu adevărat cel ce așa
înțelege nici o nedumerire nu i se va întâmpla [nu va avea).

Și vezi cum și de aici Hristos Se'arată că este Dumnezeu, căci zice
Domnul prin Prooroci: „Eu usc lemn verde și înverzesc lemn uscat'“%
(Iezechiil 17, 24). Și minunează-te de dumnezeiasca iubire de oameni, cum
și nouă, celor ce prin credință ne asemănăm Lisi, ne dă putere de a face
minuni — pe care El în chip firesc o are -, încât și munţii să-i putem muta!

lar „munte“ este și socoteala [cugetarea] cea mândră [plină de trufie),
neînduplecată fiind și înălţime oarecare [înșelătoare] având. Deci, ce! ce vede
că patima mândriei îl supără pe el și se sârguiește [aceasta] să-l scoată pe el
din cercetarea și pronia lui Dumnezeu — că mândru este cel care zice cum că
toate prin sine le isprăvește și nu prin Dumnezeu —, unul ca acesta este dator
a certa acest „munte“ — pe mândrie zic — și a-i zice ei [mândriei]: „Ridică-te și
te aruncă în mare”, adică în oamenii lumești și necredincioși, care se află în
marea vieţii acesteia. Iar el „nu se va îhdoi întru inima lui”, adică nu se va
despărți de Dumnezeu — căci cel mândru se desparte de Dumnezeu, zicând:
„Nimic nu am de la Dumnezeu, nici nu am trebuinţă de ajutorul Lui”%.

11, 24-26: De aceea vă zic vouă: Toate câte cerețţi, rugându-vă, să
credeți că le-aţi primit și le veți avea”. (25) lar când staţi de vă rugați,
iertați orice aveţi împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din Ceruri să vă
“-ierte vouă greșealele voastre. (26) Că de nu iertați voi, nici Tatăl vostru
Cel din Ceruri'nu vă va ierta vouă greșealele voastre.

(11, 24) leremia 29, 13 / Matei 7, LĂ 21, 22 / Luca 11,9 / loan 14, 13; 15, 7 / lacov 1, 5-6
(12, 25, Sirah 28, 2, 7-/ Matei 5, 23-24; 6, 14 / Efeseni 4, 32 / Coloseni 3, 13 (11, 26) Matei 6, 15

Cel care crede din tot cugetul său, cu adevărat și-a întins inima sa spre
Dumnezeu și, ca să zic ceea ce zice David, şi-a vărsat sufletul său înaintea
lui Dumnezeu (Psalm 41, 4; 61, 8). Iar cel care și-a întins inima sa către
Dumnezeu, s-a unit cu EI și inima lui înfierbântându-se, |dintru aceasta] se
adeverește că va dobândi cererea sd Deci ce a pătimit aceasta, acela va
cunoaște. Și socotesc că pătimesc aceasta toți cei ce măcar puţin iau aminte”.

* În ediţia Bibliei de la 1988, aici avem: „Eu, Domnul, pomul înalt îl fac mic și pe
cel mic îl fac înalt; pomul verde îl usuc și pomul uscat îl înverzesc”.

“* Adică nu se va dezbina în sine, trâindu-și viața lăuntrică în două feluri (adică în
chip îndoit): întru Dumnezeu și întru mândrie.

7 În ediţia de la 1805, în loc de „să credeţi că le-aţi primit și le veţi avea”, se găsește
„să credeți că veți lua și va fi vouă”. i

> Adică: Cel întru care s-au săvârșit acestea, acela va cunoaște adeverirea lucrului.
lar cunoștința celor pomenite aici, o au toțiicei care măcar puțin iau aminte.

. : i 4 LI]

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DELA MARCU Capitolul] 149

De aceea și zice Domnul: „Toate le veţi lua, câte cu credinţă le veţi
cere”, căci cel care crede, cu totuluși tot [pe de-a-ntregul] pe sine se dă lui
Dumnezeu, cu lacrimi vorbind cu Dânsul, ca și cum ținându-se de
picioarele Stăpânului, întru rugăciune. Voiești încă și întru alt chip [fel] a
primi [lua] ceea ce ceri? lartă orice ţi-a greșit ţie fratele”. Vezi lesnirea
darului lui Dumnezeu?%

11, 27-33: Și au intrat iarăși în lerusalim. Și pe când Se plimba lisus"
prin templu, au venit la El arhiereii, cărturarii și bătrânii. (28) Și l-au zis:
Cu ce putere faci acestea? Sau cine Ţi-a dat Ție puterea aceasta, ca să le faci?
(29) lar lisus le-a zis: Vă voi întreba și Eu un cuvânt: Răspundeți-Mi și vă
voi spune și Eu cu ce putere fac acestea: (30) Botezul lui loan din Cer a fost,
sau de la oameni? Răspundeţi-Mi! (31) Și ei vorbeau între ei”, zicând: De
vom zice: Din Cer, va zice: Pentru ce, dar, n-aţi crezut în el”? (32) lar de vom
zice: De la oameni — se temeau de mulțime, căci toţi îl socoteau că loan era
într-adevăr Prooroc“. (33) Și răspunzând, au zis lui lisus: Nu știm. Și lisus

le-a zis: Nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea.
(12, 27) Matei 21, 23 / Luca 20, 1 (11, 28) leșire 2, 14 / Matei 21, 23 / Luca 20,2
(11, 29-30) Matei 21, 24-25 / Luca 20, 3-4 (11, 31-32) Matei 21, 26-27 / Luca 20, 6-8

Tulburându-se ei din pricină că Domnul scosese din templu pe cei ce
negustoreau, vin ia Dânsul, voind să-L prindă în cuvânt și l-au zis: „Cu ce

* Cuviosul Isaia Pustnicul ne învaţă astfel: „Înfricoșător este cuvântul Domnului, că
de nu vezi inima ta curată faţă de toți, să nu ceri nimic de la Dumnezeu, căci Îi aduci ocară,
O dată ce, fiind păcătos şi având vreo supărare faţă de omul asemenea ţie, spui Celui Ce
cunoaște inimile: „lartă-mi păcatele mele”. Unul ca acesta nu se roagă cu mintea, ci cu
buzele, întru neștiinţă. Fiindcă cel ce voiește cu adevărat să se roage lui Dumnezeu cu
mintea, în Duhul Sfânt și cu inima curată, își cercetează, înainte de a se ruga, inima sa, de
este neîmpovărată de vreo grijă față de orice om, sau nu. Şi dacă nu o face, se amăgește pe
sine. Căci în acest caz, nu este cine să-l asculte pe el, pentru că nu mintea lui se roagă, ci
împlinește o obișnuinţă a orelor de canon. Dar cel ce voiește să lucreze în chip curat, va
cerceta întâi mintea lui, ce are în ea. Astfel, de zici: „Miluiește-mă”, miluiește și tu pe cel ce
te roagă, și de zici: „lartă-mă”, iartă și tu, nevrednicul. lar de zici: „Nu-Ți aduce aminte de
păcatele Mele”, nici tu să nu refuzi să ierți păcatele aproapelui tău. Și dacă zici: „Nu-Ţi
aduce aminte de relele ce le-am făcut, fie cu voia, fie silit“ - deși nu este silă — nu trebuie să
gândești ceva împotriva vreunui om. De n-ai ajuns să faci acestea, în zadar te rogi” (Filocalia
românească, vol. 12, Cuvântul XVIII, ed. Harisma, București, 1991, p. 143).

* Vezi cât de lesnicioasă este primirea darului de la Dumnezeu?

3 În ediția de la 1805, în loc de „pe când Se plimba lisus”, se găsește „umblând El”.

* În ediția de la 1805, în loc de „vorbeau între ei”, se găsește „cugetau întru sineşi”.

E În ediția de la 1805, în loc de „în el”, se găsește „lui”.

" În ediția de la 1805, în loc de „căci toţi îi socoteau că Loan era într-adevăr Prooroc”,
se păsește „căci taţi îi aveau pe loan că adevărat Prooroc a fost”.

pa

150 Capitolul 11 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

putere faci acestea? [Sau cine Ţi-a dat Ție puterea aceasta, ca să le faci?]”
ca și cum i-ar fi spus: „Cine ești Tu de faci unele ca acestea? Dascăl ești
pus [rânduit]? Arhiereu ești hirotonit?” Iar acestea Îl întrebau, sârguin-
du-se să-L aducă pe EI întru nedumirire, ca să-L biruiască pe EL"; că de va
fi zis: „Eu cu puterea Mea fac acestea”, să-L împroaște cu pietre, ca pe un
potrivnic al lui Dumnezeu, iar de va fi zis: „Cu puterea lui Dumnezeu fac
acestea”, să îndepărteze de la El norodul cel care ÎI socotea pe Dânsul că
este Dumnezeu. Deci, Domnul îi întreabă pe dânșii despre „botezul lui
loan”, nu în zadar, nici în chip sofistic adică înșelător, ci ca să-i prindă pe
ei în cuvânt; și fiindcă loan mărturisise despre El, îi întreabă pe acești
vicleni. Astfei, de-ar mărturisi ei că loan este de la Dumnezeu, să fie siliți
a primi și mărturia lui loan pentru Hristos. Dar, fiindcă aceia, din pricina
răutății lor cea de bună voie, stăteau la nedumirire*, Mântuitorul nu le
zice: „Nici Eu nu știu ce vă voi spune vouă”, ci „Nici Eu nu vă spun vouă
cu ce putere fac acestea” — adică „de vreme ce vicleniţi, și de bună voie vă
faceți răi, nu vă voi învrednici de răspuns”,

% Adică, ei credeau că pot să-L vâneze și să-L biruiască pe Domnul prin cuvânt. Și
pe potriva judecății lor primesc cuvânt de la Cuvântul lui Dumnezeu.
%* Stăteau la nedumerire din pricină că stăruiau întru viclenie.

151

CAPITOLUL 12
Pilda lucrătorilor viei. Plata dajdiei. Învierea morților.
Cea mai mare poruncă din Lege.
Donmul și Fiul lui David. Banul văduvei!

12, 1-9: Și a început să le vorbească în pilde?: Un om a sădit o vie”, a
împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit turn“ și a dat-o lu-
crătorilor, iar el s-a dus departe. (2) Și la vreme, a trimis la lucrători o
slugă, casă ia de la ei din roadele viei. (3) Dar ei, punând mâna pe ea, au
bătut-o și i-au dat drumul fără nimic. (4) Și a trimis la ei, iarăși, altă
slugă, dar și pe aceea, lovind-o cu pietre, i-au spart capul și au ocărât-o?.
(5) Și a trimis alta. Dar și pe aceea au ucis-o; și pe multe altele: pe unele
bătându-le, iar pe altele ucigându-le. (6) Mai avea și un fiu iubit al său
și în cele din urmă l-a trimis la lucrători, zicând: Se vor rușina de fiul
meu. (7) Dar acei lucrători au zis între ei: Acesta este moștenitorul; veniţi
să-l omorâm și moștenirea“ va fi a noastră. (8) Și prinzându-l l-au omorât
și l-au aruncat” afară din vie. (9) Ce va face acum stăpânul viei? Va veni
și va pierde pe lucrători, iar via o va da altora.

(12, 1) Psalm 79, 8 / Cântarea Cântărilor 8, 11 / Isaia 3, 14; 5, 1/ Ieremia 2, 21 / Matei 21, 33 /

Luca 20, 9 (12, 2-3) Matei 5, 12; 21, 34-35; 23, 34 / Luca 20, 10-11 (12, 4) Luca 20,11

(12, 5-6) Matei 21, 36-37 / Luca 20, 12-13 (12, 7) Psalm 2, 2 / Matei 21, 38; 26,3 /
Luca 20, 14 (12, 8-9) Matei 21, 39-41 / Luca 20, 15-16 / Evrei 13, 12

„Vie” este norodul pe care l-a „sădit” Domnul, că zice psalmistul:
„Săvârșește via aceasta pe care a zidit-o dreapta Ta” (Psalm 79, 15-16); iar
Moise zice: „Aducându-i înlăuntru, răsădește-i pe ei în muntele sfințeniei

"În ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru pilda viei ce o au dat lucrătorilor.
Pentru cei ce au îutrebat pe Domnul de dajdie. Pentru saducheii cei ce tăgăduiesc Învierea. Pentru
cărturarul știutor de Lege. Pentru întrebarea Domului, al cui Fiu zic cărturarii că este El.
Pentru păzirea de cărturarii cei fățarnici. Pentru văduva aceca ce a pus doi bănui”.

: În ediţia de la 1805, în loc de „să le vorbească în pilde”, se găsește „în pilde a le
grăi lor”.

? În ediţia de la 1805, în loc de „a sădit o vie”, se găsește „a sădit vie”.

+ În ediția de la 1805, în loc de „a săpat în ea teasc, a clădit turn“, se găsește „a sădit
în ea teasc, a zidit turn“.

3 În ediţia de la 1805, în loc de „lovind-o cu pietre, i-au spart capul și au ocărât-o”,
se găsește „ucigându-l cu pietre, i-au sfărâmat capul şi l-au trimis ocărât”.

€ În ediția de la 1805, în loc de „moștenirea“, se găsește „moșia”.

? În ediţia de la 1805, în loc de „l-au aruncat”, se găsește „l-au scos”.

152 Capitolul 12 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Tale” (leșire 15, 17F. lar „gard” este Legea, care îi oprea pe iudei să se ameste-
ce cu alte neamuri. „Turn” era templul, slăvit fiind, iar „teasc”, jertfelnicul
unde se vărsa sângele”.

Și l-a dat pe norod „lucrătorilor“, adică dascălilor [învăţătorilor] și
stăpânitorilor celor după vremi ai iudeilor. Și a trimis „o slugă” — poate pe
lie — dintre Prooroci, și după acela pe alţii, precum Miheia'", pe care l-a
bătut Sedechia, proorocul cel mincinos (3 Regi 22, 24). lar pea doua „slugă“,
pe care au împroșcat-o cu pietre și i-au spart capul — adică au săvârșit și au

sr

pus vârf ocării —, pe Osea și pe Isaia, Proorocii. lar a treia „slugă“, pe cei din
„vremea robiei, pe Daniil și pe lezechiil. lar în vremurile „din urmă” a trimis
Dumnezeu pe Fiul Său — Care din iubire de oameni S-a făcut om —, zicând:
„Se vor rușina de Fiul Meu”. Dar Domnul nu zice aceasta ca și cum n-ar fi
ştiut ceea ce va să fie, ci spune ceca ce trebuia să se facă și se cuvenea să fie,

lar „lucrătorii” cei răi, cunoscând că Acesta este Fiul lui Dumnezeu,
„L-au scos afară din vie”, adică afară din Ierusalim și L-au omorât, căci
„afară” din cetate a fost răstignit Domnul”. Deci, Domnul „viei | „stăpânul
viei”]”, Tată! Fiului Celui „omorât”, iar mai vârtos Insuși Fiul Cel „omorât”
de ei, îi va pierde pe „lucrători“, dându-i romanilor!?. lar norodul îl va da
„altor lucrători”, adică Apostolilor. lar dacă voiești să afli cum au lucrat
Apostolii „via”, citește Faptele Sfinților Apostoli și vei afla că dintr-o dată
au crezut „trei mii” și alte „cinci mii” și „roadă” au adus [Apostolii] lui
Dumnezeu (2, 41; 4,4).

12, 10-12: Oare'? nici Scriptura aceasta n-aţi citit-o: „Piatra pe care au
nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului?” (11) De

* În ediţia Biblici de la 1988, aici avem: „Caută din Cer și vezi și cercetează via
aceasta, și o desăvârșește pe ea, pe care a zidit-o dreapta Ta” (Psalmi 73, 15-16) și „Tu îl
vei duce și-l vei sădi în muntele moștenirii Tale” (Iesire 15, 17).

" [1805] Adică sângele dobitoacelor ce erau jertfite (după Zipaben).

* Doi prooroci au purtat numele Miheia. Unul care a proorocit lui Ahab, împăratul
lui Israil, că va fi biruit și ucis de asirieni în război (3 Regi 22); celălalt a fost acela care a
vestit mai înainte despre nașterea din Betleem a Mântuitorului lisus IIristos, în cartea sa
de proorocie (Miheia 5, 1).

1 „Pentru aceea și lisus, ca să sfințească poporul cu sângele Său, a pătimit în
afara porţii” (Evrei 4, 12).

" Romanii distrug lerusalimul în anul 70, după un război crâncen împotriva iudeilor.

" În ediţia de la 1805, în loc de „oare”, se găsește „au”.

:* În ediţia de la 1805, în loc de „Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a
ajuns să fie în capul unghiului”, se găsește „Piatra pe care nu au băgat-o în seamă
ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului”.

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 12 153

la Domnul s-a făcut aceasta și este lucru minunat în ochii noștri!*”. (12)
Și căutau să-L prindă, dar se temeau de popor. Căci înțeleseseră că împo-
triva lor zisese pilda aceasta. Și lăsându-L, s-au dus.

(12, 10-11) Psalm 117, 22-23 / Isaia 8, 14; 28, 16 / Matei 21, 42 / Luca 20, 17 /
Faptele Apostolilor 4, 11 / Romani 9, 33 / 1 Corinteni 3, 11 / 1 Petru 2, 7
(12, 12) Matei 14, 5; 21, 45 / Marcu 11, 18 / Luca 20, 19 / loan 7, 25, 30, 44

Prin toate acestea arată că au fost lepădați afară iudeii, iar neamurile au
fost primite, că „Piatră” este Însuși Domnul, iar „ziditorii” [sunt] dascălii
[învățătorii] norodului. Deci pe Cel nebăgat în seamă de dascăli [invăţători],
pe Acesta L-a pus Dumnezeu „în capul unghiului”, Cap al Bisericii făcân-
du-Se; căci Biserica este „unghi”, ca cea care-i împreunează și unește pe
toţi, pe iudei și peelini. Precum unghiul o latură cu alta împreunează, mijlo-
cind amândurora, și „unghiul” acesta, adică Biserica, „de la Domnul s-a
făcut și este [lucru] minunat întru ochii noștri”, ai credincioșilor, pentru
că cei necredincioși, chiar și minunile le clevetesc. Deci Biserica este mi-
nunaâtă, ca și cea care din minuni s-a întărit, Domnul împreună lucrând cu
Apostolii și cuvântul adeverindu-l prin semnele [minunile] ce-i urmau.

12, 13-17: Și au trimis la El pe unii din farisei și din irodieni, ca să-L
prindă!“ în cuvânt. (14) lar ei, venind, I-au zis: Invăţătorule, știm că spui
adevărul și nu-Ți pasă de nimeni”, fiindcă nu cauţi la faţa oamenilor, ci
cu adevărat!” înveţi calea lui Dumnezeu. Se cuvine a da dajdie Cezarului
sau nu? Să dăm sau să nu dăm? (15) El însă, cunoscând fățărnicia lor, le-a
zis: Pentru ce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un dinar ca să-l văd. (16) Și l-au
adus. Și i-a întrebat lisus: Al cui e chipul acesta și inscripția de pe el? lar
ei L-au zis: Ale Cezarului. (17) lar lisus a zis: Daţi Cezarului cele ale

Cezarului, iar lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. Și se mirau de El”.
(12, 13-16) Psalm 40, 7-8 / Lleremia 9, 3 / Avacum 1, 15 / Matei 22, 15-21 / Luca 20, 20-24

(12, 17) leşire 22, 28/1 Regi 15, 30 / Matei 22, 21 / Luca 20, 25 / Romani 13, 7
Am mai spus și în alt loc despre „irodieni”*, că erau ceres de curând

ivit, al celor care spuneau că Irod este Mesia [Hristos], fiindcă în vremea lui

'5 În ediţia de la 1805, în loc de „este lucru minunat în ochii noștri”, se găsește
„este minunat întru ochii noștri”.

în În ediţia de la 1805, în loc de „să-L prindă”, se găsește „să-L vâneze pe EI”.

* În ediția de la 1805, în loc de „Știm că spui adevărul și nu-Ți pasă de nimeni”, se
găsește „știm că adevărat ești și nu-Ți este Ție grijă de nimeni”.

15 În ediția de la 1805, în loc de „cu adevărat”, se găsește „întru adevăr”.

* În ediţia de la 1805, versetul 17 este: „lar lisus a zis: Daţi înapoi pe cele ce sunt
ale Cezarului, Cezarului, și pe cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu. Și s-au
mirat de Dânsul”. Ă

= Vezi tâlcuirea de la Marcu 3, 6-12.

154 Capitolu! 12 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

au lipsit diadohiile” împăraţilor din Iuda. lar alţii spun că „irodienii” erau
ostașii lui Irod, pe care i-au luat fariseii cu ei, ca să fie martori a ceea ce va
zice Hristos și apoi să-L prindă și să-L ducă. Însă vezi năravul lor cel rău,
cum cu momire se ispitesc să-L înșele pe Domnul, zicând: „Știm că nu cauţi
la fața omului, deci nici de Cezarul nu te vei sfii”. lar aceasta toată era
meșteșugire care avea în amândouă părțile prăpăstii, așa încât de va zice că
se cuvine să dea dajdie Cezarului, să-L clevetească pe EI către norod, ca pe
Cel Care îi supune pe ei robiei, iar de va zice să nu dea dajdie, să-L. pârască
pe EI, ca pe Cel Care întărâtă norodul împotriva Cezarului. Dar Cela Care
este Izvorul inţelepciunii, scapă de vicleșugurile lor, zicând: „Aduceţi-Mi
un dinar [ca să-l văd]”. Și văzând că are chipul Cezarului, a zis: „Daţi înapoi
pe acesta ce are chipul, celui al căruia este chipul — adică Cezarului și pe
cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu; adică a da dajdie Cezarului
nu vă împiedică pe voi cu nimic către cinstirea de Dumnezeu, că puteţi și
Cezarului a-i da dajdie și lui Dumnezeu a-l da pe cele ce sunt ale Lui”.

lar „Cezar” al fiecăruia dintre noi este și nevoia cea spre trebuinţă a trupu-
lui. Deci Domnul poruncește să-i dăm și trupului cele ce sunt ale lui, haine și
acoperământ [deasupra capului]. lar pe cele care sunt „ale lui Dumnezeu,
lui Dumnezeu”: priveghere [trezvie] după putinţă, rugăciune și celelalte,

Dar și diavolului, care este „Cezar”, aruncă-i pe cele de la dânsul date ție?:
mânia, pofta rea; iar pe cele cesunt „ale lui Dumnezeu”, adă-le „lui Dumnezeu”.

12, 18-27: Şi au venit la EI saducheii care zic că nu este Înviere și-L
întrebau zicând: (19) Învățătorule, Moise ne-a lăsat scris, că de va muri fratele
cuiva și va lăsa femeia fără copil, să ia fratele său pe femeia lui și să ridice
urmaș” fratelui. (20) Şi erau șapte frați. Și cel dintâi și-a luat femeie, dar,
murind, n-a lăsat urmaș. (21) Și a luat-o pe ea al doilea, și a murit, nelăsând
urmaș. Tot așa și al treilea. (22) Și au luat-o toți șapte și n-au lăsat urmaș. În
urma tuturor a murit și femeia. (23) La Înviere, când vor învia, a căruia
dintre ei va fi femeia? Căci toți șapte au avut-o de soție. (24) Și le-a zis lisus:
Oare nu pentru aceasta rătăciţi, neștiind Scripturile, nici puterea lui
Dumnezeu? (25) Căci, când vor învia din morţi“, nici nu se mai însoară, nici
nu se mai mărită, ci sunt ca Îngerii din Ceruri, (26) lar despre morți că vor învia,
n-aţi citit, oare, în cartea lui Moise, când i-a vorbit Dumnezeu din rug, zicând:

” În lumea elenistică, diadoh era numit moștenitorul tronului.

* Asta nu înseamnă că putem înţelege de aici că diavolul ne-a alcătuit partea cea
mânioasă a sufletului, ci că el ni se face momitor și împreună-lucrător la tot lucrul cel
rău pe care îl facem dintru pofta cea rea și iuțimea mâniei. Vezi continuarea tâlcuirii,

2 În ediţia de la 1805, în versetele 19-22, în loc de „urmaș”, se găsește „sămânţa”,

+ În ediţia de la 1805, în loc de „când vor învia din morţi”, se găsește „după ce din
morţi vor învia”.

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 12 155

„Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui
Iacov"? (27) Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci a celor vii. Mult

rătăciți”?. (12,18) Matei 22, 23/ Luca 20,27! Faptele Apostolilor 23, 8 (12, 19) Facere 38,8/
Deuteronom 25, 5 / Matei 22, 24 / Luca 20, 28 (12, 20-24) Matei 22, 25-29 /
Luca 20, 29-33 (12, 25) Matei 22, 30 / Luca 20, 36 / 1 Corinteni 15, 42
(12, 26) leșire 3, 6 / Matei 23, 31-32 / Luca 20, 37 (12, 27) Matei 22, 32-33 / Luca 20, 38

Saducheii erau eretici [de] la iudei, care spuneau că nu este Înviere,
nici Înger, nici duh.

În chip dușmănos, ca niște vicleni venind la lisus, plăsmuiesc povestirea
aceasta prin care clevetesc Învierea, ca să o surpe. Și urzesc ei povestire care
nici n-a fost vreodată și poate nici nu va fi, zicând că „șapte” au fost cei care
s-au însurat cu femeia, ca mai mult să-și bată joc de Înviere. Deci Domnul,
de vreme ce aceia l-au pus înainte Legea lui Moise, le arată lor că nu cunosc
Scripturile, zicând: „Nu înțelegeţi despre care Înviere vorbește Scriptura; că
vouă vi se pare că iarăși acest fel de așezare trupească va să fie, dar nu este
așa. Deci, nici nu înțelegeţi Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu nu o
cunoaşteţi; căci voi poate căutaţi la greutatea acestui lucru [al Învierii adică]
și pentru aceasta nu vă dumiriți cum trupurile ce s-au risipit vor putea a se
împreuna cu sufletele, dar puterii lui Dumnezeu, ca o nimica îi este aceasta”.

Deci va fi Înviere, dar nu [într-o stare] trupească, ci [întru] dumne-
zeiască și îngerească așezare a vieții. Pentru că, de vreme ce nu ne vom
strica, ci aceiași care suntem vom rămâne, pentru aceasta și însurarea
[nunta] se va strica; căci însurarea [nunta] acum din pricina stricăciunii
firii se face, ca prin primirea neamului, unul de la altul trăgându-ne, să nu
pierim. Iar atunci [vom fi] ca Îngerii, care, fără de a se trage unul din altul
prin nuntă, aceiași sunt și niciodată nu se sfârșesc; întru acest chip și cei ce
vor învia, fără de nuntă, neimpuținaţi vor petrece.

Încă şi întru alt chip îi mustră [Domnul] că nu știu [cunosc] Scripturile,
căci dacă le-ar fi înțeles pe ele, ar fi înţeles și în ce chip s-a zis: „Eu sunt
Dumnezeul lui Avraam” (leșire 3, 6), adică „a celor vii”. Căci nu a zis:
„Eu am fost”, ci „Eu sunt”, ca al celor ce și acum sunt aceiași și n-au pierit.

Dar, poate ar zice cineva că Domnul a spus acestea, vorbind numai
pentru sufletul lui Avraam, iar nu și pentru trup, drept aceea trupurile nu
înviază. Însă Domnul spunând: „Avraam”, cuprinde la un loc și sufletul și
trupul. Deci, Dumnezeu este și al trupului fiindcă la Dumnezeu și acela
este „viu“ și nu cu totul întru neființă s-a dus. Și pentru că saducheii se
îndoiau de Învierea trupurilor, Domnul cu prisosință despre trupuri spune
că sunt „vii” la Dumnezeu, nu despre suflete, căci aceasta, cu adevărat era
mărturisită și de saducheii cei trupești.

% În ediția de la 1805, în loc de „Mult rătăciți“, se găsește „Deci voi, mult vă rătăciți”.

156 Capitolul 12 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Apoi și aceasta socotește: scularea și Învierea ale celui căzut sunt sculare
și Inviere; iar nu sufletul a căzut, căci este fără de moarte, ci trupul. Deci
acesta va și învia, împreunându-se iarăși cu sufletul cel împreună însoțite,

12, 28-34: Și apropiindu-se” unul din cărturari, care îi auzise vorbind
între ei” și, văzând că bine le-a răspuns, L-a întrebat: Care poruncă este
întâia dintre toate”? (29) lisus i-a răspuns că întâia” este: „Ascultă Israile,
Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn". (30) Și: „Să iubești pe
Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot
cugetul tău și din toată puterea! ta”. Aceasta este cea dintâi poruncă. (31)
lar a doua e aceasta”: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Mai
mare decât acestea nu este altă poruncă. (32) Și I-a zis cărturarul: Bine,
Învăţătorule. Adevărat ai zis că unul este Dumnezeu și nu este altul afară
de EL. (33) Și a-Liubi pe El din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul
şi din toată puterea și a iubi pe aproapele tău ca pe tine însuţi este mai
mult decât toate arderile de tot și decât toate jertfele“. (34) Jar lisus, văzân-
du-l că a răspuns cu înţelepciune, i-a zis: Nu ești departe de Împărăția lui
Dumnezeu. Și nimeni nu mai îndrăznea să-L mai întrebe”!.

(12, 28) Matei 22, 34-36 / Luca 10, 25 (12, 29) Deuteronom 6, 4 / Efeseni 4, 6 / lacov 2, 19
(12, 30) Deuteronom 6, 5 / Matei 22, 37-38 / Luca 10, 27 (12, 31) Levitic 19, 18 /
Matei 5, 43; 22, 39-40; loan 13, 34 ! Romani 13, 9/ Galateni 5, 14 / 1 Tesaloniceni 4,9 /

Tacov 2, 8/1 Petru 1, 22 (22, 32) Deuteronom 4, 35; 6,4 / Isaia 45,6; 46,97
Luca 20, 39 (12, 33) 1 Regi 15, 22 / Osea 6, 6 (12, 34) Matei 22, 46

Matei spune că a venit „ispitindu-L” (Matei 22, 35), iar Marcu, aici,
spune că „a răspuns cu înțelepciune”. Deci, oare unul grăiește împotriva
celuilalt? Nu, ci cu putinţă este ca mai întâi cu ispitire să fi venit, apoi, după
ce s-a folosit el din răspunsul lui Hristos și cu înțelepciune răspunzând, să
fi fost lăudat [de Domnul). Însă vezi și lauda, cum îl mărturisește că nu este
de săvârșit |desăv ârșit], căci n-a zis [Domnul]: „Înlăuntru întru Împărăția
lui Dumnezeu ești”, ci: „Nu ești departe [de Împărăția lui Dumnezeu)”.

“** Cu sufletul cu care în însoţire a petrecut,

7 În ediţia de la 1805, în loc de „apropiindu-se“, se găseşte „viind la Dânsul”.

3 În ediția de la 1805, în loc de „vorbind între ei”, se găsește „prigonindu-Se cu lisus”.

> în ediţia de ia 1805, în loc de „este întâia dintre toate”, se găsește „este mai întâi de toate”.

% În ediţia de la 1805, în loc de „întâia“, se găsește „mai întâi de toate poruncile”.

" În ediţia de la 1805, în versetele 30 și 33, în loc de „puterea”, se găsește „tăria”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „lar a doua e aceasta”, se găsește „Iar a doua,
asemenea acesteia”.

* În ediția de la 1805, în loc de „decât toate arderile de tot și decât toate jertfele”,

e găsește „decât toate prinoasele şi jertfele”.

+ În ediția de la 1805, în loc de „Și nimeni nu mai îndrăznea să-L mai întrebe”, se

găsește „Şi nimeni mai mult nu îndrăznea să-L întrebe”.

one car e semnat amarat 2 sr ore anna ara

Dă
sp

Di

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 12 157

Dar pentru care pricină cărturarul acesta a pus înaintea lui Hristos această
întrebare? Socotind el că-L. va prinde pe Hristos ca și cum îndreptând Legea,
iar pentru aceasta să-L prihănească pe Dânsul ca pe un împotrivitor al Legii.

Dar Domnul, arătându-i lui că dintru a nu avea dragoste și dintru a se
topi de zavistie, îl asupresc pe el întrebări ca acestea, zice că cea dintâi și mai
mare poruncă este a iubi pe Dumnezeu și a doua, asemenea, a iubi pe
aproapele. Dar cum sunt ele „asemenea“? Fiindcă una pe alta se ţin. Căci
cel care-L iubește pe Dumnezeu, iubește și făptura Lui; iar dintre făpturi,
omul este [cel] mai de aproape. Deci, cel ce iubește pe Dumnezeu, va iubi și
pe toți oamenii, iar cel care-l iubește pe aproapele său, cu mult mai vârtos
[Îl va iubi] pe Dumnezeu. Căci dacă îi iubește pe oameni, pe care de multe
ori dau pricini de sminteli și urâciuni*, cu mult mai vârtos [Îl va iubi] pe
Dumnezeu, Care este pururea Făcător de bine*. Auzi încă și pe Domnul
[cum zice]: „Cel ce Mă iubește pe Mine, poruncile Mele va păzi“ (loan
14, 15). Vezi că dintru a iubi noi pe Dumnezeu păzim poruncile Lui? Iar
toate poruncile Lui dragostea unuia spre altul cuprind, și „întru aceasta
vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, de vă veți iubi unul pe altul”
(loan 13, 35). Vezi iarăși că din iubirea unuia către celălalt se alcătuiește
aceasta, adică a avea prietenie cu Hristos și a fi ucenici ai Lui și prieteni.

Și socotește cum pe toate puterile sufletului le-a numărat, că este putere
a sufletului cea dobitocească, pe care o arată zicând: „din tot sufletul”,
pentru că mânia și pofta voiește să le dăm cu totul întregi dragostei lui
Dumnezeu. Și altă putere a sufletului este cea a sadurilor, adică hrănitoare
şi crescătoare - și pe aceasta toată se cuvine toată să o dăm lui Dumnezeu.
Incă și putere cuvântătoare este, pe care Legea a numit-o „cuget”. Deci,
toate puterile sufletului se cuvine să le dăm dragostei”

* Care adesea sunt prilej de sminteală și de urâciuni.

% Aici Sfântul Maxim Mărturisitorul ne învaţă: „Cel ce se străduiește să țină cuvântul:
„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot
cugetul tău și din toată puterea ta, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Marcu 12,
30-31) implinește toate poruncile. Cel ce se străduiuște să țină acest cuvânt împlinește
toate poruncile. Dar cel care nu s-a desfăcut de împătimirea după cele materiale, nu
poate cu adevărat să iubească nici pe Dumnezeu, nici pe aproapele. Căci este cu neputinţă
ca cineva să se lipească şi de cele materiale și să iubească și pe Dumnezeu. Aceasta este
ceea ce zice Domnul „Nimeni nu poate să slujească la doi domni!” (Matei 6, 24); sau:
„Nimeni nu poate să slujească lui Dumnezeu și lui mamona” (Luca 16, 13). Căci, în
măsura în care mintea noastră se alipește de lucrurile lumii, e robită de ele și se nesocotește
porunca lui Dumnezeu, călcând-o” (Filocalia românească, vol. 2, Cuvânt ascetic, capul 6,
ed. Humanitas, București, 1999, p. 27).

* În ediţia Bibliei din 1988, aici avem: „De Mă iubiţi, păziți poruncile Mele”.

33 Vezi tâlcuirea și nata dle la Matei 22, 34-40.

i

158 Capitolul 12 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

12, 35-40: Și învățând lisus în templu, grăia zicând: Cum zic cărturarii
că Hristos este Fiul lui David? (36) Însuși David a zis întru Duhul Sfânt:
„Zis-a Domnul Domnului meu: Șezi de-a dreapta Mea până ce voi pune
pe vrăjmașii tăi așternut picioarelor Tale”. (37) Deci însuși David Îl
numește pe El Domn; de unde dar este fiul lui? Și mulțimea cea multă
Îl asculta cu bucurie”. (38) Și le zicea în învățătura Sa: Luaţi seama la
cărturari cărora le place să se plimbe în haine lungi și să li se plece
lumea în piețe, (39) și să stea în băncile dintâi în sinagogi și să stea în
capul mesei la ospețe, (40) ei, care secătuiesc casele văduvelor și de ochii

lumii se roagă îndelung, își vor lua mai multă osândă“.
(12, 35) Matei 22, 41 / Luca 20, 41 (12, 36) 2 Regi 23, 2 / Psalm 199, 1/
Luca 20, 42 / Evrei 1, 13 (12, 37) Matei 22, 44-45 (12, 38) Matei 23, 5, 7 / Luca 11,43
(12, 39) Matei 23, 6 / Luca 11, 43; 20, 46 (12, 40) lezechiil 22, 25 / Matei 23, 14 / Luca 20, 47

Fiindcă Domnul vrea [dorește] să meargă spre Patimă, îndreptează
părerea cea rătăcită a cărturarilor care socoteau că Hristos este „fiul lui
David”, iar nu Domn [Dumnezeu]. Deci Se arată pe Sine că este Dumnezeu,
dintru înseși graiurile lui David și [spune aceasta] nu așa de rând, ci
îngrozindu-i prin ceea ce zice: „Până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut
picioarelor Tale” (Psalm 109, 1), căci, cu adevărat, ei erau vrăjmașii Lui,
pe care i-a pus Dumnezeu și Tatăl „așternut picioarelor” lui Hristos. Însă
vezi și cum întreabă, că n-a zis: „Ce vi se pare vouă [ce credeți voi] pentru
Mine?”, ci pentru „Hristos” [Mesia] întreabă, ca să nu-i împungă pe ei.
„Dar nici nu-Mi veţi putea răspunde că fără Duhul a zis-o aceasta David”,
[și le spune căț,cu Duhul L-a numit David pe El «Domn», adică mișcat
fiind de darul Duhului. Așadar, cum Hristos este «fiu al lui David», dar
nu și «Domn» și Dumnezeu al lui?”

lar norodul „cu dulceaţă” [înduicindu-se] Îl asculta pe El. Și le grăia
noroadelor: „Păziți-vă de cărturari, care poartă haine mai frumoase și dintru
aceasta voiesc ei să fie mai mult cinstiţi și care întrebările de sănătate și
laudele le primesc prin târguri și meșteșugesc câte altele spre slavă, care și
casele văduvelor [le] mănâncă”. Căci se duceau la femeile care nu aveau pe
nimeni care să le poarte de grijă și să le apere, ca și cum ei le-ar fi fost purtători
de grijă și apărători ai lor. Și cu pricină [sub cuvânt] că se roagă îndelung și

% În ediția de la 1805, în loc de „mulțimea cea multă ÎL asculta cu bucurie”, se
găsește „norodul cel mult ÎI asculta pe El cu dulceaţă”,

“ În ediţia de la 1805, versetele 38-40 sunt: „Și le zicea întru învățătura Sa: Păziţi-vă
de cărturari care voiesc a umbla în podoabe și iubesc întrebările de sănătate prin târguri,
și scaunele cele mai de sus în sinagogi și șederile mai întâi la ospețe, ei, care mănâncă
casele văduvelor și cu pricină îndelungă se roagă, aceștia vor lua mai grea osândă”.

PR II INI EP IRO RP R I I OI R tententeea d

PR N N RI O RR O O ai

li

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 12 159

cu prefacere de evlavie și cu fățărie înșelând pe cei simpli, mâncau casele
bogaţilor. Deci aceștia mai mult decât ceilalți iudei care păcătuiesc se vor
osândi, căci cei care sunt tari, tare se vor certa ( Înțelepciine 6, 5-8).

Prin aceasta încă și pe Apostoli îi învaţă să nu vieţuiască precum
cărturarii, ci Lui să-l urmeze, căci învățători alegându-i și rânduindu-i pe
ei, cu cuviinţă și pentru vieţuire îi sfătuiește.

12, 41-44: Și șezând în preajma cutiei darurilor“, lisus privea cum
mulțimea aruncă bani în cutie. Și mulți bogaţi aruncau mult. (42) Şi venind
o văduvă săracă, a aruncat doi bani“, adică un codrant. (43) Și chemând la
Sine pe ucenicii Săi le-a zis: Adevărat grăiesc vouă că această văduvă
săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toți ceilalți“. (44) Pentru
că toți au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot
ce avea, toată avuţia sa. (12,414 Regi 12,9! Luca 21, 1 (12, 42) Luca 21,2

(12,43) Luca 21, 3/ 2 Corinteni 8, 12 (12, 44) Marcu 14, 8/ Luca 21,4

Oarecare minunat obicei era ținut la [dăinuia la] iudeii, ca aceia care
au și voiesc, să arunce bani în vistieria ce era în templu — că aceasta se nu-
mea „gazofilachie” [cutia darurilor”]-, ca și preoții și săracii și văduvele
dintru acești bani să se hrănească. Deci mulţi făcând aceasta [adică,
aruncând bani în gazofilachia], a venit și o văduvă care și-a arătat bu-
năvoința mai bogată decât putinţa.

Slavă Ție, Hristoase, Care și pe cele mici le primești de multe ori mai
vârtos decât pe cele mari! O, fie ca și sufletul meu acest fel de „văduvă“ să
se facă, lepădându-se de satana, de care s-a lipit și să arunce în sfânta
vistierie „doi bănuţi”: trupul și mintea, subțiind trupul prin înfrânare, iar
mintea prin smerenie, ca și eu să aud că „toată avuţia” mea am făcut-o
sfântă, nici o înțelegere sau mișcare lăsând lumii“.

1 În ediția de la 1805, în versetele 41-43, în loc de „cutia darurilor”, se găsește
„Bazofilachia”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „doi bani“, se găsește „doi fileri”. În Moldova
medievală, filerul era o altă denumire a obolului. Obolul era a șasea parte dintr-o drahmă,
iar o drahmă era mai mică decât un dinar (4/5 dintr-un dinar). În vremea când
Mântuitorul a vieţuit pe pământ, un dinar era plata unei zile de muncă (Matei 20, 1-15).
Putem pricepe de aici cât de puţini bani avea văduva și, totodată, cât de mult dăruise lui
Dumnezeu prin dania sa.

* În ediţia de la 1805, în loc de „decât toți ceilalţi”, se găsește „decât toţi”.

“i În ediția de la 1805, în loc de „din sărăcia ei”, se găsește „din lipsa ei”.

* Adică nelăsând lumii nici un cuget și nici o mișcare a sufletului, a inimii.

160

CapiroLuL 13
lisus vorbește despre dărâmarea Ierusalimului
și despre a Doua Venire a Fiului Omului.
Îndemnuri la priveghere!

13, 1-4: Și ieșind din templu, unul dintre ucenicii Săi I-a zis: În-
vățătorule, privește ce fel de pietre și ce clădiri! (2) Dar lisus a zis: Vezi
„aceste mari clădiri:? Nu va rămâne piatră peste piatră să nu se risipească.
(3) Și șezând pe? Muntele Măslinilor, în faţa templului', Îl întrebau, de o
parte, Petru, Iacov, loan și cu Andrei: (4) Spune-ne nouă când vor fi acestea?

Și care va fi semnul când va fi să se împlinească toate acestea"?
(13, 2) Matei 24, 1 / Luca 21,5 (73, 2) 3 Regi 9,7/
Matei 24, 2 / Luca 19, 44; 21, 6 (13, 3-4) Matei 24, 3 / Luca 21, 7

Pentru că Domnul grăia multe despre pustiirea lerusalimului, zicând:
„lată, casa voastră vi se lasă pustie” (Matei 13, 36), ucenicii Lui, ca și cum
mirându-se că se vor strica zidiri atât de mari și de frumoase, Îi arată Lui
această podoabă a templului. lar El le spune lor mai dinainte că nu mai
puţin decât Ierusalimul se vor strica acestea, că nici „piatră pe piatră” nu
va rămâne. Dar zic unii că au rămas multe rămășițe din vechea cetate a
Ierusalimului și așa se ispitesc să-L arate mincinos pe Hristos, dar nu este
așa: că măcar de ar fi și rămas oarecare rămășițe — lucru care nu este
adevărat —, însă până la sfârșitul cel de obște nu va rămânea piatră pe
piatră. Însă istoriile spun că împăratul Adrian a pus să fie dărâmate cu
totul cetatea și templul chiar din temelii, iar apoi să fie arat locul, încât și
aceasta s-a plinit, că nici „piatră pe piatră” n-a rămas dintru ele“.

lar „șezând Ei în Muntele Măslinilor”, au venit să-L întrebe [Apostolii]
când vor fi toate acestea, adică [să le spună vremea] când se vor „săvârși”

' În ediția de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru sfârșitul lunii. Pentru ziua și
ceasul acela, cum că nimenea sui știe”.

2 În ediţia de la 1805, în loc de „mari clădiri”, se găsește „zidiri mari”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „pe”, se găsește „El în”.

+ În ediţia de la 1805, în loc de „în fața templului”, se găsește „în preajma bisericii”.

5 În ediţia de la 1805, în loc de „când va fi să se împlinească toate acestea”, se
găsește „când acestea toate vor a se săvârşi”.

* Istoricul evreu Iosif Flaviu, pomenește de distrugerea completă a lerusalimului
din anul 70, când Vespasian era imperator. Dar sub împăratul Adrian, în anul 132,
Ierusalimul a fost din nou asediat de romani, iar răzmeriţa evreilor a fost înăbușită.

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 13 161

cele [spuse] despre Ierusalim. Jar El, mai înainte de a le răspunde lor pentru
cele ce au întrebat, întărește mintea lor, spre a nu fi înșelați. Căci fiindcă
începuseră cei din ludeea a boli, s-au ridicat unii, numindu-se pe ei înșiși
învăţători, și de aceea le spune Domnul: „Căutaţi să nu vă înșele cineva”.

13, 5-10: lar lisus a început să le spună: Vedeţi” să nu vă înșele cineva.
(6) Căci mulți vor veni în numele Meut, zicând că sunt Eu, și vor amăgi”

pe mulți. (7) lar când veți auzi de războaie, și de zvonuri de războaie, să .

nu vă turburați, căci trebuie să fie”, dar încă nu va fi sfârșitul. (8) Și se
va ridica neam peste neam! și împărăție peste împărăție, vor fi cutremure
pe alocuri și foamete și turburări vor fi. Iar acestea sunt începutul
durerilor. (9) Luaţi seama la voi înșivă. Că vă vor da în adunări și veți fi
bătuți în sinagogi și veți sta înaintea conducătorilor și a regilor, pentru
Mine, spre mărturie lor. (10) Ci mai întâi Evanghelia trebuie să se

propovăduiască la toate neamurile!?.
(13, 5) leremia 29, 3 / Matei 24, 4/ Luca 21, 3 / Efeseni 5, 6/1 Tesaloniceni 2, 3 /
2 Tesaloniceni 2, 3 (13, 6) leremia 14, 14 / Matei 24, 5, 11 / Luca 21,8
(13, 7) Matei 24, 6/ Luca 21,9 (13, 8) 2 Paralipomena 15, 6 / Matei 24, 7-8

(13, 9) Matei 10, 17; 24, 9 / loan 15. 20; 16, 2 / Apocalipsa 2, 10 (13, 10) Matei 24,14 -——
Mulţi vor veni, cum au fost luda sau Teudas (Faptele Apostolilor 5, 36-37),

care ziceau despre ei înșiși că sunt trimiși de Dumnezeu. Și „veţi auzi de -
războaie , zice [Domnul], despre care și Iosif Flaviu mărturisește că s-au făcut -

inainte de robie, pentru că s-a împotrivit neamul iudeilor și nu dădea dajdia ”

(birul] romanilor. Deci, mâniindu-se aceștia, au venit asupra lor [iudeilor] și
dese năvăliri au făcut, dar încă nu era sfârșitul Ierusalimului, căci se milos-
tiveau romanii. Și nu numai războaie au fost, ci și bătăi de Dumnezeu trimise,
„foamete” și „cutremure“, arătându-le lor Dumnezeu aievea [pe față, vădit]
că Insuşi Et Se luptă cu ei.

iar toate acestea erau „începătură a durerilor”, adică a relelor celor ce
erau să [li] se întâmple lor. [Deci Domnul zice:] „Deci păziţi-vă pe voi înșivă.

? În ediţia de la 1805, în loc de „vedeți”, se găsește „căutaţi”.

“În ediţia de la 1805, în loc de „în numele Meu”, se găsește „întru numele Meu”.

* În ediția de la 1805, în loc de „vor amăgi”, se găsește „vor înșela”.

1 În ediţia de la 1805, în loc de „zvonuri de războaie, să nu vă turburaţi, căci trebuie
să fie”, se găsește „vești de războaie, să nu vă spăimântaţi, căci se cuvine să fie acestea”.

1! În ediția de la 1805, în loc de „se va ridica neam peste neam”, se găsește „se va
scula limbă peste limbă”.

"> În ediția de la 1805, versetele 9-10 sunt: „Deci păziți-vă pe voi înșivă. Că vă vor
da pe voi în soboare și veţi fi bătuţi în adunări și veţi sta înaintea domnilor și a
împăraților, pentru Mine, spre mărturie lor. Și în toate neamurile se cuvine mai întâi
să se propovăduiască Evanghelia”.

162 Capitolul 13 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI]

Că vă vor da pe voi în soboare [și veți fi bătuţi în adunări], ca să aibă
[ucenicii] oarecare mângâiere din cele de obștet?, la ale lor primejdii. Dar și
când le-a spus: „Veţi sta înaintea domnilor și a împăraților, pentru Mine”,
nu mică mângâiere a pus într-ânșii, arătându-le că pentru El au să pătimească.
lar aceasta „spre mărturie lor”, arată că vor fi iudeii fără răspuns și încă de
acum și de aici vor fi osândiţi, căci, zice: „nici chiar muncindu-vă [chinuin-
du-vă, căznindu-vă] pe voi n-au putut să biruiască adevărul”. Apoi, pentru
ca să nu socotească ei că primejdiile și necazurile vor împiedica propo-
văduirea, spune că „la toate neamurile” se cuvine să se propovăduiască
Evanghelia și [abia] atunci va fi robit lerusalimul. Iar cum mai înainte de
robie s-a propovăduit Evanghelia, auzi-l pe Pavel care zice: „În tot pământul
a ieșit vestirea lor și la marginile lumii graiurile lor” (Romani 10, 18; Psalm
18, 4). Însă și aceasta spre mai mare osândă a iudeilor s-a făcut, adică, mai
înainte de robie s-a propovăduit pretutindeni. Că se cuvenea, văzând ei
cum în scurtă vreme în toată lumea a strălucit propovăduirea, să cunoască
puterea lui Dumnezeu și să se pocăiască și să scape de primejdii, dar n-au
înțeles și pentru aceasta și mai mare le este lor osânda.

13, 11-13: lar când vă vor duce ca să vă predea, nu vă îngrijiţi dinainte
ce veți vorbi, ci să vorbiţi ceea ce se va da vouă în ceasul acela”. Căci nu voi
sunteți cei care veţi vorbi, ci Duhul Sfânt. (12) Și va da frate pe frate la
moarte și tată pe copil și copiii se vor răzvrăti împotriva părinților'* și îi vor
ucide. (13) Și veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda

până la urmă”, acela se va mântui. (13, 11) Matei 10, 19-20/ Luca 12, 1%; 21, 15/
loan 16, 13 / Faptele Apostolilor 2, 4 (13, 12) lezechii! 38, 21 / Miheia 7,6/
"Matei 10,21 / Luca 21, 16 (13, 13) Daniil 12, 12 / Matei 24, 13 / Luca 21, 17 / Apocalipsa 2, 10

Mai înainte de a se aprinde de săvârșit [desăvârșit, deplin] războiul,
câte n-au pătimit de la iudei Apostolii, înaintea divanelor [scaunelor de
judecată] fiind puși și la împărați duși fiind, la Irod, la Agripa și la Nero!
Deci, [te spune Domnul:] „Nu vă îngrijiţi de mai înainte ce veți răspunde,
pentru că «întru acel ceas» vă va da vouă Duhul cel Sfânt cele ce veți grăi”.

"1 Adică, firească mângâiere luând Apostolii, tocmai pentru că Domnul le spune
dinainte pătimirile ce le vor răbda,

4 În ediţia de la 1805, în loc de „ca să vă predea,”, se găsește „pe voi dându-vă să”.

'5 În ediţia ce la 1805, în loc de „ci să vorbiţi ceea ce se va da vouă în ceasul acela”,
se păsește „ci ceea ce se va da vouă întru acel ceas, aceea să grăiţi”.

!» În ediția de la 1805, în loc de „la moarte și tată pe copil și copiii se vor răzvrăti
împotriva părinţilor”, se găsește „spre moarte și tată pe fiu și se vor scula fiii asupra
părinților”.

'* În ediţia de la 1805, în loc de „până la urmă”, se găsește „până în sfârșit”.

a re ii. Să, aa e adi d i pt ta aa AP et: pa a 0

ȚÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 13 163

Și mai înainte le spune lor și pe aceea ce este mai grea decât toate, că și
de cei mai apropiaţi ai lor vor fi luptaţi. lar aceasta le spune lor ca mai
înainte auzind ei, să se pregătească pentru cele ce vor fi și de aici cu ușurare
să sufere primejdia. Apoi [le dă] mângâierea: „și veți fi urâţi de toţi pentru
numele Meu” — căci a fi urâţi pentru Dânsul, de ajuns era ca să le ușureze
toate primejdiile. Dar şi aceasta: „cel ce va răbda până în sfârșit, acela se
va mântui”, prea mare mângâiere este.

13, 14-17: lar când veţi vedea urâciunea pustiirii!*, stând unde nu se
cuvine - cine citește să înțeleagă — atunci cei ce vor fi în ludeea să fugă în
munți, (15) și cel de pe acoperiș să nu se coboare!“ în casă, nici să intre ca
să-și ia ceva din casa sa, (16) și cel ce va fi în țarină să nu se întoarcă
înclărăt, ca să-și ia haina. (17) Dar vai celor ce vor avea în pântece și celor
ce vor alăpta* în zilele acelea! (13, 14) Daniil 9, 27 / Matei 24, 15-16 / Luca 21, 20-21

(13, 15-26) Matei 24, 17-19 / Luca 17, 30-31; 21, 23; 23, 29

„Urâciune a pustiirii“ este stâlpul [statuia] cu chipul celui care a robit
cetatea, pentru că tot idolul „urâciune” se numește. lar „a pustiirii” spune
pentru că lerusalimul robit fiind și pustiire pătimind, au pus statuia aceasta
înlăuntrul celor neumblate ale templului.

Incă și Pilat, pentru că a adus noaptea în templu statuile Cezarului, s-a
făcut pricinuitor de multă turburare în popor. De atunci a început și războiul
și pustiirea Ierusalimului.

Deci, atunci, „cei ce vor fi în Iudeea să fugă în munți”. Bine a zis:
„cei ce vor fi în ludeea”, pentru că Apostolii nu erau în ludeea, ci, precum
am zis, mai înainte de a începe războiul fuseseră izgoniți din Ierusalim
iar, mai vârtos [mai bine zis], ei înșiși au ieșit [au plecat], de Dumnezeiescul
Duh fiind mișcați [trimiși]. Deci „cei ce vor fi în Iudeea să fugă”.

Și cel ce va fi „deasupra casei” [„pe acoperiș”], pentru nimic din cele
ce sunt „în casă” să nu se întoarcă, întrucât iubit [nepreţuit] lucru este
măcar numai cu trupul de va scăpa cineva. Dar, „vai” și celor ce vor avea
fii sau „vor avea în pântece”! Pentru care pricină? Pentru că cele care vor
avea fii, de dragostea către prunci fiind ținute, nu vor putea să fugă. lar
cele ce „vor avea în pântece”, pentru greutatea pântecelui, nici acelea nu
vor avea lesnicioasă fuga. Însă socotesc că este însemnată aici și mâncarea

%* În ediția de la 1805, în loc de „urâciunea pustiirii”, se găsește „urâciunea pustiirii,
ce s-a zis de Daniil Proorocul”.

” În ediția de la 1805, în loc de „cel de pe acoperiș să nu se coboare”, se găsește
„cela ce va fi deasupra casei să nu se pogoare”.

% În ediţia de la 1805, în loc de „vor alăpta”, sc găsește „vor apleca”.

164 Capitolul 13 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

de fiu, pentru că din pricina foametei, înconjurată fiind cetatea de oaste și
de fii s-au atins”. ie Bit: tu Vă:

13, 18-20: Rugaţi-vă, dar, ca să nu fie fuga voastră iarna. (19) Căci în
zilele acelea va fi necaz cum nu a mai fost până acum, de la începutul
făpturii, pe care a zidit-o Dumnezeu, și nici nu va mai fi. (20) Și de nu ar
fi scurtat Domnul zilele acelea, n-ar scăpa nici un trup, dar pentru cei
aleși, pe care i-a ales, a scurtat acele zile?. (13, 15) Matei 24, 20

(13, 19) Daniil 9, 26; 12,1 / loil 2, 2 / Matei 26, 21 (13, 20) Matei 24, 22 / Luca 17, 21-22

De va fi fuga „iarna”, de greutatea vremii se vor împiedica cei ce vor
voi să fugă și, ca să zic pe scurt, cumplit necaz va fi, cum „n-a mai fost” și
„Nici nu va mai fi”. „Și de nu ar fi scurtat Dumnezeu” vremea, adică de
n-ar fi potolit degrabă războiul romanilor, „nu s-ar fi mântuit tot trupul”,
adică nici un iudeu n-ar fi rămas. „Dar pentru cei aleși”, adică pentru cei
dintre evrei care crezuseră sau care mai pe urmă aveau să creadă, s-a potolit
îndegrabă [curând] războiul. Căci Dumnezeu, mai înainte știind că din evrei
mulți vor crede după robie, pentru aceasta n-a slobozit să piară neamul
[lor] de tot.

Dar este cu putinţă a înțelege aceasta și spre îndreptarea năravurilor”.
„Urâciune a pustiirii” este toată înțelegerea satanicească, care „stă în loc
sfânt” (Matei 24, 15), adică în mintea noastră. Deci, atunci, „cel care este în
Iudeea să fugă în munţi”, adică cel ce s-a mărturisit [spovedit] să alerge la
munții faptelor bune; căci „ludeea” se tâlcuiește „mărturisire”. lar cel ce stă
întru înălțime |,„pe acoperiș”], „să nu se pogoare”, căci aflând noi oarecare
înțelegere pătimașă stând întru noi, se cuvine prin mărturisire [spovedanie]
să alergăm la cele înalte și să nu ne pogorâm dintru înălțimea faptei celei
bune. Şi cel care lucrează lucrul cel bun [,în țarină”], să nu se întoarcă să ia
știința cea veche, care este „haina” de care s-a dezbrăcat (Marcu 13, 15-16). Și
vai de cel ce huge „iarna! Că se cuvine ca noi să fugim de păcat cu fierbințeală,
iar nu cu răceală și fără de mișcare, căci aceasta înseamnă „a fugi iarna”.

= Despre această cumplită faptă și despre foametea dinaintea dărâmării Ierusalimului
vezi tâlcuirea de la Matei 24, 19, Deuteronom 28, 53-57, precum şi anexa editorială: Pătinirile
iudeilor din vremea Cezarului Gaius Caligula (asii 37-41) şi până la dărâmarea lerusalinnului
din vremea Îni Tit (anut 70) — descrise după Eusebiu de Cezareea și lusif Flaviu, din volumul
Tâlcuirii Sfintei Evanghelii de la Luca.

= În ediţia de la 1805, versetele 19-20 sunt: „Căci va ti în zilele acelea scârbă ca
aceea care n-a fost de la începutul zidirii care a zidit Dumnezeu, până acum, şi nici va
mai fi. Și de nu ar fi scurtat Dumnezeu zilele acelea, nu s-ar mântui tot trupul, dar
pentru cei aleși, pe care i-a ales, va scurta zilele acelea”.

5 Adică în chip moral, etic.

ori

an 2: ten Ama Pr at AR rc 000

no Ra i ra a i a a ri te a Pra apara e cr ra e Sit tr a, it ae mmm

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 13 165

13, 21-26: Și atunci dacă vă va zice cineva: lată, aici este Hristos, sau
iată acolo, să nu credeţi. (22) Se vor scula hristoși mincinoși și prooroci
mincinoși și vor face“ semne și minuni, ca să ducă în rătăcire, de se
poate, pe cei aleși. (23) Dar voi luaţi seama. lată dinainte v-am spus
vouă toate*. (24) Ci în acele zile, după necazul acela, soarele se va
întuneca și luna nu-și va mai da lumina ei. (25) Și stelele vor cădea din
cer și Puterile care sunt în Ceruri se vor clătina”. (26) Atunci vor vedea

pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multă și cu slavă”.
(13, 21) Matei 24, 23 / Luca 17,23; 21,8 (13, 22) Deuteronom 13, 1-3 / Matei 24, 24
(13, 23) Matei 24, 25 / 1 Tesaloniceni 3,4 / 2 Petru 3, 7 (13, 24) Isaia 13, 10; 34, 4/
lezechiil 32, 7 / loil 2, 10; 3,4; 4, 15 (13, 25) Matei 24, 29/ Luca 21, 26 (13, 26) Daniil 7, 13/
Matei 16, 27; 24, 30 / Marcu 14, 62 / Luca 21, 27 / Faptele Apostolilor 1, 11 / Apocalipsa 1, 7

A săvârșit [sfârșit] acum cele [grăite] pentru Ierusalim și de aici începe să
spună cele despre venirea lui Antihrist. lar auzind cuvântul „atunci“ să nu
socotești că acelea vor fi când s-au zis cele de mai sus despre Ierusalim: „Și
atunci dacă vă va zice cineva: lată, aici este Hristos, sau iată acolo, să nu credeți”.
Ci să știi că este obicei în Scriptură, după cum și la [Evanghelistul] Matei vedem,
că după Nașterea lui Hristos, spune: „În zilele acelea a venit loan [Botezătorul]
(Matei 3, 1). n care zile? Oare întru cele ce îndată au urmat după Nașterea lui
Hristos? Nu, ci [spune așa, în chip] nehotărât, adică fără a îngrădi vremea. Tot
așa și aici spune: „atunci“, nu când ferusalimul se va pustii, ci în vremea venirii
lui Antihrist, atunci să nu vă lăsaţi înșelaţi, căci mulți vor lua asupra lor numele
lui Hristos, „ca să înșele, [de va fi cu putință] și pe cei aleși”. lar după venirea
lui Antihrist, făptura toată se va schimba, întunecându-se stelele din pricina
covârșirii luminii lui Hristos. Și „se vor ctăti” Puterile Ingerești, adică se vor
înspăimânta, văzând că se face atâta schimbare și pe cei împreună cu ci robi că
sunt judecați. Și atunci vor vedea pe Domnul ca pe „Fiul Omului”, adică având
trup, căci cel ce se vede, cu adevărat trup este; și deși cu trup, ca om va veni
[Mântuitorul], însă „cu putere și cu slavă multă”.

13, 27-31: Şi atunci EL va trimite pe Îngeri” și va aduna pe aleșii Săi
din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea

+ În ediția de la 1805, în loc de „vor face”, se găsește „vor da”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „ca să ducă în rătăcire, de se poate, pe cei aleși”, se
găsește „ca să înșele, de va fi cu putință și pe cei aleși”.

2 În ediția de la 1805, versetul 23 este: „lar voi vă păziţi. Că iată mai înainte am
spus vouă toate“. i

2 În ediția de la 1805, în loc de „se vor clătina”, se găsește „se vor clăti”.
* În ediția de la 1805, în loc de „cu putere multă și cu slavă”, se găsește „cu putere

Și cu slavă multă”.
% În ediţia de la 1805, în loc de „Îngeri”, se găsește „Îngerii Săi”.

166 Capitatul 13 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

cerului. (28) Învăţaţi de la smochin pilda: Când mlădiţa lui se face
fragedă ș și înfrunzește, cunoaşteţi că vara este aproape”. (29) Tot așa și
voi, când veţi vedea împlinindu-se aceste lucruri, să știți că El este
aproape”, lângă uși. (30) Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul
acesta până ce nu vor fi toate acestea. (31) Cerul și pământul vor trece,
dar cuvintele Mele nu vor trece. (13. 27-30) Matei 24, 31-34 / Luca 21, 29-32

(13, 31) Psalm 101, 27; 118, 89 / Isaia 40, 8 / Matei 24, 35 / Luca 21, 35

Vezi că şi Fiul „trimite pe Îngeri”, precum Iatăl? Unde, dar, sunt cei
ce zic că nu este deopotrivă cu Dumnezeu și Tatăl? Deci vor veni Îngerii
„să adune pe cei aleși”, ca fiind ei „răpiți în nori”, să întâmpine pe Domnul
(1 Tesaloniceni 4, 17).

Și de la smochin te învaţă că, precum atunci când înfrunzește smo-
chinul, îndată vine și vara, tot așa, după necazul cel de la Antihrist, nimic
altceva urmând, va fi Venirea lui Hristos, care cu adevărat „vară” a
drepţilor este, după „iarna” prigoanelor, iar păcătoşilor, „iarnă” le este
după „vara” desfătării (Marcu 13, 18).

„Amin grăiesc vouă că «neamul acesta», al credincioșilor, al creștinilor
zic, nu va trece până nu vor fi toate acestea, atât cele pentru Ierusalim, cât
și cele pentru venirea lui Antihrist”. Căci, cu adevărat, „neam” numește
nu pe celal Apostolilor, fiindcă nu vor trăi până la sfârșitul lumii Apostolii,
întrucât nici până la sfârșitul Ierusalimului cei mai mulți n-au ajuns a trăi.
Deci „neam” numește aici pe cel al creștinilor, mângâindu-i pe Apostoli;
și ca să nu socotească ei că atâtea rele făcându-se, poate va lipsi credinţa,
le zice: „Îndrăzniţi, nu va trece «neamul» credincioșilor, nici nu va lipsi,
că mai curând «vor trece» stihiile acestea nemișcate — adică «cerul și
pământul» -—, decât «cuvintele Mele» întru ceva să cadă [să nu se ade-
verească], pentru că toate câte le-am spus se vor plini [împlini]”.

13, 32-37: lar despre ziua aceea și despre ceasul acela nimeni nu știe,
nici Îngerii din Cer”, nici Fiul, ci numai Tatăl. (33) Luaţi aminte”, prive-
gheați și vă rugaţi, că nu știți când va fi acea vreme. (34) Este ca un om
care a plecat în altă țară” și, lăsându-și casa, a dat puterea în mâna
slugilor, dând fiecăruia lucrul lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze.

* În ediția de la 1805, versetul 78 este: „Învățaţi de la smochin pilda: Când stâlpările
lui sunt tinere și îi cresc frunzele, știți că aproape este vara”.

3 În ediția de la 1805, în loc de „că El este aproape”, se găsește „Că aproape este”.

* În ediția de la 1805, în loc de „Îngerii din Cer”, se găsește „Îngerii care sunt în Cer”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „Luaţi aminte”, se găsește „Păziţi-vă”.

3* În ediția de la 1805, în toc de „în altă țară”, se găsește „departe“.

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolut 13 167

(35) Vegheaţi”, dar, că nu știți când va veni stăpânul casei”: sau seara, sau
la miezul nopții, sau la cântatul cocoșilor, sau dimineața. (36) Ca nu cumva
venind fără de veste, să vă afle pe voi dormind. (37) lar ceea ce zic vouă,
zic tuturor: Privegheaţi! (13, 32) Matei 24, 36 (13, 33) Matei 24, 42; 25, 13 /

Luca 12, 40; 21, 36 / Romani 13, 11 (13, 34-35) Matei 24, 42, 45 / Luca 19, 12

Vrând Domnul să oprească pe ucenici de a întreba despre „ziua” și
„ceasul acela”, zice: „Nimeni nu știe, nici Îngerii [care sunt în Cer], nici
Fiul”. Căci de-ar fi zis: „Știu, dar nu voiesc să vă descopăr vouă”, i-ar fi
mâhnit”. lar acum, lucru mai cu înțelepciune face și îi oprește pe ei cu
totul de a cerca să se înveţe [să afle] aceasta și a-l. supăra pe EI, zicând că:
„Nici Îngerii, nici Eu nu știu”.

Și tu dintr-o pildă vei înţelege ce se zice aici: de multe ori pruncii,
văzând un lucru în mâinile părinţilor lor, îl cer de la ei, iar părinţii, nevoind
să le dea, copiii plâng, fiindcă nu primesc [ceea ce cer]. Atunci părinții
ascund lucrul acesta și arătând pruncilor mâinile goale, spun că n-au și îi
opresc pe ei din plâns. Întru acest chip și Domnul, ca și cu niște prunci
purtându-Se cu Apostolii, a tăinuit ziua, căci de-ar fi zis; „Știu, dar nu
voiesc să vă spun”, s-ar fi întristat Apostolii, fiindcă nu s-au înștiințat de
la Dânsul. lar că Domnul știe „ziua și ceasul”, arătat [vădit] este, pentru
că El Însuși a făcut veacurile. Deci, cum să nu știe [cunoască] cele pe care
[EI Însuși) le-a făcut?

Dar cu adevărat și spre folos a tăinuit Dumnezeu sfârșitul vieţii, fie
pe cel de obște, fie pe al fiecăruia, ca, fiind nearătat sfârșitul, pururea să ne

% În ediţia de la 1805, în versetele 34-35, în loc de „vegheze/vegheaţi”, se găsește
„pPrivegheze/privegheaţi”.

% În ediţia de la 1805, în loc de „stăpânul casei”, se găsește „domnul casei”.

% Aici Sfântul Maxim ne învaţă astfel: „Există două feluri de neștiinţă: una vrednică
de ocară, alta nevinovată. Cea dintâi atârnă de noi, a doua nu atârnă de noi. Cea vrednică
de ocară și atârnătoare de noi este neștiința cu privire la virtute și evlavie. Cea nevinovată
şi neatârnătoare de noi e neștiința cu privire la toate acele lucruri câte, vrând să le
cunoaștem, nu le cunoaștem: de pildă, cu privire la lucrurile ce se petrec departe sau la
cele ce se vor întâmpla în viitor, Dar dacă Sfinţii Prooroci au cunoscut prin har cele de
departe și neatârnătoare de noi, cum nu le-ar fi știut cu atât mai vârtos pe toate Fiul lui
Dumnezeu, iar prin El și omenitatea lui, nu prin fire, ci prin unirea cu Cuvântul? Căci
precum fierul ars în foc are toate însușirile focului, pentru că luminează și arde și totuși,
prin fire nu e foc, ci fier, la fel și omenitatea Domnului, intrucât era unită cu Cuvântul le
ştia toate și aceste însușiri dumnezeiești le arată în sine, dar ca fire omenească luată în
sine, adică neunită, se zice că nu le știa (Filocalia românească, vol. 2, Întrebări și răspunsuri,
întrebarea 66, ed. Humanitas, București, 1999, pp. 236-237).

165 Capitolul 13 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

nevoim, așteptându-L pe Dânsul și temându-ne ca nu cumva când nu
suntem noi gata să sosească asupră-ne“.

Dar să luăm aminte și graiurile [cum spunel: „seara” vine sfârșitul
când cineva, după ce va îmbătrâni, va muri; iar „la miezul nopții” când
cineva în vârsta cea de mijloc va fi; iar „la cântatul cocoșilor” când cuvântul
- adică partea cea cuvântătoare - întru noi va veni la săvârșire. Căci „cocoș”
este cuvântul, care ne deșteaptă pe noi din somnul nesimţirii; căci atunci
când copilul va începe după cuvânt [cugetare, rațiune] a viețui și a socoti
[judeca, gândi], atunci se cheamă că îi cântă „cocoșul“. lar „dimineaţa”
este vârsta cea cu totul copilărească. Deci se cuvine ca toți să poarte de

„grijă pentru sfârșit, că măcar prunc de va fi, se cuvine a purta de grijă și
pentru acela, ca nu cumva să moară nebotezat. Și tuturor le poruncește
Domnul acestea, și celor ce sunt în lume și celor ce sunt depărtați de lume.
Deci suntem datori „a priveghea și a ne ruga“, căci amândouă acestea
sunt trebuincioase, căci mulți priveghează, însă cheltuind nopțile întru
lucruri rele.

Și vezi că n-a zis: „Nu știu când va fi vremea”, ci „nu știți”, adică noi
nu știm, căci pentru al nostru folos s-a tăinuit [,„ceasul acela”]. Căci dacă
și acum, când este nearătat sfârșitul, unii asupra altora ne turburăm, ce
nu am fi făcut dacă am fi știut sfârșitul? Cu adevărat, întru cea mai de pe
urmă răutate poate am fi cheltuit vremea cea mai înainte de sfârșit și apoi
[numai] întru o zi arătând pocăință, foarte râu [tare] ne-am fi vătămat.

* Adică, să vină peste noi ceasul sfârșitului, nefiind noi pregătiţi pentru acesta,

CAriToLuL 14
Ungerea din Betania. Cina cea de Taină. Ghetsimani.
Prinderea. |nfăţişarea la Caiafa. Lepădarea lui Petru!

14, 1-5: Și după două zile erau Paștile și Azimile. Și arhiereii și cărturarii
căutau cum să-l prindă cu vicleșug; ca să-L omoare. (2) Dar ziceau: Nu la
sărbătoare, ca să nu fie turburare în popor”. (3) Și fiind EI în Betania, în casa
Jui Simon Leprosul, și șezând la masă, a venit o femeie având un alabastru,
| cu mir de nard curat, de mare preț, și, spărgând vasul, a vărsat mirul pe i
capul lui lisus. (4) Dar erau unii mâhniţi între ei”, zicând: Pentru ce s-a

făcut această risipă de mir”? (5) Căci putea să se vândă acest mir cu peste

trei sute de dinari, și să se dea săracilor. Și cârteau împotriva ei”.
(1-4, 1) Matei 26, 2 / Luca 22, 1-2 / loan 11, 47, 55; 13, 1 (14, 2) Matei 26,5
(14,3) Matei 26, 6-7 / Luca 7, 37 / loan 11, 2; 12,1, 3 (14, 4-5) Matei 26, 8-9 / loan 12, 4-6

Miercuri s-a adunat soborul și a făcut |a ținut] sfatul și pentru aceasta
postim și noi miercurile:.
Deci aceia voiau să treacă vremea „praznicului”, dar n-au fost în- —-—---
găduiţi [de Hristos], ci El Însuși iconomisind [purtând grijă de] vremea
Patimii Sale, la Paști a binevoit a Se răstigni, pentru că EI Însuși era Paștile
cele adevărate (loan 11, 25). Drept aceea, [ni] se cuvine [nouă] a ne minuna
de puterea Lui, căci atunci când aceia voiau să-L prindă pe Dânsul, n-au

! În ediția de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru ceea ce a uns pe Domnul cu mir și
pentru cele ce a zis luda pentru mir. Pentru Paștele cel de Taină. Pentru vinderea lui Hristos.
Pentru rugăciunea și prinderea Lui și pentru ducerea la arhiereul. Pentru mărturiile cele
mincinoase și pentru ocările ce l-au făcut lui lisus înaintea arhiereului. Pentru lepădarea lui
Petru. Pentru învinuirile ce s-au pus Donmiului de la arhiereu”.

? În ediţia de la 1805, în loc de „vicleșug”, se găsește „înșelăciune”.

" În ediția de la 1805, în loc de „Nu la sărbătoare, ca să nu fie turburare în popor”,
se găsește „Nu în praznic, ca să nu fie turburare întru norod”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „mir de nard curat, de mare preț, și, spărgând vasul”,
se găsește „mir de nard de credință, de mult preț, și, sfărâmând alabastrul”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „erau unii mâhniţi între ei”, se găsește „erau unii de
tânjeau întru sine”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „risipă de mir”, se găsește „pagubă a mirului”.

? În ediția de la 1505, în loc de „cârteau împotriva ei”, se găsește „se răsteau asupra ei”.

* Din epoca apostolică și până în prezent, creștinii ortodocși postesc miercurea și
vinerea fiecărei săptămâni, cu excepția zilelor însemnate în calendar cu „harţi”.

-- E fi ISI ei

e PER AR E A RI

170 Capitolul 14 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

putut (Luca 4, 30; loan 8, 59), iar când ei nu voiau, din pricina praznicului,
atunci de bunăvoie S-a dat pe Sine [lor].

„Și fiind EI în Betania, în casa lui Simon Leprosul, și șezând la masă,
a venit o femeie”. Toţi patru Evangheliștii fac pomenire de mir (Matei 26, 7;
luca 7, 37; loan 11, 2) și le pare unora că una singură este femeia cea cu
mirul, dar nu este așa, ci două sunt, și anume: una cea de la loan - care îi era
soră lui Lazăr —, iar alta, cea pomenită de ceilalți trei Evangheliști. Însă, de
vei lua aminte, vei vedea că aceste femei sunt trei: la Joan una, la Luca alta și
la ceilalți doi alta. lar spusa din urmă se adeverește prin aceea că, femeia de
la Luca era și curvă și a venit la Hristos pe la mijlocul propovăduirii, iar cea
de la Matei a venit aproape de vremea Patimii și nici nu se mărturisește
[arată] că ar fi fost curvă. i

Și primește Domnul voinţa (râvna] femeii care a adus aici un alabastru
cu mir, pentru că atât de multa cheltuit pentru nard. lar „nard de credinţă”
se cuvine a se înțelege că, sau un fel de nard așa era numit, sau este arătat
aici nardul cel curat și neamestecat și cu adeverire și de credinţă întocmit.

Și sau mâniat unii oarecare [vreunii], iar loan zice că luda s-a mâniat,
dar se poate să fi prihănit pe femeie și ceilalți Apostoli, fiindcă ÎI auzeau
pe Hristos pururea învățând pentru milostenie. Dar luda nu cu aceeași
socoteală s-a mâniat asupra femeii, ci din pricina iubirii de argint și dintru
urâciunea câștigării argintului. Pentru aceasta și loan numai de el face
pomenire (loan 12, 4-6), ca de unul ce cu vicleană socoteală a prihănit-o
[defăimat-o] pe acea femeie.

„Și se răsteau asupra ei”, adică se mâniau, o ocărau, o mustrau pe ea.

14, 6-9: Dar lisus a zis: Lăsaţi-o. De ce îi faceți supărare? Lucru bun a
făcut ea cu Mine. (7) Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi și, oricând voiţi,
puteți să le faceţi bine, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna”. (8) Ea a făcut
ceea ce avea de făcut: mai dinainte a uns trupul Meu, spre înmormântare!
(9) Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia, în toată lumea,
se va spune" și ce-a făcut aceasta, spre pomenirea ei.

(14, 6) Matei 26, 10 / loan 12, 7 (14, 7) Deuteronom 15, 11 /
Matei 26, 11 / ioan 12, 8 (14, 8-9) Pilde 31, 31 / Matei 26, 12-13

Domnul îi mustră pe Apostoli, fiindcă fără de vreme poticnesc
[împiedică] osârdia femeii, zicând: „«De ce îi faceți ei supărare», după ce
a adus darul, întorcând-o pe dânsa înapoi prin înfruntare?”

” În ediţia de la 1805, versetul 7 este: „Că pe săraci pururea îi aveţi cu voi și, când
veţi vrea puteţi a le face lor bine, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea”.

* În ediția de la 1805, în loc de „înmormântare”, se găsește „îngropare”.

'* În ediţia de la 1905, în loc de „se va spune”, se găsește „se va povesti”.

Să a mpi i e e a tt tr a 5 ma aia ratati e Ti ie m a ar RT a a PA TR ta Pt i RA A

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 14 171

Încă îl îmboldește [Hristos] și pe [luda] vânzătorul, când zice: „«Spre
îngroparea» Mea a făcut acest lucru” și ca pe un neînțelegător îl mustră,
ca și cum i-ar fi zis lui: „Tu la moarte dându-mă pe Mine, nu ești mustrat
de cugetul tău, iar această femeie spre îngroparea Mea aducând mirul, ca
de Dumnezeu fiind îndemnată, este cu cuviinţă să fie mustrată de tine?”
Și proorocește [face] aici Domnul două proorocii: cum că Evanghelia se va
propovădui în toată lumea, și cum că lucrul [fapta cea bună a] femeii se va
vesti dimpreună [cu Evanghelia Sa].

Drept aceea, să se rușineze de aici cei ce pe săraci mai vile decât pe
Hristos îi cinstesc, că am auzit și eu pe oarecare argintari zicând: „Dacă vas
sfințit stricând eu, voi da săracilor și voi trăi și eu, nu este osândă”. Să audă
[dar aceia], cum Hristos alege mai mult a Sa cinste decât pe săraci! Căci cu
adevărat Trupul lui Hristos este cel ce este pe discul cel de aur, și cu adevărat
Sângele Lui cel ce este în potir. Deci, acela care ia discul de mult preţ și
silește să se pună Trupul lui Hristos într-unul mai prost, aducându-i ca
pricină pe săraci, să cunoască de aici al cărei părți este [al cui părtaș se face]!

14, 10-11: ţar luda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la
arhierei ca să li-L dea pe lisus, (11) Și, auzind ei, s-au bucurat! și au
făgăduit să-i dea bani. Și el căuta cum să-L dea lor, la timp potrivit”.

(14, 10-11) Matei 26, 14-16 / Luca 22, 4-6

Când femeia își arată a sa osârdie și dragoste, atunci se turbează [își
iese din fire] ucenicul, cel care este „unul din cei doisprezece”. Și nu fără
de socoteală este pusă [scrisă] aceasta: „unul din cei doisprezece”, ci
pentru ca să se arate că și luda a fost ales a fi unul din cei de frunte.

Dar ce este aceasta „să-L dea lor”? Adică să le vestească lor când va fi
[Hristos] singur, căci ei se temeau să năvălească asupra Lui când învăţa,
din pricina norodului. lar luda le-a făgăduit arhiereilor să-L dea pe El lor,
când va fi [Domnul] singur.

14, 12-15; Jar în ziua cea dintâi a Azimelor, când jertfeau Paștile,
ucenicii Lui L-au întrebat: Unde voiești să gătim, ca să mănânci Paștile?
(13) Și a trimis doi din ucenicii Lui, zicându-le: Mergeţi în cetate și vă
va întâmpina un om, ducând un urcior'* cu apă; mergeţi după el. (14) Și

": Arhiereii „s-au bucurat” pentru că L-au putut prinde pe lisus fără a face tulburare
mare, fiind Acesta trădat de luda. De asemenea, ei „s-au bucurat” și pentru că lisus —
după cum credeau ei -- a început să fie urât de propriii Săi ucenici.

13 În ediţia de la 1805, în loc de „Și e! căuta cum să-L dea lor, la timp potrivit“, se
găsește „Și căuta cum în vreme cu prilej L-ar da pe El lor”.

"1 În ediția de la 1805, în luc de „urcior”, se găsește „vas de lut”.

172 Capitolul 14 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

unde!” va intra, spuneți stăpânului casei că Învățătorul zice: Unde este
odaia în care! să mănânc Paștile împreună cu ucenicii Mei? (15) lar el

vă va arăta un foișor mare așternut gata. Acolo să pregătiți pentru noi”.
(14, 12) leșire 12, 14 / Deuteronom 16, 5-6 / Matei 26, 17 / Luca 22, 7
(14, 13-14) Matei 26, 18/ Luca 22, 8-11 (14, 15) Luca 22, 12

„Ziua cea dintâi a Azimelor” este numită ziua de joi, care era mai
înainte de Azime, peniru că azimele se mâncau vineri.

Deci au venit la Dânsul ucenicii și L-au întrebat unde vor mânca Paștile.
Iar dintru aceasta se arată cum că nu avea [Hristos un locaș osebit al Său,
dar nici ucenicii nu aveau case, că de ar fi avut, L.-ar fi luat pe EI împreună

„cu ei acolo.

„Și a trimis doi dintre ucenicii Lui”, pe Petru și pe loan - precum
Luca spune (Luca 22, 8-11) — către un om neștiut, arătând lor că ar fi putut
să nu pătimească, deoarece Acela Care a plecat cugetul omului neștiut ca
să-L primească pe Dânsul, ce nu ar fi făcut în alţii [de ar fi voit]?

Și le dă lor și un semn pentru a afla casa, să meargă după omul care duce
vasul cel „cu apă”. lar acestea pot a se lua [pricepe] și după înalta înțelegere:
„Vas [de lut] cu apă” duce cel ce s-a botezat și merge în „casă”, adică în starea
cea cuviincioasă celor cuvântători [cugetători], pentru că acela care are Botezul,
întru odihnă merge, viețuind cu cuvânt!*, ca întru o „casă odihnindu-se întru
starea aceasta. lar „stăpân al casei” este mintea, care arată „foișor mare”,
[adică] pe înălțimea înțelegerilor ei. Dar „foișorul” acesta este și „așternut”
și, deși este înalt, nimic aspru” și mândru nu are, fiindcă este aștemut și
netezit” de smerenie. Deci, acolo, întru o minte ca aceasta se „gătesc” lui
Firistos „Paștile” de către doi ucenici — Petru și loan —, adică de către lucrare
și de către videnie [vederea dumnezeiască], pentru că Petru, ca un fierbinte
(în credinţă], este lucrător, iar loan, văzător ca un bogoslov [teolog].

14, 16-21: Şi au ieșit ucenicii și au venit în cetate și au găsit așa precum
le-a spus și au pregătit”! Paștile. (17) lar făcându-se seară, a venit cu cei
doisprezece. (18) Pe când ședeau la masă și mâncau, lisus a zis: Adevărat
grăiesc vouă că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va

3 În ediţia de la 1805, în loc de „unde”, se găsește „oriunde”.

În ediţia de la 1805, în loc de „odaia în care”, se păsește „sălașul întru care”.

** În ediţia de la 1805, în loc de „Acolo să pregătiţi pentru noi”, se găsește „Acolo să
gătiți nouă”.

* Adică viețuind cu cuvânt, cu sfat, sau în chip cugetător, rațional.

'* Sau nemilostiv.

* [1805] Sau moale.

” În ediţia de la 1805, în loc de „au pregătit”, se găsește „au gătit”.

mira aaa APAR a erei

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 14 173

vinde. (19) Ei au început să se întristeze și să-l zică, unul câte unul: Nu
cumva sunt eu? (20) lar El le-a zis: Unul dintre cei doisprezece, care
întinge cu Mine în blid. (21) Că Fiul Omului merge precum este scris
despre El; dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului. Bine

era de omul acela dacă nu s-ar fi născut?.
(14, 16-17) Matei 26, 19-20 / Luca 22, 13-14 (14, 18) Psalm 40, 9 / Matei 26, 20-21 /
Luca 22, 21 / loan 13, 21 (14, 19-21) Matei 26, 22-24 ! Luca 22, 21-22 / loan 13, 26-27

Cum de au „șezut“, fiindcă Legea poruncea ca stând în picioare să
mănânce Paștile? (leșire 12, 11) Urmează de aici că mai întâi au săvârșit
cele ale Legii, apoi au șezut, vrând [Hristos] să dea Paștile Sale.

Și ucenicii „au început să se întristeze” pentru cuvântul Domnului,
prin care a zis: „unul dintre voi, [care mănâncă împreună cu Mine,] Mă
va vinde”. Căci măcar că erau ei afară de patima aceasta, însă se temeau,
crezând lui Dumnezeu Celui Care știe inimile, mai mult decât lor înșiși.

Vezi și cuvântul acesta „merge“, căci ca și cum o călătorie Îi era moartea
lui Hristos, iar nu moarte.

lar „mai bine ar fi fost de nu s-ar fi născut” s-a zis pentru munca
[cazna, osânda] ce avea să pătimească [luda] vânzătorul, căci mai bine era
de nu s-ar fi născut nicidecum, decât să se fi născut spre muncă |caznă,
osândă]. Deci, chiar din sfârșitul lucrului se vede că mai bine era de nu ar
fi fost nicidecum luda. Căci Dumnezeu l-a făcut pe el spre lucruri bune,
dar, de vreme ce el întru atâta de mare răutate a căzut, precum se pare,
mai bine era „de nu s-ar fi născut” nicidecum.

14, 22-25: Și, mâncând ei, a luat lisus pâine și binecuvântând”, a frânt
și le-a dat lor și a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu. (23) Și luând
paharul, mulțămind, le-a dat și au băut din el toţi. (24) Și a zis lor: Acesta
este Sângele Meu, al Legii celei Noi, care pentru mulți se varsă. (25) Ade-
vărat”! grăiesc vouă că de acum nu voi mai bea din rodul viței până în
ziua aceea când îl voi bea nou în” Împărăţia lui Dumnezeu.

(14, 22) Matei 26, 26 / Luca 22, 19 / 1 Corinteni 11, 23-24
(14, 23-25) Matei 26, 27-29 / Luca 22, 18-20

Unii zic că luda nu s-a împărtășit cu Tainele, ci a ieșit mai înainte de a
da Domnul Tainele, iar alții zic că și lui, nemulțămitorului i-a dat [Hristos]
din Cele Sfinte.

* În ediţia de la 1805, în loc de „Bine era de omul acela dacă nu s-ar fi născut”, se
găsește „Mai bine ar fi fost lui, de nu s-ar fi născut omul acela”.

% În ediția de la 1805, în loc de „binecuvântând”, se găsește „blagoslovind”.

În ediţia de la 1805, în loc de „Adevărat”, se găsește „Amin”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „în”, se păsește „întru”.

174 Capitolul 14 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Și „blagoslovind”, adică mulțămind, „a frânt” pâinea, lucru pe care
și noi îl facem citind rugăciuni”. „«Acesta este Trupul Meu», acesta pe
care acum ÎL primiţi”, că pâinea nu este închipuire a Trupului Domnului,
ci întru însuși Irupul Lui Hristos se preface [preschimbă]. Pentru că și
Domnul zice: „Pâinea pe care Eu o voi da [pentru viața lumii] Trupul
Meu este”, iarnu „închipuire a Trupului Meu este”, ci „Trupul Meu este”
(Ioan 6, 51). Și iarăși: „Dacă nu veţi mânca Trupul Fiului Omului (și nu
veți bea Sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi]” (Joan 6, 53). Și cum zice
„Trup”? Că nu trup se vede a fi! Pentru a noastră neputinţă, o, omule! Că
de vreme ce pâinea și vinul ne sunt obișnuite nouă [ochilor noștri], iar
sânge și carne de am fi văzut că ne stă înainte, nu am fi suferit, ci ne-am fi
înfiorat, pentru aceasta lubitorul de oameni, pogorându-Se neputinței
noastre, chipul pâinii și al vinului ținându-l [păzindu-l, arătându-l], întru
putere a Trupului și a Sângelui [Său] le preface [preschimbă].

lar „Sângele [Meu, a!) Legii celei Noi” a zis, spre deosebire de al
celei Vechi, pentru că și Legea cea Veche avea sânge cu care se stropea
norodul și Cartea Legii (leșire 25, 8).

Iar „«nu voi mai bea» din vin până la Înviere” a zis, fiindcă „Împărăţie”
pe Înviere o numește, pentru că a împărățit atuncea peste moarte. Că după
Inviere a mâncat și a băut cu ucenicii (loan 21, 15), adeverindu-le lor că
Însuși EI este Cel Care a pătimit. Și „nou“ îl „bea” pe el adică întru oarecare
chip nou și străin —, pentru că nu mai avea trup pătimitor, căruia să-i
trebuiască hrană, ci nestricăcios și nemuritor.

Înţelege încă și așa: „viță” este Însuși Domnul, iar „rodul viței” —
tainele și cunoștința cea ascunsă pe care Însuși o rodește Cel Care-l învață
pe om cunoștința. Deci, „întru Împărăția lui Dumnezeu” — adică întru al
optulea veac — va „bea” cu ucenicii Săi tainele și înțelepciune, oarecare
[lucruri] noi şi nemaiauzite învățându-ne pe noi și descoperind |descope-
rindu-ni-le] pe cele ce acum sunt ascunse.

14, 26-31: Şi după ce au cântat cântări de laudă”, au ieșit la Muntele
Măslinilor. (27; Și le-a zis lisus: Toţi vă veţi sminti*, că scris este: „Bate-voi
păstorul și se vor risipi oile”. (28) Dar după Învierea Mea, voi merge mai

* E voiba de rugăciunile de sfințire a Cinstitelor Darurilor săvârșite în vremea Sfintei
Liturghii.

7 În ediţia de la 1805, în toc de „şi după ce au cântat cântări de laudă”, se găsește
„Și dând laudă”.

* În ediţia de a 1805, în loc de „Taţi vă veţi sminti”, se găsește „Toţi vă veţi sminti
în Mine, în noaptea aceasta”.

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 14 175

înainte de voi în Galileea. (29) Iar Petru I-a zis: Chiar dacă toţi se vor sminti
întru Tine, totuși eu nu. (30) Și i-a zis isus: Adevărat grăiesc ție: Că tu
astăzi, în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta de două ori cocoșul, de trei
ori te vei lepăda de Mine. (31) El însă spunea mai stăruitor: Și de-ar fi să

mor cu Tine, nu Te voi tăgădui. Și tot așa ziceau toți”.
(14, 26) Matei 26, 30 / Luca 22, 39 / loan 18, 1 (14, 27) Zaharia 13,7 / Matei 26, 31 /
Marcu 14, 50 / loan 16, 32 (14, 28-30) Matei 26, 33-34; 28, 7, 10 / Marcu 14, 72; 16,7 /
Luca 22, 34 / loan 13, 37-38; 21,1 (14, 31) Matei 20, 22; 26, 35 / Luca 22, 33-38

A „mulțămit” [Domnul] și mai înainte de a bea (Marcu 14, 23), a mul-
țămit și după ce a băut, ca și noi să ne învăţăm că se cuvine să mulțămim
și „Să dăm laudă” și mai înainte de hrană și după ce ne-am hrănit.

Încă și aceasta arată, că iubită Îi era Lui moartea cea pentru Noi, căci și
„ieșind” ca să Se dea [Patimii și morţii], „laudă“ pe Dumnezeu. Și cu
adevărat și pe noi ne învaţă ca atunci când vom cădea în necazuri, pentru
mântuire a multora, să nu ne mâhnim, ci să mulțămim lui Dumnezeu,
Celui Care prin al nostru necaz lucrează mântuire a multora.

Și „a ieșit la Muntele Măslinilor”, ca fiind El singur, să vie aceia
asupră-l și, prinzându-L, să nu facă atâta turburare. Că de ar fi venit ei
asupră-l când era Dânsul în cetate, poate s-ar fi turburat mulţimea pentru
Dânsul și atunci pricină cuvioasă luând vrăjmașii, s-ar ti părut că după
dreptate Îl omoară pe EI, ca pe un turburător de norod.

Și le proorocește lor [ucenicilor] că se vor sminti. Apoi, ca să nu se pară
că aceasta este arătată [vădită] prihănire împotriva tuturor, aduce și
mărtuărie de la Proorocul Zaharia, că: „[Bate-voi păstorul și] se vor risipi
[oitej“ (Zaharia 13, 7). lar mai pe urmă și mângâiere le adaugă lor: „[Dar
după Învierea Mea,] voi merge mai înainte de voi în Galileea”. Dar Petru
se împotrivește, pentru aceasta și aude: „| Adevărat grăiesc ţie: Că tu astăzi,
în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta de două ori cocoșul, de trei ori
te vei tlepăda de Mine”. lar aceasta întru acest chip este, că s-a lepădat o
dată Petru, apoi a cântat cocoșul. Lepădându-se mai apoi și cu celelalte două
lepădări, atunci a cântat a doua oară cocoșul. Deci aceasta zice aicea prin
„mai înainte de a cânta de două ori cocoșul, de trei ori te vei lepăda de
Mine”; asemenea încă și toți, fierbinţeală rece arătând, se făgăduiau [Lui],
pe Cel Care este Însuși Adevărul, făcându-L mincinos. Pentru aceasta și
Domnul lasă ca firea cea omenească să-și arate cele ale ei, căci cu adevărat
Domnul putea să-i păzească pe dânșii și mai vârtos pe Petru, dară însă i-a
lăsat, pentru a ne învăța să nu nădăjduim spre noi înșine.

2 În ediția de la 1805, versetul 31 este: „EL însă cu mult mai stăruitor zicea: Și de-ar
fi să mor cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine. Asemenea încă și toţi ziceau”.

178 Capitolul 1-4 SFÂNTUL YEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

lar ceea ce zice: „Bate-voi păstorul [și se vor risipi oile)” Tatăl zice,
că de vreme ce a lăsat a fi bătut Fiul, se zice că Tatăl „bate” pe Cel Care cu
a Lui lăsare (îngăduinţă] a fost bătut (Marcu 14, 65). lar „oi“ i-a numit pe
Apostoli, ca pe cei care sunt fără de răutate.

14, 32-42: Şi au venit la un loc” al cărui nume este Ghetsimani, și
acolo a zis către ucenicii Săi: Ședeți aici până ce Mă voi ruga. (33) Și a luat
cu El pe Petru și pe Iacov și pe loan și a început a Se turbura” și a Se
mâhni. (34) Și le-a zis lor: Întristat este sufletul Meu până la moarte.
Rămâneţi aici și privegheați. (35) Și mergând puţin mai înainte, a căzut

„cu faţa la pământ” și Se ruga, ca, de este cu putinţă, să treacă de la El
ceasul [acesta]'*. (36) Și zicea: Avva Părinte, toate sunt Ție cu putință.
Depărtează paharul acesta de la Mine”. Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce
voiești Tu. (37) Și a venit și i-a găsit dormind și a zis lui Petru: Simone,
dormi? N-ai avut tărie ca să veghezi un ceas?" (38) Privegheaţi și vă rugați,
ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios.
(39) Și iarăși mergând, s-a rugat, același cuvânt zicând. (40) Și iarăși venind,
i-a găsit dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi și nu știau ce să-l răspun-
dă. (41) Și a venit a treia oară și le-a zis: Dormiţi de acum și vă odihniţi! E
gata!* A sosit ceasul, lată Fiul Omului este dat” în mâinile păcătoșilor.
(42) Sculaţi-vă să mergem. lată, cel ce M-a vândut s-a apropiat.

(14, 32.35) Matei 20, 22; 26, 36-39 / Luca 22, 39-42 (14, 36) Matei 26, 39 | Marcu 10,27 / loan 5, 30; 6, 33,/

Filipeni 2, 3/ Evrei 5, 7-8 141, 37) Matei 26, 40 / Luca 22,45 (17, 38) Matei 25, 13; 26, 41/
Luca 22, 46 / Romani 7, 23 (14, 39) Matei 26, 42 (14, 40-42) Matei 26, 43-45 / Luca 12, 47

[Domnul] avea obicei ca întotdeauna deosebi a Se ruga, dându-ne și
nouă chip [pildă] ca liniștea să o căutăm întru [săvârșirea] rugăciunii. Și i-a
luat numai pe cei trei care au fost văzători și ai slavei Lui de pe Tabor (Matei
17, 2; Marcu 9, 2-3; Luca 9, 28-29), ca aceia care le-au văzut pe cele slăvite să
vadă și pe cele de îniristare și să cunoască [despre Sine] că și El om este cu

3 În ediţia de la 1805, în loc de „la un loc”, se găsește „în satui”.

* În ediția de la 1805, în loc de „a Se turbura”, se găsește „a Se spăimânta”.

= În ediţia de la 1805, în loc de „a căzut cu fața la pământ”, se găsește „a căzut pe
pământ”,

3 În ediția de la 1805, în loc de „ceasul [acesta]”, se găsește „acel ceas”.

4 În ediţia de la 1805, în loc de „Depărtează paharul acesta de la Mine”, se găsește
„Treci de la Mine paharul acesta”.

% În ediţia de la 1805, în loc de „N-ai avut tărie ca să veghezi un ceas”, se găsește
„Nu putuși un ceas să priveghezi?”

% În ediţia de la 1805, în loc de „E gata!”, se păsește „Destul este!”

=

* În ediţia de la 1805, în loc de „este dat”, se găseşte „se dă”.

i E E PT RR pt ti 2. a adu PP m ti a AOAR

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 14 177

adevărat. Și Se „întristează” și Se „mâhnește” deopotrivă cu noi, că de vreme
ce pe om tot [întreg] l-a luat cu însușirile [lui] cele firești, cu adevărat a luat
firește și a Se întrista și a Se mâhni, căci noi oamenii, în chip firesc, spre
moarte [înaintea morții], fără de îndulcire și bucurie ne aflăm.

Deci, zicând „depărtează paharul”, arată firea Sa omenească, iar zicând
„dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voiești Tu”, ne învață că, măcar că firea ar
fi silită, să o defăimăm, cerând noi ceea ce place [ce este bineplăcut] lui
Dumnezeu.

Și după ce a venit după rugăciune și i-a aflat pe cei trei „dormind“,
mustră numai pe Petru, ca și cum unele ca acestea ar fi zis către dânsul:
„Au, nu tu ești cel ce te-ai făgăduit că împreună cu Mine vei muri? Un
ceas nu ai putut să priveghezi, deci cum moartea o vei defăima? Dar
«privegheaţi și vă rugați, ca să nu intrați în ispita» lepădării de Mine,
«căci duhul vostru este osârduitor» sprea nu se lepăda de Mine —și pentru
aceasta Îmi făgăduiți Mie aceasta —, «dar trupul este neputincios» și, dacă
nu vă va da Domnul putere trupului prin rugăciune, vă veți primejdui”.

„Și iarăși mergând S-a rugat, același cuvânt zicând”, ca rugându-Se
și a doua oară să-i adevereze [încredințeze] că în chip firesc și întru adevăr
om era și ca să ne înveţe și pe noi să ne rugăm de multe ori, iar nu numai
o dată zicând ceva, să ne lăsăm [de rugăciune].

Și aflându-i pe dânșii iarăși dormind, nu greu îi dojenește, „căci [ochii
lor] erau îngreuiaţi” de somn. Pentru aceasta cunoaște tu și ușurimea și
slăbiciunea omului, cum noi, care nici împotriva somnului nu putem să
stăm, făgăduim de multe ori cele ce nu sunt întru putinţa noastră.

Și iarăși „a treia oară” Se roagă, pentru aceleași pricini pe care mai sus
le-am pomenit. Și a venit iarăși, nu mai greu certându-i — măcar că se
cădea să-i certe, fiindcă nici după mustrare nu s-au făcut mai buni, ci s-au
dat somnului. Și ce zice [Domnul]? „Dormiţi de acum și vă odihniţi!” Și
cu ironie a zis către dânșii aceasta căci, fiindcă știa că vine [luda] vânză-
torul, zice către dânșii aceasta: „Acum vreme este de dormit, dormiţi, iată
vrăjmașul vine!” Și aceasta a zis-o luând în râs somnul lor. lar ca să știi că
a zis aceasta cu ironie, ascultă ce zice mai jos: „Sculaţi-vă să mergem” =
Însă nu pentru ca să fugă zice aceasta, ci pentru ca mai vârtos să-i întâmpine
pe vrăjmași.

Iar unii, acel cuvânt „întristat este sufletul Meu până la moarte”, așa
l-au înţeles: „Mă întristez nu pentru că voi muri, ci pentru că israilitenii,
cei ce sunt ai Mei, ei voiesc să Mă răstignească pe Mine și pentru aceasta
vor fi lepădaţi dintru Împărăţia lui Dumnezeu”,

Ecaza RR

178 Capitolul 14 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

14, 43-49: Și îndată, încă vorbind EI, a venit luda Iscarioteanul, unul
din cei doisprezece, și cu el mulțime cu săbii și cu ciomege, de la arhierei,
de la cărturari și de la bătrâni. (44) Iar vânzătorul le dăduse semn, zicând:
Pe Care-L voi săruta, Acela este. Prindeți-L și duceţi-L cu pază. (45) Și
venind îndată și apropiindu-se de El, azis Lui: Învăţătorule!” Și L-a sărutat.
(46) lar ei au pus mâna“ pe EI și L-au prins. (47) Unul din cei ce stăteau pe
lângă El, scoțând sabia, a lovit pe sluga arhiereului și i-a tăiat urechea.
(45) Și răspunzând, lisus le-a zis: Ca la un tâlhar aţi ieșit cu săbii și cu
toiege, ca să Mă prindeți. (49) În fiecare zi eram la voi în templu, învățând,
și nu M-aţi prins. Dar acestea sunt ca să se împlinească Scripturile"i.

(14, 43-44) Judecători 36, 21 / Matei 26, 46-18 / loan 18, 3 (14,45) 2 Regi 20,9 / Matei 26, 49

(14, 45-48) Matei 26, 50-53 / Luca 22, 50-52 / loan 18, 10 (14, 49) lov 19, 13-14 /
Psalm 21, 17; 68, 12; 87,9 / Isaia 53, 12 / Matei 26, 55 / Luca 22, 53; 24, 44

Ceea ce zice Evanghelistul, și anume „unul din cei doisprezece”, nu
în zadar este pusă, ci spre prihana [rușinea] vânzătorului, că din ceata cea
dintâi fiind el, asupra Stăpânului s-a turbat [răzvrătit]. Și vezi și nesimţirea
lui, cum a socotit că se va tăinui de Domnul, iar prin sărutarea ce L-a dat
crezând el că va fi socotit ca un prieten al lui Hristos. lar de ești prieten,
pentru ce ai venit cu vrăjmași? Cu adevărat nebunie este vicleșugul!

lar „unui din cei ce stăteau pe lângă El” — Petru este acesta dar Marcu
trece sub tăcere numele lui, ca să nu se pară că laudă pe Petru, dascălul său,
ca pe cel care a fost râvnitor pentru Hristos — cu cuviinţă „a tăiat urechea
slugii arhiereului”, aceasta însemnând cum că neascultători și nesupuși
erau, defăimând Scripturile. Pentru că de ar fi avut urechi care ascultă Scrip-
turile, „nu ar fi răstignit pe Domnul măririi (slavei]” (1 Corinteni 2, 8). Și
Petru nu pe sluga altuia „a lovit”, ci „pe sluga arhiereului”, pentru că cei
dintâi neascultători ai Scripturilor erau arhiereii, robi ai zavistiei și ai iubirii
de sine făcându-se [ei].

Şi a zis [Domnul] mulțimii: „Ca la un tâlhar aţi ieșit [cu săbii și cu
toiege, ca să Mă prindeți.] În fiecare zi eram la voi în templu, învățând,
și nu M-aţi prins”. lar aceasta arată Dumnezeirea Lui, căci când învăța în
templu nu au putut să-L prindă pe El, deși era în mâinile lor, din pricină
că încă nu sosise vremea Patimii, iar când El a voit, atunci S-a dat pe Sine,

5% În ediția de la 1805, în loc de „mulţime”, se găsește „mulțime multă”.

* În ediția de la 1805, în loc de „Învăţătorule!”, se găsește „Învățătorule! Învăţă-
torule!”

*% În ediţia de la 1805, în loc de „au pus mâna”, se găsește „și-au pus mâinile”.

“ În ediţia de la 1805, în loc de „Dar acestea sunt ca să se împlinească Scripturile”,
se găsește „Ca să se plinească Scripturile”.

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 14 179

ca să împlinească Scripturile Proorocilor, anume că S-a adus spre junghiere
precum o oaie, fără împotrivire, nici strigând, ci urmând [mergând] de
voie! (Isaia 53, 7).

14, 50-54: Și, lăsându-L, au fugit toți. (51) Jar un tânăr mergea după
EL, înfășurat într-o pânzătură, pe trupul gol, și au pus mâna pe el. (52) EI
însă, smulgându-se din pânzătură, a fugit gol”. (53) Și au dus pe lisus
la arhiereu și s-au adunat acolo: toți arhiereii și bătrânii și cărturarii,
(54) lar Petru, de departe, a mers după El, până a intrat înăuntru în curtea

arhiereului și ședea împreună cu slugile, încălzindu-se la foc.
(14, 50) Iov 19, 13-14 / Psalm 87, 9 / Matei 26, 36 / Marcu 14, 27
(14, 51-54) Matei 26, 57-58 / Luca 22, 54 / loan 18, 12-13, 15

„Au fugit” ucenicii, căci nu era cu putință să mintă Cel Care este Însuși
Adevărul, nici Proorocii [nu era cu putinţă să se afle mincinoși].

„lar un tânăr oarecare mergea după El” și tânărul acela era, poate,
din casa aceea unde a mâncat Hristos Paștile împreună cu ucenicii. lar
unii zic că acesta este Iacov, fratele Domnului“, care a mai fost numit și
„drept”, căci acesta o singură îmbrăcăminte a purtat în toată viața lui, iar
după Înălţarea Domnului a primit de la Apostoli scaunul Ierusalimului.
Deci acesta „lăsând giulgiul [smulgându-se din pânzătură] a fugit”, însă
nu este nici un lucru de mirare, dacă, verhovnicii fugind și acesta L-a lăsat
[părăsit] pe Domnul.

Dar Petru „merge după El”, drageste, prea fierbinte arătând către
Dascălul (Învățătorul).

Deși Legea poruncea ca un singur om să se afle în slujba arhieriei
toată viața“, în vremea aceea mulţi erau, cumpărând în fiecare an de la
romani începătoriile [dregătoriile]. Deci „arhierei“ sunt numiţi aici cei ce
împliniseră vremea orânduită lor și lăsaseră arhieria.

2 „Chinuit a fost, dar S-a supus și nu și-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere
s-a adus și ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, așa nu Și-a deschis gura Sa”
(Isaia 53, 7),

% În ediţia de la 1805, versetele 51-52 sunt: „lar un tânăr oarecare mergea după El,
îmbrăcat fiind cu giulgiu, pe trupul gol, și l-au prins pe el tinerii. El însă lăsând giulgiul,
a fugit gol de la ei”.

+ În ediția de la 1805, în loc de „s-au adunat acolo”, se găsește „s-au adunat la Dânsuli”,

5 Această numire de „frate al Domnului” a fost dată lui Iacov, fiul lui Iosif și fraţilor
vitregi ai Mântuitorului. lacov, fratele Domnului, a devenit primul episcop al
lerusalimului și unul dintre primii martiri (+63). Prăznuirea sa se săvârșește în fiecare an
la 23 octombrie.

1* Vezi Ieșirea 29, 29-30 şi Numeri 35, 25, 28, 32.

Pi OI a

180 Capitolul 14 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

14, 55-61*: Arhiereii și tot sinedriul” căutau împotriva lui lisus mărturie
ca să-L, dea la moarte, dar nu găseau“. (56) Că mulți mărturiseau mincinos
împotriva Lui, dar mărturiile nu se potriveau. (57) Și ridicându-se unii, au
dat mărturie mincinoasă împotriva Lui, zicând”: (58) Noi L-am auzit zicând:
Voi dărâma acest templu făcut de mână, și în trei zile altul, nefăcut de mână,
voi clădi. (59) Dar nici așa mărturia lor nu era la fel. (60) Și, sculându-se în
mijlocul lor, arhiereul L-a întrebat pe lisus, zicând: Nu răspunzi nimic la tot

ce mărturisesc împotriva Ta aceștia? (61) iar El tăcea și nu răspundea nimic,

; (14, 55) Psalm 26, 16; 34, 11 / Daniil 6, 6 / Matei 26, 59 / Faptele Apostolilor 6, 13
(14, 56-57) Psalm 108, 1 / Matei 26, 60 (14, 53) Matei 26, 61 / Marcu 15, 29 / loan 2, 19
(14, 60) Matei 26, 62 (14, 61a) Isaia 53, 7 / Matei 26, 63 / Faptele Apostolilor 8, 32

Cei vrednici de osândă chip de divan de judecată piăsmuiesc, ca să se
pară cum că, făcând judecată [dreaptă] L-au omorât pe El. Și cum este ju-
decată dreaptă aceea unde unii ca acești martori se aduc, care nimic
adevărat nu grăiesc, ci toate turburate și nepotrivite? Încă și cei ce păreau
că zic ceva, vorbe mincinoase grăiau, pentru că Domnul n-a zis: „Voi dărâ-
ma Eu templul”, ci „dărâmați “; și nu a zis „făcut de mână”, ci așa simplu:
„templul [acesta]”* (loan 2, 19).

lar arhiereul „sculându-se”, Îl întreabă pe lisus, vrând să-L tragă pe EI
spre răspuns, ca din răspuns să-L. prindă pe Dânsul. „lar El tace”, cunoscând
dinainte că nu vor lua aminte la cuvintele Lui, ceea ce și Luca zice că, întrebat
fiind Domnul de este El Hristosul, a zis: „Dacă vă voi spune, nu veți crede;
iar dacă vă voi întreba, nu-Mi veți răspunde” (Luca 22, 67-68).

14, 61*-65: Iarăși L-a întrebat arhiereul și I-a zis: Eşti Tu Hristosul,
Fiul Celui binecuvântat"? (62) lar lisus a zis: Eu sunt și veţi vedea pe Fiul
Omului șezând de-a dreapta Celui Atotputernic și venind pe norii
cerului'”. (63) Iar arhiereul, sfâșiindu-și hainele”, a zis: Ce trebuință-mai—

* În ediția de la 1805, în loc de „sinedriul”, se găsește „sfatul”.

% În ediția de la 1805, în loc de „să-L dea la moarte, dar nu găseau”, se găsește „să-L
omoare, și nu aflau”.

» În ediția de la 1805, versetele 56-57 sunt următoarele: „Că mulți mărturiseau
minciuni asupra Lui, și nu erau asemenea mărturiile. Și ridicându-se unii, au mărturisit
minciună asupra Lui, zicând”.

* „Dărâmaţi templul acesta și în trei zile îl voi ridica” (Ioan 2, 19).

** În ediţia de la 1805, în loc de „binecuvântat”, se găsește „blagoslovit”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „de-a dreapta Celui Atotputernic și venind pe norii
cerului”, se găsește „de-a dreapta Puterii și viind cu norii cerului”.

3 În ediţia de la 1805, în loc de „sfâșiindu-și hainele”, se găsește „rumpându-și
hainele”.

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU tă Capitolul 14 i; 181

avem de martori?” (64) Aţi auzit hula. Ce vi se pare vouă? Iar ei toți au
judecat că El este vinovat de moarte”. (65) Şi unii au început să-L scuipe
și să-l acopere fața și să-L bată cu pumnii“ ș și să-l zică: Proorocește! Și

slugile Îl băteau cu palmele”.

(1-1, 61b) Matei 26, 63 / Luca 22, 67 / Evrei 1, 5 (14, 62) Daniil 7, 13-14 / Matei 24, 30; 26, 64 /
Marcu 13, 26 / Luca 22, 69 /2 Tesaloniceni 1, 10 (14, 63) Matei 26, 65 (14, 64) leremia 26, 11 /
Matei 26, 65-66 (11, 65) 2 Paralipomena 18, 23 / Isaia 50, 6 / Matei 26, 67 / Luca 22, 63-64

„larăși L-a întrebat arhiereul”, nu pentru ca să creadă, după ce se va
înștiinţa, ci pentru ca să afle în vorbele Lui oarecare pricină [de osândire].
Și adaugă la cuvintele „ești Tu Hristosul” și pe celelalte „Fiul Celui bia-
goslovit”, pentru că mulți erau „hristoși”, adică unși, precum împărații și
arhiereii, dar nici unul dintre aceia n-a fost Fiul lui Dumnezeu, al Celui
pururea blagoslovit și lăudat. Iar lisus răspunde: „Eu sunt”. [EI] știa că ei
nu vor crede, însă răspunde, silit fiind, ca să nu poată zice [aceștia] mai pe
urmă „că de L-am fi auzit pe EI, spunând în chip arătat, am fi crezut”.
Pentru aceasta este și mai mare osânda lor, că nici acum, după ce au auzit
n-au crezut. Și zice [Domnul]: „Mă veţi vedea, ca pe un Fiu al Omului,
șezând de-a dreapta puterii Tatălui” — prin „Putere” aici pe Tatăl numin-
du-L -, „pentru că nu fără de trup voi veni, ci întru acest chip, ca să fie
văzut trupul Meu de cei care l-au răstignit și dintru aceasta să cunoască”
(Faptele Apostolilor 1, 11).

Iar arhiereuli, | „sfâșiindu-și hainele”,] obicei iudaicesc împlinește, căci
evreii își rupeau hainele când îi întâmpina pe ei ceva greu și de necaz*.
Pentru aceasta și aici își rupe arhiereu! hainele, ca și cum ar fi hulit Domnul
și mare rău s-ar fi făcut. Dar în bună vreme ar fi zis cineva pentru acestea
cuvântul lui David: „Ruptu-s-au și s-au umilit” (Psalm 34, 19). Însă și

semn era acesta, măcar că acela nu înțelegea, cum că arhieria iudeilor se
va rupe și se va da pierzaniei.

*% În ediţia de la 1805, în loc de „Ce trebuință mai avem de martori?”, se găsește
„Ce ne mai trebuie nouă mărturii?“

35 În ediţia de la 1805, în loc de „vinovat de moarte”, se găsește „vinovat morţii“.

5 În ediția de la 1805, în lac de „să-L bată cu pumnii”, se găsește „a-L bate pe El
peste obraz”.

5 În ediţia de la 1805, în loc de „Îl băteau cu palmele”, se găsește „Îi băteau cu
palmele peste obraz”.

* După rânduiala Legii, arhiereului nu-i era îngăduit să-și sfâșie hainele: „Marele
preot din frații tăi, pe capul căruia s-a turnat mirul de ungere și care este sfințit, ca să
se îmbrace cu veșmintele sfinte, să nu-și descopere capul său, nici să-și sfâșie hainele”
(Levitic 21, 10).

% În ediţia 1988 a Sfintei Scripturi versetul este: „Risipiţi au fost, dar nu s-au căit”.

182 Capitolul 14 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Deci, după ce prin hotărârea de obște a arhiereilor L-au osândit pe
Dânsul, atunci slugile acoperindu-Lpe El, il loveau și ziceau: „Proorocește
cine este cel ce Te-a lovit pe Tine?” (Luca 22, 64) Câte, dar, suntem datori
să pătimim și noi, ca să răsplătim deopotrivă Stăpânului! Pline [de
spăimântare și] de frică sunt acestea!

14, 66-72: Și Petru fiind jos în curte, a venit una din slujnicele
arhiereului, (67) și văzându-l pe Petru, încălzindu-se, s-a uitat la el și a
zis: Și tu erai cu lisus Nazarineanul. (68) El însă a tăgăduit“, zicând:
Nici nu știu, nici nu înțeleg ce zici. Și a ieșit afară înaintea curții; și a
cântat cocoșul. (69) Iar slujnica, văzându-l, a început iarăși să spună celor
de față că acesta este dintre ei. (70) lar el a tăgăduit iarăși“. Și după
puțin timp, cei de faţă ziceau iarăși lui Petru: Cu adevărat ești dintre ei,
căci ești și galileian și vorbirea ta se aseamănă€?. (71) lar el a început să
se blesteme și să se jure: Nu știu pe Omul Acesta despre Care ziceți.
(72) Și îndată cocoșul a cântat a doua oară. Și Petru și-a adus aminte de
cuvântul pe care i-l spusese lisus: Înainte de a cânta de două ori cocoșul,
de trei ori te vei lepăda de Mine. Și a început să plângă.

(14, 66-68) leremia 12, 5 / Matei 26, 69-70 / Luca 22, 56-57 / loan 18, 16-17

(14, 69-71) Matei 26, 71-74 / Luca 22, 58-60 / Ioan 18, 25
(14, 72) Matei 26, 74-74 / Marcu 14, 30 / Luca 22, 60-62 / loan 18, 27

A slăbit Petru în credinţă — măcar că mai fierbinte era - și „se leapădă”
de Domnul, de frică fiind turburat și mai vârtos „slujnica” înfricoșându-l
pe el. lar Dumnezeu cu iconomie l-a slobozit să pătimească aceasta, ca să
nu se înalțe, dar și ca să fie lesne iertător celor ce greșesc, de la cele întâmplate
sieși, învățându-se ce este sila și neputința omenească.

Și lucru fără de însemnătate este de era aceeași „slujnică” cea care l-a
vădit pe Petru, ori de era alta — că Matei zice că alta era aceasta (Matei 26,
71), iar Marcu zice că era aceeași. Însă acest lucru nu ne este nouă poticnire
către adevărul Evangheliei, că au doară nu se unesc cele două Evanghelii
întru lucrurile cele mari și cuprinzătoare ale mântuirii noastre? Au doară
unul a zis că S-a răstignit Domnul, iar altul, nu? Să nu fie! Deci Petru de
frică fiind turburat și uitând cuvântul pe care l-a zis Domnul, că „de cel ce
se va lepăda de Mine [înaintea oamenilor] și Eu Mă voi lepăda de el
înaintea Tatălui Meu” (Matei 10, 33; Marcu 8, 38; Luca 12, 9), s-a lepădat [de

% În ediția de la 1805, în loc de „a tăgăduit”, se găsește „s-a lepădat”.

*i În ediţia de la 1805, în loc de „a tăgăduit iarăși“, se găsește „iarăși s-a lepădat”.

6 În ediţia de la 1805, în loc de „vorbirea ta se aseamănă”, se găsește „graiul tău
seamănă”.

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 14 183

Domnul]. Dar pocăinţa și lacrimile iarăși L-au împrietenit pe el cu Hristos,
că „a început a plânge”, adică și-a acoperit capul și plângea, sau a început
cu mare durere [a plânge]”.

lar ceea ce a zis Matei în chip acoperit „mai înainte de a cânta cocoșul”
(Matei 26, 75), Marcu a tâlcuit „înainte de a cânta de două ori cocoșul”.
Că obișnuiesc cocoșii a cânta de multe ori la fiecare cântare, apoi oarecum
a dormita și iarăși după oarecare vreme încep iarăși a cânta. Deci ceea ce a
zis Matei „mai înainte de a cânta cocoșul!” însemnează că „mai înainte de
a plini cocoșul strigările cele dintâi, te vei lepăda de mine de trei ori”.

De aici sunt rușinați novaţienii* care pe cei care au păcătuit după Botez
și după împărtășirea cu Sfintele Taine nu-i primesc, că iată Petru și după ce
s-a împărtășit cu preacuratul Trup și Sânge și după ce s-a lepădat, prin
pocăință a fost primit. Că neajungerile [neputinţele] Sfinţilor pentru aceasta
s-au scris, ca și noi, dacă vreodată, din neluare aminte vom greși, să putem
a privi la pildele acelora și prin pocăință să ne sârguim a ne îndrepta.

* [1805] Pricina și înțelegerea acestor cuvinte este întru acest chip: în Evanghelie
unde s-a pus în românește „a început”, în elinește este epiballon. Deci aici, Sfântul Teofilact
zice cum că acest cuvânt are două înţelesuri: ori și-a acoperit capul și așa plângea, ori că
a început cu mare durere,

* Novaţienii și cei care le urmau în învățături au fost lepădaţi de la trupul Bisericii
prin hotărârea unui sinod local, iar mai apoi această hotărâre a fost confirmată și de
Sinoadele ecumenice.

CAPITOLUL 15
lisus înaintea lui Pilat. Judecata și osânda. Cununa de spini.
Răstignirea și înmormântarea!

sim

15, 1-15: Şi îndată dimineaţa, arhiereii, ținând? sfat cu bătrânii, cu
cărturarii și cu tot sinedriul” și legând pe Iisus, L-au dus și L-au predat:
„lui Pilat. (2) Și L-a întrebat Pilat: Tu ești regele iudeilor”? Iar El, răspunzând,
i-a zis: Tu zici. (3) lar arhiereii Îl învinuiau“ de multe. (4) lar Pilat L-a
întrebat: Nu răspunzi nimic? lată câte spun împotriva Ta. (5) Dar lisus
nimic n-a mai răspuns, încât Pilat se mira. (6) lar la sărbătoarea Paștilor, le
elibera un întemnițat pe care-l cereau ei. (7) Și era unul cu numele Baraba
închis împreună cu niște răzvrătiți, care în răscoală? săvârșiseră ucidere.
(3) Și mulţimea, venind sus”, a început să ceară lui Pilat să le facă precum
obișnuia pentru ei. (9) lar Pilat le-a răspuns, zicând: Voiţi să vă eliberez!?
pe regele iudeilor? (10) Fiindcă știa că arhiereii Îl dăduseră în mâna lui
din invidie. (11) Dar arhiereii au aţâțat mulțimea ca să le elibereze mai
degrabă pe Baraba”. (12) lar Pilat, răspunzând iarăși, le-a zis: Ce voi face
deci cu Cel despre Care ziceți că este regele iudeilor? (13) Ei iarăși au
strigat: Răstignește-L.! (14) lar Pilat le-a zis: Dar ce rău a făcut? lar ei mai

' În ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru cele ce a pătimit Hristos în vremea
hui Pilat. Pentru judecata, bătaia și răstigniren lui Hristos. Pentru cererea trupului Domnului și
pentru îngroparea Lui”.

? În ediţia de la 1805, în loc de „ținând”, se găsește „făcând“.

* În ediţia de la 1805, în loc de „tot sinedriul”, se găsește „toată adunarea”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „L-au predat”, se găsește „L-au dat”.

* În ediţia de la 1805, în versetele 2, 9 și 12, în loc de „regele iudeilor”, se găsește
„împăratul iudeilor”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „Îl învinuiau”, se găsește „ÎI pârau”.

* În ediţia de la 1805, versetul 4 este: „ar Pilat iarăși L-a întrebat: Nimic nu răspunzi?
Vezi câte mărturisesc asupra Ta”.

3 În ediția de la 1805, în loc de „răscoală“, se găsește „zarvă”.

“ În ediția de la 1805, în loc de „mulțimea, venind sus”, se găsește „strigând
norodul“.

'€ În ediţia de la 1805, în loc de „eliberez“, se găsește „slobozesc”.

" În ediția de la 1805, versetele 10-11 sunt: „Că știa că pentru pizmă L-au dat pe El
arhiereii. Dar arhiereii au îndemnat pe norod ca mai vârtos pe Baraba să slobozească lor”.

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 15 185

mult”? strigau: Răstignește-L! (15) Și Pilat, vrând să facă pe voia mulțimii,
le-a eliberat pe Baraba, iar pe lisus, biciuindu-L, L-a dat ca să fie răstignit”.
(15, 1) Psalm 2, 1 / Matei 27, 1-2 / Luca 22, 66; 23, 1 / loan 18, 28 / Faptele Apostolilor 3, 13

(15, 2) Matei 27, 11 / Luca 23, 3 / loan 18, 33 /1 Timotei 6, 13 (15, 3-4) Matei 27, 12-13

(15, 5) Isaia 53,77 / Matei 27, 14 / loan 19, 9 (15, 6-10) Matei 27, 15-18 ! Luca 23, 17-19 /

| loan 18, 33 (15, 11) Matei 27, 20 / Luca 23, 18 / loan 18, 40 / Faptele Apostolilor 3, 14

i (15, 12-15) Matei 27, 22-26 / Luca 23, 20-25 / loan 18, 39-40; 19, 1, 16

„L-au dat” iudeii romanilor pe Domnul, au fost dați și ei de Domnul în
mâinile romanilor. Și se plinesc Scripturile cele ce zic: „Vai celui fără de lege!
Că rele vor fi lui, după lucrul mâinilor lui” ([saia 3, 11); şi iarăşi: „După
lucrul mâinilor lor, dă-le lor” (Psalm 17, 6); şi iarăși: „În ce chip ai făcut, așa
va fi răsplătirea ta” (Andie 1, 15)*.

Și întrebând Pilat „Tu ești împăratul iudeilor?”, Domnul dă răspuns
îndoit [cu două înțelesuri). Pentru că aceasta: „Tu zici”, poate să se înțeleagă
că „Adevărat ai zis, tu ai zis ceea ce sunt”, dar poate să se înțeleagă și așa: „Eu
nu zic aceasta, ci tu zici”. Și iarăși întrebat fiind după ce „nimic” n-a răspuns,
întru mirare l-a adus Hristos pe Pilat. Căci se minuna că știutor de Lege și
cuvântăreț lesne grăitor] fiind Domnul și putând prin răspuns să surpe
clevetirile, „nimic” nu grăia, ci răbda mai vârtos cu bărbăție năpăstuirile.

Însă vezi turburarea spre ucidere a iudeilor și blândețea lui Pilat, măcar
că și el vrednic este de osândire, fiindcă nu cu osârdie a stăruit pentru drep-
tate! Că mulțimea striga să se răstignească, iar el cu moliciune se ispitește să
răpească de la osândire pe lisus, că pentru aceasta iarăși întreabă: „Ce voi
face deci cu Cel despre Care ziceți că este împăratul iudeilor?”, din toate
părțile dându-le lor pricini de a slobozi pe Domnul nevinovat, și pentru aceasta
[Pilat] zăbovește și prelungește vremea. lar mai apoi de toate plecându-se
voii acelora, a pus să fie bătut Domnul cu bici de curele împletite, ca să pară
că de la divanul de judecată L-au luat pe El osândit. Și L-a dat lor ca să fie
răstignit, că voia să facă pe voia norodului, adică spre a plăcea acestuia pe cât
ar fi cu putință, iar nu spre a fi bineplăcut dreptăţii și lui Dumnezeu.

15, 16-21: lar ostașii L-au dus înăuntrul curţii, adică în pretoriu, și au
adunat toată cohorta!?. (17) Și L-au îmbrăcat în purpură și, împletindu-l o

'? În ediția de la 1805, în loc de „mai mult”, se găsește „mai vârtos”.

3 În ediţia de la 1805, versetul 15 este: „Și Pilat, vrând să facă pe voia norodului,
le-a slobozit lor pe Baraba, iar pe Iisus, bătându-L, L-a dat ca să se răstignească”.

5 În cdiţia 1988 a Sfintei Scripturi, avem: „Vai de cel rău, că răutatea este a lui și va
fi judecat după faptele lui” (Isaia 3, 11); „Cum ai făcut, așa ţi se va face; fapta ta se va
întoarce asupra ta“ (Avdie 1, 15)

'5 În ediţia de la 1805, în loc de „adică în pretoriu, și au adunat toată cohorta“, se
găsește „ce este divan, și au adunat toată oastea”.

186 Capitolul 15 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

cunună de spini, l-au pus-o pe cap'f. (18) Și au început să se plece în faţa
Lui, zicând: Bucură-Te regele iudeilor”! (19) Și-L băteau peste cap cu o
trestie și-L scuipau și, căzând în genunchi, 1 se închinau. (20) Și după ce
L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de purpură și L-au îmbrăcat cu hainele
Lui. Și L-au dus afară!t ca să-L răstignească. (21) Și au silit pe un trecător,
care venea din țarină, pe Simon Cirineul, tată! lui Alexandru și al lui Ruf,
ca să ducă Crucea Lui. (15, 16-21) Matei 27, 27-33 / Luca 23, 26 / loan 19, 2-3

Neamul ostășesc pururea întru neorânduieli și ocări îndulcindu-se
[desfătându-se), pe cele ale sale le arăta. Că dacă iudeii, cei care mii de
învățături auziseră și de multe ori faceri de bine dobândiseră, unele ca
acestea îi făceau Lui, ce putem să zicem pentru [de] păgâni? Deci „au
adunat toată oastea [cohorta]” — adică toată ceata — „și L-au îmbrăcat pe
El în porfiră”, ca pe un împărat, bătându-și joc. Și „cunună de spini” în
loc de coroană, iar „trestia“ în loc de sceptru le iau aici jucăușii diavolului.

Și „au silit” pe oarecine să ducă Crucea Lui — măcar că alt Evanghe-
list zice că lisus „ducându-Și Crucea, a ieșit la locul ce se cheamă al Că-
pățânii” (loan 19, 17). Însă amândouă s-au făcut, că până la un loc a dus El
lemnul [Crucii], iar după ce au aflat pe altul să-l ducă, l-au silit pe acela și
de aici încolo de acela a fost dusă Crucea. Dar, pentru care pricină a spus
[Evanghelistul] și al căror feciori era tată [omul acela]? Spre mai multă
încredințare, căci poate încă trăia omul și putea să spună toate cele ce s-au
făcut pe Cruce.

Dar și noi să purtăm „porfiră”, ceea ce este împărătească podoabă —
adică suntem datori, ca niște împărați, să călcăm „peste șerpi și peste
scorpii” (Luca 10, 19) și să biruim păcatul. Căci „hristiani” [creștini] ne
numim, adică „unși” suntem și noi, precum și împărații sunt numiți
„hristoși” sau „unși”. Fie dar viaţa noastră nu ca de robi și de neam
necinstit, ci împărătească și plină de slobozenie. Să purtăm încă și „cunună
de spini”, adică să ne nevoim a ne încununa cu viața cea aspră și înfrânată
și nedesfătată. Să ne facem încă și „Simon“, ceea ce se tâlcuiește „ascultare”
și să ridicăm Crucea lui Hristos, omorând mădularele noastre cele de pe
pământ [patimile noastre cele trupești].

15, 22-28: Și L-au dus la locul zis Golgota, care se tălmăcește „locul
Căpățânii”. (23) Și l-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El n-a luat.
(24) Și L-au răstignit și au împărțit între ei hainele Lui, aruncând sorţi

1 În ediţia de la 1805, în acest verset, în loc de „purpură”, se găsește „porfiră”.

17 În ediţia de la 1805, în loc de „regele iudeilor”, se găsește „împăratul iudeilor”.

ge

% În ediția de la 1805, în loc de „L-au dus afară”, se găsește „L-au dus pe El”.

CREA SR SIE A RR ARIA ema arti tit ae Me iri ata uniri et în raita e i pt

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 15 187

pentru ele, care ce să ia. (25) Iar când L-au răstignit, era ceasul al treilea.
(26) Și vina Lui era scrisă deasupra: Regele iudeilor”. (27) Și împreună cu
El au răstignit doi tâlhari: unul de-a dreapta și altul de-a stânga Lui. (28)

Și s-a împlinit Scriptura care zice: Cu cei fără de lege a fost socotit.
(15, 22) Matei 27, 33 / Luca 23, 33 / loan 19, 17 / Evrei 13, 12 (15, 23) Psalm 68, 25/
Plângeri 3, 19 / Matei 27, 34 / loan 19, 28 (15, 24) Psalm 21, 20 / Matei 27, 35 /
Luca 19, 23-34 (15, 25-27) Matei 27, 37-38 ! Luca 23, 32-33, 38 (15, 28) Isaia 53, 12 / Luca 22, 37

De la Sfinţii Părinţi a ajuns până la noi o predanie care zice că Adam
acolo a fost îngropat. Deci Domnul, Cel Care vindecă și căderea, dar și
moartea lui Adam, acolo Se răstignește, ca unde a fost începătura morții,
acolo să fie și stricarea morţii?,

Și Îi dau Lui „să bea vin amestecat cu smirnă”, iar smirna prea amară
este; însă bătându-și ei joc, unele ca acestea Îi dădeau Domnului |să bea].
lar alt Evanghelist zice că „oţet cu fiere” (Matei 27, 34) s-a adus lui lisus, iar
altul altceva pomenește că s-a adus?!. Dar nici o împotrivire nu este între
aceștia, că neorânduială fiind, unii unele aduceau, alţii altele. De pildă unul
aducea „oţet cu fiere”, iar altul „vin amestecat cu smirnă” și, poate, încă și
vinul era oţetit și smirna amară. Și de aici se unesc între ei și cel ce zice „vin
amestecat cu smirnă”, și cel ce zice „oțet cu fiere”; că vinul era „oţet“ și
smirna „fiere“, acela pentru că era oțetit, iar aceasta pentru că era amară.

Dar nici cel care zice că „l-au dat Lui să bea [vin amestecat cu smirnă],
iar El n-a luat” nu se împotrivește celui ce zice „și gustând, nu a voit să
bea“ (Matei 27, 34), căci cu adevărat când s-a zis că „n-a luat”, s-a arătat că
n-a băut.

Au pus încă și sorţi pe hainele Lui (Matei 27, 35; Luca 23, 34; loan 19,
24); și aceasta au făcut-o ei spre luarea în râs, ca și cum ar fi împărţit niște
haine ale vreunui împărat, măcar că acele haine erau cu totul de rând.

Au scris încă și titlu, adică pricina pentru care S-a răstignit: „Împăratul
iudeilor”, ca și prin aceasta să batjocorească slava Lui ca și cum Domnul
ar fi fost potrivnic și S-ar fi propovăduit pe Sine împărat — și ca tuturor
celor care vor trece [pe lângă locul Crucii], să nu li se facă milă de EI, ci
mai vârtos să strige asupra Lui ca și asupra unui răpitor de împărăție.

Dar cum Marcu zice că S-a răstignit Domnul în „ceasul al treilea”, iar
Matei, că în „ceasul al șaselea” (27, 45) s-a făcut întunericul? La acesta

* În ediția de la 1805, în loc de „regele iudeilor”, se găsește „împăratul iudeilor”,
* „Căci, precum în Adam toți mor, așa și în Hristos toţi vor învia” (1 Corinteni 4, 22),
" Sfântul Evanghelist Luca spune numai: „aducându-l oţet” (23, 36), iar Sfântul
loan Teologul: „punând în vârful unei trestii de isop, un burete înmuiat în oțet, l-au
dus la gura Lui“ (19, 29). Pentru aducerea oţetului pomenește și Sfântul Marcu (15, 36).

188 Capitolul 15 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

răspundem că în „ceasul al treilea” S-a răstignit Domnul, iar întunericul
a început a se face de la „ceasul al șaselea” până la „ceasul al nouălea”.

Și împreună cu tâlharii este răstignit [Domnul], ca oamenii să ia rea
socoteală pentru Dânsul, cum că și El a fost făcător de rele. lar aceasta cu
iconomie s-a făcut [săvârșit], că se plinește proorocia care zice: „Cu cei
fără de lege S-a socotit”? (Isaia 53, 12).

Încă și întru alt chip |să înţelegi]: semn sunt cei „doi tâlhari” ai celor
două noroade, al celui iudaicesc și al celui păgânesc, fiindcă neamul cel
păgânesc a călcat legea cea firească, iar cel iudaicesc a călcat-o și pe aceasta
și pe cea scrisă pe care i-a dat-o Dumnezeu lui. Dar neamul păgânesc [este
însemnat prin] binecunoscătorul-de-Dumnezeu tâlhar, pe când cel iudaicesc
[se adeverește] până în sfârșit [ca neam] hulitor. Iar „în mijlocul” celor doi
tâlhari este răstignit Domnul (loa: 19, 18), pentru că E! este „Piatra” cea
care ne unește pe noi”.

15, 29-32: Iar cei ce treceau pe acolo Îl huleau, clătinându-și capetele

și zicând: Huu! Cel Care dărâmi“ templul și în trei zile îl zidești. (30)

Mântuiește-Te pe Tine Însuţi, coborându-Te% de pe Cruce! (31) De ase-

menea și arhiereii, batjocorindu-L între ei, împreună cu cărturarii, ziceau:

Pe alții a mântuit, dar pe Sine nu poate să Se mântuiască! (32) Hristos,

regele lui Israil, să Se coboare* de pe Cruce, ca să vedem și să credem.
Și cei împreună răstigniți cu EI Îl ocărau.

(15, 29) Psalm 21, 7-9 / Plângeri 2, 14-15 / Matei 26, 61; 27, 39-40 /

Marcu 14, 58 / loan 2, 19 (15, 30-32) Matei 27, 40-44 / Luca 23, 35-43

Și zice [Evanghelistul] că și „cei ce treceau” pe cale și aceia „Îl huleau”
pe Domnul, batjocorindu-L ca pe un înșelător, Asemenea și arhiereii ziceau:
„Pe alții a mântuit, pe Sine nu poate să Se mântuiască!” far aceasta o ziceau
ei, bătându-și joc de minunile Lui și luându-le în râs, ca și cum toate după
nălucire ar fi fost făcute. Căci făcând [Domnul] minuni, pe mulţi îi mântuia.
lar diavolul îi îndemna pe ei să zică: „Pogoară-Te de pe Cruce!”, căci
cunoscând începătorul răutății că mântuirea prin Cruce va să se facă, pentru
aceasta iarăși ÎI ispitea pe Domnul, ca, de Se va pogori de pe Cruce, să se

22 În ediţia 1988 a Sfintei Scripturi, aici avem: „Cu cei făcători de rele a fost numărat”
(Isaia 53, 12).

= Vezi și Psalm 117, 22-23; Isaia 28, 16; Zaharia 3, 9; Matei 21, 42; Marcu 12, 10; Luca 14,
24; 20, 17; Faptele Apostolilor 4, 11; Efeseni 2, 20; 1 Petru 2, 4, 6-7.

*3 În ediţia de la 1805, în loc de „dărâmi”, se păsește „strici”.

= În ediţia de la 1805, în loc de „coborându-Te”, se găsește „și pogoară-Te”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „regele lui Israil, să Se coboare“, se găsește „împă-
ratul lui Israil, pogoare-Se”.

adeverească [oamenilor] cum că El nu este Fiu al Lui Dumnezeu și așa să se
surpe mântuirea cea [care s-a săvârșit] prin Cruce. Dar Acela și Fiu al lui
Dumnezeu era cu adevărat și pentru aceasta mai vârtos nu S-a pogorât; că
de ar fi voit să Se pogoare, nici nu S-ar fi suit dintru început. Drept aceea,
știind că așa va fi [se va lucra] mântuirea oamenilor, Hristos a răbdat și a Se
răstigni și toate celelalte a pătimi și a-Și săvârși lucrul Său.

Și cei ce erau „împreună răstigniți” cu Dânsul „Îl ocărau” amândoi întru
început, apoi unul L-a cunoscut pe El că este nevinovat, precum Luca spune,
și mai vârtos și pe celălalt tâlhar îl certa pentru că hulește” (Luca 23, 40-41).

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 15 189

15, 33-37: lar când a fost ceasul al șaselea, întuneric s-a făcut peste
tot pământul până la ceasul al nouălea. (34) Și la al nouălea ceas, a stri-
gat lisus cu glas mare: Eloi, Eloi, lama sabahtani?, care se tălmăcește:
Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit? (35) lar unii
din cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau: Iată, îl strigă pe Ilie. (36) Și,
alergând, unul a înmuiat un burete în oțet, l-a pus într-o trestie și I-a dat
să bea”, zicând: Lăsaţi să vedem dacă vine Ilie ca să-L, coboare”. (37) lar

lisus, scoțând un strigăt mare”, Și-a dat duhul.
(15, 33) Matei 27, 45 / Luca 23, 44 (15, 34) Psalm 21,1 / Matei 27, 46 (15, 35) Matei 27, 47
(15, 36) Psalm 68, 25 / Matei 27, 48 / loan 139, 29 (15, 37) Matei 27, 50 / Luca 23, 46 / loan 19, 30

„intuneric s-a făcut” nu doar într-un singur loc, ci „peste tot pământul”.
Și de ar fi fost vremea întunecării Soarelui [eclipsă], ar fi putut zice cineva
că firească a fost patima, dar acum de paisprezece zile era lumina Lunii,
când cu neputinţă este a se face întunecare firească a Soarelui:?.

Și strigă Domnul evreiește cuvântul cel proorocesc* (Psalm 21, 1),
arătând că și până la suflarea cea mai de pe urmă, la cinste le are pe cele
evreiești. Iar spunând „Pentru ce M-ai lăsat?”, o zice ca despre faţa firii
celei omenești, ca și cum ar fi zis: „O, Dumnezeule, pentru ce m-ai lăsat
pe mine, omul?”, dar și pentru ca să ştim că are nevoie de Dumnezeu cel
care își ia Crucea și se răstignește pentru Domnul. Pentru că noi, oamenii,

” După Sfânta Tradiţie, acest tâlhar care s-a pocăit se numește Dismas.

% În ediţia de la 1805, în loc de „de ce M-ai părăsit”, se găsește „pentru ce M-ai lăsat”.

> În ediţia de la 1805, în loc de „I-a dat să bea”, se găsește „L-au adăpat pe El”.

* În ediţia de la 1805, în loc de „coboare”, se găsește „pogoare”.

3 În ediţia de la 1805, în loc de „scoțând un strigăt mare”, se găsește „slobozind
glas mare”.

* Calculul astronomic adeverește că nu era cu putință formarea eclipsei în acest
moment al calendarului.

* „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit?”
(Psalm 21, 1).

rm i RE a d a iii i a Pt E aa tri d te tr a para

190 Capitolul 15 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

eram lăsaţi [lepădaţi], însă Mântuitorul niciodată n-a fost părăsit de Tatăl.
Că auzi-L pe Dânsul ce zice: „Nu sunt singur, pentru că Tatăl Meu cu
Mine este” (Joan 16, 32). Sau și pentru evrei zice [Domnul] aceasta, ca Cel
Care și El Însuși evreu era după trup: „Pentru ce pe mine, adică pe norodul
cel evreiesc, m-ai părăsit, ca să răstignească pe Fiul Tău?” Că precum ne-am
obișnuit a zice „Dumnezeu S-a îmbrăcat cu mine” în loc de: „cu firea
omenească”, așa și aicea prin: „M-ai lăsat [părăsit]”, să înţelegi: „pe firea
Mea cea omenească sau pe norodul Meu cel iudaicesc”.

Și alergând unul „L-a adăpat” pe El cu „oţet“, ca mai sti li să-L
omoare pe El iuțimea oţetului.

lar lisus, strigând cu „glas mare, Și-a dat duhul”, ca și cum ar fi chemat
la Sine moartea ca un Stăpân și cu stăpânire a murit.

lar ce glas a fost acela, a arătat Luca: „Părinte, în mâinile Tale încredințez
duhul Meu” (Luca 23, 46). Că și aceasta ne-a isprăvit [rânduit] nouă Domnul,
adică în mâinile lui Dumnezeu a se sui duhurile Sfinților. Că mai înainte
sufletele tuturor în iad erau ținute, până ce a venit Cel Care a propovăduit
celor robii slobozire.

15, 38-41: Și catapeteasma templului s-a rupt în două, de sus până jos.
(39) lar sutașul care stătea în fața Lui, văzând că astfel Și-a dat duhul, a zis:
Cu adevărat Omul acesta era Fiul lui Dumnezeu! (40) Și erau și femei care
priveau de departe; între ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel
Mic și a lui Iosi, și Salomeea, (41) care, pe când era El în Galileea, mergeau
după EI și Îi slujeau, și multe altele care se suiseră cu EI la Ierusalim.
(15, 38-41) Matei 27, 51-56 / Luca 23, 47-49 / loan 19, 25
„S-a rupt catapeteasma”, arătând Dumnezeu că darul Duhului s-a
depărtat de la templu și cum că Sfânta Sfintelor de toți va fi văzută și
călcată, ceea ce s-a și făcut după ce au intrat romanii [în templu]. [Acesta
mai arată] cum că plânge și templul și după obiceiul iudeilor de a-și rupe
hainele, așa și templul, ca și cum ar fi fost însufleţit, a arătat pe Ziditorul
Cel Care pătimea, rupându-și haina sa [catapeteasma].
Încă și alt lucru se arată dintru aceasta: trupul acesta este „catape-
teasmă a templului” [bisericii] nostru, adică a minții; deci puterea trupului
pe care o avem asupra duhului s-a rupt cu Patimile lui Hristos, „de sus

+ Întru același chip, auzim și în rostirea cântării bisericești: „Câţi în Hristos v-aţi
botezat, în Hristos v-aţi și îmbrăcat”.
* În ediţia de la 1805, în loc de „în fața Lui, văzând că astfel Și-a dat duhul”, se
ăsește „în preajma Lui, văzând că așa strigând Și-a dat duhul”.

până jos” — adică de la Adam până și la cei mai depe urmă oameni. Pentru
că Adam s-a sfințit cu Patimile lui Hristos și trupul aceluia nu va mai fi
blestemat, nici supus stricăciunii, ci cu nestricăciune am fost cinstiţi toți“.

Și văzând sutașul că așa cu stăpânire Și-a dat [Domnul] duhul, s-a
minunat și a mărturisit pe Hristos [zicând: „Cu adevărat Omul acesta era
Fiul lui Dumnezeu!”)]

Însă vezi și rânduială împotrivă întoarsă: iudeii omoară, păgânul
mărturisește; ucenicii fug, femeile rămân. Că erau și femei între care era
„Maria Magdalena” și „Maria, mama lui lacov și a lui Iosi”, iar aceasta
era Născătoarea de Dumnezeu, care fiind logodită cu losif, era „mamă” și
a fiilor lui losif, anume „mamă” a lui lacov și a lui losi. Deci este numită
„mamă” a lor în loc de „vitregă”, precum i se zice și „femeie“ a lui Iosif,
în loc de „logodnică” (Matei 1, 20, 24). lar „Salomeea” era mama fiilor lui
Zevedeu; dar mai erau multe alte femei, însă numai pe cele mai însemnate

Li
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 15 191
le-a pomenit [Evanghelistul] după numele lor.

15, 42-47: Și făcându-se seară, fiindcă era vineri, care este înaintea
sâmbetei, (43) și venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aștepta și el
Împărăția lui Dumnezeu”, și, îndrăznind, a intrat la Pilat și a cerut trupul lui
lisus. (44) lar Pilat s-a mirat că a și murit* și, chemând pe sutaș, l-a întrebat
dacă a murit de mult. (45) Și aflând de la sutaș, a dăruit lui Josif trupul. (46) Și
Iosif, cumpărând giulgiu și coborându-L. de pe Cruce, L-a înfășurat în giulgiu
și L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă”, și a prăvălit o piatră la
ușa“ mormântului. (47) lar Maria Magdalena și Maria, mama lui losi, priveau

| unde L-au pus. (15, 42-43) Matei 27, 57-58 / Luca 23, 50-52./ loan 19, 38
(15, 44-45) Matei 27, 58 / Joan 19, 38 (15, 46-47) Matei 27, 39-61 / Luca 23, 53-55 / loan 19, 40-42

adusă de Unul a venit, pentru toți oamenii, îndreptarea care dă viață; căci precum prin
neascultarea unui om s-au făcut păcătoși cei mulți, tot așa prin ascultarea Unuia se vor face
drepți cei mulți” (Romani 5, 18-19). „Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în
nestricăciune și acest [trup] muritor să se îmbrace în nemurire. lar când acest [trup] stricăcios
se va îmbrăca în nestricăciune și acest [trup] muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi
cuvântul care este scris: «Moartea a fost înghițită de biruinţă. Unde îţi este, moarte, biruința
ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău?»” (1 Corinteni 15, 53-55).

i 5% În ediția de la 1805, în loc de „sfetnic ales, care aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu”,

| se găsește „sfetnic cu bun chip, care și acela era așteptând Împărăţia lui Dumnezeu”.

E %* „Precum prin greșeala unuia a venit osânda pentru toți oamenii, așa și prin îndreptarea

%* În ediția de la 1805, în loc de „s-a mirat că a și murit”, se găsește „s-a mirat cum
de a murit așa degrab”.

% În ediţia de la 1805, în loc de „stâncă“, se găsește , Liz
* În ediţia de la 1805, în loc de „La ușa”, se găsește „pe ușa”.

19 Capitolul 15 SFÂNTUL TEOFILACT ARI INEPISCOPUL BULGARIEI

Fericitul Iosif, slujind încă Legii, pe Hristos L-a cunoscut că este
Dumnezeu; pentru aceasta îndrăznește îndrăzneală lăudată, că nu a cu-
getat: „sunt bogat și voi cădea din bogăţie, de voi cere trupul Celui Care a
fost osândit pentru răpirea de împărăție și voi fi clevetit de iudei”. Nimic
dintru acestea n-a zis întru sine, ci toate socotindu-le în al doilea rând și
trecându-le cu vederea, a cerut spre a fi îngropat trupul Celui Ce s-a [a
fast] osândit.

„lar Pilat s-a mirat că a murit așa degrabă”, că socotea că va suferi El
mai mult, precum [a fost cu] tâlharii. Și a întrebat și pe sutaș „dacă a murit
de mult”.

Deci losif, luând trupul, a cumpărat și giulgiu și pogorându-L pe El de
pe Cruce, L-a înfășurat cu giulgiul, pe Cel cinstit cu cinste îngropându-L; că
ucenic era și el al lui Hristos și știa cum se cuvine a cinsti pe Stăpânul. Și
„cu bun chip” era el, adică cinstit, cucernic, fără de prihană; iar „sfetnic”
era el, adică dregător cu slujbă și însemnătate obștească, fiind silit prin
slujba lui a cerceta pricinile cetăţii. Și multora, de multe ori le-au venit
asupră-le primejdii dintru această dregătorie, din pricina răutăților din
cetate. Să audă deci bogaţii și cei ce se îndeletnicesc la lucrurile cele de
obște ale norodului, cum pe Iosif cu nimic nu l-a împiedicat [întors] dinspre
fapta cea bună dregătoria sfetniciei. lar „losif” se tâlcuiește „adăugire“,
iar „Arimateea”, „ținând pe Acela”.

O, deci, facă-se ca și noi, ca „losif din Arimateea” să fim, pururea
adăugând la drumul faptei celei bune întru a ţine pe Acela — adică pe Cel
cu adevărat bun! Să luăm încă și Trupul lui lisus prin împărtășire și să-L
punem pe El în „mormânt săpat în piatră” — adică în suflet ce ține minte
și nu uită pe Dumnezeu. Încă fie sufletul acela „săpat în piatră”, adică de
la Hristos — Care este „Piatra” — având întemeiere (Faptele Apostolilor 4,
10-11; Efeseni 2, 20; 1 Petru 2, 4). Şi să-L înfășurăm pe EI „în giulgiu”, adică
să-L primim pe El în trup curat, că oarecum giulgiu și haină a sufletului
este trupul nostru. Deci se cuvine nu numai în suflet curat să primim
Dumnezeiescul Trup al Domnului, ci și în trup curat și să-L înfășurăm pe
Eli — adică să-L întoarcem și să-L strângem, iar nu să-L întindem, pentru
că Taina este strânsă [înfășurată] și ascunsă, iar nu întinsă [arătată].

îi „Să-L înfășurăm pe Ei” și nu „să-l înfășurăm pe el”, după cum adeverește mărturia
Bisericii: „Omorât ai fost, dar nu Te-ai despărțit, Cuvinte, de trupul pe care l-ai luat; că
de s-a și stricat templul Tău în vremea Patimii, și așa unul era Ipostasul Dumnezeirii
și al trupului Tău; că în amânouă, Unul ești, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, Dumnezeu
și om” (Cântarea a VI-a din Cantonul Sâmbetei celei Mari).

193

CAPITOLUL 16
Învierea Domnului. Trei arătări. Porunca Botezului.
Înălțarea la Cer!

16, 1-8: Și după ce a trecut ziua sâmbetei?, Maria Magdalena, Maria,
mama lui Iacov, și Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă.
(2) Și dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii [Duminică)?, pe când
răsărea soarele, au venit la mormânt. (3) Și ziceau între ele: Cine ne va
prăvăli nouă piatra de la ușa! mormântului? (4) Dar, ridicându-și ochii,
au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare”. (5) Și, intrând
în mormânt, au văzut un tânăr șezând în partea dreaptă“, îmbrăcat în
veșmânţ alb, și s-au spăimântat. (6) lar el le-a zis: Nu vă înspăimântați!

' În ediția de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru Învierea lui Hristos. Cărora după
nisvserea S-a arătat Domnul. Cum a poruncit Apostolilor propovăduirea Evangheliei”,

? În ediția de la 1805, în loc de „după ce a trecut ziua sâmbetei, se găsește „dacă a
trecut sâmbăta”.

* În udiţia de la 1605, în loc de „Și dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii
|Duminică]”, se găsește „Și foarte de dimineaţă, întru una din sâmbete“. Vezi și tâlcuirea
de la Matei 28, 1. Denumirea de „sâmbătă“, ca și cea de „săptămână”, legată de ea, au
rămas în Nou) Testament ca un ebraism, sau ca un fel de exprimare evreiască, fel care nu
corespunde modului nostru de gândire și exprimare. Trebuie știut că evreii nu cunoșteau
sau nu foloseau „săptămâna planetară”, cu denumirea zilelor săptămânii după zei, cum
o aveau romanii: Luna, Marte, Mercur, Jupiter, Venus, Saturn și Ziua Soarelui. Ci iudeii,
| ca și elinii (grecii), numărau zilele săptămânii, zicând: „prima zi a sâmbetei (sau a

săptămânii)”, „a doua zi a sâmbetei (sau a săptămânii)... iar a șaptea se numea „sabat”,
Acesta era un fel greoi de exprimare a zilelor. De aceea, treptat, au adoptat și creștinii —
după romani -- numirile zilelor, încât la început, Ziua Domnului era numită „Ziua
Soarelui“, până când s-a creat expresia „Dies-Dominica”, numire care traducea expresia
grecească „Kiriaki imera” — Duminica, „Ziua Domnească” sau „Ziua Domnului”. Așa se
explică de ce ziua în care a înviat Domnul Hristos este numită când „una a sâmbetelor”
sau „ziua întâi, prima a săptămânii” (Matei 28, 1; Marcu 16, 2, 9; loan 20, 1, 19), adică
| Duminica, când „prima zi de după sâmbătă” (Luica 24, 1) — după Dicționarul Noului
| Testament, ed. IBMBOR, București, 1995, p. 451.
* În ediţia de Ja 1805, în loc de „de la ușa”, se găsește „de pe ușa”.
| * În ediția de la 1805, versetul 4 este: „Și căutând au văzut piatra prăvălită, căci era
mare foarte”,
* În ediția de la 1805, în loc de „în partea dreaptă”, se găsește „de-a dreapta”.

194 Capitolul 16 SFÂNTUL TEORILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat!” Nu este aici. lată
locul unde L-au pus. (7) Dar mergeţi și spuneţi ucenicilor Lui și lui Petru
că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veţi vedea, după
cum v-a spus. (8) Și ieșind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de
frică și de uimire?, și nimănui nimic n-au spus, căci se temeau.

(26, 1-2) Matei 28,1 / Luca 23, 56; 24, 1/ loan 20, 1 (16, 3-4) Luca 24, 2 / loan 29,1

(16, 5) Matei 28, 2-4 / Luca 24, 3-5 / loan 20, 11-12 (16, 6) Matei 28, 5-6 / Luca 24, 5-6
(16, 7) Matei 26, 7, 32; 28, 7 / Marcu 14, 23 / Luca 24, 6-7 / loan 21, 1 (16, 8) Matei 28, 8 / Luca 24,9

Necugetând femeile nimic mare ori vrednic de Dumnezeirea lui lisus,
șecleau lângă mormânt. Și miruri cumpără [femeile] spre a unge trupul
„după obiceiul iudeilor, pentru a fi trupul bine mirositor și pentru a nu
suferi împuțţiciune din pricina stricăciunii; căci mirurile, având [oarecare]
putere de a usca și sorbi umezeala trupului, neputred îl păzesc pe el. Unele
ca acestea socoteau |cugetau] femeile.

Și „foarte de dimineață” — la Matei 28 zicându-se aceasta prin cuvintele
„Sâmbăta târziu”, iar la Luca 24 prin „mânecare adâncă” —, „întru una din
sâmbete” — adică întru cea dintâi din zilele săptămânii, pentru că „sâmbete”
erau numite zilele săptămânii, iar „una” era numită cea dintâi dintre ele -,
sculându-se au venit la mormânt și se întrebau între ele: „Cine ne va prăvăli
piatra”. lar în vremea în care au cugetat ele acestea, un Înger a prăvălit piatra,
femeile nesimţind nimic, lucru pe care și Matei îl zice, cum că după ce au
venit femeile, un Înger „a prăvălit piatra” (Matei 28, 2). lar Marcu a trecut sub
tăcere acest lucru, fiindcă a spus Matei de cine a fost prăvălită piatra.

Iar de zice Matei că Îngerul „ședea” pe piatră (Matei 28, 2), iar Marcu
zice că femeile l-au văzut pe Înger după ce „au intrat în mormânt”,
înlăuntru șezând, nu se cuvine a te turbura, căci este cu putinţă ca pe cel
pe care l-au văzut șezând afară pe piatră (precum zice Matei), tot pe acesta
este cu putinţă să-l fi văzut iarăși înlăuntru în mormânt, apucând el mai
înainte de femei, și intrând. lar unii zic că altele au fost femeile cele de la
Matei și altele cele de la Marcu și cum că Maria Magdalena cu toate mergea,
fierbinte fiind și înfocată cu osârdia. Deci, cel ce s-a arătat a zis femeilor:
„Nu vă înspăimântați!”, căci el le izbăvește mai întâi pe ele de temere, iar
apoi și Învierea le-o binevestește. Și „răstignit” ÎI numește pe EI, că nu se
rușinează de Cruce, fiind aceasta mântuirea oamenilor și capul [tuturor]
bunătăților. „S-a sculat!” [,„„A înviat!”] „De unde este arătată aceasta? Că
nu este aici! Și voiţi a vă încredința? Iată locul unde L-au pus pe EI!” Și, cu
adevărat, pentru aceasta a ridicat Îngerul piatra, ca să arate locul.

7 În ediţia de la 1805, în loc de „A înviat!”, se găsește „S-a sculat!”
* În ediția de la 1805, în loc de „de frică și de uimire”, se găsește „de cutremur și de spaimă”.

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 16 195

„Dar mergeţi și spuneți ucenicilor Lui și lui Petru”. Pe Petru îl deo-
sebește de ucenici ca pe un verhovnic - cu mai multă cinste numindu-l pe
el osebit de aceia —, sau fiindcă Petru s-a lepădat? De ar fi venit şi ar fi zis
femeile: „Ni s-a poruncit să spunem ucenicilor”, Petru ar fi zis [răspuns]:
„Eu m-am lepădat, de acum nu mai sunt ucenic al Lui, căci M-a lepădat
[și El] pe mine, m-a urât [Domnul]”; deci, pentru aceasta adaugă: „și lui
Petru”, ca să nu se smintească Petru, ca unul ce de acea chemare nu s-a
învrednicit, fiindcă s-a lepădat și pentru aceasta nici împreună cu ucenicii
a se rândui n-a fost vrednic.

Iar „în Galileea” îi trimite pe ei ca să îi scape de turburare și de multa
frică din partea iudeilor.

Iar pe femei le-a cuprins multă frică și spaimă din pricina vederii Înge-
rului și pentru înfricoșata Înviere. Și pentru aceasta „nimănui nimic n-au
spus”, fiindcă se temeau de iudei; sau erau ținute din pricina fricii care le
cuprinsese la înfricoșătoarea vedere [a Îngerului] și mintea le era turburată
și de aceea „nimănui nimic n-au spus“, uitând și cele ce au auzit.

16, 9-14: Și înviind, dimineaţa, în ziua cea dintâi a săptămânii
[Duminică]? El S-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese șapte
demoni. (10) Aceea, mergând, a vestit pe cei ce fuseseră cu El și care se
tânguiau și plângeau. (11) Și ei, auzind că este viu și că a fost văzut de
ea, n-au crezut. (12) După aceea, S-a arătat în alt chip, la doi dintre ei,
care mergeau la o țarină. (13) Și aceia, mergând, au vestit celorlalți, dar
nici pe ei nu i-au crezut. (14) La urmă, pe când cei unsprezece ședeau la
masă, li S-a arătat și I-a mustrat pentru necredinţa și împietrirea inimii

lor, căci n-au crezut pe cei ce-L văzuseră înviat.
(16, 9) Matei 28, 9 / Luca 8, 2/ loan 20, 11-14 (16, 10) Luca 24, 10, 22 / loan 20, 18
(16, 11-13) Luca 24, 11-13, 33, 3S (16, 14) Luca 26, 36-41 loan 20, 19/1 Corinteni 15, 5-7

„ar după ce a înviat lisus” - aici pune virgula, apoi zi „dimineaţa, în
ziua cea dintâi a sâmbetei, El S-a arătat întâi Mariei Magdalena“, că nu
zice că a înviat „dimineața” — pentru că cine a văzut când a înviat? — dar
S-a arătat dimineaţă în ziua Duminicii (pentru că aceasta este cea dintâi a
sâmbetei, adică a săptămânii, pe care mai sus am numit-o „una din
sâmbete“”) Mariei Magdalena, dintru care scosese „șapte demoni”, adică
mulți. Căci obișnuiește Scriptura ca numărul „șapte” în loc de „multe“
sau „mulţi“ a-l socoti, precum se vede: „Cea stearpă va naște de șapte
ori” (1 Regi 2, 5) sau când zice „șapte demoni“, numindu-i așa pe cei care

? În ediţia de la 1805, în loc de „Și înviind, dimineața, în ziua cea dintâi a săptămânii
[Duminică]”, se găsește „lar după ce a înviat lisus, dimineața, în ziua cea dintâi a sâmbetei”.

196 Capitolul 16 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

sunt împotriva celor șapte duhuri ale faptei celei bune: duhul netemerii,
duhul nepriceperii, duhul necunoștinței, duhul minciunii și câți alții sunt
potrivnici ai darurilor Duhului Sfânt (Isaia 11, 2-3).
lar „după aceea, S-a arătat întru alt chip, la doi dintre ei”, iar pentru
aceștia și |.uca spune (Luca 24, 15-16, 31). „Și aceia, mergând, au vestit
celorlalți, dar nici pe ei nu i-au crezut”. Dar cum zice Luca că după ce „s-au
întors” aceia [din Emaus în lerusalim] „au aflat adunaţi pe cei unsprezece”
care „ziceau că S-a sculat [a înviat] Domnul” (Luica 24, 33-34), iar Marcu zice
aici că nici pe cei care veneau de la țarină „nu i-au crezut”? Zicem așadar, că
acest cuvânt ce spune: „au vestit celorlalți” nu pentru cei unsprezece Apostoli
"e zis, ci pentru alții oarecare, căci pe aceia i-a numit „ceilalţi” |„celorlalți”],
de vreme ce „cei unsprezece” L-au văzut pe Ei întru aceeași zi, în care L-au
văzut și cei care s-au întors de la țarină (din Emaus] și i-a aflat pe ei [pe cei
unsprezece] zicând: „S-a sculat [a înviat] Domnul” (Luca 24, 34).

16, 15-20: Şi le-a zis: Mergeţi în toată lumea și propovăduiți Evanghelia
la toată făptura!?. (16) Cel ce va crede și se va boteza se va mântui; iar cel ce
nu va crede se va osândi. (17) lar celor ce vor crede, le vor urma aceste
semne: în numele Meu, demoni vor izgoni!, în limbi noi vor grăi, (18) șerpi
vor lua în mână și chiar ceva dătător de moarte de vor bea, nu-i va vătăma,
peste cei bolnavi își vor pune mâinile și se vor face sănătoși!?. (19) Deci
Domnul lisus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălțat la Cer și a șezut de-a dreapta
lui Dumnezeu. (20) lar ei, plecând, au propovăduit pretutindeni și Domnul
lucra cu ei și întărea cuvântul, prin semnele care urmau. Amin'?.

(16, 15) Isaia 2, 3; 52, 10 / Matei 28, 19 / loan 15, 16 / Coloseni 1,23 (16, 16) loan 3, 15-18, 36; 12,48/
Faptele Apostolilor 2, 38; 16, 30-31 / Romani 10,9/1 Petru 3,21 (16, 17) Luca 10, 17 /

Faptele Apostolilor 2, 4; 5, 16; 8, 7; 10, 46; 16, 18; 19, 6,12/1 Corinteni 12, 10

(16, 18) Luca 9,6; 10, 19; 13,13 / Faptele Apostolilor 28, 3-5, 8 / lacov 5, 14

(16, 19) Psalm 109, 1/ Luca 24, 51 ! Faptele Apostolilor 1, 9/ Efeseni 1,20 / Evrei 1,13
(16, 20) Faptele Apostolitor 14,3 /1 Corinteni 3, 6; 15, 10 / Evrei 2,4

Vezi porunca Domnului: „propovăduiți [Evanghelia] la toată zidirea”,
că nu a zis „la cei supuși propovăduiţi”, ci „la toată zidirea, sau de se vor
supune, sau de nu. „Cel ce va crede” — și nu ajunge aceasta ci „și se va
boteza”, căci cel ce va crede, dar nu seva boteza, ci va fi doar chemat |catehu-
men], nu „se va mântui”.

* În ediția de la 1805, în loc de „făptura”, se găsește „zidirea”.

': În ediția de ta 1805, în lac de „le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni
vor izgoni”, se găsește „acestea vor urma: întru numele Meu, draci vor scoate”.

'2 În ediţia de la 1805, în loc de „se vor face sănătoși”, se păsește „bine le va fi”.

* În ediţia de la 1805, versetul 20 este: „lar ei, ieșind, au propovăduit pretutindeni,
Domnul împreună lucrând și întărea cuvântul adevărului, prin semnele ce urmau. Amin”.

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU Capitolul 16 397

„lar celor ce vor crede, acestea vor urma: întru numele Meu, draci
var scoate, în limbi noi vor grăi, șerpi vor lua în mână”, adică vor da
pierzaniei șerpi, sau pe cei simţiţi, sau pe cei gânditori, precum aceea ce
zice: „(lată v-am dat putere să] călcaţi peste șerpi și peste scorpii [și
peste toată puterea vrăjmașului și nimic nu vă va vătăma]”, adică peste
șerpii cei gânditori (Luca 10, 19). Dar este cu putinţă și așa a înţelege: „Șerpi
vor lua“, precum Pavel a luat năpârca în mâna sa, cu nimic vătămându-se
de la ea (Faptele Apostolilor 28, 3).

„Și chiar ceva dătător de moarte de vor bea, nu-i va vătăma”. lar unele
ca acestea, cu adevărat s-au făcut multe, precum în istorii aflăm, că mulți
chiar otravă bând, prin semnul Crucii nevătămaţi s-au păzit!“.

Și după ce Domnul Hristos a grăit acestea, „S-a înălțat la Cer și a
șezut de-a dreapta lui Dumnezeu'!?. lar Apostolii au propovăduit pretu-

tindeni, „Domnul împreună lucrând” și cuvântul adeverindu-l „prin

semnele ce urmau”. Vezi? Pretutindeni ale noastre întâi, apoi ajutorul lui
Dumnezeu. Că noi lucrând și începătură dând [început punând], „Domnul
împreună lucrează” [împreună lucrător Se face]; iar dacă noi nu vom da
pricină, nu „împreună lucrează” [cu noi Domnul].

Socotește încă și aceasta: că pe urma cuvântului sunt lucrurile și
cuvântul prin lucruri se adeverește, precum și la Apostoli atunci pe cuvânt
îl adevereau lucrurile și semnele ce-i urmau. E il citea

O, fie, dar, Hristoase Cuvinte, ca și cuvintele noastre pe care le grăim
pentru fapta cea bună, prin lucruri să se adeverească și prin fapte, ca de
săvârșit |desăvârșiţi] fiind noi, să stăm înaintea Ta, a Celui Ce ne ajuţi
nouă întru toate lucrurile și cuvintele. Că Ție se cuvine slava și cea prin
cuvinte și cea prin lucruri. „Amin“.

Sfârșit al tâlcuirii Sfântului Teofilact
la Evanghelia cea de la
Marcu

“% Între aceștia este și Sfântul ferarh Calinic de la Cernica (1787-+1869).

* După cum mărturisea și Sfântul Arhidiacon Ştefan, în vremea muceniciei sale:
„lată, văd Cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!”
(Faptele Apostolilor 7, 56).

198

CELE MAI DE CĂPETENIE PORUNCI ALE DOMNULUI
CUPRINSE ÎN VECHIUL ȘI NOUL TESTAMENT,
ADUNATE DE CATRE SFANTUL NICODIM AGHIORITUL

+ i:
sin

Cuvânt al Sfântului Nicodim Aghioritul
către iubitul cititor

Cu adevărat sunt trebuincioase toate poruncile Domnului, pentru că sunt viață
și viaţă adevărată și veșnică, precum a zis Domnul tânărului aceluia: „De vrei să
intri în viață, păzește poruncile” (Matei 19, 17). Şi iarăși Domnul glăsuiește:
„Pentru că Eu n-am vorbit de la Mine, ci Tatăl care M-a trimis, Acesta Mi-a dat
poruncă ce să spun și ce să vorbesc, Și știu că porunca Lui este viața veșnică”
(loan 12, 49-50).

Deci precum este trebuincioasă omului viața veșnică, așa-i este trebuincioasă
lui și păzirea poruncilor lui Hristos, prin care câștigă viaţa cea veșnică. Pentru
aceasta a zis și Solomon: „Cel ce ia seama la poruncă își păstrează sufletul său,
iar cel ce disprețuiește cuvântul (Domnului), va muri” (Pilde 19, 16).

VECHIUL TESTAMENT

Cele zece porunci
(Decalogul — leșire 20, 2-17)

1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului și
din casa robiei. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine!

2. Să nu-ți faci chip cioplitși nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte
sunt în cer, sus, și din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de
sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujești.

3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert, că nu va lăsa Domnul
nepedepsit pe cel ce ia în deșert numele Lui.

4. Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfințești. Lucrează șase zile şi-ţi fă în
acelea toate treburile tale, iar ziua a șaptea este odihna Domnului
Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru,

5. Cinsteşte pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie bine și să trăiești ani mulți pe
pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie.

6. Să nu ucizi!

7. Să nu fii desfrânat!

"Călăuza de faţă este o prelucrare după Hristeitia Sfântului Nicodim Aghioritul, ed. Bunavestire,
Bacău, 1997, pp. 562-563 și 616-633. Versetele biblice au fost actualizate după Sfânta Scriptură tipărită
cu aprobarea Sfântului Sinod, București, 1988,

10. Să nu dorești casa aproapelui tău; să nu dorești femeia aproapelui tău, nici
ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui și nici
unul din dobitoacele lui și nimic din câte are aproapele tău!

NOUL TESTAMENT

Iubirea de Dumnezeu

]. Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și
cu tot cugetul tău (Matei 22, 37).

2. De Mă iubiți, păziţi poruncile Mele (Joan 14, 15).

3. Cel ce are poruncile Mele și le păzește, acela este care Mă iubește; iar cel ce
Mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu și-l voi iubi și Eu și Mă voi
arăta lui (loan 14, 21).

199
8. Să nu furi!
9. Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău!
4. Cel ce nu Mă iubește nu păzeşte cuvintele Mele (Joan 14, 24).

pe Cel Care a născut, iubește și pe Cel Ce S-a născut din EI (1 loan 5, 1).

Iubirea de aproapele

1, Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuţi (Matei 22, 39).

2. Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe
voi, așa și voi să vă iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaște toți că
sunteți ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii către alţii (loan 13, 34-35).

Nimănui cu nimic nu fiți datori, decât cu iubirea unuia faţă de altul; că cel
care iubește pe aproapele, a împlinit Legea. Pentru că poruncile: Să nu
săvârșești adulter; să nu ucizi; să nu furi; să nu mărturisești strâmb; să nu
poftești... și orice altă poruncă ar mai fi se cuprind în acest cuvânt: Să iubești
pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iubirea nu face rău aproapelui; iubirea
este deci împlinirea Legii (Romani 13, 8-10).

. Curăţindu-vă sufletele prin ascultarea de adevăr, spre nefățarnică iubire de

fraţi, iubiți-vă unul pe altul, din toată inima, cu toată stăruința (1 Petru 1, 22).
5. Daţi tuturor cinste, iubiți frăția (1 Petru 2, 17).
6. Cine nu iubește pe fratele său rămâne întru moarte (1 loan 3, 14).
7. În aceasta am cunoscut iubirea: că El Și-a pus sufletul Său pentru noi, și noi
suntem datori să ne punem sufletele pentru frați (1 loan 3, 16).

3. Fiii mei, să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta și cu adevărul
(1 loan 3, 18).

9. Yubiţilor, dacă Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, și noi suntem datori să ne
iubim unul pe altul (1 loan 4, 11).

poi

N

5. Pe EI, fără să-L fi văzut, Îl iubiţi (1 Petru 1, 8).
6. Oricine crede că lisus este Hristos, este născut din Dumnezeu, și oricine iubește

200 CELE MAI DE CĂPETENIE

19. Și această poruncă avem de la Hristos: cine iubește pe Dumnezeu să iubească
şi pe fratele lui (1 loan 4, 21).

Vieţuirea în pace cu aproapele Li

Suntem datori a nu ne certa nici a avea pomenire de rău sau urâciune faţă de
aproapele, iar de ne vom turbura, iarăși degrabă să fim pașnici.

1. Oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; și cine va zice fratelui
său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice:
nebunule, vrednic va fi de gheena focului. Deci dacă îţi vei aduce darul tău
la altar și acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă
darul tău acolo, înaintea altarului și mergi întâi și împacă-te cu fratele tău și
apoi, venind, adu darul tău. Împacă-te cu pârâșul tău degrabă până ce ești
cu el pe cale (Matei 5, 22-25).

2. Soarele să nu apună peste mânia voastră (Efeseni 4, 26).

3. Un slujitor al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă de taţi,
destoinic să dea învăţătură, îngăduitor (2 Timotei 2, 24).

4. Tar cel ce urăște pe fratele său este în întuneric și umblă în întuneric și nu
știe încotro se duce, pentru că întunericul a orbit ochii lui (1 loan 2, 11),

5. Oricine urăște pe fratele său este ucigaș de oameni și știți că orice ucigaș de
oameni nu are viață veșnică, dăinuitoare în El (7 loan 3, 15),

Înfrânarea minții și a poftei

1. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a și săvârșit
adulter cu ea în inima lui (Matei 5, 28).

2. Nu iubiţi lumea nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubește lumea, iubirea
Tatălui nu este întru el; Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului și
pofta ochilor și trufia vieții, nu sunt de ]a Tatăl, ci sunt din lume. Și lumea trece
și pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac (7 [art 2, 15-17).

Lepădarea de minciună

i. Eu însă vă spun vouă: Să nu vă juraţi nicidecum nici pe cer, fiindcă este
tronul lui Dumnezeu, nici pe pământ, fiindcă este așternut al picioarelor
Lui, nici pe Ierusalim fiindcă este cetate a marelui Împărat, nici pe capul
tău să nu te juri, fiindcă nu poți să faci un fir de păr alb sau negru. Ci cuvântul
vostru să fie: Ceea ce este da, da; și ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult
decât acestea, de la cel rău este (Matei 5, 34-37).

2. lar înainte de toate, fraţii mei, să nu vă juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici
cu orice alt jurământ, ci să vă fie vouă ceea ce este da, da și ceea ce este nu,
nu, ca să nu cădeți sub judecată (Jncov 5, 12).

PORUNCI ALE DOMNULUI 201

Lepădarea răzbunării

Nu este lucru al creștinului nici să se răzbune, nici să răsplătească rău pentru rău.
1. Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te lovește peste
obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt (Matei 5, 39).
„lar de te va sili cineva să mergi cu el o milă, mergi cu el două (Matei 5, 41).
3. Lubiţi pe vrăjmașii voștri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor
ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc (Matei 5, 44).
- Nu răsplătiți nimănui răul cu rău (Romani 12, 17).
.Nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi loc mâniei lui Dumnezeu (Romani 12, 19).
6. Deci, dacă vrăjmașul tău este flămând, dă-i de mâncare; dacă îi este sete dă-i
să bea, căci, făcând aceasta, vei grămădi cărbuni de foc pe capul lui. Nu te
lăsa biruit de rău, ci biruiește răul cu binele (Romani 12, 20-21),
7. Nu răsplătiți răul cu rău sau ocara cu ocară, ci, dimpotrivă, binecuvântaţi, căci
înspre aceasta aţi fost chemaţi, ca să moșteniţi binecuvântarea (1 Petru 3, 9).
8. lubitule, nu urma răul, ci binele. Cel ce face bine din Dumnezeu este; cel ce
face rău n-a văzut pe Dumnezeu (3 loan 1, 11).

INS)

CN d

Supunerea față de judecătorii duhounicești

1. Celui ce voiește să se judece cu tine și să-ţi ia haina, lasă-i și cămașa (Matei 5, 40).

2. Îndrăznește, oare, cineva dintre voi, având vreo pâră împotriva altuia, să se
judece înaintea celor nedrepți și nu înaintea celor Sfinţi? Au nu știți că
Sfinţii vor judeca lumea? (1 Corinteni 6, 1-2).

3. Negreșit, și aceasta este o scădere pentru voi, că aveți judecăți unii cu alții.
Pentru ce nu suferiți mai bine strâmbătatea? Pentru ce nu răbdaţi mai bine
paguba? Ci voi înșivă faceţi strâmbătate și aduceţi pagubă, și aceasta, fraţilor!
Nu știți, oare, că nedrepţii nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă
amăgiți: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici
malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici
batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moșteni Împărăţia lui Dumnezeu (7
Corinteni 6, 7-10).

Nejudecarea aproapelui

i. Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi
judecaţi, și cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura. De ce vezi paiul din
ochiul fratelui tău, și bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? (Matei 7, 1-3)

2. Pentru aceea, oricine ai fi, o, omule, care judeci, ești fără cuvânt de răspuns,
căci, în ceea ce judeci pe altul, pe tine însuţi te osândești, căci aceleași lucruri
faci și Lu care judeci (Romani 2, 1).

3. De aceea, nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul,
care va lumina cele ascunse ale întunericului și va vădi sfaturile inimilor.
Și atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda (1 Corinteni 4, 5).

202 CELE MAI DE CĂPETENIE

4. Nu vă grăiți de rău unul pe altul, fraților. Cel ce grăiește de rău pe frate, ori ju-
decă pe fratele său, grăiește de rău Legea; iar dacă judeci Legea nu ești împlinitor

al Legii, ci judecător. Unul este Dătătorul Legii și Judecătorul: Cel Ce poate să
mântuiască și să piardă. lar tu cine ești, care judeci pe aproapele? (Jacov 4, 11-12),

Iertarea greșelilor aproapelui

1. Tatăl nostru, Care ești în Ceruri... ne iartă nouă greșealele noastre precum și
noi iertăm greșiţilor noștri (Matei 6, 9, 12).

2. Că de veţi ierta oamenilor greșealele lor, ierta-va și vouă Tatăl vostru Cel
Ceresc; iar de nu veți ierta oamenilor greșealele lor, nici Tată! vostru nu vă
va ierta greșealele voastre (Matei 6, 14-15),

3. Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-ara iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se
cădea, oare, ca și tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine? Și mâniindu-se
stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria.
Tot așa și Tatăl Meu Cel Ceresc vă va face vouă, dacă nu veți ierta — fiecare
fratelui său - din inimile voastre (Matei 18, 32-35).

4. Când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru
Cel din Ceruri să vă ierte vouă greșealele voastre (Marcu 11, 25).

5. Luaţi aminte la voi înșivă. De-ţi va greși fratele tău, dojenește-! și de se va
pocăi, iartă-l. Și chiar dacă îţi va greși de șapte ori într-o zi și de șapte ori se
va întoarce către tine, zicând: Mă căiesc, iartă-l (Luca 17, 3).

Milostenia și rugăciunea

Se cuvine să facem milostenie, să ne rugăm și să postim dar nu din fățărnicie
și pentru lauda oamenilor, ci numai pentru slava lui Dumnezeu.

1. Luaţi aminte ca faptele dreptății voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să
fiți văzuți de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din Ceruri. Deci
când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac fățarnicii în sinagogi și pe
uliţe, ca să fie slăviți de oameni; adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor. Tu însă
când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie
într-ascuns și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ție (Matei 6, 1-4),

2. lar când vă rugaţi, nu spuneți multe ca fățarnicii cărora le place, prin sinagogi
și prin colțurile ulițelor, stând în picioare să se roage, ca să se arate oamenilor;
adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor. Tu însă, când te rogi, intră în
cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui Tău, Care este în ascuns, și
Tatăl tău Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie (Matei 6, 5-6).

3. Când postiţi, nu fiți trişti ca fățarnicii; că ei își smolesc fețele lor ca să se
arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, și-au luat plata lor. Tu
însă, când postești, unge capul tău și faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor
că postești, ci Tatălui tău Care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns,
îți va răsplăti ție (Matei 6, 16-18).

PORUNCI ALE DOMNULUI 203
Agonisirea comorilor cerești

Ni se cade să nu agonisim lucruri materialnice, ci mai vârtos cele cerești,
nenădăjduind în avuţii, ci plângând și tânguindu-ne.

1. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii
le sapă și le fură. Ci adunaţi-vă comori în Cer, unde nici molia, nici rugina
nu le strică, unde furii nu le sapă și nu le fură. Căci unde este comoara ta
acolo va fi și inima ta (Matei 6, 19-21).

2. Adevărat zic vouă, că un bogat cu greu va intra în Împărăţia Cerurilor (Matei
19, 23).

3. Vai vouă bogaţilor, că vă luaţi pe pământ mângâierea voastră (Luca 6, 24).

4. Vindeţi averile voastre și dați milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc,
comoară neîmpuţinată în Ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie nu o
strică (Luca 12, 33).

5. Așadar oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie
ucenicul Meu (Luca 14, 33).

6. Celor bogaţi în veacul de acum poruncește-le să nu se semețească, nici să-și
pună nădejdea în bogăţia cea nestatornică, ci în Dumnezeul cel viu, Care
ne dă cu belșug toate, spre îndulcirea noastră (1 Timotei 6, 17).

7. Veniţi acum, voi bogaților, plângeţi și vă tânguiţi de necazurile care vor să
vină asupra voastră. Bogăția voastră a putrezit și hainele voastre le-au mâncat
moliile. Aurul vostru și argintul au ruginit și rugina lor va fi mărturie asupra
voastră și ca focul va mistui trupurile voastre; ați strâns comori în vremea
din urmă. Dar, iată, plata lucrătorilor care au secerat țarinile voastre, pe care
voi ați oprit-o strigă; și strigătele secerătorilor au intrat în urechile Domnului
Savaot (lacov 5, 1-4).

Neîmpătimirea de cele pământești

Cu cuviinţă este să nu ne îngrijim de bunătățile pământului, ci căutând
bunătăţile cele cerești și veșnice, să nu rămânem în împătimire față de lume și
cele lumești.

1. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veți mânca, nici
pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult
decât hrana și trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nu
seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitnițe, și Tatăl vostru Cel Ceresc
le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai presus decât ele? Și cine dintre
voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte
de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc,
nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a
îmbrăcat ca unul dintre aceștia. lar dacă iarba câmpului, care astăzi este și
mâine se aruncă în cuptor Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai
mult pe voi, puţin credincioșilor? Deci, nu duceți grijă, spunând: ce vom

204 CELE MAI DE CĂPETENIE

să

Nu

INS]

I

[910 23

NI

>=

mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acesta se
străduiesc neamurile; știe doar Tatăl vostru Cel Ceresc că aveţi nevoie de
ele. Căutaţi mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate
acestea se vor adăuga vouă. Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, că ziua de
mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei (Mnfei 6, 25-34).

„Şi aceasta v-o spun, fraților: Că vremea s-a scurtat de acum, așa încât și cei ce
au femei să fie ca și cum n-ar avea. Și cei ce plâng să fie ca și cum n-ar
plânge; și cei ce se bucură, ca și cum nu s-ar bucura; și cei ce cumpără, ca și
cum n-ar stăpâni; și cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s-ar
folosi deplin de ea. Căci chipul acestei lumi trece (1 Corinteni 7, 29-30),

. Neprivind noi la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd
sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veșnice (2 Corinteni 4, 18),

. Cetatea noastră este în Ceruri, de unde și așteptăm Mântuitor, pe Domnul
Iisus Hristos (Filipeni 3, 20).

„Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie (Evrei 13, 14).

. Preadesfrânaților! Nu știți, oare, că prietenia lumii este dușmănie față de
Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș al lui
Dumnezeu (Iacov 4, 4).

. Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubește lumea, iubirea
Tatălui nu este întru el (1 Joan 2, 15).

Smerenia

Cu toţii suntem datori să nu fim mândri, ci pe cele smerite să le iubim.

. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în
Împărăţia Cerurilor (Matei 18, 4).

„Cine se va înălța pe sine se va smeri, și cine se va smeri pe sine se va înălța
(Matei 23, 12).

„Căci oricine se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va
înălța (Luca 14, 11).

„ Nu cugetați la cele înalte, ci lăsaţi-vă duși spre cele smerite (Romani 12, 16).

„Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din slavă deșartă, ci cu smerenie unui
pe altul socotească-l mai de cinste decât el însuși (Filipeni 2, 3),

„ Smeriţi-vă înaintea Domnului și El vă va înălța (Jacov 4, 10).

„ Tot așa și voi, fiilor duhovnicești, supuneți-vă preoților; și toţi unii faţă de
alții, îmbrăcaţi-vă întru smerenie, pentru că Dumnezeu celor mândri le stă
împotrivă, iar celor smeriţi le dă har. Deci, smeriți-vă sub mâna cea tare a
lui Dumnezeu, ca El să vă înalțe la timpul cuvenit (1 Petru 5, 5-6).

Răbdarea necazurilor și a ispitelor

„Dar cel ce va răbda până la sfârșit acela se va mântui (Matei 24, 13),
- Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre (Luca 21, 19).

PORUNCI ALE DOMNULUI 205

3. Și nu numai atât, ci ne lăudăm și în suferințe, bine știind că suferința aduce
răbdare, și răbdarea încercare, și încercarea nădejde (Romani 5, 3-4).

4. În suferinţă fiți răbdători (Romani 12, 12).

5, Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu urmează răbdarea (1 Timotei 6, 11).

6. Că aveți nevoie de răbdare ca, făcând voia lui Dumnezeu, să dobândiți
făgăduinţa (Eurei 10, 36).

7. Răbdați spre înțelepțire, Dumnezeu se poartă cu voi ca față de fii. Căci care
este fiul pe care tatăl său nu-l pedepsește? (Evrei 12, 7)

8. Iar răbdarea să-și aibă lucrul ei desăvârșit, ca să fiţi desăvârșiți și întregi,
nelipsiţi fiind de nimic (Iacov 1, 4).

9. Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa
vieții, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce ÎI iubesc pe EI (Iacov 1, 12).

10. Fiţi îndelung-răbdători, fraţilor, până la Venirea Domnului. lată, plugarul
așteaptă roada cea scumpă a pământului, îndelung răbdând, până ce
primește ploaia timpurie și târzie. Fiţi, dar, și voi îndelung-răbdători, întăriți
inimile voastre, căci Venirea Domnului s-a apropiat (Iacov 5, 7-8).

11. Puneţi și din partea voastră toată sârguința și adăugaţi la credința voastră
fapta bună, iar la fapta bună, cunoștința, la cunoștință, înfrânarea; la răbdare,
evlavia (2 Petru 1, 5-6). |

12. Aici este răbdarea Sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința
lui lisus (Apocalipsa 14,12),

Priveglierea

Dacă nu ne vom învârtoșa în griji lumești, în nepăsare și în slujirea pântecelui,
vom fi treji și pururea gata înaintea ceasului morții și Judecăţii lui Dumnezeu.
1. Privegheaţi deci, că nu știți în care zi vine Domnul vostru. Aceea cunoașteți,

că de-ar ști stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar priveghea și

n-ar lăsă să i se spargă casa. De aceea și voi fiți gata, că în ceasul în care nu

gândiţi Fiul Omului va veni (Matei 24, 42-44).

2. lar ceea ce vă zic vouă, zic tuturor: Privegheaţi (Marcu 13, 37).

3. Privegheați și vă rugaţi ca să nu intrați în ispită. Căci duhul este osârduitor,
iar trupul neputincios (Marcu 14, 38).

4. Să fie mijloacele voastre încinse și făcliile voastre aprinse. Și voi fiţi asemenea
oamenilor care așteaptă pe stăpânul lor când se va întoarce de la nuntă, ca,
venind și bătând, îndată să-i deschidă. Fericite sunt slugile acelea pe care,
venind, stăpânul le va afla veghind (Luca 12, 35-37).

9. Luaţi seama la voi înșivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare şi
de băutură și de grijile vieții, și ziua aceea să vină peste voi fără veste, ca o
cursă; căci va veni peste taţi cei ce locuiesc pe fața întregului pământ.
Privegheați dar în toată vremea rugându-vă, ca să vă întăriți să scăpaţi de
toate acestea care au să vină și să staţi înaintea Fiului Omului (Luca 21, 34-36),

6. La sârguinţă, nu pregetați; cu duhul fiţi fierbinţi; Domnului slujiți (Romani 12, 11).

7. Fiindcă știți în ce timp ne găsim, căci este chiar ceasul să vă treziți din somn;

206

căci acum mântuirea este mai aproape de noi, decât atunci când am crezut,
Noaptea e pe sfârșite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întune-
ricului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii (Romani 13, 11-12).

8. Deșteaptă-te cel ce dormi și te scoală din morţi și te va lumina Hristos (Efeseni 5, 14).

9, De aceea să nu dormim ca și ceilalți, ci să priveghem și să fim treji. Fiindcă
cei ce dorm, noaptea dorm; și cei ce se îmbată, noaptea se îmbată. Dar noi,
fiind ai zilei, să fim treji, îmbrăcându-ne în platoșa credinţei și a dragostei
și punând coiful nădejdii de mântuire (1 Tesaloniceni 5, 6-8).

10. Duhul să nu-l stingeți (1 Tesaloniceni 5, 19).

11. Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu,
căutând pe cine să înghită, căruia staţi împotrivă, tari în credință (1 Petru 5, 8-9).

12. lar de nu vei priveghea, voi veni ca un fur și nu vei ști în care ceas voi veni
asupra ta (Apocalipsa 3, 3).

Pocăinţa

Pocăinţa cea din adâncul sufletului ne este datorie de toată vremea.

1. În zilele acelea a venit loan Botezătorul și propovăduia în pustia Iudeii,
spunând: Pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor (Matei 3, 1-2).

2. De atunci a început lisus să propovăduiască și să spună: Pocăiţi-vă, căci s-a
apropiat Împărăția Cerurilor (Matei 4, 17).

3. Dacă nu vă veţi pocăi, toți veți pieri la fel (Luca 13, 3).

4. Deci pocăiți-vă și vă întoarceți, ca să se șteargă păcatele voastre, ca să vină de
la fața Domnului vremuri de ușurare (Fapte 3, 19-20).

5. Drept aceea, adu-ţi aminte de unde ai căzut și te pocăiește și fă faptele de
mai înainte; iar de nu, vin la tine curând și voi mișca sfeșnicul tău din locul
lui, dacă nu te vei pocăi (Apocalipsa 2, 5).

Dreptatea

Cu adevărat datori suntem a ști că de nu vom întrece cu lucrurile cele bune pe
drepții cei din Lege, nu vom intra întru Împărăţia Cerurilor, iar de vom păcătui,
mai greu decât cei fărădelege vom fi chinuiţi în veșnicie.

1. Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor și a fari-
seilor, nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor (Matei 5,20).

2. iar sluga aceea care a făcut voia stăpânului și nu s-a pregătit, nici n-a făcut
după voia lui, va fi bătută mult. Și cea care n-a știut, dar a făcut lucruri
vrednice de bătaie, va fi bătută puţin. Și oricui i s-a dat mult, mult i se va
cere, și cui i s-a încredințat mult, mai mult i se va cere (Luca 12, 47-48).

3. Câţi, deci, fără Lege au păcătuit, fără Lege vor și pieri; iar câți vor păcătui în
Lege, prin Lege vor fi judecaţi (Romani 2, 12).

4. Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptății, decât, după ce
au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă dată lor (2 Petru 2, 21).

207

ÎNDRUMAR

Cum se citesc Apostolul și Sfânta Evanghelie
de către slujitori și credincioși
în toate zilele de peste an

și la felurite rânduieli

După rânduiala bisericească, anul, în ce privește citirea Apostolului și a Sfintei
Evanghelii, începe în ziua Sfintelor Paști și se împarte în trei cicluri:
* Ciclul întâi cuprinde opt săptămâni, începând de la Paști și terminându-se cu

* Ciclul al icilea cuprinde treizeci și șase de săptămâni, începând cu Duminica întâia
de după Cincizecime și terminându-se la Postul Mare.
e Ciclul al treilen cuprinde săptămânile Postului Mare.

APOSTOLII ȘI EVANGHELIILE DE PESTE TOT ANUL BISERICESC

Săptămâna 1-a -— a Paştilor:

În zinta de Paști, la liturghie - Fapte 1, 1-8; loan ],
1-17. În aceeași zi, la vecernie: Ioan 20),
19-25.

Luni: Fapte 1, 12-17, 21-26; loan 1, 18-28.

Marţi: Fapte 2, 14-21; Luca 24, 12-35,

Miercuri: Fapte 2, 22-38; loan 1, 35-51,

Joi: Fapte 2, 38-43; loan 3, 1-15.

Vineri: Fapte 3, 1-8, Filipeni 2, 5-11; loan 2, 12-22.

Sâmbătă: Fapte 3, 11-16; loan 3, 22-33.

săptămâna de după Duminica Mare.

Săptămâna a 2-a-— a Tomii:

Duminică: la utrenie Matei 28, 16-20, iar la
liturghie- Fapte 5, 12-20; loan 20, 19-31.

Luni: Fapte 3, 19-26; loan 2, 1-11.

Marh: Fapte 4, 1-10; Ioan 3, 16-21.

Miercuri: Fapte 4, 13-22; loan 5, 17-24.

Joi: Fapte 4, 2331; loan 5, 24-30,

Vineri: Fapte 5, 1-1]; loan 5, 30-47; 6, 1-2.

Sâmbiătă: Fapte 5, 21-32; loan 6, 14-27,

ri tr tii iiimana

Săptămâna a 3-a — a Mironositelor:

Duminică: la utrenie — Marcu 16, 9-20, iar la
liturghie — Fapte 6, 1-7; Marcu 15, 4347;
16, 1-8.

Luni: Fapte 6, 8-15; 7, 1-5, 47-60; loan 4, 46-54.

Marţi: Fapte 7, 17; loan 6, 27-33.

Miercuri: Fapte 8, 18-25; loan 6, 33-39.

Țoi: Fapte 8, 26-39; loan 6, 40-44.

Vineri: Fapte 8, 40; 10, 1-19; loan 6, 48-54.
Sâmbătă: Fapte 9, 19-31; loan 15, 17-27; 16, 1-2.

Săptămâna a 4-a — a Slăbănogului:

Duminică: la utrenie — Luca 24, 1-12, iar la
liturghie — Fapte 9, 32-42; loan 5, 1-15.

Luni: Fapte 10, 1-16, loan 6, 56-69.

Marţi: Fapte 10, 21-33; loan 7, 1-13.

Miercuri: Fapte 16, 6-18; loan 7, 14-30,

Joi: Fapte 10, 3443; loan 8, 12-20.

Vineri: Fapte 10, 44-48; 11, 1-10; loan 8, 21-30.

Sâmbătă: Fapte 12, 1-11; loan 8, 31-42.

Săptămâna a 5-a — a Samarinencii:

Duminică: la utrenie -— loan 20, 1-10, iar la
liturghie — Fapte 11, 19-30; loan 4,542.

Luni: Fapte 12, 12-17; loan 8, 42-51,

Marti: Fapte'12, 25; 13, 1-12; loan 8, 51-59.

Miercuri: Fapte 13, 13-24; loan 6, 314.

Joi: Fapte 14, 20-28; 15, 1-4; loan 9, 39-41; 10,
1-9.

Vineri: Fapte 15, 512; loan 10, 17-28.

Sâmbătă: Fapte 15, 3541; loan 10, 27-38.

208

Săptămâna a 6-a - a Orbului:

Duminică: la utrenie — loan 20, 11-18, iar la
liturghie — Fapte 16, 16-34; loan 9, 1-38.

Lumi: Fapte 17, 1-9; loan 11, 47-37.

Marţi: Fapte 17, 19-28; loan 12, 19-36. »

AMliercur: Fapte 15, 22-28, foan 12, 36-47.

Joi -- Înălțarea Domnului: la utrenie — Marcu
16, 9-20, iar ha liturghie — Fapte 1, 1-12;
Luca 24, 36-53.

Vineri: Fapte 19, 1-8; loan 14, î-1.

Sâmbătă: Fapte 20, 7-12; loan 14, 10-21.

Săptămâna a 7-a — a Sfinților Părinți:

Duminică: la utrenie — loan 2], 1-14, iar la
liturghie - Fapte 20, 16-13, 28-36; loan
17, 1-13,

Luni: Fapte 21, 8-14; loan 14, 27-31; 15, 1-7.

Marţi: Fapte 21, 26-32; loan 16, 2-13.

Miurcuri: Fapte 23, 1-11; loan 16, 15-23.

Joi: Fapte 25, 13-19; loan 16, 23-33,

Vineri: Fapte 27, 1-H; 28, 1; loan 17, 18-26.

Sănibătă: Fapte 28. 1-31 iar pentru morți = 1
Tesaloniceni 4, 13-17; loan 21, 15-25 iar
pentru morți — loan 5, 24-30.

Dunrinica Rusaliilor (Cincizecinii):
Diemuinică: la utrenie = loan 21, 19-23, iar la litur-
&hie - Fapte 2, 1-11; loan 7, 37-53; 3, 12.

Săptămâna a l-a după Rusalii:

Limni: Efeseni 5, 5-19; Matei 18, 10-20.

Marti: Romani 1, 1-7, 13-17; Matei 4, 25;5, 1-13,

Miorcuri: Romani 1, 19-27; Matei 5, 20-26.

Joi: Romani 1, 28-32; 2, 1-9; Matei 5, 27-32.

Vineri: Romani 2, 14-29; Matei 5, 33-41.

Sâmbătă: Romani 1, 7-12; Matei 5, 32-48.

Dhaninică: la utrenic — Matei 28, 16-20, iar la
liturghie — Evrei 11,33); 12, 1-2; Matei
10, 32-35, 37-35; 19, 27-30,

Săptămâna a 2-a după Rusalii — a Liuturor
Sfinţilor:

Iun: Romani 2, 23-29; 3, 1-18; Matei 6, 31-33;
7, 9-1,

Mark: Romani +, 4-12; Matei 7, 15-21.

Miercuri: Romani 4, 13-25; Matei 7, 21-23,

Ju: Romani 5, 10-16; Matei 5, 23-37.

ÎNDRUMAR PENTRU CITIREA APOSTOLULUI

Vineri: Romani 5, 17-2]; 6, 1-2; Matei 9, 14-17.

Sâmbătă: Romani 3, 19-26; Matei 7, 1-8.

Duminică: la utrenie — Marcu 16, 1-8, iar la
liturghie - Romani 2, 10-16; Matei 4,
18-23,

Săptămâna a 3-a după Rusalii:

Luni: Romani 7, 1-13; Matei 9, 36-38; 10, 1-8.

Marţi: Romani 7, 14-25; 8, 1-2; Matei 10, 9-15.

Miercuri: Romani 8, 2-13; Matei 10, 16-22.

Joi: Romani 8, 22-27; Matei 10, 23-31.

Vineri: Romani 9, 6-19; Matei 10, 32-36; 11,1.

Sâmbiti: Romani 3, 28-31;4, 1-3; Matei 7, 24-29;
8.

Duminică: ia utrenie — Marcu 16, 19-20, iar la
liturghie — Romani 5, 1-10; Matei €,
22-23,

Săptămâna a 4-a după Rusalii:

Luni: Romani 9, 18-33; Matei 11, 2-15.

Marti: Romani 10, 11-21; 11, 1-2; Matei 11, 16-20.

Miercuri: Romani 11, 2-12; Matei 11, 20-26.

Joi: Romani 11, 13-24; Matei 11, 27-20.

Vineri: Romani 11, 23-36; Matei 12, 1-8,

Sâmbătă: Romani 6, 11-17; Matei 8, 14-23.

Duminică: la utrenie — Luca 24, 1-12, iar la
liturghie - Romani 6, 18-23; Matei 8,
93.

Săptămâna a 5-a după Rusalii:
Lui: Romani 12, 45, 15-21; Matei 12, 9-13.
Marți: Romani 14, 9-18; Matei 12, 14-16, 22-30.
Miercuri: Romani 15, 7-16; Matei 12, 38-45.
Joi: Romani 15, 17-29; Matei 12, 46-50; 13, 1-3.
Vineri: Romani 16, 1-16; Matei 13, 3-9.
Sân:bătă: Romani 8, 14-21; Matei 9, 9-13.
Dunitz: la utrenic— Luca 24, 12-35, iar la liturghie
- Romani 10, 1-10; Matei 8, 28-349,1.

Săptămâna a 6-a după Rusalii:

Luni: Romani 16, 17-24; Matei 13, 10-23.

Marţi: 1 Corinteni ], 1-9; Matei 13, 24-30),

Miercuri: + Corinteni 2, 9-16; 3, 1-8; Matei 13,
31-36.

Joi: 1 Corinteni 3, 13-23; Matei 13, 36-43.

Vineri: 1 Corinteni 4, 5-8; Matei 13, 44-54.

Sâmbătă: Romani 9, 1-5; Matei 9, 18-26.

mp ri oi i a ti ri tit ram tit m a E a a pa n i air te 3 ti af ti Cata Rai

ȘI A SFINTEI EVANGHELII PESTE TOT ANUL

Duminică: la utrenie — Luca 24, 36-53, iar la
liturghie- Romani 12, 6-14; Matei 9, 1-8.

Săptămâna a 7-a după Rusalii:

Li: 1 Corinteni 5,9-13;6, 1-11; Matei 13, 5458.

Marţi: 1 Corinteni 6, 20; 7, 1-12; Matei 14, 1-13.

Miercuri: 1 Corinteni 7, 12-24; Matei 14, 35-36;
15, 1-H.

Joi: 1 Corinteni 7, 24-35; Matei 15, 12-21.

Vineri: 1 Corinteni 7, 35-40; 8, 1-7; Matei 15,
29-31.

Sâmbătă: Romani 12, 1-3; Matei 10, 37-42; 11,1.

Duminică: la utrenie — loan 20, 1-10, iar la
liturghie- Romani 15, 1-7; loan 9, 27-35.

Săptămâna a 8-a după Rusalii:
Luni: 1 Corinteni 9, 13-18; Matei 16, 1-6.
Marţi: 1 Corinteni 10, 5-12; Matei 16, 6-12.
Miercuri: 1 Corinteni 10, 12-22; Matei 16, 20-24.
Joi: 1 Corinteni 10,28-33; 11, 1-8; Matei 16, 24-28.
Vineri: 1 Corinteni 11, 8-23; Matei 17, 10-18.
Sâmbătă: Romani 13, 1-10; Matei 12, 30-37.
Duminică: la utrenie — loan 20, 11-18, iar la
liturghie — 1 Corinteni 1, 10-17; Matei
14, 1422.

Săptămâna a 9-a după Rusalii:

Luni: 1 Corinteni 11, 31-34; 12, 1-6; Matei 18,
1-1î.

Marţi: 1 Corinteni 12, 12-26; Matei 18, 15-23;
19, 1-2, 13-15.

Miercuri: i Corinteni 13,413; 14, 1-5; Matei 2),
1-16,

Joi: 1 Corinteni 14, 6-19; Matei 20, 17-28.

Vhueri: 1 Corinteni 14, 26-40; Matei 21, 12-14,
17-20,

Sâmbătă: Romani 14, 6-9; Matei 15, 32-39.

Duminică: la utrenie — loan 20, 19-31, iar la
liturghie- 1 Corinteni 3,9-17; Matei 14,
22-34,

Săptămâna a 10-a după Rusakii:

Luni: 1 Corinteni 15, 12-19; Matei 21, 18-22.
Marti: 1 Corinteni 15, 29-38; Matei 21, 23-27.
Miercuri: 1 Corinteni 16, 3-12; Matei 21, 28-32.
Joi: 2 Corinteni 1, 1-7; Matei 21, 4346.

Vineri: 2 Corinteni 1, 12-20; Matei 22, 23-33.

209

Sâmbătă: Romani 15, 30-33; Matei 17,24-27; 18,
14,

Duminică: la utrenie — Ioan 21, 1-14, iar la
liturghie 1 Corinteni 4,9-16; Matei 17,
14-23,

Săptămâna a 11-a după Rusalii:

Lumi: 2 Corinteni 2, 3-15; Matei 23, 13-22.

Marţi: 2 Corinteni 2, 14-17; 3, 1-3; Matei 23,
23-28.

Miercuri: 2 Corinteni 3, 411; Matei 23, 29-39.

Joi: 2 Corinteni 4, 1-12; Matei 24, 13-28.

Vineri: 2 Corinteni 4, 13-18; Matei 24, 27-33,
42-51.

Sâmbătă: 1 Corinteni 1, 3-9; Matei 19, 3-12.

Duminică: la utrenie — loan 21, 15-25, iar la

.. țiturghie 1 Corinteni 9, 2-12; Matei 18,

28-35.

Săptămâna a 12-a după Rusalii: 2

Luni: 2 Corinteni 5, 10-15; Marcu 1, 9-15.

Marţi: 2 Corinteni 5, 15-21; Marcu 1, 16-22.

Miercuri: 2 Corinteni 6, 11-16; Marcu 1, 23-28.

Joi: 2 Corinteni 7, 1-10; Marcu 1, 29-35.

Vineri: 2 Corinteni 7, 10-15; Marcu 2, 18-22,

Sâmbătă: 1 Corinteni 1, 26-31; 2, 1-5; Matei 20,
29-34.

Duwninică: la utrenie — Matei 28, 16-20, iar la
liturghie — 1 Corinteni 15, 1-11; Matei
19, 16-26.

Săptămâna a 13-a după Rusalii:

Lunii: 2 Corinteni 8, 7-15; Marcu 3, 6-12.

Marţi: 2 Corinteni 8, 16-24;9, 1-5; Marcu 3, 13-21.

Miercuri: 2 Corinteni 9, 12-15; 10, 1-7; Marcu 3,
20-27.

Joi: 2 Corinteni 10, 7-18; Marcu 3, 28-35.

Vineri: 2 Corinteni 11, 5-21; Marcu 4, 1-9,

Sâmbătă: 1 Corinteni 2, 6-9; Matei 22, 19-22.

Duminică: la utrenie — Marcu 16, 1-8, iar la
liturghie -— 1 Corinteni 16, 13-24; Matei
21, 33-44,

Săptămâna a 14-a după Rusalii:

Luni: 2 Corinteni 12, 10-19; Marcu 4, 10-23.

Marţi: 2 Corinteni 12, 20-21; 13, 1-2; Marcu 4,
24-34.

210

ÎNDRUMAR PENTRU CITIREA APOSTOLULUI

Miercun: 2 Corinteni 13, 3-13; Marcu 4, 3541.

Joi: Galateni 1, 1-3, 20-24; 2, 1-5; Marcu 5, 1-20.

Vineri: Galateni 2, 6-10; Marcu 5, 22-24, 35;6,1.

Sâmbătă: 1 Corinteni 4, 1-5; Matei 23, 1-12.

Duminică: la utrenie — Marcu 16, 9-20, iar la
liturghie — 2 Corinteni 1, 21-24; 2, 14;
Matei 22, 1-14,

Săptămâna a 15-a după Rusalii:

Luni: Galateni 2, 11-16; Marcu 5, 2434.

Marti: Galateni 2, 21; 3, 1-7; Marcu 6, 1-7.

Miercuri: Galateni 3, 15-22; Marcu 6, 7-13.

Joi: Galateni 3, 23-29; 4, 1-5; Marcu 6, 30-45.

Vineri: Galateni 4, 8-2:; Marcu 4,43-53.

Sâmbătă: 1 Corinteni +, 17-21; 5, 1-5; Matei 24,
1-13.

Duminică: la utrenie — Luca 24, 1-12, iar la
lturghie-2 Corinteni 4, 6-15; Matei 22,
35-46.

Săptămâna a 16-a după Rusalii:

Luni: Galateni 4, 28-31; 5, 10; Marcu 6, 4-56; 7,
1-8.

Marţi: Galateni 5, 11-24; Marcu 7, 5-16.

Miercuri: Galateni 6, 2-10; Marcu 7, 14-24.

Joi: Efeseni 1, 1-9; Marcu 7, 24-30.

Vineri: Efeseni 1, 7-17; Marcu 8, 1-10.

Sâmbătă: 1 Corinteni 10, 23-28; Matei 24, 34-44.

Dutuinică: la utrenie — Luca 24, 12-35, iar la
liturghie -2 Corinteni 6, 1-10; Matei 25,
14-30.

Săptămâna a 17-a după Rusatii:

Luni: Efeseni 1, 22-23; 2, 1-4; Marcu 10, 46-52.

Marţi: Efeseni 2, 19-22; 3, 1-7; Marcu 11, 11-23.

Miercuri: Efeseni 3, 8-21; Marcu 11, 23-26,

Joi: Efeseni 4, 14-17; Marcu 11, 27-33.

Vineri: Efeseni 4, 17-25; Marcu 12, 1-12.

Sânibătă: 1 Corinteni 14, 20-25; Matei 25, 1-13.

Duminică: la utrenie — Luca 24, 36-53, iar la
liturghie - 2 Corinteni 6, 16-18; 7, 1;
Matei 15, 21-28.

Săptămâna a 18-a după Rusalii:

Luni: Efeseni 4, 25-32; Luca 3, 19-22.
Marţi: Efeseni 5, 20-25; Luca 3, 23-38; 4,1.
Miercuri: Efeseni 5, 23-33; Luca 4, 1-15.

Joi: Efeseni 5, 33; 6, 3-9; Luca 4, 16-22.

Vineri: Efeseni 6, 18-24; Luca 4, 22-30).

Sâmbătă: 1 Corinteni 15, 39-45; Luca 4, 31-36,

Duminică: la utrenie — loan 20, 1-10, iar la litur-
ghie — 2 Corinteni 9, 6-11; Luca 5, 1-11,

Săptămâna a 19-a după Rusalii:

Luni: Filipeni 1, 1-7; Luca 4, 38-44.

Marti: Filipeni 1, 8-14; Luca 5, 12-16.

Miercuri: Filipeni 1, 12-19; Luca 5, 33-39.

Joi: Filipeni 1, 20-27; Luca 6, 12-19.

Vineri: Filipeni 1, 27-30; 2, 1-4; Luca 6, 17-23.

Sâmbătă:1 Corinteni 15,58; 16, 1-3; Luca 5, 17-26.

Duminică: a utrenie — loan 20, 11-18, iar la
liturghie 2 Corinteni 1î, 31-33; 12, 1-9;
Luca 6, 31-3%,

Săptămâna a 20-a după Rusalii:

Luni: Filipeni 2, 12-16; Luca 6, 24-30.

Marţi: Filipeni 2, 16-23; Luca 6, 37-45.

Miercun: Filipeni 2, 24-30; Luca 6, 46-49; 7, 1.

Joi: Filipeni 3, 1-8; Luca 7, 17-30.

Vinen: Filipeni 2, 8-19; Luca 7, 31-35,

Sâmbătă: 2 Corinteni 1, 8-11; Luca 5, 27-32.

Duminică: la utrenie — loan 20, 19-31, iar la
liturghie — Galateni 1, 11-19; Luca 7,
11-16.

Stiptămâna a 21-a după Rusalii:

Luni: Filipeni 4, 10-23; Luca 7, 36-50.

Marţi: Coloseni 1, 1-11; Luca 8, 1-3.

Miercuri: Coloseni 1, 18-23; Luca 8, 22-25.

Joi: Coloseni ?, 24-29; Luca 9, 7-1].

Vineri: Coloseni 2, 1-7; Luca 9, 12-18.

Sâmbătă: 2 Corinteni 3, 12-18; Luca 6, 1-10.

Duminică: ia utrenie — loan 21, 1-14, iar la litur-
ghie — Galateni 2, 16-20; Luca 8, 5-15.

Săptămâna a 2-a după Rusalii:

Luni: Coloseni 2, 13-20; Luca 9, 18-22.

Marţi: Coloseni 2, 20-23, 3, 1-3; Luca 9, 23-27.

Miercuri: Coloseni 3, 17-25;4, 1-2; Luca 9, 44-30),

Joi: Coloseni 4, 2-9; Luca 9, 49-56.

Vinen: Coloseni 4, 10-18; Luca 10, 1-15,

Sâmbătă: 2 Corinteni 5, 1-10; Luca 7, 1-10,

Diuminică: la utenie — loan 21, 19-25, iar la litur-
ghie — Galateni 6, 11-18; Luca 16, 19-31.

pret i OT a i a i pF i

ŞI A SFINTEI EVANGHELII PESTE TOT ANUL

Săptămâna a 23-a după Rusalii:
Luni: 1 Tesaloniceni 1, 1-5; Luca 10, 22-24.
Marţi: 1 Tesaloniceni 1, 6-10; Luca 11, 1-10.
Miercuri: 1 Tesaloniceni 2, 1-8; Luca 11, 9-13.
Joi: 1 Tesaloniceni 2, 9-14; Luca 11, 14-23.
Vinent: 1 Tesaloniceni 2, 14-20; Luca 11, 23-26.
Sâmbătă: 2 Corinteni 8, 1-5; Luca 8, 16-12.
Duminică: la utrenie Matei 28, 16-28, iar la
liturghie Efeseni 2, 4-10; Luca 8, 26-39.

Săptămâna a 24-a după Rusalii:
Luni: t Tesaioniceni 2, 20; 3, 1-8; Luca 11, 29-33
Marţi: 1 Tesaloniceni 3, $-13; Luca 11, 341.
Miercuri: 1 Tesaloniceni 4, 1-12; Luca 11, 12-46.
Jot:1 Tesaloniceni 4,18;5, 1-20; Luca11,47-34;12,1.
Vine: 1 Tesaloniceni 5, 9-13, 24-28; Luca 12, 2-12.
Sâmbătă: 2 Corinteni 11, 1-6; Luca 5, 1-9.
Duminică: la utrenie — Marcu 16, 1-8, iar la litur-
ghie - Efeseni 2, 14-22; Luca 8, 41-56.

Săptămâna a 25-a după Rusalii:

Luni: 2 Tesaloniceni 1, 1-10; Luca 12, 13-45,
22-31. i

Marţi: 2 Tesaloniceni 1, 10-12; 2, 1-2; Luca 12,
4248,

Miercuri: 2 Tesaloniceni 2, 1-12; Luca 12, 48-59,

Joi: 2 Tesaloniceni 2, 13-17; 3, 1-5; Luca 13, 1-9.

Vineri: 2 Tesaloniceni 3, 16-18; Luca 13, 31-35.

Sâmbătă: Galateni 1, 3-10; Luca 9, 37-43.

Duminică: la utrenie — Marcu 16, 9-20, iar la
liturghie— Efeseni 4, 1-7; Luca 10,23-37.

Săptămâna a 26-a după Rusalii:

Licni: 1 Timotei 1, 1-7; Luca 14, 1, 12-15.

Marti: 1 Timotei 1, 8-14; Luca 14, 25-35.

Miercuut: 1 Timotei 1, 18-20;2,8-15; Luca 15, 1-10.

Joi: 1 Timotei 3, 1-13; Luca 16, 1-9,

Vineri: 1 Timotei 4, 4-8, 16; Luca 16, 13-18; 17,
1-4.

Sânmbătă: Galateni 3, 8-12; Luca 9, 57-62.

Duminică: la utrenie — Luca 24, 1-12, iar la
liturghie — Efeseni 6, 9-19; Luca 12,
16-2].

Săptămâna a 27-a după Rusalii:
Luni: 1 Timotei 5, 1-10; Luca 17, 20-25.
Marţi: 1 Timotei 5, 11-12; Luca 17, 26-37.

21

Miercuri: 1 Timotei 5, 22-25; 6, 1-11; Luca 18,
1517, 26-30.

Joi: 1 Timotei 6, 17-21; Luca 18, 31-34.

Vineri: 3 Timotei 1, 1-2, 8-18; Luca 19, 12-28.

Sâmbătă: Galateni 5, 22-26;6, 1-2; Luca 10, 19-21.

Duminică: la utrenie — Luca 24, 12-35, iar la
liturghie — Efeseni 6, 10-17; Luca 13,
10-17.

Săptămâna a 28-a după Rusalii:

Luni: 2 Timotei 2, 20-26; Luca 19, 37-44.

Marţi: 2 Timotei 3, 16-17; 4, 1-4; Luca 19, 45-48.

Miercuri: 2 Timotei 4, 9-22; Luca 20, 1-8.

Joi: Tit 1, 5-14; Luca 20, 9-18.

Vineri: Tit 1, 15-16; 2, 1-10; Luca 20, 19-26.

Sâmbătă: Efeseni 1, 16-23; Luca 12, 32-40.

Duminică: la utrenie — Luca 24, 36-53, iar la litur-
ghie - Coloseni 1, 12-18; Luca14, 16-24.

Săptămâna a 29-a după Rusalii:

Luni: Evrei 3, 511, 17-19; Luca 20, 27-44.

Marţi: Evrei 4, 1-13; Luca 21, 12-19.

Miercuri: Evrei 5, 11-14;6, 1-8; Luca 21,58, 10-11,
20-24. |

Joi: Evrei 7, 1-6; Luca 21, 28-33,

Vineri: Evrei 7, 18-25; Luca 2], 37-38; 22, 1-8.

Sâmbătă: Efeseni 2, 11-13, Luca 13, 18-29.

Duminică: la utrenie — loan 20, 1-10, iar fa litur-
ghie - Coloseni 3, 4-11, Luca 17, 12-19.

Săptămâna n 30-a după Rusalii:

Luni: Evrei 8, 7-13; Marcu 8, 11-21.

Marţi Evrei 9, 8-23; Marcu 8, 22-26.

Miercuri: Evrei 10, 1-18; Marcu 8, 30-%.

Joi: Evrei 10, 33-39; 11, 1-7; Marcu 9, 10-16.

Vinen: Evrei 11, 8-16; Marcu 9, 33-41.

Sâmbătă: Efeseni 5, 1-8; Luca 14, 1-11.

Duminică: la utrenie — loan 20, 11-18, iar la litur-
ghie- Coloseni 3, 12-16; Luca 18, 18-27.

Săptămâna a 31-a după Rusalii:

Luni: Evrei 11, 17-31; Marcu 9, 42-50; 10, 1-2.
Marţi: Evrei 12, 25-29; Marcu 10, 2-12.
Miercuri: lacov 1, 1-18; Marcu 10, 11-16,

Joi: lacov 1, 19-27; Marcu 10, 17-27,

Vineri: lacov 2, 1-13; Marcu 10, 23-32.
Sâmbătă: Coloseni 1, 1-6; Luca 16, 10-15;

să

212

ÎNDRUMAR PENTRU CITIREA APOSTOLULUI

Duminică: la utrenie — loan 20, 19-31, iar la litur-
ghie-1 Timotei 1, 15-17; Luca 18, 35-43.

Săptămâna a 32-a după Rusalii:

Luni: Lacov 2, 14-26; Marcu 10, 46-92.

Marti: Iacov 3, 1-10; Marcu 11, 11-23.

Miercuri: lacov 3, 11-18;4, 1-6; Marcu 11, 22-26.

Joi: lacov 4, 7-17; 5, 1-9; Marcu 1], 27-33,

Vineri: 1 Petru î, 1-25; 2, 1-10; Marcu 12, 1-12.

Sâmbătă: 1 Tesaloniceni 5, 14-23; Luca 17, 3-10.

Duminică: la utrenie — loan 21, 1-14, iar la litur-
ghie — 1 Timotei 4, 9-15; Luca 19, 1-10.

Săptămâna a 33-a după Rusalii:

Lumi: 1 Petru 2, 21-25; 3, 1-9; Marcu 12, 13-17.
Marţi: 1 Petru 3, 10-22; Marcu 12, 18-27.
Miercuri: 1 Petru 4, 1-11; Marcu 12, 28-37.

Joi: 1 Petru 4, 12-19; 5, 1-5; Marcu 12, 38-44.
Vineri: 2 Petru 1, 1-10; Marcu 13, 1-8.
Sâmbătă: 2 Timotei 2, 11-19; Luca 18, 2-8.

Duminica Vameșului și a Fariseului:

Lautrenie Evanghelia Învierii careva fi la rând,
iar la liturghie 2 Timotei 3, 10-15; Luca
18, 10-14.

Săptămâna a 34-a după Rusalii:

Luni: 2 Petru 1, 20-21; 2, 1-9; Marcu 13, 9-13.
Marţi: 2 Petru 2, 9-22; Marcu 13, 14-23.
Miercuri: 2 Petru 3, 1-18; Marcu 13, 24-33.

Jai: 1 loan 1, 8-10;2, 1-6; Marcu 13, 34-37; 14, 1-2.
Vineri: 1 loan 2, 7-î7; Marcu 14, 3-9.

Sâmbătă: 2 Timotei 3, 1-9; Luca 20,46-47; 21, 1-4.

Duminica Fiului Risipitor:

La utrenie Evanghelia Învierii careva fi la rând,
iar la liturghie — 1 Corinteni 6, 12-20;
Luca 15, 11-32,

Săptămâna a 35-a după Rusalii:
Luni: 1 loan 2, 1829; 3, 1-8; Marcu 11, 1-11.
Marţi: 1 loan 3, 9-22; Marcu 14, 10-42.
Mica: Uoan 3,21-23;4, 1-11; Marcu 1:4,43-72; 15,1.
[oi:1 loan 4, 20-24; 5, 1-21; Marcu 15, 1-15,
Vineri: 2 loan 1, 1-13; Marcu 15, 22, 25, 33-41.
Sâmbătă: 1 Corinteni 10, 23-28; Luca 21, 8-9,
25-27, 33-36.

Răposaţi: 1 Tesaloniceni 4, 13-17; loan 5, 24-3).

Duminica lăsatului sec de carne:

La utrenie, Evanghelia Învierii care va fi la rând,
iar la liturghie — 1 Corinteni 8, 8-13; 9,
1-2; Matei 25, 31-46,

Săptămâna a 36-a după Rusalii:

Luni: 3 loan 1, 1-15; Luca 19, 29-40; 22, 7-39.

Marți: lada 1, 1-10; Luca 22, 39-42, 45-71; 23, 1.

Miercuri: nu este liturghie.

Joi: tuda î, 11-25; Luca 23, 1-34, 44-56,

Vineri: nu este liturghie.

Sâmbătă: Romani 14, 19-23; 16, 25-27; Galateni
5, 22-25; 6, 1-2; Matei 6, 1-13; 11, 27-30,

Duminica lăsatului sec de brânză:

Lautrenie, Evanghelia Învierii careva fi la rând,
iar la liturghie - Romani 13, 11-14; 14,
1-4; Matei 6, 14-21.

Evangheliile care se citesc seara în săptămâna
întâia a Sfântului și Marelui Post:

Lumi seara: Luca 21, 8-36.

Marti seama: Matei 6, 1-13.

Miercuri seam: Marcu 11, 22-26; Matei 7, 7-8.

Joi seara: Matei 7, 7-1.

Vineri seara: loan 15, 1-7.

APOSTOLUL ȘI SFINTELE EVANGHELII
ALE SAMBETELOR ȘI DUMINICILOR
SFANTULUI ȘI MARELUI POST

Sâmbătă 1-a a Postului:

Laliturehie: Apostolul zilei — Evrei 1, 1-12; Apostol
ul Sfântului —2 Timotei 2, 1-10; Evanghelia
zilei — Marcu 2, 23-28; 3, 1-3; Evanghelia
Sfântului — loan 15, 17-27; 16, 1-2.

Duminica l-a a Postului:
La utrenie: Evanghelia Învierii. La liturghie:
Evrei 11, 24-26, 32-40; loan 1, 43-31.

Sâmbăta a 2-a Postului:

La liturghie: Evrei 3, 12-16; al morților 1 Tesa-
loniceni 4, 13-17. Evanghelia zilei —
Marcu 1,35-44;a morților loan 5, 24-30.

mir pm tina ne-ati a rm ta i atata Ra pă a E d i IER ara priit did rară par vad urmă pirati anal

ȘI A SFINTEI EVANGHELII PESTE TOT ANUL

Duminica a 2-a a Postului:

La utrenie: Evanghelia Învierii, iar la liturghie
Apostolul zilei — Evrei 1, 10-14; 2, 1-3; al
sfântului Evrei 7, 20-28;8, 1-2; Evanghelia zi-
ki — Marcu 2, 1-12; a sfântului, loan 10,916.

Sâmbăta a 3-a Postului:

La liturghie: Evrei 10, 32-38; al morților 1
Tesaloniceni 4, 13-17. Evanghelia zilei —
Marcu 2, 14-17;a morţilor- loan 5, 24-30,

Duininica a 3-a a Postului:
La utrenie: Evanghelia Învierii, iar la liturghie
Evrei 4, 14-16;5, 1-6; Marcu 3, 34-35;9,1.

Sâmbăta a 4-a a Postului:

La liturghie: Apostolul zilei — Evrei 6, 9-12; al
morţilor 1 Corinteni 4, 13-17, Evanghelia
zilei — Marcu 7, 31-37, a morților — loan 5,
24-30.

Duminica a d-a a Postului:

La utrenie: Evanghelia Învierii, iar la liturghie
Apostolul zilei — Evrei 6, 13-20; al
sfântului — Efeseni 5, 8-19; Evanghelia
zilei — Marcu 9, 17-32; a sfântului —
Matei 4, 25; 5, 1-12,

Sâmbăta a 5-a a Postului:

Laliturghie: Evrei 9,24-28;al Născătoare — Evrei
9, 1-7; Evanghelia — Marcu 8, 27-31, a
Născătoarei — Luca 1(), 38-42; 11, 27-28.

Durninica a S-a a Postului:

La utrenie: Evanghelia Învierii, iar la liturghie
Apostolul zilei - Evrei 9, 11-14, al Cuvio-
sului — Galateni 3, 23-29; Evanghelia zi-
lei — Marcu 19, 32-45, a Cuviosului Luca
7, 36-50.

Sâmbăta a 6-a, a lui Lazăr:
La liturghie: Evrei 12, 28; 13, 1-8. Evanghelia,
loan 11, 1-45,

Duminica a 6-a, a Floriilor:
La utrenie: Matei 21, 1-11, 1517, iar la litur-
ghic - Filipeni 4, 4-9; loan 12, 1-18.

213

APOSTOLUL ȘI SFINTELE EVANGHELII
DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR
În Sfânta și Marea Luni:
La utrenie — Matei 21, 18-44, iar la liturghie —
Matei 24, 3-35.

În Sfânta și Marea Marţi:
La utrenie — Matei 22, 15-46; 23, 1-39, iar la litur-
ghie — Maltei 24, 36-51; 25, 1-46; 26, 1-2.

În Sfânta și Marea Miercuri:
La utrenie — Ioan 12, 17-50, iar la liturghie —
Matei 24, 6-16.

În Sfânta și Marea Joi:

La utmenie — Luca 22, 1-39, iar la liturghie — 1
Corinteni 1], 23-32. Evanghelia înainte
de spălare, Matei 26, 2-20. După spălare,
Toan 13, %17; Matei 26, 21-39; Luca 22,
43-44; Matei 26, 40-75; 27, 1-2.

Cele 12 Evanghelii ale Patimilor.
Evanghelia 1-a- loan 13, 31-38; 14; 15; 16; 17; 18,1.
Evanghelia a Z-a - loan 18, 1-28.
Evanghelia a 3-a — Matei 26, 57-75.
Evanghelia a +-a — loan 18, 28-40; 19, 1-6.
Evanghelia a 3-a — Matei 27, 3-23,
Evanghelia a 6-a - Marcu 15, 16-32.
Evanghelia a 7-a — Matei 27, 33-34.
Evanghelia a S-a — Luca 23, 32-49.
Evanghelia a 9-a — Ivan 19, 25-37.
Evânghelia a 10-a — Marcu 15, 43-47,
Evanghelia a 11-a — loan 19, 38-42.
Evanghelia a 12-a — Matei 27, 62-66,

În Sfânta şi Marea Vineri la Ceasurile Împă-
rătești:

Ceasul 1: Galateni 6, 14-18; Matei 27, 1-36.

Ceasul al 3-lea: Romani 5, 6-10; Marcu 15, 16-41.

Ceasul al 6-len: Evrei 2, 11-18; Luca 23, 32-40.

Ceasul al 9-lea: Evrei 10, 19-31; loan 18, 28-40;
19, 1-37. ia ft

În Sfânta și Marca Vineri: seara:
1 Corinteni 1, 18-24; 2, 1-2; Matei 27, 1-4; Joan
19, 31-37; Matei 27, 55-61.

214

ÎNDRUMAR PENTRU CITIREA APOSTOLULUI

În Sfânta și Marea Sâmbătă:

La utrenie, după Doxologie — 1 Corinteni 5,
6-8; Galateni 3, 13-14; Matei 27, 62-66,
iar la liturghie — Romani 6, 3-11; Matei
28, 1-20.

ALTE RÂNDUIELI ALE CITIRII
APOSTOLULUI ȘI EVANGHELIILOR

Cele 11 Evanghelii ale Învierii:
Evanghelia 1-a — Matei 28, 16-20.
Evanghelia a 2-a - Marcu 16, 1-8.
Evanghelia a 3-a - Marcu 16, 9-20.
Evanghelia a 4-a — Luca 24,1-12,
Evanghelia a 5-a — Luca 24, 12-35.
Evanghelia a 6-a - Luca 24, 36-53,
Evanghelia a 7-a — loan 20, 1-10.
Evanghelia a 8-a - Ioan 20, 11-18,
Evanghelia a 9-a — loan 20, 19-31.
Evanghelia a 10-a — loan 2], 1-14.
Evanghelia a 11-a — Ioan 21, 15-25.

Apostoli și Evangheliile înainte și după Praz-
nicele împărătești:

Duminica înainte de ziua Crucii: Galateni 6, 11-18;
loan 3, 13-17.

Duminica după ziua Crucii: Galateni 2, 16-20);
Marcu 8, 34-38;9, 1.

Diuminzica înainte de Crăciun: Evrei 11,9-10, 32-40;
Matei î, 1-25.

Duminica după Crăciun: Galateni 1, 11-19; Matei
2,1323,

Duminica înainte de Botez: 2 Timotei 4, 5-8;
Marcu 1, 1-8.

Duminica după Botez: Efeseni 4, 7-13; Matei 4, 12-17.

Apostolii și Evangheliile la cele 12 Praznice
îinpărăteşti:

1. La Nașterea Maicii Dommului: la utrenie —
Luca 1, 39-49, 56, iar la liturghie —
Filipeni 2,5-11; Luca 10, 33-42; 11, 27-28.

2. La Înălțarea Sfintei Cruci: la utrenie — loan
12, 28-36, iar la liturghie - 1 Corinteni 1,
18-24; loan 19, 6-11, 13-20, 25-28, 30-35.

3. La Intrarea în Biserică a Maicii Domnului: la
utrenie — Luca 1, 39-49, 5, iar la liturghie
— Evrei 9, 1-7; Luca 11, 38-42; 11, 27-28.

4. La Nașterea Domnului: la utrenie — Matei 1,
18-24, iar la liturghie — Galateni 4, 4-7;
Matei 2, 1-12.

5. La Botezul Domnului: la utrenie — Marcu ],
9-11, iar ia liturghie — Tit 2, 11-14; 3, 4-7.
Matei 3, 1317.

6.La Întâmpinarea Domnului: la utrenie— Luca
2, 2332, iar la liturghie — Evrei 7, 7-17;
Luca 2, 22-40.

7. La Bunavestire: la utrenie — Luca 1, 39-49, %,
iar la liturghie — Evrei 2, 11-18; Luca 1,
24-38.

8. La Schimbarea ia față: la utmenie — Luca 9,
28-36, iar la liturghie — 2 Petru 1, 10-17;
Matei 17, 1-9.

9. La Adomnirea Maicii Domnului: la utrenie —
Luca 1, 39-49, 56, iar la liturghie -
Filipeni 2, 5-11; Luca 10, 38-42; 11, 27-28.

10. La Intrarea Domnului în Ierusalim (Florii):
la utrenie — Matei 21, 1-11, 15-17, iar la
liturghie - Filipeni 4, 4-9; Ioan 12, 1-8.

17. La Înălţarea Domnului: la utrenie — Marcu
16, 9-2), iar la liturghie — Fapte 1, 1-12;
Luca 24, %-53.

12. La Duminica Mare: la utrenie — loan 20,
19-23, iar la liturghie- Fapte 2, 1-11; loan
7, 37-53; 8, 12.

Apostoli și Evanghelii deobște, la Sfinți:

1. La zilele Maicii Domnului: la utrenie — Luca 1,
39-49, 56, iar la liturghie — Filipeni 2,
5-1ă; Evrei 9, 1-7; Luca 10, 38-42; 11,
27-28.

2.Laj ngeri: ta utenie — Matei 13, 24-30), 37-43, iar
La liturghie — Evrei 2, 2-10; Luca 10, 16-21.

3. La Prooroci: la utrenie — Matei 23, 29-39, iar la
liturghie - Iacov 5, 10-20; 1 Corinteni
14, 425; sau Evrei 6, 13-20; Luca 4,
22-3); sau Luca 11, 47-34; 12, 1.

4. La un Apostol: la utrenie — loan 21, 15-25, iar
Ja liturghie-1 loan 1, 1-7; Luca 10, 16-2].

5. La mai nudți Apostoli: la utrenie — Luca 10,
1-15, iar la liturghie-1 Corinteni 4,9-16;
Matei 9, 36-38; 10, 1-8.

6. La un Ierarh la utrenie — loan 10, 1-9, iar la
liturghie — Evrei 7, 26-28; 8, 1-2; loan 1U,
9-16.

7. Lavuai nuulți lerarui: la utrenie- loan 10,9-16, iar
la liturghie- Evrei 8, 17-21; Matei 5, 1-+19.

8. La un Mucenic: la utrenie — Luca 21, 12-19, iar
la liturghie — 2 Timotei 2, 1-10; Ioan 15,
17-27; 16, 1-2.

9. La nai mulţi Mucenici: la utrenie — Luca 2],
12-19, iar la liturghie Romani 8, 28-29;
sau Evrei 11, 33-40; Matei 10, 16-22.

10. La un Sfinţit Mucenic: la liturghie, Evrei 13,
7-16; Luca 12, 32-40).

11, La mai mulți Sfinţii Mucenici: la utrenie —
Matei 12, 1-8, iar la liturghie — Evrei 5,
4-10; sau Filipeni 3, 20-21; 4, 1-4; Luca
12, 8-12; sau 6, 17-23; sau 10, 22-24; sau
14, 25-35.

12. La o Sfântă Muceniţă: la utrenie - Marcu 5,
24-34, iar la liturghie - 2 Corinteni 6,
1-10; sau Galateni 3, 22-29; Matei 15,
21-28.

13. La Cuvioși și Nebuni pentru Hristos: la utrenie
— Luca6, 17-23, ar la liturghie- Galateni
5, 22-26; 6, 1-21; Matei 4, 25; 5, 1-21.

14. Lam Cuvios Mucenic: la liturghie, 2 Timotei
1, 318; Marcu 8, 24-38,9,1.

15. La mai mulți Cuvioși și Preacuvioşi Mucenici: la
utrenie — Luca 6, 31-3%, iar la liturghie —
Romani 8, 28-39; Marcu 8, 34-38; 9, 1.

16. La o Cuvioasă și o Prencuvioasă: la utrenie —
Matei 25, 1-13, iar la liturghie- Galateni
3, 23-29; Luca 7, 3-30,

17. Lt Preacuvioase Mucenite: la utrenie — Matei
10, 16-22, iar la liturghie — Galateni 3,
23-29; 4, 1-5; Matei 5, 14-19.

18. La Mărturisitori: ja liturghie — Efeseni 6,
10-17; Luca 12, 8-12.

19. La Sfinţii Doctori fără de arginţi: la liturghie
1 Corinteni 12, 27-31; 13, 1-8; Matei 9,
36-38; 10, 1-8.

Apostoli și Evanghelii la morţi:

Luni: Romani 14, 5-9; loan 5, 17-24.

Marti 1 Corinteni 15, 39-45; loan 5, 24-20.
Miercuri: 2 Corinteni 5, 1-10; loan 6, 35-39.
Joi: 1 Corinteni 15, 20-28; loan 6, 40-44.

Vineri: 1 Corinteni 15,47-57; loan 6, 48-54.
Sâmbătă: 1 Tesaloniceni 4, 1317; loan 5, 24-30,

n Dra a aa rr it aS t TR aat u ttiiia a iiirititit r taatiattati 0

ŞI A SFINTEI EVANGHELII PESTE TOT ANUL

215
Apostoli și Evanghelii la felurite întâmplări:

La Sfântul Maslu:

1. Iacov 5, 10-20; Luca 10, 25-27.

2. Romani 15, 1-7; Luca 19, 1-10.

3, 1 Corinteni 12, 27-31; 13, 1-8; Matei 10, 1,
5-8.

4. 2 Corinteni 6, 16-18; 7, 1; Matei 8, 14-23.

3.2 Corinteni 1, 8-11; Matei 25, 1-13.

6. Galateni 5, 22-26; 6, 1-2; Matei 15, 21-28.

7.1 Tesaloniceni 5, 14-23; Matei 9, 9-13,

1 August, la sfințirea apei:
Evrei 2, 11-18; loan 4, 14.

La sfințirea Bisericii:
Evrei 2, 11-18; 9, 1-7; 3, 1-4; Matei 16, 13-19;
Luca 10, 38-42; 11, 27-28; loan 10, 22-28.

La vreme de secetă:
lacov 5, 7-9, 17-18; Matei 15, 1-6.

La prea multă ploaie:
Romani 8, 22-27; Matei 7, 7-11.

La cutremur
Evrei 12, 11-13, 25-27; Matei 8, 23-27.

La molimă:
Evrei 12, 6-13; Luca 4, 38-44.

La orice nevoie:
Marcu 11, 23-26.

La năvălirea barbarilor:
Efeseni 2, 4-10; Luca 13, 1-9.

La incendiu:
Evrei 12, 14-24; Luca 12, 48-59.

Pentru împăcarea şi unirea Dreptei Credințe:
Marcu 11, 23-26.

La încheierea păcii:
Efeseni 2, 14-22; loan 14, 21-27,

Pentru cei ce fac milostenie:
Matei 6, 7-11.

216

Pentru bolnavi:
Iacov 3, 10-16; 5, 10-20; Matei 8, 1423; Marcu
5, 24-34; loan 4, 46-54; Luca 9, 16,

La bunderea monahilor:
Efeseni 6, 10-17; Matei 10, 37-42; 11, 1.

Lu orice cerere: -
Efeseni 5, 9-21; Matei 7, 7-11; Marcu 11, 22-26;
Luca 18, 2-8; Matei 7, 7-8.

La Sfântul Botez:
Romani 6, 3-11; Matei 28, 16-20,

La Sfânta Cununie:
Efeseni 5, 20-33; loan 2, 1-11.

La Sfânta Taină a Pocăinţei:
Matei 9, 9-13 sau Luca 15, 1-10.

La mărturisirea femeilor:
loan 12, 19-36.

La cei chinuiţi de duh rău:

Matei S, 28-34; 9, 1; sau Matei 17, 14-23; sau
Marcu 5, 1-20; sau Marcu 9, 17-32; sau
Luca 9, 37-43,

La îngroparea nonahilor și mirenilor:
1 Tesaloniceni 4, 13-17; loan 5, 24-30.

La înmormântarea pruncilor:
1 Corinteni 15, 39-45; loan 6, 35-39.

La îngroparea preoților:
1.1 Tesaloniceni 4, 13-17; loan 5, 24-30,

2. Romani 5, 12-21; loan 5, 17-24. SI mea
3.1 Corinteni 15, 1-11; loan 6,3539. |...
4. 1 Corinteni 15, 20-28; loan 6,404. .

5. Romani 14,69 loan 6,4054...

La Ceasurile Împărătești ale Crăciunului:

Ceasul 1: Evrei 1, 1-12; Matei 1, 18-24.

Ceasul al 3-lea: Galateni 3, 23-29; Luca 2, 1-20.

Ceasul al 6-la: Evrei 1, 10-14; 2, 1-3; Matei 2,
1-12.

Ceasul al 9-lea: Evrei 2, 11-18; Matei 2, 13-23.

La îecernie, în ajunul Crăciunului: Evrei 1, 1-13;
Luca 2, 1-2).

La Ceasurile Împărătești ale Bobotezei:

Censul 1: Fapte 13, 25-33; Matei 3, 1-11,

Ceasul al 3-lea: Fapte 19, 1-8; Marcu Î, 1-8.

Cazul al 6-lea: Romani 6, 3-11; Marcu 1, 9-11.

Ceasul al 9-lea: Tit 2, 11-14, 3,47; Luca 3, 13-16,

La iecernie, în ajunul Bobatezei: 1 Corinteni 9,
19-27; Luca 3, 1-18.

La Tedeumuri:

1. La Anul Nou: 1 Timotei 2, 1-6; Luca 4, 16-22.

2. La deschiderea Sfântului Sinod: Fapte 15, 5-11,
22-28, 30-32; Matei 18, 15-20.

3. La ziua Mitropolitului: Evrei 13, 17-21; loan
10, 9-16.

4. La deschiderea unei școli bisericeşti: 2 Timotei 3,
16-17;4, 2-5; Luca 8, 5-15.

La sfințirea Aghiasmei mari:
1 Corinteni 10, 1-4; Marcu 1,9-11.

La sfințirea Aghiasmei mici:
Evrei 2, 11-18; loan 5, 1-4.

217

SCARA
ÎNTOCMIRII SFINTEI EVANGHELII
DE LA MARCU

25

Capitolul 1

1, 1: Începutul Evangheliei.

1, 2- ZA Plinirea proorociilar lui Isaia şi Maleahi în loan Botezătorul. le

1, 4+-6: Vieşuirea, propovăduirea și botezul pocăinjei dat de către Ioan. i

1, 7- s. „Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt”.

1,9: Mântuitorul este botezat în lordan de către Înaintemergătorul loan.

1, 20-11: La Botezul Domnului Cerurile se deschid, Duhul Se pogoară în chip de porumbel, iar
glasul Tatălui mărturiseşte din Ceruri.

1, 12-13: Damnul Hristos este mânat de Duhul! în pustie pentru a fi ispitit de Satana.

1, 14-15: După ce loan a fost prins, Domnul vine în Galileea punând început propovăduirii Împă-
răției lui Dumnezeu. pi

1, 16-15: Mântuitorul Hristos cheamă pe Simon și pe Andrei, iar aceștia Îl urmează.

1, 19-20: Fiirui chemaţi fiii lui Zevedeu, aceștia Îi urmează de îndată Domnului lisus.

1, 21-28: Vindecarea unui îndrăcit într-o zi de sâmbătă în sinagoga din Capernaum.

1, 29-31: Vindecarea soacrei lui Petru.

1, 32-34: Tămăduirea mai multor suferinzi. * Da ia RI a
1, 33-36: Domnul Se roagă singur în loc pustiu. iba 2 EMEA ee SE ea 2
1, 37-39: Mântuitorul propovăduiește prin toate cetățile și satele Galileii. Pai Si

1, 20-45: Curăţirea minunată a unui lepros și porunca dată lui de Domnul. - a aaa TE 3 DE

„ Capitolul 2

-2: Domnul propovăduiește într-o casă din Capernaum.
-4: Aducerea slăbănogului spre vindecare și slobozirea sa pe funii prin acoperiș.

pr

21

2,3

2, 5: „Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!

2, 6-7: Cârteala fariseilor.

2, $-10: Răspunsul Domnului către farisei.

2, 11-12: „Scoală-te, ia-ţi patul tău și mergi la casa ta”. Tămăduirea slăbănogului.

2, 13: Mântuitorul învață mulțimile.

2, 14-17: Chemarea lui Matei-Levi și ospătarea dată de acesta. Făţarnica nedumerire a fariseilor și
răspunsul Domnului Hristos: „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am
venit să chem pe drepți ci pe păcătoși la pocăință”.

2, 13-20: Întrebarea pusă lui Hristos pentru nepostirea ucenicilor Săi. Prietenii Mirelui și vremea postirii
lor. .

2, 21-22: Petecul nau la haina veche. Vin nou în burdufuri vechi,

2, se 28: Spicele de grâu smulse sâmbăta. Cârteala fariseilor și răspunsul dumnezeiesc al
Mântuitorului.

„ Capitolul 3

3, 1-5: Vindecarea în zi de sâmbătă a unui om cu mâna uscată.
3, 6: Fariseii și irodianii se sfătuiesc să-L piardă pe Domnul. !
3, 7-8: Mântuitorul este urmat de mulţimi multe.
3, 9-12: Numeroasele tămăduiri săvârşite de Domnul, Dracii sunt opriți de Hristos în a-l mărturisi

Dumnezeirea.
3, 13-15: Alegerea celor doisprezece Apostoli.
3, 16-19: Numele Apostolilor.

SCARA ÎNTOCMIRII SFINTEI

i
=
ls că

: Mântuitorul și ucenicii Săi sunt atât de căutați încât nu pot nici să mănânce. :

: Ce credeau rudele Domnului despre El?

: Fariseii se împotrivesc lui Mesia spunând că scoate dracii cu Beelzebul.

-27: Domnul îi chemă pe farisei la Sine și le spune pilda cu dezbinarea împărăției și casei.
-30: Hula împotriva Duhului Sfânt.

-35: „Oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu și sora Mea și mama Mea”.

S

Wa NN N
Wood

wa
bei

Capitolul 4

4, 1-2: lisus învață mulțimea în pilde.

4, 3-9: Pilda semănătorului.

4, 10-12: Ucenicii Îl întreabă pe Domnul de ce vorbește în pilde.

4, 13-20: Mântuitorul tâlcuiește Apostolilor pilda semănătorului.

4, 21-23: Pilda făcliei puse sub obroc.

4, 24-25: „Cu ce măsură măsurați vi se va măsura”.

26-29: Pilda seminţei care crește până la seceriș fără știrea semănătorului.

30-32: Pilda grăuntelui de muștar.

4, 33-34: Mântuitorul grăiește numai în pilde pe care mai apoi le tâlcuiește pe toate ucenicilor.
35-41: Minunea potolirii furtunii de pe mare.

Capitolul 5

5, 1-17: Vindecarea îndrăcitului din ţinutul Gadarenilor. Turma de porci. Rugămintea gadarenilor
făcută către Domnul.

3, 18-20: Mântuitorul îl trimite pe cel tămăduit să vestească binefacerile lui Dumnezeu, iar acesta
vestește minunea în Decapole,

5, 21: Domnul trece de cealaltă parte a mării plinind rugămintea gadarenilor.

3, 22-23: lair roagă pe Mântuitorul Hristos ca venind în casa lui să o izhăvească de moarte pe fiica sa

5, 24-34: Femeia cu curgere de sânge se vindecă prin atingere de haina Mântuitorului. Cuvintele
pe care i le spune Hristos.

5, 33-36: Vestea despre moartea fiicei lui Iair și cuvântului Domnului către lair, - — —

5, 37-43: Luând cu Sine pe Petru, Iacov și loan, Domnul lisus o înviază pe fiica lui Iair. Porunca
Domnului de a nu fi propovăduită această minune.

Capitolul &
6, 1-2: Mântuitorul merge în patria sa și învaţă în sinagogă.
6, 2-3: Sminteala celor care-L cunoșteau pe Domnul după viața Sa trupească.
5, 4: Proorocul disprețuit în patria lui.
6, 5-6: Din pricina necredinţei Domnul face doar câteva minuni în patria Sa; apoi propovăduiește

în satele dimprejur.
6, 7-11: Domnul îi trimite pe Apostoli la propovăduire doi câte doi. Învăţături pentru cum se cuvine
a propovădui.
2-13: Lucrarea Apostolilor și roadele propovăduirii lor,
7-16: Socoteala lui lrod și a mulțimii despre Domnul lisus.
7-29 istorisirea despre întemnițarea și tăierea capului Sfântului loan Botezătorul. Ucenicii i-au
trupul lui loan și-! îngroapă.
6, 30-32: Apostolii se intorc la lisus și-l vestesc toate câte le-au săvârșit. Domnul îi cheamă să
meargă cu corabia la loc pustiu și singuratic.
6, 33: Mulţimile pricep încotro se îndreaptă Domnul cu ucenicii Săi şi pornind la drum au ajuns
înaintea Sa.
6, 34: Coborând din corabie Domnului 1 Se face milă de mulţimi și începe să-l înveţe.
6, 33-36: Făcându-se seară ucenicii cer Domnului să slobozească mulțimile pentru ca acestea să-și
găsească de mâncare.

6,1
6,1
6,1

EVANGHELII DE LA MARCU 219

6, 37-38: „Daţi-le voi să mănânce”,
6, 39-44: Minunea înmulţiri celor cinci pâini şi doi peşti. Săturarea celor cinci mii de oameni,

6, 45-46: Mântuitorul îi silește pe ucenici să plece cu corabia și după aceasta E! slobozește mulțimile.
6, 47-51: Domnul Hristos vine în corabie, la ucenici, umblând pe ape.

6, 52-54: Învârtoșarea ucenicilor.

6, 55-55: Vindecarea multor suferinzi prin atingerea de poala hainei lui Hristos. ui?

Capitolul 7

7, 1-13: Fariseii ÎI învinuiesc pe Domnul că ucenicii Săi calcă datina bătrânilor la spălarea mâinilor,
iar Hristos îi vădeşte pe farisei că întru ei se plinește profeția lui Isaia, ca întru unii ce
propovăduiesc învățături omenești și nu dumnezeiești.

7, 14-16: lisus chemând mulțimile le spune ce anume îl spurcă cu adevărat pe om.

7, 17-23: Domnul le lămurește ucenicilor pilda, spunându-le că cele ce pornesc din inimă îl spurcă

e om.

7, 24-30: Vindecarea fiicei femeii cananeence prin sârguința mamei în a cere milostivirea Domnului.

7, 31-37: Domnul vine lângă Marea Galileii, și urcându-Se în munte vindecă mulţime mare de șchiopi,
orbi, ciungi și muţi ce Îi urmează; vindecarea celui surd care cra gângav.

Capitolul 8 |

8, 1-9: Săturarea celor patru mii de oameni cu șapte pâini şi puţini peștișori.

8, 10-13: Mântuitorul merge în părţile Dalmanutei iar acolo vin și se sfădesc cu EI fariseii care Îi
cereau semn din cer.

8, 14-21: „Păziţi-vă de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod”.

8, 22-26: Vindecarea orbului din Betsaida.

8, 27-30: În Cezareea iui Filip, Mântuitorul îi întrebă pe ucenici: „Cine zic oamenii că sunt Eu?”,
iar Petru răspunde: „Tu ești Hristosul”.

8, 31-32: Mântuitorul vestește ucenicilor că trebuie să pătimească multe și să moară iar a treia zi să
învieze.

8, 33: „Mergi înapoia Mea satano!”

8, 34-37: Datoria de a ne purta Crucea și valoarea sufletului,

8, 38: Să nu ne rușinăm de Domnul și de cuvintele Lui ca să nu fim trecuți cu vederea înaintea
Tatălui Ceresc,

Capitolul 9 . ;

9, 1-8: Mântuitorul Se schimbă la faţă împărtășindu-le lui Petru, Ioan și Iacov slava Dumnezeirii
Sale.

9, 9-19: La coborârea de pe munte Mântuitorul le spune ucenicilor că va învia din morţi.
Nedumerirea ucenicilor,

9, 11-13: Ucenicii Î! întreabă pe Domnul pentru venirea lui Ilie și pricep cele pentru Ioan Botezătorul,

9, 14-27: Vindecarea fiului lunatic.

9, 28-29: Ucenicii nu pot să-l vindece pe cel lunatic din pricina puţinei lor credinţe, Prisosul
rugăciunii și al postului.

9, 30-32: A doua vestire a Patimilor.

9, 33-37: Care dintre ucenici este mai mare. Pilda copilului.

9, 38-40: Apostolul loan vrea să-l oprească pe cel care făcea minuni în numele Jui Hristos, dar nu- i
urma Lui.

9, 41-48: Osânda smintitorilor și cum se cuvine a duce lupta cu smintelile.

9, 49-59: Sarea duhovnicească și puterea ei.

ci me Bramante ii ma mima Pat nt rm, iertam imi am it tit a ati iu Om

Puteti a

220 SCARA ÎNTOCMIRII SFINTEI

Capitolul 19

10, 1: Mântuitorul pleacă din Galileca și se duce în hotarele ludeii, dincolo de lordan, și învaţă
norodul,

10, 2-12: Fariseii Îl ispitesc pe Domnul Hristos pentru cele ce privesc desfacerea căsătoriei.

10, 13-16: lisus binecuvintează copiii.

10, 37-22: Înteistarea tânărului bogat care a fost primit dte Mântuitorul.

10, 23-25: Cât de greu va intra bogatul în Împărăţia Cerurilor?

10, 26-27: Cine poate să se mântuiască?

10, 25-31: Răsplata celor ce au lăsat toate pentru a urma Fiului lui Dumnezeu.

10, 32-34: A treia vestire a Patimilor,

10, 35-40: Cererea fiilor lui Zevedeu de a sta de-a dreapta şi de-a stânga Sa întru Împărăţie.

10, 41-45: Cearta ucenicilor pentru întâietate și tămăduirea lor de către Domnul,

10, 36-52: Vindecarea lui Bartimeu orhul.

Capitolul 11

11, 1-3: Mântuitorul trimite doi ucenici după mânzul așinei.

11, 4-7: Ucenicii împlinesc porunca Domnului și aduc mânzul.

11, 8-11: Intrarea Mântuitorului cu slavă în lerusalim.

11, 12-14: Blestemarea smochinului neroditor.

11, 15-17: izgonirea vânzătorilor și schimbătorilor de bani din templu.

1, 18: Mânia arhiereilor și a cărturarilor asupra Domnului.

11, 19; Mântuitorul pleacă împreună cu ucenicii în Betania,

11, 20-21: In dimineaţa zilei următoare, ucenicii se ninunează de uscarea smochinului. =: --

11, 22-26; Puterea credinţei, a rugăciunii şi a iertării aproapelui. Ea Wei

11, 27-33: Arhiereii și bătrânii poporului Îl ispitesc pe Domnul pentru puterea cu care săvârşeşte
lucrurile Sale, iar Domnul le văduște fățărnicia prin întrebarea despre botezul tui loan.

Capitolul 12 in 3

12, 1-9: Pilda lucrătorilor celor răi.

12, 10-11: Piatra cea din capul unghiului și puterea ei.

12, 12: inţelepând că au fost vădiți, arhiereii și fariseii voiesc să-L prindă pe Domnul dar se tem de
popar.

12, 13: Fariseii îi trimit pe irodiani ca să-L ispitească pe lisus.

12, 14-17: Dinarul Cezarului și rânduiala dumnezeiască.

12, 18-27: Saducheii ÎL ispitesc pe Mântuitorul cu pildă mincinoasă defăimând Învierea. Răspunsul
minunat al Domnului.

12, 28-34: Un învăţător de Lege Îl ispiteşte pe Domnul întrebându-L care poruncă este mai mare
din Lege.

12, 35-37: Mântuitorul închide pura cârturarilor și fariseilor întrebându-i al cui Fiu este Hristos.

12, 38-41: În faţa mulțimilor și a ucenicilor Săi, Mântuitorul mustră fărădelegile fariseilor și a căr-
turarilor vădindu-le răutățile și fățărnicia.

12, 42-44: Bănuţul văduvei.

Capitolul 13

13, 1-2: Înaintevestirea dărâmării Ierusalimului.

13, 3-4: Ucenicii cer Domnului să le arate vremea și semnele ce vor vesti dărâmarea lerusalimului,
Venirea Domnului și sfârşitul veacului.

13, 5-8: Răspunsul Domnului. Începutul durerilor, hristoșii mincinoşi, războaie și zvonuri de
războaie, foamete, ciumă şi cutremure pe alocuri.

13, 9-11: Propovăduirea Evanghelici in toată lumea și mărturia ce o vor da Apostolii înaintea
mai-marilor acestei lumi.

EVANGHELII DE LA MARCU 221

13, 12-13: Zavistiile, vrăjmășiile, smintelile, proorocii cei mincinoși sunt înaintemergătorii lui Antihrist,
care vor înșela pe mulţi și îi vor arunca pe mulți întru toată fărădelegea, și într-atât se vor
sălbătici oamenii, încât nici către cei de-aproape ai lor nu vor mai avea picătură de dragoste,
ci se vor vinde unii pe alţii. lar cel care va răbda până la sfârșit, suferind toate fără a se sminti
și fără a se slăbănogi de cele aduse asupră-i, se va mântui ca unul care s-a arătat ostaș iscusit.

13, 14-16: Urăciunea pustiirii și izbăvirea prin lepădarea de cele trupeşti și materialnice,

13, 17-20: Alte necazuri şi strâmtorări la dărâmarea lerusalimului și ușurarea acestora.

13, 21-23: În vremea Antihristului vor fi prooroci mincinoși mulţi, care folosindu-se de năluciri
diavoleşti vor voi să-i înșele și pe cei aleși.

13, 24-26: Chipul Venirii preaslăvite a Fiului lui Dumnezeu. La Venirea Domnului soarele și luna
se vor întuneca iar Puterile Cerești se vor zgudui.

13, 27: Îngerii vor fi trimiși să-i adune pe aleșii Domnului.

13, 23-29: Se cuvine să cunoaștem vremurile de apoi prin semnele ei.

13, 30-31: Neamul celor credincioși va dăinui până la sfârșitul veacurilor.

13, 32-33: Ziua şi ceasul Venirii Domnului. Îndemn la priveghere și rugăciune.

13, 34-36: Pilda slugii credincioase și răsplătirea ei.

13, 37: Toţi, îndeobște, suntem datori să priveghem.

Capitolul 14

13, 1-2: Sfatul plin de vicleșug al arhiereitor și bătrânilor poporului pentru a-L prinde şi a-L ucide
pe Domnul.

14, 3-3: Ungerea Mântuitorului în Betania de către femeia păcătoasă și nedumerirua Apostolilor.

14, 10-11: uda se tocmește cu arhiereii pentru vânzarea Domnului Hristos.

14, 12-17: Pregătirea Cinei celei de Taină.

14, 16-21: Făcându-se seară şi mâncând Domnul îl vestește și îl vădește pe Iuda vânzătorul.

14, 22-26: Domnul dă ucenicilor spre mâncare și băutură Trupul și Sângele Său în chipul pâinii și
vinului. lertarea păcatelor. Vinul nou în Împărăţia Tatălui.

14, 27-28: Mergând în Muntele Măstinilor Mântuitorul le spune ucenicilor că se vor sminti întru EI,
însă îi mângâie cu vestirea Învierii.

14, 29-31: Îndrăzneala Lui Petru și atotştiința Domnului Hristos.

14, 32-41: Rugăciunea din grădina Ghetsimani.

14, 42-46: Vânzarea Domnului de către luda e săvârșită printr-o sărutare.

14, 37: Petru taie urechea slugii arhiereului.

14, 38-50: Domnul înfruntă prin blândeţe pe cei ce au venit ca să Îl prindă, iar ucenicii ÎL părăsesc.

14, 51-52: Tânărul care era înfăşurat într-o pânzătură, urma Domnului.

14, 53-54: Domnul este dus la arhiereu iar Petru Îl urmează de departe.

14, 55-59: Înfăţişarea înaintea arhiereitor. Sinedriul Îl învinuiește pe Domnul prin martori mincinoși.

14, 60-62: Arhiereul ÎL conjură pe Domnul să-i spună dacă El este Hristos, i iar Mântuitorul îi dă
răspuns pe potriva cererii.

14, 63-65: Arhiereul își sfâșie haina, iar Domnul e baţjocorit cu scuipări, cu purnni, cu palme și cu cuvinte.

14, 66-72: Cele trei lepădări ale lui Petru și cântarea cocoșilor. Petru pricepe că se plinesc cuvintele
Domnului și căindu-se plânge cu amar.

Capitolul 15

15, 1: Domnului lisus 1 se rânduiește hotărâre de moarte din partea arhiercilor și a bătrânilor
poporului și este dat dregătorului Ponţiu Pilat.

15, 2-5: Mântuitorul Hristos înaintea lui Pilat.

15, 6-11: Mulțimea ațâţată de arhierei și bătrâni cere eliberarea tâlharului Baraba și răstignirea lui
Hristos. Pilat încearcă să-L. elibereze pe Domnul după obiceiul ce era ștatornicit, prin care
la Paști era siobozit un vinovat.

222

15, 12-15: Împlinina dorirea norodului, Pilat eliberează pe Baraba iar pe Domnui Îl dă la biciuire și
răstignire. A

15, 16-20: Ducându-L în pretoriu ostașii romani Îl batjocoresc pe Domnul prin hlamidă roșie, cunună
de spini, scuipări, bătăi peste cap cu trestia și cuvinte pline de defăimare.

15, 20-21: Mântuitorul este dus la răstignire, iar întru această cale Simon Cirineul Îi poartă Crucea

15, 22-25; Domnul este răstignit pe Golgota, iar hainele Lui sunt împărțite aruncând la sorţi,

15, 26: „Regele ludeilor”.

15, 27-32: Hula trecătorilor, a arhiereilor, a bătrânilor și a tâlharilor împreună răstigniţi cu Domnul.

15, 33: Întuneric peste tot pământul de la ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea.

15, 34: „Eloi, Eloi, lama sabahtani?”

15, 35-36: Gândurile şi graiurile norodului înaintea Crucii.

15, 37-38: Domnul își dă duhul pe Cruce. Sfâșierea catapetesmei.

15, 39: Credinţa sutașului în Fiul lui Dumnezeu.

15, 30-41: Femeile lângă Cruce.

15, 42-47: losif din Arimateia cere de la Pilat trupul Domnului, și înfăşurându-l cu giulgiu de in l-a
așezat în mormântul său nou, fiind de faţă femeile mironasiţe.

Capitolul 16

16, 1-2: Maria Magdalena și cealaltă Marie la mormântul Domnului.

16, 3-4: Prăvălirea pietrei de pe mormânt.

16, 5-7: Îngerul vestește femeilor Învierea Domnului și le spune să vestească ucenicilor că Domnul
înviat va merge înaintea lor în Galileea, :

16, 8: Femeile fug de la mormânt fiind cuprinse de frică şi uimire.

16, 9-11: Hristos Cel Înviat Se arată Mariei Magdalena, care le vestește ucenicilor întristaţi Învierea
Domnului.

16, 12-13: Mântuitorul se arată celor doi care călătoreau la țarină.

76, 14: Domnul se arată celor unsprezece ucenici.

16, 15-18: Porunca dată Apostolilor de a propovădui Evanghelia la toată făptura. Porunca Botezului
Și puterea lui.

16, 19: Înălţarea la Cer a Domnului lisus Hristos.

16, 29: Apostolii propovăduiesc pretutindeni, iar Domnul lucrează împreună cu ei întărindu-le
cuvântul prin semne și minuni.

a i Pit a 7 ai rr E

223

INDICE AL REFERINȚELOR EVANGHELICE

a

UȘOR DE REȚINUT
SAU DESEORI ÎNTREBUINȚATE

A

A căzut cu faţa ja pământ și Se ruga, ca, de
este cu putinţă, să treacă de la EI ceasul
(acesta) -Marcu 14, 35

A certat vântul și a poruncit mării: Taci! În-
cetează! Şi vântul s-a potolit și s-a făcut
liniște mare - Marcu 4, 39

A chemat ta Sine pe cei doisprezece și a început
să-i trimită doi câte doi şi le-a dat putere
asupra duhurilor necurate — Marcu 6, 7

A doua zi, foarte de dimineaţă, sculându-Se,
a ieşit și S-a dus într-un loc pustiu și Se
ruga acolo - Marcu 1, 35

A ieșit de acolo şi a venit în patria Sa, iar
ucenicii Lui au mers după El Marcu 6,1

A ieșit demonul din fiica ta — Marcu 7, 29

A ieșit la mare şi toată mulțimea venea la E!
și îi învăța - Marcu 2, 13

A ieșit şi S-a dus într-un loc pustiu și Se ruga
acola — Marcu 1, 35

A ieșit vestea despre EI îndată pretutindeni în
toată imprejurimea Galileii — Marcu 1, 28

A intrat lisus în Ierusalim și în templu și,
privind toațe în jur și vremea fiind spre sea-
TĂ, a ieşit spre Betania cu cei doisprezece —
Marcu 1,11

A început a Se tulbura și a Se mâhni — Marcu 14, 33

A început să dea afară pe cei ce vindeau și pe
cei ce cumpărau în templu, iar mesele
schimbătorilor de bani și scaunele vânză-
torilor de porumbei le-a răsturnat — Marcu
11, 15

A început să înveţe în sinagogă. Și mulţi,
auzindu-L, erau uimiţi şi ziceau: De unde
are Ei acestea? Și ce este înțelepciunea care
[s-a da! Lui? Şi cum se fac minuni ca aces-
tea prin mâinile Lui? — Marcu 6, 2

A Început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie
să pălimească multe și să fie defăimat de
bătrâni, de arhierei și de cârturari și să fie
omosât, iar după trei zile să invieze —
Marcu 3, 31

A întins mâna și S-a atins de el și i-a zis: Voiesc,

curăţeşte-te — Marci: 1, 41

A înviat! Nu este aici. lată locul unde L-au pus —
Marcu 16, 6

A mers după El Simon şi cei ce erau cu el —
Marcu 1, 36

A plecat mâhnit, căci avea multe bogății — Marcu
10, 22

A rânduit pe cei doisprezece — Marcu 3, 16

A rânduit pe cei doisprezece, pe care i-a numit
Apostoli, ca să fie cu El și să-i trimită să
propovăduiască — Marcu 3, 14

A tămăduit pe mulți care pătimeau de felurite
boli și demoni mulţi a alungat. lar pe
demoni nu-i lăsa să vorbească, pentru că-L
știau că El e Hristos - Marcu 1, 34

A trimis doi din ucenicii Lui, zicându-le:
Mergeţi în cetate și vă va întâmpina un om,
ducând un urcior cu apă; mergeţi după el —
Marcu 14, 13

A văzut Cerurile deschise și Duhul ca un po-
rumbel coborându-Se peste El — Marcu 2, 10

A văzut pe lacov al lui Zevedeu și pe Ioan,
fratele lui. Şi ei erau în corabie, dregându-și
mrejele — Marcu 1, 19

A văzut pe Levi al lui Alfeu, șezând la vamă,
și i-a zis: Urmează-Mi! lar el, sculându-se,
I-a urmat — Marcu 2, 14

A văzut pe Simon și pe Andrei, fratele lui
Simon, aruncând mrejele în mare, căci ei
erau pescari — Marcu 1, 16

A venit de cealaltă parte a mării în ținutul
Gadarenilor — Marcu 5, 1

A venit luda Iscarioteanul, unul din cei
doisprezece, şi cu el mulţime cu săbii și
cu ciomege, de la arhierei, de la cărturari
și de la bătrâni — Marcu 14, 43

A venit în casă, și iarăși mulțimea s-a adunat, încât
ei nu puteau nici să mănânce — Marcu 3, 20

A venit unul din mai-marii sinagogilor,
anume lair, şi văzându-L pe lisus, a căzut
la picioarele Lui — Marcu 5, 22

A zis lor: Se cuvine, sâmbăta, a face bine sau a
face rău, a mântui un suflet sau a-l pierde?
Dar ei tăceau — Marcu 3, 4

A zis Lui: Învățătorule! Și L-a sărutat — Marcu
14, 45

224

A zis mamei sale: Ce să cer? lar lrodiada i-a zis:
Capul lui loan Botezătorul — Marcu 6, 24

A zis omului care avea mâna uscată: Ridică-te
în mijloc! — Marcu 3, 3

A zis ucenicilor Săi să-l fie pusă la îndemână
o corăbioară, ca să nu-L îmbulzească mul-
țimea — Marcu 3,9

Aceasta este cea dintâi poruncă — Marcu 12, 30

Aceasta o zice, fiindcă n-avem pâine — Marcu 3, 16

Aceea, mergând, a vestit pe cei ce fuseseră cu El
și care se tânguiau și plângeau — Marcu 16, 10

Aceia, mergând, au vestit celorlalţi, dar nici
pe ei nu i-au crezut — Marcu 16, 13

Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieși,
decât numai cu rugăciune și cu post —
Marcu 9, 29

Acest popor Mă cinstește cu buzele, dar inima
lui este departe de Mine — Marcu 7, 6

Acesta este Fiul Meu cel iubit, pe Acesta să-L
ascultați — Marcu 9, 7

Acesta este fratete Meu și sora Mea și mama
Mea - Marcu 3, 35

Acesta este moștenitorul; veniţi să-l omorâm
și moștenirea va fi a noastră — Marcu 12, 7

Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi,
care pentru mulți se varsă — Marcu 14, 24

Acestea sunt ca să se împlinească Scripturile —
Marcu 14, 49

Acestea sunt începutul durerilor — Marcu 13, 8

Acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus — Marcu
16,7

Acolo să pregătiţi pentru noi — Marcu 14, 15

Adevărat ai zis că unul este Dumnezeu și nu
este altul afară de El — Marcu 12, 32

Adevărat grăiesc ție: Că tu astăzi, în noaptea
aceasta, mai inainte de a cânta de două ori
cocoșul, de trei ori te vei lepăda de Mine —
Marcu 14, 30

Adevărat grăiesc vouă că această văduvă
săracă a aruncat în cutia darurilor mai
mult decât toţi ceilalți — Marcu 12, 43

Adevărat grăiesc vouă că de acum nu voi mai
bea din rodul viței până în ziua aceea când
îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu —
Marcu 14, 25

Adevărat prăiesc vouă că nu se va da semn
acestui neam - Marcu 8, 12

Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul
acesta până ce nu vor fi toate acestea —
Marcu 13, 30

Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce
stau aici, care nu vor gusta moartea, până

REFERINȚE EVANGHELICE

ce nu vot vedea Împărăţia lui Dumnezeu,
venind întru putere — Marcu 9, 1

Adevărat grăiesc vouă că toate vor fi iertate
fiilor oamenilor, păcatele și hutele câte vor
fi hulit — Marcu 3, 28

Adevărat grăiesc vouă că unul dintre voi, care
mănâncă împreună cu Mine, Mă va vinde -
Marcu 14, 18

Adevărat grăiesc vouă: Mai ușorva fi Sodomei
şi Gomorei, în ziua Judecăţii, decât cetății
aceleia - Marcu 6, 11

Adevărat grăiesc vouă: Nu este nimeni care și-a
lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau mamă,
sau tată, sau copii, sau țarine pentru Mine
și pentru Evanghelie — Marcu 10), 29

Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui
munţe: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu
se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea
ce spune se va face, fi-va lui orice va zice —
Marcu 11, 23

Adevărat zic vouă: Cine nu va primi Împărăţia
lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în
ea — Afarcu 10, 15

Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui
Evanghelia, în toată lumea, se va spune și
ce-a făcut aceasta, spre pomenirea ei —
Marcu 14, 9

Aduceţi-Mi un dinar ca să-l văd — Marcu 12, 15

Adulterul, lăcomiile, vicleniile, înșelăciunea,
nerușinarea, ochiul pizmaș, hula, trufia,
ușurătatea — Marcu 7, 22

Aflând de la sutaș, a dăruit lui Iosif trupul —
Marcu 15, 45

Ai venit ca să ne pierzi? Te ştim cine ești:
Sfântui jui Dumnezeu — Marcu 1, 24

Ajută necredinței mele - Marci 9, 24

Al cui e chipul acesta și inscripţia de pe el? lar
ei l-au zis: Ale Cezarului — Marcu 12, 16

A-Liubi pe El din toată inima, din tot sufletul,
din tot cugetul și din toată puterea și a iubi
pe aproapele tău ca petine însuți este mai
muit decât toate arderile de tot și decât
toate jertfele — Marcu 12, 33

Alta a căzut pe loc pietros, unde nu avea
pământ mult, și îndată a răsărit, pentru că
nu avea pământ mult — Marcu 4,5

Altă sămânță a căzut în spini, a crescut, darspinii
au înăbușit-o și rod n-a at — Marcu 4, 7

Altele au căzut pe pământul cel bun și, înăl-
țându-se și crescând, au dat roade și au
adus: una treizeci, alta șaizeci, alta o sută —
Marcu 4, 5

era e ap al apa m i part d i a it ai tir afara atit ni tarii mi aa intrat RR

ÎNTREBUINȚATE DESEORI

Alţii însă ziceau că este Ilie şi alţii că este
prooroc, ca unul din prooroci — Marcu 8, 15

Andrei — Ajarcu 3, 18

Apoi când se întâmplă strâmtorare sau prigoană
pentru cuvânt, îndată se smintesc — Marcu
4, 17

Apropiindu-Se a ridicat-o, apucând-o de mână.
Și au lăsat-o frigurile și ea le slujea — Alarcu
1,31

Apropiindu-se fariseii, Îl întrebau, ispitin-
du-l, dacă este îngăduit unui bărbat să-și
lase femeia — Marcu 10, 2

Apropiindu-se unul din cărturari, care îi
auzise vorbind între ei și, văzând că bine
le-a răspuns, L-a întrebat: Care poruncă
este întâia dintre ipate? — Marcu 12, 28

Apucând pe copilă de mână, i-a grăit: Talita
kuri, care se tâlcuiește: Fiică, ţie zic, scoa-
lă-te! — Marcu 5, 41

Are duh necurat — Marcu 3, 30

Arhiereii şi cărturarii căutau cum să-l prindă
cu vicleșug, ca să-L omoare — Marcu 14, 1

A niereii și tot sinedriul căutau împotriva lui
lisus mărturie ca să-L dea la moarte, dar
nu găseau — Marci 14, 55

Arhiereul, sfâșiindu-și hainele, a zis: Ce trebu-
ință mai avem de martori? — Marcu 11,63

Ascultându-i, multe făcea și cu drag îl asculta
Marcu 6, 20

Ascultaţi: lată, ieșit-a semănătorul să semene —
Alaren 4.3

Ascultaţi-Mă toţi şi înțelegeti — Marcu 7, 14

Ascultă Israile, Domnul Dumnezeul nostru
este singurul Domn — Marcu 12, 23

Asemenea lucruri n-am văzut niciodată —
Marcu 2, 12

Astfel că Fiul Omului este Domn și al sâmbe-
tei — Marcu 2, 25

Așa este Împărăţia lui Dumnezeu, ca un om care
aruncă sămânța în pământ — Marcu 4, 26

Așadar și voi sunteţi nepricepuţi? Nu înţele-
geţi, oare, că tot ce intră în om, din afară,
nu poate să-l spurce? — Marcu 7, 19

Atât de învârtoşată este inima voastră? —
Marcu 5, 17

Atunci dacă vă va zice cineva: Iată, aici este
Hristos, sau iată acolo, să nu credeţi —
Marcu 13, 21

Atunci EI va trimite pe Îngeri și va aduna pe
aleşii Săi din cele patru vânturi, de la
marginea pământului până la marginea
cerului — Marcu 13, 27

225

Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori,
cu putere multă și cu slavă — Marcu 13, 26
Aţi auzit hula. Ce vi se pare vouă? lar ei toţi
au judecat că El este vinovat de moarte —
Marcu 14, 64

Au adus la El pe toţi bolnavii și demonizații —
Marcu 1, 32

Au adus la Elun orb și L-au rugat să Se atingă
de el — Marcu 8, 22

Au desfăcut acoperișul casei unde era lisus
și, prin spărtură, au lăsat în jos patul în
care zăcea slăbănogul — Marcu 2, 4

Au dus pe Lisus la arhiereu și s-au adunat acolo
toți arhiereii și bătrânii și cărturarii = Marcu
14, 53

Au ieșit fariseii și se sfădeau cu EI, cerând de la
El semn din cer, ispitindu-L — Marcu 8, Î]

Au împărțit între ei hainele Lui, aruncând sorţi
pentru ele, care ce să ia — Marcu 15, 24

Au luat douăsprezece coșuri pline cu fărâmi-
turi şi cu ce-a rămas din pești — Marcu 6, 13

Au luat șapte coșuri cu rămășițe de fărâmituri —
Marcit 3, 8

Au luat trupul lui loan şi l-au pus în mormânt, ___

Marcu 6, 29

Au mânca! toţi şi s-au săturat — Marcu 6, 42

Au niciodată n-aţi citit ce a făcut David, când
a avut nevoie și a flămânzit, el și cei ce
erau cu el? — Marcu 2, 25

Au nu este Acesta teslarul, fiul Mariei și fratele
lui Iacov şi a] lui Iosi și al lui Iuda și al lui
Simon? Şi nu sunt, oare, surorile Lui aici
la noi? Și se sminteau întru E] — Marcu 6, 3

Au propovăduit pretutindeni și Domnul! lucra
cu ei și întărea cuvântul, prin semnele care
urmau — Alarcu 16, 20

Au șezut cete, cete, câte o sută și câte cincizeci —
Marcu 6, 40

Au venit în casa lui Simon și a lui Andrei, cu
lacov şi cu loan — Marcu 1, 29

Au venit la El Iacov și loan, fiii lui Zevedeu,
zicându-l: Învăţătorule, voim să ne faci
ceea ce vom cere de la Tine — Marcu 10, 35

Au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l
purtau patru inși — Marcu 2,3

Au venitla un local cărui nume este Ghetsimani,
și acolo a zis către ucenicii Sâi: Ședeţi aici
până ce Mă voi ruga = Marcu 14, 32

Au venit mama Lui și fraţii Lui și, stând afară,
au trimis la El ca să-L cheme — Marcu 3, 31

Auzind ai Săi, au ieșit ca să-L prindă, că zi-
ceau: Şi-a ieșit din fire — Marcu 3, 21

226

REFERINȚE EVANGHELICE

Auzind că este lisus Nazarineanul, a început
să strige și să zică: lisuse, Fiul lui David,
miluiește-mă! — Marcu 10, 47

Auzind cei zece, au început a se mânia pe
[acov și pe loan — Marcu 10, 41

Auzind despre El o femeie, a cărei fiică avea
duh necurat, a venit şi a căzut la picioarele
Lui — Afarcu 7, 25

Auzind ea cele despre lisus, a venit în mul-
țime și pe la spate s-a atins de haina Lui —
Marcu 3, 27

Aveţi credinţă în Dumnezeu — Marcu 1], 22

Aveţi sare întru voi și trăiţi în pace unii cu
alţii — Marcu 9, 50

Avva Părinte, toate sunt Ţie cu putință. De-
părtează paharul acesta de la Mine. Dar
nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu —
Marcu 14, 36

B

Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, ședea jos, pe
marginea drumului — Marcu 10, 46

Bartolomeu — Marcu 3, 18

Bate-voi păstorul și se vor risipi oile — Marcu
14,27

Bine a proorocit Isaia despre voi, fățarnicilor,
precum este scris: „Acest popor Mă cin-
stește cu buzele, dar inima lui este departe
de Mine” — Marcu 7, 6

Bine era de omul acela dacă nu s-ar fi născut —
Marcu 14, 21

Bine, aţi lepădat porunca lui Dumnezeu, ca
să ţineţi datina voastră! — Marcu 7, 9

Binecuvântată este întpărăția ce vine a părinte-
lui nostru David! Osana întru cei de Sus! -
Alarcie 11, 10

Boanerghes, adică fii tunetului — Marcu 3, 17

Botezul lui loan din Cer a fost, sau de la
oameni? Răspundeţi-Mi! — Marcu 11, 30

Bucură-Te regele iudeilor! — Marcu 15, 18

Bună este sarea; dacă însă sarea îşi pierde pu-
terea, cu ce o veți drege? Aveţi sare întru voi
şi trăiţi în pace unii cu alții — Marcu 9, 5D

C

Ca la un tâlhar aţi ieșit cu săbii și cu toiepe,
ca să Mă prindeţi — Marcu 14, 45

Ca nu cumva să se întoarcă și să fie iertați —
Marcu 4, 12

Ca nu cumva venind fără veste, să vă afle pe
voi dormind — Marcu 13, 36

Ca uitându-se, să privească și să nu vadă, și,
auzind, să nu înțeleagă, ca nu cumva să se
întoarcă și să fie iertați — Marcu 4, 12

Când a fost ceasul al şaselea, întuneric s-a fă-
cut peste tot pământul până la ceasul al
nouălea — Marcu 15, 33

Când a fost singur, cei ce erau lângă EI, îm-
preună cu cei doisprezece, Îl întrebau
despre pilde — Marcu 4, 10

Când a intrat în casă de la mulțime, L-au
întrebat ucenicii despre această pildă —
Marcu 7, 17

Când am frânt cele cinci pâini, la cei cinci mii
de oameni, atunci câte coșuri pline de
fărâmituri aţi luat? Zis-au Lui: Douăspre-
zece — Marcu 8, 19

Când mlădiţa lui se face fragedă şi infrunzeşte,
cunoașteți că vara este aproape — Marcu 13, 28

Când s-a ridicat soarele, s-a veștejit și, nea-
vând rădăcină, s-a uscat — Marcu 4, 6

Când s-au apropiat de Ierusalim, la Betfaghe și
la Betania, lângă Muntele Măslinilor, a trimis
pe doi dintre ucenicii Săi — Marcu 1], 1

Când şedea El în casa lui Levi, mulți vameși
şi păcătoși ședeau la masă cu lisus și cu
ucenicii Lui. Că erau mulți și-l urmau —
Marcu 2, 15

Când vă vor duce ca să vă predea, nu vă
îngrijiţi dinainte ce veţi vorbi, ci să vorbiţi
ceea ce se va da vouă în ceasul acela —
Alarcu 13, 11

Când veți vedea urâciunea pustiirii, stând
uade nu se cuvine -— cine citește să înțeleagă
- atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă în
munți — Marcu 13, 14

Capul lui loan Botezătorul — Marcu 6, 24

Care îşi avez locuinţa în morminte, și nimeni
nu putea să-l lege nici măcar în lanţuri —
Marcu 5, 3

Care îţi este numele? Și I-a răspuns: Legiune
este numele meu, căci suntem mulți —
Marcu 5, 9

Care poruncă este întâia dintre toate? — Marcu
12, 28

Care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor
slugă — Marcu 10, 4

Casa Mea casă de rugăciune se va chema,
pentru toate neamurile — Marcu 11, 17

Cât de greu vor intra bogaţii în Împărăția lui
Dumnezeu! — Marci 10, 23

na e a e ed ia ai aa

omnia mm ritnarote aa ee men

Pre re ma te a re

ÎNTREBUINȚATE DESEORI

Catapeteasma templului s-a rupt în două, de
sus până jos — Marcu 15, 38

Câtă vreme au pe mire cu ei, nu pot să pos-
tească — Marcu 2, 19

Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? lar
e] a râspuns: din pruncie - Marcu 3, 21

Câte pâini aveţi? Duceţi-vă și vedeţi. Și după ce
au văzut, I-au spus: Cinci pâini și doi pești —
Marcu 6, 38

Câte pâini aveți? Răspuns-au Lui: șapte — Marcu 8,5

Câţi se atingeau de E] se vindecau — Marcu 6, 56

Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru Cel din
Ceruri nu vă va ierta vouă greșealele
voastre — Marcu 11, 26

Că nu intră în inima lui, ci în pântece, şi iese
afară, pe calea sa, bucatele fiind toate
curate — Marcu 7, 29

Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta
este fratele Meu și sora Mea și mama Mea —
Marcu 3, 33

Că pe săraci totdeauna îi aveți cu voi și, oricând
voiţi, puteți să le faceţi bine, dar pe mine
nu Mă aveţi totdeauna — Marcu 14, 7

Că şi Fiul Omului n-a venit ca să 1 se slujească,
ci ca El să slujească și să-Și dea sufletul
răscumpărare pentru mulți — Marcu 20, 35

Căci celui ce are i se va da; dar de la cel ce nu
are, şi ce are i se va lua — Marcu 4, 25

Căci de cel ce se va rușina de Mine și de
cuvintele Mele, în neamul acesta desfrâ-
nat și păcătos, și Fiul Omului Se va rușina
de el, când va veni întru slava Tatălui său
cu Sfinţii Îngeri — Marcu 3, 38

Căci fariseii şi toţi iudeii, dacă nu-și spală
mâinile până la cot, nu mănâncă, ținând
datina bătrânilor — Marcu 7, 3

Căci fiecare [om] va fi sărat cu foc, după cum
orice jertfă va fi sărată cu sare — Marcu 9, 49

Căci îi zicea: leși duh necurat din omul acesta —
Marcu 5, 8

Căci în zilele acelea va fi necaz cum nu a mai
fost până acum, de la începutul făpturii,
pe care a zidit-o Dumnezeu, și nici nu va
mai fi — Marcu 13, 19

Căci înțeleseseră că împotriva lor zisese pilda
aceasta — Marcu 12, 12

Căci învăţa pe ucenicii Săi și le spunea că Fiul
Omului se va da în mâinile oamenilor şi-L
vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a treia
zi va învia — Marcu 9, 31

Căci la Dumnezeu toate sunt cu putinţă -
Marcu 10, 27

————— e e or ar N RR II a opere =,

227

Căci lăsând porunca lui Dumnezeu, ţineţi
datina oamenilor: spălarea urciaarelor şi
a paharelor şi altele ca acestea multe, pe
care le faceţi — Marcu 7, 8

Căci Moise a zis: „Cinstește pe tatăl tău și pe
mama ta”, și „cel ce va grăi de rău pe tatăl
său, sau pe mama sa, cu moarte să se sfâr-
șească” — Marcu 7, 10

Căci mulți vor veni în numele Meu, zicând că
sunt Eu, și vor amăgi pe mulţi - Marcu 13, 6

Căci nu e nimic ascuns ca să nu se dea pe faţă;
nici nea fost ceva tăinuit, decât ca să vină
la arătare — Marcu 4, 22

Căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o
arunci câinilor — Marcu 7, 27

Căci nu ştia ce să spună, fiindcă erau înspăi-
mântați — Marcu 9, 6

Căci putea să se vândă acest mircu peste trei sute
de dinari, și să se dea săracilor — Marcu 14,5

Căci toţi L-au văzut și s-au tulburat. Dar îndată
El a varbit cu ei și le-a zis: Îndrăzniți! Eu
sunt; nu vă temeţi! — Marci: 6, 50

Căci toți șapte au avut-a de soţie — Marcu 12, 23

Căci, când vor învia din morţi, nici nu se mai
însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca
Îngerii din Ceruri — Marcu 12, 25

Cărturarii și fariseii, văzându-L că mănâncă
împreună cu vameșşii și păcătoşii, ziceau
către ucenicii Lui: De ce mănâncă și bea În-
văţătorul vostru cu vameșii şi păcătoșii? —
Marcu 2, 16

Căârturarii, care veneau din lerusalim, ziceau
că are pe Beelzebul și că, cu domnul demo-
nilor, alungă demonii — Marcu 3, 22

Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-l
dezleg cureaua încălțămintelor — Marcu 1, 7

Către a patra strajă a nopții a venit la ei um-
blând pe mare și voia să treacă pe lângă ei —
Marcu 5, 48

Căutaţi pe lisus Nazarineanul, Cel răstignit?
A înviat! Nu este aici. lată locul unde L-au
pus — Marcu 16, 6

Ce ai cu mine, lisuse, Fiule al lui Dumnezeu
Celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să
nu mă chinuiești - Marcu 5, 7

Ce ai cu noi, lisuse Nazarinene? Ai venit ca
să ne pierzi? Te ştim cine ești: Sfântul lui
Dumnezeu — Marcu 1, 24

Ce este aceasta? O învățătură nouă și cu putere;
că și duhurilor necurate le porunceşte, și |
se supun — Marcu 1, 27

Ce este mai ușor a zice slăbănogului: lertate

Pa

REFERINȚE EVANGHELICE

îți sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ți
patul tău și umblă? — Marcu 2,9

Ce înseamnă a învia din morți? — Marcu 9, 10

Ce să cer? tar lrodiada i-a zis: Capul lui loan
Botezătorul — Marcu 6, 24

Ce trebuință mai avem de martori? — Marcu
14,63

Ce va face acum stăpânul viei? Va veni și va
pierde pe lucrători, iar via o va da altora —
Marcu 12, 9

Ce v-a poruncit vouă Moise? — Alarcu 10,3

Ce vă sfădiţi între voi? — Marcu 9, 16

Ce vi se pare vouă? — Marcu 1-1, 81

Ce voi face deci cu cel despre care ziceți că
este regele iudeilor? — Murcu 15, 12

Ce voiești să-ţi fac? lar orbul l-a răspuns:
Învățătorule, să văd iarăși — Marcu 10, 5]

Ce voiţi să vă fac? — Marcu 10, 36

Ce vorbeaţi între voi pe drum? — Marcu 9, 33

Ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu
mai despartă — Marcu 10, 9

Cei care-i pășteau au fugit și au vestit în cetate
și prin sate. Și au venit oamenii să vadă
ce s-a întâmplat — Marcu 5, 1]

Cei ce vor fi în Iudeea să fugă în munți —
Marcu 13, 24

Ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă,
dacă-și pierde sufletul? — Marcu 8, 36

Cel ce nu va crede se va osândi — Marcu 16, 16

Cel ce va crede și se va boteza se va mântui; iar
cel ce nu va crede se va osândi — Marcu 16, 16

Cel ce va fi în țarină să nu se întoarcă îndărăt,
ca să-și ia haina — Marcu 13, 16

Cel ce va grăi de rău pe tată] său, sau pe mama
sa, cu moarte să se sfârșească — Marcu 7, 10

Cel de pe acoperiș să nu se coboare în casă,
nici să intre ca să-și îa ceva din casa sa —
Marcu 13, 15

Cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă —
Marcu 7, 15

Cele de lângă cale sunt aceia în care se sea-
mănă cuvântul, și, când îl aud, îndată vine
Satana şi ia cuvântul cel semănat în ini-
mile lor — Marcu 4, 15

Cele semănate între spini sunt cei ce ascultă
cuvântul — Marcu 4, 18

Cele semănate pe loc pietros sunt aceia care,
când aud cuvântul, îi primesc îndată cu
bucurie — Marcu 4, 16

Cele semănate pe pământul cel bun sunt cei ce aud
cuvântul şi-l primesc și aduc roade: unul
treizeci, altul șaizeci și altul o sută - Marcu 4, 20

Celor ce vor crede, le vor urma aceste semne:
în numele Meu, demoni vor izgoni, în
limbi noi vor grăi — Marci 16, 17

Celui ce are i se va da; dar de la ce! ce nu are,
şi ce are i se va lua — Marcu 4, 25

Cere de la mine orice vei voi și îţi voi da —
Marcu 6, 22

Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele
Mele nu vor trece — Marcu 13, 3]

Chemându-i la Sinc, le-a vorbit în pilde: Cum
poate satana să alunge pe satana? — Marcu
3,23

Chemaţi-i! Și l-au chemat pe orb, zicându-i:
Îndrăzaește, scoală-te! Te cheamă — Marcu
10, 29

Chiar dacă toți se vor sminti întru Tine, totuși
eu nu - Afareu 1, 29

Ci să fie încălțați cu sandale și să nu se îmbra-
ce cu două haine — Afarcu 6, 9

Cinci pâini și doi pești — Marcu 6, 38

Cine are urechi de auzit să audă — Marcu 4,9; 4, 25

Cine este mama Mea și frații Mei? — Marci 3, 33

Cine este pare, Acesta, că și vântul și marea |
se supun? — Ajarcu 4, 4?

Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mor-
mântului? — Marcu 15, 3

Cine nu este împotriva noastră este pentru noi —
Marcu 3, 4)

Cine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca
un copii nu va intra în ea — Marcu 10, 15

Cine poate să ierte păcatele, fără numai unu!
Dumnezeu? — Marcu 2, 7

Cine s-a atins de Mine? — Marcu 5, 30

Cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are
iertare în veac, ci este vinovat de osânda
veşnică — Marcu 3, 29

Cine va sminti pe unul din aceștia mici, care
cred în Mine, mai bine i-ar fi lui dacă şi-ar
lega de gât o piatră de moară și să fie arun-
cat în mare — Marcu 9, 42

Cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde, iar cine
va piende sufletul Său pentru Mine și pentru
Evanghelie, acela îl va scăpa — Marcu 8, 35

Cine zic oamenii că sunt? — Marcu 8, 27

Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta — Marcu 7, 10

Coborându-se ei din munte, le-a poruncit ca
nimânui să nu spună cele ce văzuseră,
decât numai când Fiul Omului va învia
din morţi — Marci 9, 9

Copila n-a murit, ci doarme — Marcu 5, 39

Corban! Adică: Cu ce te-aș fi putut ajuta este
dăruit lui Dumnezeu — Marcu 7, 11

CNO alea ta To PA e IONA ANEI a ai a Să A a e AARE 8 i i A ni i a E Pr 8 i tir e fi ORG DA dt tt acarieni oa biata

ÎNTREBUINȚATE DESEORI

229

Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele —
Marcu 9, 24

Crede numai — Marcu 5, 36

Cu adevărat ești dintre ei, căci ești și galileian
și vorbirea ta se aseamănă — Alarcu 14, 7U

Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Durnnezeu!-
Marcu 15, 39

Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura; iar
vouă celor ce ascultați, vi se va da și vă va
prisosi — Marcu d, 24

Cu cei fără de lege a fost socotit — Afarcu 15, 28

Cu domnul demonilor, alungă demonii —
Marcu 3, 22

Cu grăuntele de muștar care, când se seamănă
în pământ, este mai mic decât toate semin-
țele de pe pământ — Marcu 4, 51

Cu multe piide ca acestea le prăia cuvântul după
cum puteau să înțeleagă — Marcu +, 33

Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele
lui Abiatar arhiereul, și a mâncat pâinile
punerii înainte, pe care nu se cuvenea să
le mănânce decât numai preoții, și a dat și
celor ce erau cu el? - Marcu 2, 20

Cum de nu aveţi credinţă? - Marcu +, 40

Cum poate satana să alunge pe satana? —
Marcu 3, 23

Cum vom asemăna Împărăţia lui Dumnezeu, sau
în ce pildă o vom închipui? — A farzu 4, 30

Cum zic cărturarii că Iristos este Fiul lui
David? — Marcu 12, 35

Cunoscând lisus în Sine puterea ieșită din El,
întorcându-Se către mulțime, a întrebat:
Cine s-a atins de Mine? — Marcu 5, 30

Cunoscând lisus, cu duhul Lui, că așa cugetau
ei în sine, le-a zis lor: De ce cugetaţi aces-
tea în inimile voastre? — Marcu 2, 8

D

Da, Doamne, dar şi câinii, sub masă, mănâncă
din fărâmiturile copiilor — Afarcu 7, 23
Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din
urmă dintre toți și slujitor al tuturor —
Marci 9, 35

Dacă într-un loc nu vă vor primi pe voi, nici
nu vă vorasculta, ieșind de acolo, scuturați
praful de sub picioarele voastre, spre
mărturie lor. Adevărat grăiesc vouă: Mai
ușor va fi Sodomei și Gomorei, în ziua
Judecăţii, decât cetății aceleia — "arcu 6, 11

Dacă o casă se va dezbina în sine, casa aceea
nu va mai putea să se țină — Atarcu 3, 25

Dacă o împărăție se va dezbina în sine, acea
împărăție nu mai poate dăinui — Marcu 3, 24

Dacă satana s-a sculat împotriva sa însuși și
s-a dezbinat, nu poate să dăinuiască, ci are
sfârșit — Marcu 3, 26

Dacă un om va spune tatălui sau mamei:
Corban! Adică: Cu ce te-aș fi putut ajuta
este dăruit lui Dumnezeu — Marcu 7, 11

Dara ședea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga
Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru
care s-a pregătit — Marcu 10, 40

Dar acei lucrători au zis între ei: Acesta este
rnoștenitorul; veniţi să-l omorâm și moște-
nirea va fi a noastră — Marcu 12,

Dar arhiereii au aţâțat mulțimea ca să le elibereze
mai degrabă pe Baraba — Marcu 15, 11

Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu
are iertare în veac, ci este vinovat de osân-
da veșnică — Marcu 3, 29

Dar cum veți înțelege toate pildele? - Marcu 4, 13

Dar de la începutul făpturii, bărbat şi femeie
i-a făcut Dumnezeu — Marcu 10, 6

Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ți milă de
noi — Marcu 9, 22

Dar după Învierea Mea, voi merge mai înainte
de voi în Galileea — Marcu 14, 28

Dar ei tăceau — Marcu 3, 4

Dar ei, punând mâna pe ea, au bătut-o şi i-au
dat drumul fără nimic — Marcu 12, 3

Dar EI le-a poruncit, cu stăruinţă, ca nimeni
să nu afle de aceasta. Și le-a zis să-i dea
copilei să mănânce — Marcu 5, 43

Dar EI, întorcându-Se și uitându-Se la ucen-
icii Săi, a certat pe Petru și i-a zis: Mergi,
înapoia mea, satano! Căci tu nu cugetți cele
ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor -—
Marcu 8, 33

Dar el, întristându-se de cuvântul acesta, a
plecat mâhnit, căci avea multe bogății —
Marcu 10, 22

Dar erau unii mâhniţi între ei, zicând: Pentru ce
s-a făcut această risipă de mir? — Marcu 14,4

Dar făcându-se târziu, ucenicii Lui, apropiin-
du-se, l-au zis: Locul e pustiu și ceasul e
târziu — Marcu 6, 35

Dar grijile veacului și înșelăciunea bogăției
şi poftele după celelalte, pătrunzând în ei,
înăbuşă cuvântul și îl fac neroditor —
Marcu 4, 29

Dar lisus a zis: Lăsaţi-o. De ce îi faceţi supă-
rare? Lucru bun a făcut ea cu Mine-— Marcu
14,6

230

REFERINȚE EVANGHELICE

Dar lisus a zis: Vezi aceste mari clădiri? Nu
va rămâne piatră peste piatră să nu se
risipească — Marcu 13, 2

Dar lisus i-a vorbit: Lasă întâi să se sature
copiii. Căci nu este bine să iei pâinea
copiilor şi s-o arunci câinilor — Marcu 7, 27

Dar lisus nimic n-a mai răspuns, încât Pilat
se mira — Marcu 15,5

Dar lisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, și
el s-a sculat in picioare — Marcu 9, 27

Dar lisus, auzind cuvântul ce s-a grăit, a zis
mai-marelui sinagogii: Nu te teme. Crede
numai — Marcu 5, 36

Dar în casă ucenicii L-au întrebat iarăși despre

aceasta — Marcu 10,10

Dar în zadar Mă cinstesc, învățând învățături
care sunt porunci omenești — Marcu 7, 7

Dar între voi nu trebuie să fie așa, ci care va
vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al
vostru — Marcu 10, 43

Dar n-au rădăcină în ei, ci ţin până la un timp;
apoi când se întâmplă strâmtorare sau
prigoană pentru cuvânt, îndată se smin-
tesc — Marcu 4, 17

Dar nici așa mărturia lor nu era la fel — Marcu
24, 59

Dar nimeni nu poate, intrând în casa celui tare,
să-i răpească lucrurile, de nu va lega întâi pe
cel tare, și atunci va jefui casa lui — Marcu 3, 27

Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voiești Tu —
Marcu 14, 36

Dar și pe aceea au ucis-o; și pe multe altele:
pe unele bătându-le, iar pe altele ucigân-
du-le — Marcu 12,5

Dar ucenicii au uitat să ia pâine și numai o
pâine aveau cu ei în corabie — Marcu 8. 14

Dar vai de omu! aceta prin care este vândut
Fiul Omului. Bine era de omul acela dacă
nu s-ar fi născut — Marcu 14, 21

Dar vă zic vouă că Ilie a și venit și i-au făcut
toate câte au voit, precum s-a scris despre
e] — Marcu 9, 13

Dar voi luaţi seama. lată dinainte v-am spus
vouă toate — Marcu 13, 23

Dar vor veni zile, când se va lua mirele de la ei
și atunci vor posti în acele zile — Marcu 2, 20

Dar zicea că ceea ce iese din om, aceea spurcă
pe om — Marcu 7, 20

Dar, auzind, lisus le-a zis: Nu cei sănătoși au
nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am
venit să chem pe cei drepți, ci pe păcătoși
la pocăință — Marcu 2, 17

Dar, cu cât le poruncea, cu atât mai mult ei în
vesteau - Marcu 7, 36

Dar, deodată, privind ei împrejur, n-au mai
văzut pe nimeni decât pe lisus, singur cu
ei — Marcu 9, 8

Dar, după ce s-a semănat, crește şi se face mai
mare decât toate legumele și face ramuri
mari, încât sub umbra lui pot să sălășlu-
iască păsările cerului — Marcu 1, 32

Dar, ridicându-și ochii, au văzut că piatra
fusese răsturnată; căci era foarte mare —
Marcu 16, 4

Daţi Cezarului cele ale Cezarului, iar lut: Dumne.-
zeu cele ale lui Dumnezeu — Marcu 12, 17

Daţi-le voi să mănânce. Și ei l-au zis: Să
mergem noi să cumpărăm pâini de două
sute de dinari și să le dăm să mănânce? —
Marcu 6, 37

Dă-ne nouă să ședem unul de-a dreapta Ta, și
altul de-a stânga Ta, întru slava Ta — Marcu
10, 37

De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama
sa și se va lipi de femeia sa — Marcu 10, 7

De aceea vă zic vouă: Toate câte cereți, rugân-
du-vă, să credeți că le-aţi primit și le veţi
avea — Marcu 11, 24

De acum înainte, rod din tine nimeni în veac
să nu mănânce — Marcu Îl, 14

De are cineva urechi de auzit să audă — Marcu
7, 16

De asemenea și arhiereii, batjocorindu-L între
ei, împreună cu cărturarii, ziceau: Pe alţii
a mântuit, dar pe Sine nu poate să Se
mântuiască! — Marcu 15, 31 i

De ce cugpetați acestea în inimile voastre? —
Marcu 2, 8

De ce dezlegaţi mânzul? — Marcu 11,5

De ce gândiţi că n-aveţi pâine? Tot nu înțele-
geţi, nici nu pricepeţi? Atât de învârtoșată
este inima voastră? — Marcu 8, 17

De ce îi faceţi supărare? Lucru bun a făcut ea
cu Mine — Marcu 14,6

De ce mai superi pe Învățătorul? — Marcu 5, 35

De ce mănâncă și bea Învățătorul vostru cu
vameșii şi păcătoşii? — Marcu 2, 16

De ce ucenicii lui Ioan și ucenicii fariseilor
postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc? -—
Marcu 2, Î3

De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât
unui Dumnezeu — Marcu 10, 18

De la cel ce nu are, și ce are i se va lua — Marcu
4,25

:
ÎNTREBUINȚATE DESEORI

De la Domnul s-a făcut aceasta și este lucru
minunat în ochii noștri — Marcu 12, 11

De mă voi atinge măcar de haina Lui, mă voi
vindeca! — Marcu 5, 28

De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce
crede — Marcu 9, 23

De te smintește mâna ta, tai-o că mai bine îţi
este să intri ciung în viață, decât, amândouă
mâinile având, să te duci în gheena, în focul
cel nestins - Marcu 9, 43

De te smintește ochiul tău, scoate-l, că mai
bine îţi este ție cu un singur ochi în Împă-
râţia lui Dumnezeu, decât, având amândoi
ochii, să fii aruncat în gheena focului -
Marcu 9, 47

De te smintește piciorul tău, taie-l, că mai bine
îți este ţie să intri fără un picior în viață,
decât având amândouă picioarele să fii
azvărlit în gheena, în focul cel nestins —
Marcu Ş, 45

De unde are El acestea? Și ce este înțelepciu-
nea care [ s-a dat Lui? Și cum se fac minuni
ca acestea prin mâinile Lui? — Marcu 6, 2

De unde va putea cineva să-i sature pe aceştia
cu pâine, aici în pustie — Marcu 8, 4

De vă tulburaţi și plângeţi? Copila n-a murit,
ci doarme - Marcu 5, 39

De voiești, poți să mă curăţești — Marcu 1, 40

De vom zice: Din cer, va zice: Pentru ce, dar,
n-aţi crezut în et? — Marcu 11, 31

De ziua sa de naștere, a făcut ospăț dregăto-
rilor lui și căpeteniilor oștirii și fruntașilor
din Galileea — Marcu 6, 21]

Deci a rânduit pe cei doisprezece: pe Simon,
căruia i-a pus numele Petru — Marcu 3, 16

Deci au mers şi au găsit mânzul legat la o
poartă, afară la căspântie, și l-au dezlegat
Marcu 11, 4

Deci ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul
să nu mai despartă — Marcu 10,9

Deci însuși David Îl numește pe El Domn; de
unde dar este fiul lui? — Marcu 12, 37

Depărtează paharul acesta de la Mine. Dar nu ce
voiesc Eu, ci ceea ce voiești Tu — Marcu 14, 36

Desființaţi cuvântul lui Dumnezeu cu datina
voastră pe care singuri aţi dat-o — Marcu 7, 13

Dezlegați-l și aduceţi-l - Marcu 11, 2

Dimineaţa, trecând pe acolo, au văzut smochi-
nul uscat din rădăcini — Marcu 11, 20

Dinăuntru, din inima omului, ies cugetele
cele rele, desfrânările, hoțiile, uciderile —
Marcu 7, 21

231

Dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii
[Duminică], pe când răsărea soarele, au
venit fa mormânt — Marcu 16, 2

Domnul lisus, după ce a vorbit cu ei, S-a
înălțat la cer şi a șezut de-a dreapta lui
Dumnezeu — Marcu 16, 19

Domnul lucra cu ei și întărea cuvântul, prin
semnele care urmau — Marcu 16, 20

Dormiţi de acum şi vă odihniți! E gata! A sosit
ceasul. lată Fiul Omului este dat în
mâinile păcătoșilor — Marcu 14, 41

Duh mut și surd, Eu îţi poruncesc: Ieși din el
și să nu mai intri în el! - Marcu 9, 25

Duhul ca un porumbel! coborându-Se peste
EI - Marcu 1, 10

Duhul este osârduitor, dar trupul neputincios —
Marcu 14, 38

Duhui L-a mânat în pustie — Marcu 1, 12

Duhurile cele necurate, când Îl vedeau, că-
deau înaintea Lui și strigau, zicând: Tu eşti
Fiu! lui Dumnezeu — Marcu 3, 12

Duhurile necurate au intrat în porci și turma s-a
aruncat de pe ţărmul înalt, în mare. Și erau ca
la două mii și s-au înecat în mare —Marcu 5, 13

Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci
a celor vii — Marcu 12, 27

Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce
M-ai părăsit? — Marcu 15, 34

După aceea a pus iarăși mâinile pe ochii lui,
și el a văzut bine şi s-a îndreptat, căci
vedea toate, lămurit — Marcu 8, 25

După aceea, S-a arătat în alt chip, la doi dintre
ei, care mergeau la o țarină — Marcu 16, 12

După câteva zile s-a auzit că este în casă —
Marcu 2, 1

După ce a ieșit din corabie, îndată L-a întâm-
pinat, din morminte, un om cu duh necu-
rat — Marcu 5, 2

După ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magda-
lena, Maria, mama lui Iacov, și Salomeea au
cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă —
Marcu 16,1

După ce loan a fost prins, lisus a venit în
Galileea, propovăduind Evanghelia Împă-
răției lui Dumnezeu - Marcu 1, 14

După ce s-a semănat, crește şi se face mai mare
decât toate legumele și face ramuri mari,
încât sub umbra lui pot să sălășluiască
păsările cerului — Marcu 4, 32

După dovă zile erau Paștile și Azimile. Și
arhiereii și cărturarii căutau cum să-l prindă
cu vicleșug, ca să-L omoare — Marcu 14, 1

232,

REFERINȚE EVANGHEILICE

După şase zile a luat lisus cu Sine pe Petru și
pe lacov şi pe loan și i-a dus într-un munte
înalt, de o parte, pe ei singuri, și S-a schim-
bat la faţă înaintea lor — Marcu $, 2

După trei zile va învia — Marcu 10, 34

Be.

Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte
a uns trupul Meu, spre înmormântare —
Alarcu 14.8

Ea însă a răspuns și l-a zis: Da, Doamne, dar
și câinii, sub masă, mănâncă din fărâmitu-
rile copiilor - Afurscu 7, 28

Ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, toată
avuţia sa — Marcu 12, 44

Effatta! Ceea ce înseamnă: Deschide-te! -Afarcu

7,34

Ei au început să se întristeze și să-l zică, unul
câte unul: Nu cumva sunt eu? — Marcit 14, 19

Ei au răspuns Lui, zicând: Unii spun că eşti
loan Botezătorul, alții că ești lie, iar alții
că ești unul din Prooroci — Marcu 8, 28

Ei au zis: Moise a dat voie să-i scrie carte de
despărțire și să o lase — Marcu 1), 4

Ei erau ca la patru mii. Și i-a slobozit-Afarcu 8,9

Ei iarăși au strigat: Răstignește-L! — Marcu 15, 13

Ei însă nu înțelegeau cuvântul și se temeau
să-L întrebe — Marcu 9, 32

Ei, auzind că este viu și că a fost văzut de ea,
n-au crezut — Marcu 16, 11

Ei, care secătuiesc casele văduvelor și de ochii
lumii se roagă îndelung, își vor lua mai
multă osândă — Marcu 12, 40

EI a flămânzit —Afareu 17, 12

El a zis lor; Să mergem în altă parte, prin
cetăţile și satele invecinate, ca să propovă-
duiesc şi acolo, căci pentru aceasta am
venit — Marcu 1, 38

El hulește. Cine poate să ierte păcatele, fără
numai unul Duninezeu? — Wiarcu 2, 7

ELi-a zis: Fiică, credinţa ta te-a mântuit, mergi în
pace şi fii sănătoasă de boala ta! - Marcu 5, 34

El îi învăţa pe ci ca Cel Care are putere, iar nu
în felul cărturarilor — Marcu 1, 22

El însă i-a întrebat: Câte pâini aveţi? Răs-
puns-au Lui: șapte — Murceu 8,5

E! însă spunea mai stăruitor: Și de-ar fi să mor
cu Tine, nu Te voi tăgădui. Și tot așa ziceau
toți — Adarcu 74, 31

El însă vă va boteza cu Duh Sfânt — Marcu 7,8

El însă, cunoscând făţărnicia lor, le-a zis:
Pentru ce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un dinar
ca să-l vâd — Marcu 12, 13

EI le certa mult casă nu-L dea pe faţă — Marcu 3, 2

EL le-a dat poruncă să nu spună nimănui
despre El - Marcu 5, 30

El le-a dat voie. Atunci, ieșind, duhurile
necurate au intrat în porci şi turma s-a
aruncat de pe tărmul înalt, în mare. Şi erau
ca la două mii și S-au înecat în mare -
Marcu 3, 13

EI le-a poruncit să-i așeze pe toți cete, cele, pe
iarbă verde — Marcu 6, 39

El le-a poruncit, zicând: Vedeti, păziţi-vă de
aluatul fariseilor și de aluatul lui [rod -
Marcu 3. 15

El le-a răspuns: Ilie, venind întâi, va așeza
iarăși toate. Și cum este scris despre Fiul
Omuiui că va să pălimească multe și să fie
defăimat? — Marcu 9, 12

El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic
nu poate ieși, decât numai cu rugăciune
şi cu post — Marcu 9, 29

E! le-a zis: Oricine va lăsa pe femeia sa și va lua
alta, săvârseşte adulter cu ea — Alareu 10), 11

EI le-a zis: Unul dintre cei doisprezece, care
întinge cu Niine în blid — Mares 14, 20

El s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care
scusese șapte demoni — Alarcu 16, 9

El s-a dus şi a început să vestească in Decapole
câte i-a făcut lisus lui; și toți se minunau —
Marcu >, 20

El vă va arăta un foișor mare așternut gata. Acolo
să pregătiţi pentru noi — Aflarea 14, 13

El, ieșind, a inceput să propovăduiască multe
și să răspândească cuvântul, încât lisus nu
mai putea să intre pe faţă în cetate, ci stătea
afară, în locuri pustii, şi veneau la El de
pretutindeni — Marcu 1, 45

El, răspunzând, le-a zis: Ce v-a poruncit vouă
Moise? — Marcii 10, 3

EI, sculându-Se, a certat vântul și a poruncit
mării: Taci! Încetează! Și vântul s-a potolit
și s-a fâcut liniște mare — Marei 4, 39

Eloi, Eloi, lama sabahtani?, care se tălmăceşte:
Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce
M-ai părăsit? — Alarcu 15, 34

Era acoto un om având mâna uscată - Marcu 3, ]

Era în sinagoga lor un om cu duh necurat, care
striga tare — Atarcu 1, 23

Era o femeie care avea, de doisprezece ani,
curgere de sânge — Marcu 5, 25

Tom ae mm tem mt te in mr re mai marar m 1 a aa a m i a ba pa pt 0 na a ti iata ata

ÎNTREBUINȚATE DESEORI

233

Era unul cu numele Baraba închis împreună
cu niște răzvrătiți, care în răscoală săvăr-
șiseră ucidere — Afarcu 15, 7

Erau ca niște oi fără păstor — Marcu 6, 34

Erau șapte frați. Și cel dintâi și-a luat femeie,
dar, murind, n-a lăsat urmaș — A fiirute 12, 20

Erau uimiţi de învățătura Lui, căci E| îi învăța
pe ei ca Cel Care are putere, iar nu în felul
cărturarilor = Marci 1, 22

Este ca un om care a plecat în altă țară și, lăsân-
du-si casa, a dat puterea în mâna slugilor,
dând fiecăruia lucrul lui, iar portarului i-a
poruncit să vegheze — AMfurcu 13, 34

Este loan căruia eu am pus să-i taie capul; el
s-a sculat din morţi — Marcu 6, le

Eşti tu Hristosul, Fiul Celui binecuvântat? -
Marcia 14, 6]

Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumne-i

zeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov —
Marcu 12, 26

Cu sunt și veți vedea pe Fiul Omului șezând
de-a dreapta Celui Atotputernic și venind
pe norii cerului — Aare: 14, 82

Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va
boteza cu Duh Sfânt — Afarcu 7. Ș

Evanghelia trebuie să se propovăduiască la
toate neamurile — Marcu 13, 10

FE zi

Fariseii au făcut îndată sfat cu irodianii îm-
potriva Lui, ca să-L piardă — Afircu 3, 6
Fariseii li ziceau: Vezi, de ce fac sâmbăta ce
nu se cuvine? — 4farcu 7, 24

Făcându-l-Se milă, a întins mâna și S-a atins
de el și i-a zis: Voiesc, curățeşte-te — Marcu
7,41

Făcându-se seară, era corabia în mijlocul
mării, iar El singur pe țărm — Afarcu 6, 47

Femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei.
Şi Îl ruga să alunge demonii din fiica ei -
Marcu 7, 26

Femeia, de-și va lăsa bărbatul ei și se va mărita
cu altul, săvârșește adulter — Marcu 10, 12

Femeia, înfricoşându-se şi tremurând, știind
ce i se făcuse, a venii și a căzut înaintea
Lui și l-a mărturisit tot adevărul — Murcar
5, 33

Tiecare [om] va fi sărat cu foc, după cum orice
jertfă va fi sărată cu sare — Marci 9, 49

Fiica lrodiadei, intrând și jucând, a plăcut lui
Irod şi celor ce şedeau cu el la masă, lar

regele a zis fetei: Cere de la mine orice vei
voi și îți voi da — Marcu 6, 22

Fiica mea este pe moarte, ci, venind, pune
mâinile tale peste ea, ca să scape și să
trăiască — Marcu 5, 23

Fiica ta a murit. De ce mai superi pe Învăţăto-
rul? — Marcu 5, 35

Fiică, credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace
şi fii sănătoasă de boala ta! — Marcu 5, 34

Fiilor, cât de greu este celor ce se încred în bo-
gății să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! —
Marcu 10, 24

Fiind ispitit de satana — Marcu 1, 13

Fiindcă știa că achiereii Îl dăduseră în mâna
lui din invidie — Marcu 25, 10

Fiindcă vindecase pe mulți, de aceea năvăleau
asupra Lui, ca să se atingă de El toţi câţi
erau bolnavi — Marcu 3, 10

Filip — Marcu 3, 18

Fiul Omului este Domn și al sâmbetei — Marcu
2, 28

Fiul Omului merge precum este scris despre _

El; dar vai de omul acela prin care este
vândut Fiul Omului. Bine era de omul
acela dacă nu s-ar fi născut — Marci 14, 21
Fiule al lui David, miluiește-mă! — Marcu 20, 48

Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! — Mircu 2,5

G

Gătiţi calea Domnului, drepte faceți cărările
Lui — Marcu 1,3

Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea
Domnului, drepte faceţi cărările Lui -
Marcu 1,3

Grăuntele de muștar care, când se seamănă
în pământ, este mai mic decât toate semin-
țele de pe pământ — Marcu 4, 31

Grijile veacului și înșelăciunea bogăției și
poftele după celelalte, pătrunzând în ei,
înăbușă cuvântul și îl fac neroditor —
Marcu 4, 19

H

Hristos, regele lui Israil, să Se coboare de pe
Cruce, ca să vedem și să credem. Și cei
împreună răstigniți cu EI ÎI ocărau — Marcie
15, 32

Hula, trufia, uşurătatea — Marcu 7, 22

Huu! Cel care dărâmi templul și în trei zile îl

"zideşti — Marcu 15, 29

234
1

l-a numit Apostoli, ca să fie cu El și să-i trimită
să propovăduiască — Marcu 3, 14

I-a răspuns Lui unul din mulțime: Învăţă-
torule, am adus la Tine pe fiul meu, care
are duh mut — Marcu 9, 17

I-a tăiat capul în temniţă, l-a adus pe tipsie şi
l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale -
Marcu 6, 28

l-a zis lisus: Adevărat grăiesc ție: Că tu astăzi,
în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta
de două ori cocoșul, de trei ori te vei lepă-
da de Mine — Marcu 14, 30

I-a zis loan: Învăţătorule, am văzut pe cineva
scoțând demoni în numele Tău, care nu
merge după noi, și i-am oprit, pentru că
nu merge după noi — Marcu 9, 38

I-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt
păcatele tale! — Marcu 2, 5

I-a zis: Urmează-Mi! Iar el, sculându-se, l-a
urmat — Marcu 2, 14

I-a zis: Vezi, nimănui să nu spui nimic, ci
mergi de te arată preotului și adu, pentru
curățirea ta, cele ce a rânduit Moise, spre
mărturie lor — Marcu 7, 44

lacov al lui Alfeu — Marcu 3, 18

lacov al lui Zevedeu — Marcu 3, 17

far a doua e aceasta: „Să iubeşti pe aproapele
tău ca pe tine însuţi”. Mai mare decât
acestea nu este altă poruncă — Marcu ]2, 31

lar arhiereii ÎI învinuiau de multe — Marcu 15, 3

lar când a fost singur, cei ce erau lângă EI,
împreună cu cei doisprezece, Îl întrebau
despre piide — Afarcu 4, 10

lar când L-au răstignit, era ceasul al treilea —
Marcu 15, 23

lar când rodul se coace, îndată trimite secera,
că a sosit secerișul — Marcu 4, 29

lar când s-a făcut seară și soarele apusese, au
adus la El pe toți bolnavii și demonizaţii —
Marcu 1, 32

Iar când s-a făcut seară, au ieșit afară din
cetate — Marcu 11,19

lar când staţi de vă rugați, iertaţi orice aveţi
împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din
Ceruri să vă ierte vouă greșealele voastre —
Marcu 11, 25

lar când veţi auzi de războaie, și de zvonuri
de războaie, să nu vă tulburaţi, căci trebuie
să fie, dar încă nu va fi sfârșitul — Marcu
13,7

REFERINȚE EVANGHELICE

Iar cărturarii și fariseii, văzându-L că mănâncă
împreună cu vameşii și păcătoşii, ziceau
către ucenicii Lui: De ce mănâncă și bea În-
vățătorul vostru cu vameșii și păcătoşii? —
Marcu 2, 16

Iar cărturarii, care veneau din lerusalim, zi-
ceau că are pe Beelzebul și că, cu domnul
demonilor, alungă demonii — Marcu 3, 22

lar ceea ce zic vouă, zic tuturor: Privegheaţi! —
Marcu 13, 37

lar cei ce au mâncat pâinile erau cinci mii de
bărbaţi — Marcu 6, 44

lar cei ce au văzut le-au povestit cum a fost cu
demonizatul şi despre porci — Marcu 5, 16

lar cei ce mergeau înainte și cei ce veneau pe
urmă strigau, zicând: Osana! Bine este cuvân-
tat Cel Ce vine întru numele Domnului! —
Marcu 11, 3

lar cei ce treceau pe acolo Î! huleau, clătinân-
du-și capetele și zicând: Huu! Cel care
dărâmi templul și în trei zile îl zideşti -
Marcu 15, 29

lar cele semănate pe pământul cel bun sunt
cei ce aud cuvântul și-l primesc și aduc
roade: unul treizeci, altul șaizeci și altul o
sută — Marcu 4, 20

lar de vă va zice cineva: De ce faceţi aceasta?
Spuneţi că Domnul are trebuinţă de el și
îndată îl va trimite aici — Marcu 11,3

lar de vom zice: De la oameni — se temeau de
mulțime, căci toţi îl socoteau că Ioan era
într-adevăr Prooroc — Marcu 11, 32

iar despre morţi că vor învia, n-aţi citit, oare, în
cartea lui Moise, când i-a vorbit Dumnezeu
din rug, zicând: „Eu sunt Dumnezeul lui
Avraam și Dumnezeu! lui isaac și Dum-
nezeul lui Iacov“? — Marcu 12, 26

lar despre ziua aceea și despre ceasul acela
nimeni nu știe, nici Îngerii din Cer, nici
Fiul, ci numai Tatăl — Marcu 13, 32

lar duhurile cele necurate, când Îl vedeau,
cădeau înaintea Lui și strigau, zicând: Tu
eşti Fiul lui Dumnezeu — Marcu 3, 11

lar după cea ieșit din corabie, îndată L-a în-
tâmpinat, din morminte, un om cu duh
necurat — Marcu 5, 2

Iar după ce a intrat în casă, ucenicii Lui L-au
întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am
putut să-i izgonim? — Marcu 9, 28

lar după ce i-a slobazit, S-a dus în munte ca
să Se roage — Marcu 6, 46

ma ate Me o rom mm marea aaa min iai a e atitea trei aid mute ami me Tată,

vă voi răbda pe vai? — Marcu 9, 19

erei i ea an ei

ÎNTREBUINȚATE DESEORI

lar ea, ducându-se acasă, a găsit pe copilă culcată
în pat, iar demonul ieșise - Marcu 7, 30

lar ei au pus mâna pe El şi L-au prins = Marcu
14, 46

lar ei au ținut cuvântul, întrebându-se între ei:
Ce inseamnă a învia din morţi? — Marcu 3, 10

lar ei l-au zis: Dă-ne nouă să ședem unul de-a
dreapta Ta, și altul de-a stânga Ta, întru
slava Ta -- Marcu 10, 37

[ar ei t-au zis: Putem, Și lisus le-a zis: Paharul pe
care Eul beau îl veţi bea, și cu botezul cu care
Eu mă botez vă veţi boteza — Marcu 10, 39

lar ei le-au spus precum le zisese lisus, și i-au
lăsat - Marcu 11, 6

lar ei tăceau, fiindcă pe cale se întrebaseră
upii pe alții cine dintre ei este mai mare -—
Mareu 9, 34

Jar ei toți au judecat că El este vinovat de
moarte — Ainrcu 14, 64

lar ei, lăsând pe tatăl lor Zevedeu în corabie,
cu lucrătorii, s-au dus după E! — Marcu 1, 20

lar ei, mai muit uimindu-se, ziceau unii către
alţii: Şi cine poate să se mântuiască? —
Marcu 10, 26

lar ei, plecând, au propovăduit pretutindeni
și Doranut lucra cu ei și întărea cuvântul,
prin semnele care urmau — Marcu 16, 20

lar ei, venind, l-au zis: Învăţătorule, Știm că
spui adevărul și nu-Ți pasă de nimeni,
fiindcă nu cauţi la faţa oamenilor, ci cu
adevărat înveţi calea lui Dumnezeu. Se
cuvine a da dajdie Cezarului sau nu? Să
dăm sau să nu dăm? — Marcu 12, 14

lar el i-a zis: Învățătorule, acestea toate fe-am
păzit din tinereţile mele - Marcu 10, 20

lar EI le-a zis: Bine a proorocit Isaia despre
voi, fățarnicilor, precum este scris: „Acest
popor Mă cinstește cu buzele, dar inima
lui este departe de Mine” — Marcu 7, 6

lar EI le-a zis: Câte pâini aveţi? Duceţi-vă şi
vedeți. Şi după ce au văzut, l-au spus:
Cinci pâini şi doi pești - Marcu 6, 38

Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? — Marcu 10, 36

lar El tăcea și nu răspundea nimic = Marcu 14, 61

lar el, ieşind, a început să propovăduiască
multe și să răspândească cuvântul, încât
lisus nu mai putea să intre pe față în
cetate, ci stătea afară, în locuri pustii, și
veneau la El de pretutindeni — Marcu 1, 45

far El, răspunzând lor, a zis: O, neam necre-
dincios, până când voi fi cu voi? Până când

235

Iar E], scoțându-i pe toţi afară, a luat cu Sine pe
tatăl copilei, pe mama ei și pe cei ce îl însoțeau
şi a intrat unde era copila — Marcu 5, 40

Iar făcându-se seară, a venit cu cei doisprezece —
Marcu 14, 17

lar fără pildă nu le grăia; şi ucenicilor Săi le
lămurea toate, deosebi - Marcu 4, 34

lar femeia, de-și va lăsa bărbatul ei și se va
mărita cu altul, săvârșește adulter — Marcu
10, 12

lar lisus a zis: Daţi Cezarului cele ale Cezarului,
iar lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu.
Şi se mirau de El — Marcu 12, 17

Jar lisus era la partea dindărăt a corăbiei,
dormind pe căpătâi. L-au deșteptat și I-au
zis: Învăţătorule, nu-ȚI este grijă că pie-
rim? — Marcu 4, 38

lar lisus i-a zis: Mergi, credinţa ta te-a mân-
tuit. Și îndată a văzut și urma lui lisus pe
cale — Marcu 10, 52

Iar lisus le-a zis: Vă voi întreba și Eu un
cuvânt: Răspundeţi-Mi şi vă voi spune şi
Eu cu ce putere fac acestea — Marcu ]1, 29

lar lisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un
lucru îți mai lipsește: Mergi, vinde tot ce ai,
dă săracilor și vei avea comoară în Cer; şi
apoi, luând Crucea, vino şi urmează Mie —
Marcu 10, 21

Iar lisus, văzând că mulţimea dă năvală, a
certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh
mut și surd, Eu îţi poruncesc: leși din el și
să nu mai intri în el! — Marcu 9, 25

lar lisus, văzând, S-a mâhnit și le-a zis: Lăsaţi
copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora
ca aceştia este Împărăţia lui Dumnezeu —
Afarcu 10, 14

lar lisus, văzându-l că a răspuns cu înţelep-
ciune, i-a zis: Nu ești departe de Împărăția
lui Dumnezeu — Marcu 12, 34

lar intrând El în corabie, cel ce fusese demo-
nizat Îl ruga ca să-l ia cu El — Marcu 5, 18

Iar lrod, auzind zicea: Este Ioan căruia eu am
pus să-i taie capul; el s-a sculat din morţi —
Marcu 6, 16

Iar Irodiada îl ura și voia să-l omoare, dar nu
putea — Marcu 6, 19

lar în ziua cea dintâi a Azimelor, când jertfeau
Paștile, ucenicii Lui L-au întrebat: Unde
voiești să gătim, ca să mănânci Paștile? —
Marcu 14, 12

Iar lor, văzându-L umblând pe mase, li s-a părut
că este nălucă și au strigat — Marcu 6, 49

236

lar mulțimea ședea împrejurul Lui. Și I-au zis
unii: lată mama Ta și fraţii Tăi și surorile
Tale sunt afară. Te caută — Marcu 3, 32

lar orbul I-a răspuns: Învăţătorule, să văd
iarăși — Marcu 10, 51

lar orbul, lepădând haina de pe el, a sărit în
picioare și a venit la lisus — Marcu 10, 3)

lar pe demoni nu-i lăsa să vorbească, pentru
că-L ştiau că Ele Hristos — Marcu 1, 34

lat regele a zis fetei: Cere de la mine orice vei
voi şi îți voi da — Marcu 6, 22

lar soacra lui Simon zăcea, prinsă de friguri, şi
îndată l-au vorbit despre ea — Marcu 1, 30

lar ucenicii erau uimiţi de cuvintele Lui. Dar
lisus, răspunzând iarăși, le-a zis: Fiilor, cât
de greu este celor ce se încred în bogății
să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! —
Aire 10, 24

lar un tânăr mergea după EI, înfășurat într-o
pânzătură, pe trupul gol, și au pus mâna
pe el — Marcu Ji, 5i

lar unii din cei ce stăteau acolo, auzind,
ziceau: lată, îl strigă pe ilie — Marcu 15, 35

lar vânzătorul le dăduse semn, zicând: Pe
care-t. voi săruta, Acela este. Prindeți-L și
duceţi-L. cu pază — Marcu 14, 44

lar văzându-l. de departe pe lisus, a alerpat și
s-a închinat Lui — Afarcu 5, 6

larăși a ieșit la inare și toată mulțimea venea
la EI și îi învăța — Marcu 2, 13

larăși a început lisus să învețe, lângă mare, și
s-a adunat la El multime foarte multă, încât
El a intrat în corabie și ședea pe mare, iar
toată mulțimea era lângă mare, pe uscat —
Marcu d, ]

larăși mergând, s-a rugat, același cuvânt zi-
când — Marcu 14, 39

larăși venind, i-a găsit dormind, căci ochii lor
erau îngreuiați și nu știau ce să-l răspundă —
Aiurea 14, 4)

lată dinainte v-ar spus vouă toate — Marcu
13, 23

lată Eu trimit Îngerul Meu înaintea feței Tale,
care va pregăti calea Ta — Marcu 1, 2

lată Fiul Omului este dat în mâinile păcăto-
șilor — Marcu 13, zi

lată locul unde L-au pus — Marcu 16, 6

lată mama Mea și fraţii Mei — Marcu 3, 34

lată mama Ta și fraţii Tăi și surorile Tale sunt
afară. Te caută — Marcu 3, 32

lată, aici este Hristos, sau iată acolo, să nu
credeți — Marcu 13, 21

REFERINȚE EVANGHELICE

fată, cel ce M-a vândut s-a apropiat — Marcu 14,42

Tată, ieșit-a semănătorul să semene — Marcu 4, 3

lată, îl strigă pe [lie — Marcu 15, 35

lată, ne suim la Ierusalim și Fiul Omului va
fi predat arhiereilor și cărturarilor; și-L vor
osândi ia moarte și-L. vor da în mâna păgâ-
nilor — Marcu 10, 33

fată, noi am lăsat toate și i-am urmat — Marcu
10, 28

I-au adus unsurd, care era şi gângav, și L-au rugat
ca să-Și pună mâna peste el — Marcu 7, 32

I-au dat să bea vin amestecat cu simirnă, dar
EI n-a tuat — Marcu 15, 23

l-au zis unit: lată mama Ta și fraţii Tăi şi surorile
Tale sunt afară. Te caută — Marcu 3, 32

l-au zis: Îţi Te caută pe Tine — Marcu 1, 37

lertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te,
ia-ți patul tău și umblă? — Marcu 2, 9

Icşeau la el tot ținutul ludeii și toți cei din leru-
salim și se botezau de către el, în râul lordan,
mărturisindu-și păcatele — Marcu ], 5

leși din el și să nu mai intri în el! — Marcu 9, 25

leși duh necurat din omul acesta — Marcu 5, $

leșind din apă, a văzut cerurile deschise și
Duhut ca un porumbe! coborându-Se
peste EI-— Marcu 1, 10

leșind din Jezihon EI, ucenicii Lui și mulțime
mare, Bartimmeu orbul, fiul lui Timeu, ședea
jos, pe marginea drumului — Marcu 10, 46

leșind din templu, unul dintre ucenicii Săi
l-a zis: Învățătorule, privește ce fel de
pietre şi ce clădiri! — Afarcu 13, 1

leșind ei de acolo, străbăteau Galileea, dar El
nu voia să știe cineva — Marcu 9, 30)

leșind ei din sinagogă, au venit în casa lui
Simon şi a lui Andrei, cu Iacov și cu loan —
Marcu 1, 29

leșind, fariseii au făcut îndată sfat cu irodianii
împotriva Lui, ca să-L piardă — Marcu 3, 6

Ieșit-a semănătorul să semene — Marcu 4, 3

lisus a început să le spună: Vedeți să nu vă
înșele cineva — Marcu 13,5

lisus a întrebat pe cărturari: Ce vă sfădiţi între
voi? — Marcu 9, 16

lisus a văzut mulțime mare și | s-a făcut milă
de ei, căci erau ca niște oi fără păstor, și a
început să-i învețe multe — Marcu 6, 34

lisus a venitdin Nazaretul Galileii și S-a bote-
zat în lordan, de către loan — Marcu 7, 9

lisus a zis: Eu sunt și veţi vedea pe Fiul Omului
şezând de-a dreapta Celui Atotputernic și
venind pe norii cerului — Marcu 14, 62

cruzimi mami Ai ierti n n ra 9 mac mut ian ac ema ARO 0 amănunt 1 et trut 2R Rl

ÎNTREBUINȚATE DESEORI

237

lisus a zis: Nu-l opriţi, căci nu e nimeni care,
făcând vreo minune în numele Nieu, să
poată, degrabă, să Mă vorbească de rău -
Marcu 9, 39

lisus era la partea dindărât a corăbiei, dor-
mind pe căpătâi. L-au deșteptat și l-au zis:
Învăţătorule, nu-i este grijă că pierim? —
Marcu 4, 38

lisus i-a răspuns că întâia este: „Ascultă Israi-
le, Domnul Dumnezeul nostru este singu-
rul Domn” — Marcu 12, 29

lisus i-a răspuns: Adevărat grăiesc vouă: Nu este
nimeni care și-a lăsat casă, sau frați, sau
surori, sau mamă, sau tată, sau copii, sau
țarine pentru Mine și pentru Evanghelie —
Marcu 10, 29

lisus i-a răspuns: De ce-Mi zici bun? Nimeni
nu este bun decât unul Dumnezeu — Marcu
10, 28

lisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putin-
ță celui ce crede — Marcu 9, 23

lisus i-a zis: Pentru acest cuvânt, mergi. A ieșit
demonul din fiica ta — Marcu 7, 29

lisus însă nu l-a lăsat, ci i-a zis: Mergi în casa
ta, la ai tăi, şi spune-le câte ţi-a făcul ție
Domnul şi cum te-a miluit = Atarcu 5, 19

lisus l-a certat, zicând: Taci și ieși din el —
Atarcu ], 25

lisus le-a răspuns: Au niciodată n-ati citit ce a
făcut David, când a avut nevoie și a flămâ-
nzit, el și cei ce erau cu cl? — A furci 2, 25

lisus le-a răspuns: Nu știți ce cereți! Puteţi să
beți paharul pe care îl beau Eu sau să vă
botezați cu botezul cu care Mă botez Eu? —
Alarcu 10, 38

lisus te-a zis: Ca la un tâlhar aţi ieșit cu săbii și
cu tofege, ca să Mă prindeţi — Marcu 14, 38

lisus le-a zis: Nu cei sănătoși au nevoie de
doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem
pe cei drepți ci pe păcătoşi la pocăință —
Atareze 2, 17

lisus ie-a zis: Pentru învârtoșarea inimii voastre,
v-a scris porunca aceasta — Marcu 10), 5

lisus le-a zis: Pot, oare, prietenii mirelui să
postească cât timp este mirele cu ei? Câtă
vreme au pe mire cu ei, nu pot să postească —
Marci 2, 19

lisus nu mai putea să intre pe față in cetate, ci
stătea afară, în locuri pustii, și veneau la
E! de pretutindeni — Marcu 1, 25

lisus privea cum mulțimea aruncă bani în cutie.
Și mulţi bogaţi aruncau mult — parca 12,41

lisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Știţi că cei
ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor
Gomnesc peste ele și cei mai mari ai lor le
stăpânesc — Marcu 10, 42

lisus, împreună cu ucenicii Lui, a plecat în-
spre mare și mulțime multă din Galileea
și din ludeea L-a urmat — Marcu 3, 7

lisus, înțelegând, le-a zis: De ce gândiţi că
n-aveţi pâine? Tot nu înțelegeți, nici nu
pricepeți? Atât de învârtoșată este inima
voastră? — Marcu 8, 17

fisus, oprindu-Se, a zis: Chemaţi-l! Și l-au che-
mat pe orb, zicându-i: Îndrăznește, scoa-
lă-te! Te cheamă — Marcu 10, 49

Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni lucrul
e cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu. Căci
la Dumnezeu toate sunt cu putinţă — Marcu
10, 27

lisus, răspunzând iarăși, le-a zis: Fiilor, cât de
greu este celor ce se încred în bogății să intre
în Împărăţia lui Dumnezeu! — Marcu 10, 24

lisus, scoțând un strigăt mare, Și-a dat duhul —
Marcu 15, 37

lisus, suspinând cu duhul Său, a zis: Pentru
ce neamul acesta cere semn? Adevărat
grăiesc vouă că nu se va da semn acestui
neam — Marcu 8, 12

lisus, uitându-Se în jur, a zis către ucenicii Săi:
Cât de greu vor intra bogaţii în Împărăția
lui Dumnezeu! — Marcu 10, 23

lisus, văzând, S-a mâhnit și le-a zis: Lăsaţi copiii
să vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora ca
aceștia este Împărăţia lui Dumnezeu —
Marcu 10, 14

lisuse, Fiul lui David, miluiește-mă! — Marcu
„10, 47

Ilie, venind întâi, va așeza iarăși toate — Marcu
9, 12

Intrând iarăși în Capernaum, după câteva zile
s-a auzit că este în casă — Marcu 2, ]

Intrând în mormânt, au văzut un tânăr șezând
în partea dreaptă, îmbrăcat în veșmânt alb,
și s-au spăimântat — Marcu 16, 5

loan boteza în pustie, propovăduind botezul
pocăinţei întru iertarea păcatelor -— Marcu 1,4

loan Botezătorul s-a sculat din marţi și de
aceea se fac minuni prin el — Marcu 6, 14

Joan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea
cingătoare de picle împrejurul mijlocului și
mânca lăcuste și miere sălbatică — Marcu 1,6

loan îi zicea lui Irod: Nu-ţi este îngăduit să
ţii pe femeia fratelui tău — Marcu 6, 18

2383

loan, fratele lui Iacov- Marcu 3, 17

Iosif, cumpărând giulgiu și coborându-L de pe
Cruce, L-a înfășurat în giulgiu și L-a pus
într-un mormânt care era săpat în stâncă,
și a prăvălit o piatră la ușa mormântului —
Atareu 15, 46

Irod se temea de Ioan, știindu-l bărbat drept
şi sfânt, şi-l ocrotea. Și ascultându-l, multe
făcea și cu drag îl asculta — Marcu 6, 20

Irod, auzind zicea: Este Ioan căruia eu am pus
să-i taie capul; el s-a sculat din morţi —
Alarcu 6, 16

Irod, trimițând, l-a prins pe loan și l-a legat,
în temniță, din pricina Irodiadei, femeia
lui Filip, fratele său, pe care o luase de
soţie — Marcu 6, 17

Irodiada i-a zis: Capul lui Ioan Botezătorul —
Aarcu 6, 24

Iuda Iscarioteanul, cel care L-a și vândut —
Marcu 3, 19

Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece,
s-a dus la arhierei ca să li-L dea pe lisus -
Marcu 14, 20

Îi învăţa multe în pilde — Marcu 4, 2

ÎN pândeau pe lisus să vadă dacă îl va vindeca
sâmbăta, ca să-L învinuiască — Marcu 3, 2

Îl ruga să alunge demonii din fiica ei — Marcu 7,26

ÎN rugau mult să nu-i trimită afară din acel
ținut — Marcu 5, 20

Împietindu-i o cunună de spini, l-au pus-a
pe cap — Marcu 15, 17

În acele zile, după necazul acela, soarele se
va întuneca și luna nu-și va mai da lumina
ei — Marcu 13, 24

În fiecare zi eram la voi în templu, învățând,
și nu M-aţi prins. Dar acestea sunt ca să
se împlinească Scripturile — Marcu 14, 49

În numele Meu, demoni vor izgoni, în limbi

___ noi vor grăi — Marcu 16, 17

In orice casă veți intra, acolo să rămâneți până
ce veți ieși de acolo — Marcu 6, 1()

În zilele acelea, fiind iarăși mulțime multă și
neavând ce să mănânce, lisus, chemând la
Sine pe ucenici, le-a zis —Afarcu 8, 1

În zilele acelea, lisus a venit din Nazaretul
Galileii şi S-a botezat în Iordan, de către
loan — Marcu 1,9

Încât corabia era aproape să se umple — Marcu
4, 37

REFERINȚE EVANGHELICE

Încât ei nu puteau nici să mănânce — Marcu 3, 20

Încât erau toți uimiţi și slăveau pe Dumnezeu,
zicând: Asemenea lucruri n-am văzut nicio-
dată — Marcu 2, 12

Încât lisus nu mai putea să intre pe faţă în
cetate, ci stătea afară, în locuri pustii, și
veneau la E! de pretutindeni — Marcu 1, 45

Încă vorbind EI, au venit unii de la mai-ma-
rele sinagogii, zicând: Fiica ta a murit. De
ce mai superi pe Învățătorul? — Marcu 5, 35

Încetează! Și vântul s-a potolit și s-a făcut
liniște mare — Marcu 4, 39

Îndată cunoscând lisus, cu duhul Lui, că așa
cugetau ei în sine, le-a zis lor: De ce cugetaţi
acestea în inimile voastre? - Marcu 2, 8

Îndată intrând în corabie cu ucenicii Săi, a
venit în părțile Dalmanutei — Marcu 8, 10

Îndată izvorul sângelui ei a încetat și ea a
simţit în trup că s-a vindecat de boală —
Marcu 5, 29

Îndată s-a îndepărtat lepra de la el și s-a cură-
țit — Marcu 1, 42

îndată s-au adunat mulți, încât nu mai era loc,
nici înaintea uşii, și le grăia lor cuvântul —
Marcu 2, 2

Îndată trimițând regele un paznic, a poruncit
a-i aduce capul — Marcu 6, 27

Îndrăzneşte, scoală-te! Te cheamă — Marcu 10, 49

Însuşi David a zis întru Duhul Sfânt; „Zis-a
Domnu! Domnului meu: Șezi de-a dreapta
Mea până ce voi pune pe vrăjmașii tăi aş-
ternut picioarelor Tale” — Marcu 12, 36

Înșelăciunea, nerușinarea, ochiul pizmaș, hu-
la, trufia, ușurătatea — Marcu 7, 22

Întinde mâna ta! Și a întins-o, și mâna lui s-a
făcut sănătoasă — Marcu 3, 5

Întristat este sufletul Meu până la moarte,
Rămâneţi aici și privegheați — Marci 14, 34

Învăţaţi de la smochin pilda: Când mlădiţa lui
se face fragedă și înfrunzește, cunoașteţi că
vara este aproape — Marcu 13, 28

Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc
viaţa veşnică? — Marcu 10, 17

Învăţătorule! Și L-a sărutat — Marcu 14, 45

Învățătorule, acestea toate le-am păzit din
tinerețile mele — Marcu 10, 20

Învățătorule, am adus Ja Tine pe fiul meu, care
are duh mut — Marcu 9, 17

Învăţătorule, am văzut pe cineva scoțând de-
moni în numele Tău, care nu merge după
noi, și l-am oprit, pentru că nu merge după
noi — Marcu 9, 38

ÎNTREBUINȚATE DESEORI

Învăţătorule, bine este ca noi să fim aici; şi să
facem trei colibe: Ţie una și lui Moise una

___ şi lui Ilie una — Marcu 9, 5

Invăţătorule, iată smochinul pe care l-ai bles-

___temat s-a uscat — Marcu 11, 21

Invățătorule, Moise ne-a lăsat scris, că de va
muri fratele cuiva și va lăsa femeia fără
copil, să ia fratele său pe femeia lui și să

„_ Tidice urmaș fratelui — Marcu 12, 19

Invăţătorule, nu-Ţi este grijă că pierim? —
Martu +, 38

Învățătorule, privește ce fel de pietre și ce

„clădiri! - Marcu 13, 1

Invățătorule, să văd iarăși — Marcu 10, 51

Învățătorule, știen că spui adevărul și nu-Ți pasă
de nimeni, fiindcă nu cauţi la faţa oamenilor,
ci cu adevărat înveţi catea lui Dumnezeu. Se
cuvine a da dajdie Cezarului sau nu? Să dăm

__ sausă nu dăm? — Marcu 12, 14

Învățătorute, voim să ne faci ceea ce vom cere
de la Tine — Marcu 10, 35

Înviind dimineaţa, în ziua cea dintâi a
săptămânii (Duminică) El s-a arătat întâi
Mariei Magdalena, din care scosese şapte
demoni — Marcu 16,9 |

L

La al nouălea ceas, a strigat lisus cu glas mare:
Eloi, Eloi, lama sabahtani?, care se tălmă-
cește: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu,
de ce M-ai părăsit? — Marcu 15, 34

L-a întrebat lisus, zicându-i: Ce voiești să-ți
fac? lar orbul I-a răspuns: Învățătorule, să
văd iarăși - Marcu 10, 31

La înviere, când vor învia, a căruia dintre ei
va fi femeia? Căci toţi șapte au avut-o de
soție — Marcu 12, 23

La oameni lucrul e cu neputinţă, dar nu la
Dumnezeu. Căci la Dumnezeu toate sunt
cu putinţă — Marcu 10, 27

L-a rugat mult, zicând: Fiica mea este pe
moarte, ci, venind, pune mâinile tale peste
ea, ca să scape și să trăiască — Marcu 5, 23

La sărbătoarea Paştilor, le elibera un întemnițat
pe care-l cereau ei — Marcu 15, 6

La urmă, pe când cei unsprezece şedeau la
masă, li S-a arătat și l-a mustrat pentru
necredinţa și împietrirea inimii lor, căci
n-au crezut pe cei ce-L văzuseră înviat —
Marcu 16, 14

239

Lasă întâi să se sature copiii. Căci nu este bine
să iei pâinea copiilor și s-o arunci câinilor —
Marcu 7, 27

L-au deșteptat și I-au zis: Învăţătorule, nu-i
este grijă că pierim? — Marcu 4, 38

L-au dus afară ca să-L răstignească — Marcu 15, 20

L-au dus la locui zis Golgota, care se tălmă-
ceşte „locul Căpățânii” — Marcu 15, 22

L-au îmbrăcat în purpură și, împletindu-l o
cunună de spini, l-au pus-o pe cap — Marcu
15, 17

L-au întrebat pe El fariseii și cărturarii: Pentru
cenu umblă ucenicii Tăi după datina bătrâ-
nilor, ci mănâncă cu mâinile nespăiate? —
Marcu 7,5

L-au întrebat pe EI, zicând: Pentru ce zic fariseii și
cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie? —
Marcu 9, 11

L-au răstignit şi au împărţit între ei hainele
Lui, aruncând sorţi pentru ele, care ce să
ia — Marcu 15, 24

L-au rugat să se atingă de el — Marcu 8, 22

L-au rugat, zicând: Trimite-ne pe noi în porci,
ca să intrăm în ei — Marcu 5, 12

Lăcomiile, vicleniile, înșelăciunea, nerușinarea,
ochiul pizmaș, hula, trufia, uşurătatea —
Marcu 7, 22 i

Lăsând mrejele, au mers după El — Marcu 1, 18

Lăsând pe tată! lor Zevedeu în corabie, cu
lucrătorii, s-au dus după El — Marcu 1, 20

Lăsaţi copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci
a unora ca aceștia este Împărăţia lui
Dumnezeu — Marcu 10, 14

Lăsaţi să vedem dacă vine Ilie ca să-L coboare —
Marcu 15, 36

Lăsaţi-o. De ce îi faceţi supărare? Lucru bun a
făcut ea cu Mine — Marcu 14, 6

Le zicea în învățătura Sa: Luaţi seama la căr-
turari cărora le place să se plimbe în haine
lungi și să li se plece lumea în piețe - Marcu
12, 38

Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei, pe cale, ci
numai toiag. Nici pâine, nici traistă, nici
bani la cingătoare — Marcu 6, 8

Le-a zis lisus: Toţi vă veţi sminti, că scris este:

„Bate-voi păstorul și se vor risipi oile” —

Marcu 14, 27

Legiune este numele meu, căci suntem mulţi —
Marcu 5,9

Li s-a arătat Ilie împreună cu Moise și vorbeau
cu lisus — Marcu 9, 4

Lacul e pustiu și ceasul e târziu — Marcu 6, 35

240

REFERINȚE EVANGHELICE

Luând paharul, mulțumind, le-a dat și au băut
din el toți — Marcu 14. 23

Luând pe orb de mână, l-a scos afară din sat
și, scuipând în ochii lui și punându-Și
mâinile peste el, l-a întrebat dacă vede
ceva — Marcu $, 23

Luând un copil, l-a pus în mijlocul! lor— Marcu 9, 36

Luându-i în braţe, i-a binecuvântat, punân-
du-Și mâinile peste ei — Marcu 10, 16

Luându-l din mulţime, la o parte, Și-a pus
degetele în urechile lui, şi scuipând, S-a
atins de limba lui — Marcu 7, 33

Luându-l, Petru de o parte, a început să-L
dojenească - Marcu $, 32

Luându-și patul, a tesit înaintea tuturor, încât
erau toți uimiţi și slăveau pe Dumnezeu,
zicând: Asemenea lucruri n-am văzut
niciodată — Marcu 2, 12

Luaţi aminte, privegheați și vă rugați, că nu
știți când va fi acea vreme — Marcu 13, 33

Luaţi seama la cărturari cărora le place să se
plimbe în haine lungi și să li se plece
lumea în piețe — Marcu 12, 38

Luaţi seama la ce auziţi: Cu ce măsură măsu-
rați, vi se va măsura; iar vouă celor ce
ascultați, vi se va da și vă va prisosi —
Atarcu 4, 24

Luaţi seama la voi înșivă — Marcu 13, 9

i.uaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu —
Marcu ]4, 22

Lucru bun a făcut ea cu Mine - Marcu 14, 6

M a

Mai avea și un fiu iubit al său și în cele din
urmă l-a trimis la lucrători, zicând: Se vor
rușina de fiul meu — Marcu 12, 6

Mai dinainte a uns trupul Meu, spre înmor-
mântare — Marcu 14, 8

Mai lesne este cămilei să treacă prin urechile
acului, decât bogatului să intre în Împără-
ţia lui Dumnezeu — Afarcu 20, 25

Mai mare decât acestea nu este altă poruncă —
Marcu 12, 31

Mai ușor va fi Sodumei și Gamorei, în ziua
Judecății, decât cetăţii aceleia — Marcu 5, 1]

Mama Lui și fraţii Lui — Marcu 3, 31

Mama Ta și frații Tăi și surorile Tale sunt afa-
ră. Te caută — Afurcu 3. 32

Mâncând ei, a luat! lisus păine și binecuvântând,
a frânt şi le-a dat lor şi a zis: Luaţi, mâncaţi,
acesta este Trupul Meu — Afarcu 14, 22

Mântuiește-Te pe Tine Însuţi, cobarându-Te
de pe Cruce! - Marcu 15, 30

Maria Magdalena și Maria, mama lui losi,
priveau unde L-au pus — Marcu 15, 47

Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel
Mic şi a lui lasi, și Salomeea — Marcu 15, 4i)

Matei — Marcu 3, 18

Mărturisindu-și păcatele — Marcu 7, 5

Mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la
pământ și Se ruga, ca, de este cu putință, să
treacă de la EI ceasul [acesta] — Marcu 14, 35

Mergeţi în cetate și vă va întâmpina un om,
ducând un urcior cu apă; mergeţi după el-
Marcu 14, 13

Mergeţi în satul care este înaintea voastră și,
intrând în el, îndată veţi afla un mânz
legat, pe care n-a șezut până acum nici un
om. Deztegaţi-l și aduceți-l — Marcu 11, 2

Mergeţi în toată lumea și propovăduiți Evan-
ghelia la toată făptura — Marcu 16, 15

Mergeţi și spuneți ucenicilor Lui și lui Petru
că va merge în Galileea, mai înainte de voi;
acolo Îl veţi vedea, după cum v-a spus —
Marcu 15,7

Mergi dle te arată preotului și adu, peniru cu-
rățirea ta, cele ce a rânduit Moise, spre măr-
turie lor Marcu 1, 44

Mergi în casa ta, la ai tăi, și spune-le câte ţi-a
făcut ție Domnul și cum te-a miluit —
Marcu 5. 19

Mergi, credința ta te-a mântuit. Și îndată a văzut
și urma lui lisus pe cale — Afarcu 10, 92

Mergi, înapoia mea, satana! Căci tu nu cugeți cele
ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor —
Adarcu 4, 33

Merg), vinde tot ce ai, dă săracilor și vei avea
comoară în Cer; și apoi, luând Crucea, vino
și urmează Mie — Marcu 10, 21

Milă Îmi este de mulţime, că sunt trei zile de
când așteaptă lângă Mine și n-au ce să
mănânce — Marcu 8, 2

Moise a dat voie să-i scrie carte de despărțire
și să o lase — Marcu 10, 4

Mult rătăciți - Marcu 12, 27

Mulţi dintre cei dintâi vor fi pe urmă, și din
cei de pe urmă întâi — Marcu 10, 31

Mulţi erau care veneau și mulți erau care se
duceau și nu mai aveau timp nici să mă-
nânce - Marcu 6, 31

Mulţi mărtuziseau mincinos împotriva Lui, dar
mărturiile nu se potriveau — Marcu 14, 56

ÎNTREBUINȚATE DESEORI

Mulţi vameși și păcătoși şedeau la masă cu
lisus şi cu ucenicii Lui, Că erau mulţi și-l
urmau — Marcu 2, 15

Mulţi, auzindu-L, erau uimiţi și ziceau: De
unde are El acestea? Și ce este înțelepciunea
care ] s-a dat Lui? Și cum se fac minuni ca
acestea prin mâinile Lui? - Marcu 6, 2

Mulţime multă din Galileea și din ludeea L-a
urinat — Marcu 3, 7

Mulţime multă îl urma pe lisus și ÎL îmbulzea-
Marcu 5, 24

Mulțimea cea multă ÎI asculta cu bucurie —
Marcu 12, 37

Mulțimea ședea împrejurul Lui. Şi l-au zis
unii: lată mama Ta și fraţii Tăi și surorile
Tale sunt afară. Te caută = Marci 3, 32

Mulțimea, venind sus, a început să ceară lui
Pilat să le facă precum obișnuia pentru ei —
Marcu 15,8

N

N-a putut acolo să facă nici o minune, decât
că, punându-Și mâinile peste puţini
boinavi, i-a vindecat — Marcu 6, 5

N-ai avut tărie ca să veghezi un ceas? — Marcu
14, 37

N-am venit să chem pe cei drepți ci pe păcă-
toşi la pocăință — Marcu 2, 17

Neîncetat noaptea și ziua era prin morminte
și prin munți, strigând și tăindu-se cu
pietre — Marcu 5, 5

Neputând ei, din pricina mulţimii, să se apropie
de El, au desfăcut acoperișul casei unde era
lisus şi, prin spărtură, au lăsat in jos patul
în care zăcea slăbănogul — Marcu 2. 4

Nerușinarea, ochiul pizmaș, hula, trufia, uşu-
tătatea — Marcu 7, 22

Nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac aces-
tea — Marcu 11, 33

Nici n-a fost ceva tăinuit, decât ca să vină la
arătare — Marcu 4, 22

Nici pâine, nici traistă, nici bani la cingătoare
Marcu 6, 8

Nimeni nu coase la haină veche petic dintr-o
bucată de stofă nouă, iar de nu, peticul nou
va trage din haina veche şi se va face o
ruptură și mai rea — Marcu 2, 21]

Nimeni nu mai îndrăznea să-L. mai întrebe —
Marcu 12, 34

Nimeni nu poate, intrând în casa celui tare, să-i
răpească lucrurile, de nu va lega întâi pe cel
tare, și atunci va jefui casa lui — A f2rcu 3, 27

241

Nimeni, iarăși, nu pune vin nou în burdufuri
vechi, iar de nu, vinul nou sparge burdu-
furile și vinul se varsă și burdufurile se
strică; încât vinul nou trebuie să fie în
burdufuri noi — Marcu 2, 22

Noi L-am auzit zicând: Voi dărâma acest
templu făcut de mână, și în trei zile altul,
nefăcut de mână, voi clădi — Marcu 74, 58

Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei
bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepți
ci pe păcătoși la pocăință — Marcu 2, 17

Nu cumva sunt eu? — Marcu 14, 19

Nu e nimic ascuns ca să nu se dea pe faţă; nici n-a
fost ceva tăinuit, decât ca să vină la arătare —
Marcu 2, 22

Nu este aici. lată locul unde L-au pus— Marcu 16,6

Nu este nimeni care și-a lăsat casă, sau fraţi,
sau surori, sau mamă, sau tată, sau copii,
sau țarine pentru Mine și pentru Evan-
ghelie — Marcu 10, 29

Nu este nimic din afară de om care, intrând în
el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din
om, acelea sunt care îl spurcă — Marcu 7, 15

Nu este prooroc disprețuit, decât în patria sa
și între rudele sale și în casa sa — Marcu 6, 4

Nu este, oare, scris: „Casa Mea casă de rugă-
ciune se va chema, pentru toate neamurile”?
Voi însă aţi făcut din ea peșteră de tâlhari —
Marcu 11, 17

Nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu —
Marcu 12, 34

Nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun
vas prin templu — Marcu 11, 16

Nu înțelegeți, oare, că tot ce intră în om, din
afară, nu poate să-l spurce? — Marcu 7, 18

Nu la sărbătoare, ca să nu fie tulburare în
popor — Marci 24, 2

Nu pricepeţi pilda aceasta? Dar cum veţi
înțelege toate pildele? — Marcu 4, 13

Nu pricepuseră nimic de la minunea pâinilor,
deoarece inima lor era învârtoșată — Marci
6, 52

Nu răspunzi nimic la tot ce mărturisesc împo-
triva Ta aceștia? — Marcu 14, 60

Nu ştiţi ce cereţi! Puteți să beţi paharul pe care
îl beau Eu sau să vă botezați cu botezul cu
care Mă botez Eu? - Marcu 10, 38

Nu știu pe omul acesta despre care ziceţi —
Marcu 14, 71

Nu te teme. Crede numai — Marcu 5, 36

Nu va rămâne piatră peste piatră să nu se
risipească — Marcu 13, 2

242

Nu vă înspăimântați! Căutaţi pe lisus Nazari-
neanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este
aici. Iată locul unde L-au pus — Marcu 16,6

Nu voi mai bea din rodul viței până în ziua
aceea când îl voi bea nou în Împărăţia lui
Dumnezeu — Marcu 14, 25

Nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul
Sfânt — Marcu 13, î1

Nu-i mai lăsați să facă nimic pentru tatăl său
sau pentru mama sa — Marcu 7, 12

Nu-l opriţi, căci nu e nimeni care, făcând vreo
minune în numele Meu, să poată, degrabă,
să Mă vorbească de rău — Marcu 9, 39

O

O învățătură nouă și cu putere; că și duhurilor
necurate le poruncește, și I se supun —
Marcu 1, 27

O sămânță a căzuţ lângă cate și păsările cerului
au venit și au mâncat-o — Marcu 4, 4

O turmă mare de porci, care păștea - Marcu 5, 11

O, neam necredincios, până când voi fi cu voi?
Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l
la Mine — Marcu 9, 19

Oare nici Scriptura aceasta n-aţi citit-o: „Piatra
pecare au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns
să fie în capul unghiului? — Marcu 12, 10

Oare nu ca să fie pusă în sfeșnic? — Marcu 4,21

Oare nu pentru aceasta rătăciţi, neștiind Scrip-
turile, nici puterea lui Dumnezeu? — Marcu
12, 24

Ochi aveţi și nu vedeţi, urechi aveți și nu auziţi
şi nu vă aduceţi aminte — Marcu 8, 18

Ochiul pizmaș, hula, trufia, ușurătatea —
Marcu 7, 22

Orice vei cere de la mine îi voi da, până la ju-
mătate din regatul meu — Marcu 6, 23

Oricine Mă primește, nu pe Mine Mă primește,
ci pe Cel Ce M-atrimis pe Mine — Marcu 9, 37

Oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este
fratele Meu și sora Mea și marna Mea -
Marcu 3, 35

Oricine va lăsa pe femeia sa și va lua alta, să-
vârşește adulter cu ea — Marcu 10, 11

Oricine va primi, în numele Meu, pe unul din
acești copii pe Mine Mă primește; şi oricine
Mă primește, nu pe Mine Mă primește, ci
pe Ce) Ce M-a trimis pe Mine - Marcu 9, 37

Oricine vă va da să beji un pahar de apă, în
numele Meu, fiindcă sunteţi ai lui Hristos,

REFERINȚE EVANGHELICE

adevărat zic vouă că nu-și va pierde plata
sa — Marcu 9, 41

Oricine voiește să vină după Mine să se le-
pede de sine, să-și ia Crucea și să-Mi ur-
meze Mie — Marcu 8, 34

Oriunde intra în sate sau în cetăţi sau în
sătulețe, puneau la răspântii pe cei bolnavi,
și-L rugau să le îngăduie să se atingă măcar
de poala hainei Sale. Și câţi se atingeau de
El se vindecau — Marcu 6, 56

Oriunde se va propovădui Evanghelia, în toa-
tă lumea, se va spune și ce-a făcut aceasta,
spre pomenirea ei — Marcu 14,9

Osana întru cei de Sus! — Marcu 11, 10

Osana! Bine este cuvântat Cel Ce vine întru
numele Domnului! — Marcu 11,9

Ostașii L-au dus înăuntrul curţii, adică în
pretoriu, şi au adunat toată cohorta — Marci
15, 16

P

Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea, și cu ho-
tezul cu care Eu mă botez vă veţi boteza —
Marcu 10, 39

Până când vă voi răbda pe voi? — Marcu 9, 19

Pământul rodeşte de la sine: mai întâi pai,
apoi spic, după aceea grâu deplin în spic -
Marcu 4, 28

Pe alții a mântuit, dar pe Sine nu poate să Se
mântuiască! — Marcu 15, 3]

Pe când mergea El într-o sâmbâtă prin semă-
nături, ucenicii Lui, în drumul lor, au în- -
ceput să smulgă spice — Marcu 2, 23

Pe când semăna el, o sămânță a căzut lângă
cale și păsările cerului au venit și au mân-
cat-o - Marcu 4, 4

Pe când ședeau la masă și mâncau, lisus a zis:
Adevărat grăiesc vouă că unul dintre voi,
care mănâncă împreună cu Mine, Mă va
vinde - Marcu 14, 18

Pe care-L voi săruta, Acela este. Prindeți-L și
duceți-L cu pază — Marcu 14, 44

Pentru că de multe ori fiind legat în obezi și
lanţuri, el rupea lanţurile, și obezile le sfă-
râma, şi nimeni nu putea să-l potolească —
Marcu 3, 4

Pentru că toți au aruncat din prisosul lor, pe
când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea,
toată avuţia sa — Marcu 12, 44

Pentru că ziceau: Are duh necurat — Marcu 3, 30

ÎMI ORI

ÎNTREBUINȚATE DESEORI

Pentru ce Mă ispitiți? Aduceți-Mi un dinar ca
să-l văd — Marcu 12, 13

Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevărat
grăiesc vouă că nu se va da semn acestui
neam — Marcu 8, 12

Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim? —
Marcu 9, 28

Pentru ce nu umblă ucenicii Tăi după datina
bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile nespă-
late? — Marcu 7, 5

Pentru ce s-a făcut această risipă de mir? —
Marcu 14, 4

Pentru ce sunteți așa de fricoși? Cum de nu
aveţi credință? — Marcu 4, 40

Pentru ce vorbește Acesta astfei? E] hulește.
Cine poate să ierte păcatele, fără numai
unul Dumnezeu? — Marcu 2, 7

Pentru ce zic fariseii și cărturarii că trebuie
să vină mai întâi Ilie? - Marcu 9, 11

Pentru învârtoșarea inimii voastre, v-a scris
porunca aceasta — Marcu 10, 5

Peticul nou va trage din haina veche și se va
face o ruptură și mai rea — Marcu 2, 21

Petru l-a zis: Chiar dacă taţi se vor sminti întru
Tine, totuşi eu nu — Marcu 14, 29

Petru însă a tăgăduit, zicând: Nici nu știu, nici
nu înțeleg ce zici. Și a ieșit afară înaintea
curţii; și a cântat cocoșul — Marcu 14, 68

Petru şi-a adus aminte de cuvântul! pe care i-l
spusese lisus: Înainte de a cânta de două
ari cocoșul, de trei ori te vei lepăda de
Mine. Şi a început să plângă — Marcu 14, 72

Petru, aducându-și aminte, L-a zis: Învăţăto-
rule, iată smochinul pe care l-ai blestemat
s-a scai - Marcu 11, 21

Petru, de departe, a mers după EI, până a intrat
înăuntru în curtea arhiereului și şedea
împreună cu slugile, incălzindu-se la foc -
Marcu 14, 54

Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a
ajuns să fie în capul unghiului - Marcu 12, 10

Pilat L-a întrebat: Nu răspunzi nimic? lată
câte spun împotriva Ta — Marcu 15, 4

Pilat le-a răspuns, zicând: Voiţi să vă eliberez
pe regele iudeilor? — Marcu 15, 9

Pilat le-a zis: Dar ce rău a făcut? lar ei mai
mult strigau: Răstignește-L! — Marcu 15, 14

Pilat s-a mirat că a și murit și, chemând pe
sutaș, l-a întrebat dacă a murit de mult -
Marcu 15, 44

243

Pilat, răspunzând iarăși, le-a zis: Ce voi face
deci cu cel despre care ziceţi că este regele
iudeilor? — Marcu 25, 12

Pilat, vrând să facă pe voia mulțimii, le-a eli-
berat pe Baraba, iar pe lisus, biciuindu-L,
L-a dat ca să fie răstignit — Marcu 15, 15

Pocăiţi-vă și credeţi în Evanghelie - Marcu 1, 15

Poruncindu-i cu asprime, îndată l-a alungat -—
Marcu 1, 43

Pot, oare, prietenii mirelui să postească cât timp
este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu
ei, nu pot să postească - Marcu 2, 19

Precum este scris în proorocie [la Maleahi] și
Isaia: „lată Eu trimit îngerul Meu înaintea
feței Tale, care va pregăti calea Ta — Marcu 1, 2

Prin spărtură, au lăsat în jos patul în care ză-
cea slăbănogul — Marcu 2, 4

Prindeţi-L și duceţi-L cu pază — Marcu 14, 44

Privegheaţi și vă rugaţi, ca să nu intrați în
ispită. Căci duhul este osârduitor, dar
trupul neputincios — Marcu 14, 38

Privegheaţi și vă rugaţi, că nu știți când va fi
acea vreme — Marcu 13, 33

Privegheați! — Marcu 13, 37

Privind la cer, a suspinat şi a zis lui: Effatta! Ceea
ce înseamnă: Deschide-te! — Marcu 7, 34

Privind pe cei ce ședeau în jurul Lui, a zis:
iată mama Mea și fraţii Mei — Marcu 3, 34

Privindu-i pe ei cu mânie și întristându-Se de
învârtoșarea inimii lor, a zis omului: În-
tinde mâna ta! Și a întins-o, și mâna lui
s-a făcut sănătoasă - Marcu 3, 5

Propovăduia în sinagogile lor, în toată Galileea,
alungâna pe demoni — Marcu 1, 39

Propovăduind botezul pocăinței întru ier-
tarea păcatelor — Marcu 1, 4

Putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe
pământ — Marcu 2, 10

Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau
să vă botezați cu botezul cu care Mă botez
Eu? — Marcu 10, 38

R

Răcnind și zguduindu-l cu putere, duhul a
ieşit; iar copilul a rămas ca mort, încât
mulţi ziceau că a murit — Marcu 9, 26

Rămâneți aici şi privegheaţi — Marcu 14, 34

Răspundeţi-Mi și vă voi spune şi Eu cu ce
putere fac acestea — Marcu 11, 29

Răspunzând lor, le-a zis: Cine este mama Mea

și fraţii Mei? — Marcu 3, 33

244

REFERINTE EVANGHELICE

Răspunzând Petru, a zis lui lisus: Învăţătorule,
bine este ca noi să fim aici; și să facem trei
colibe: Ţie una și lui Moise una și lui Ilie
una — Aare 9,3

Răspunzând, au zis lui lisus: Nu știm. Și lisus
le-a zis: Nici Eu nu vă spun vouă cu ce
putere fac acestea — Marcu 1], 33

Răspunzând, E! le-a zis: Daţi-le voi să mănân-
ce. Și ei I-au zis: Să mergem noi să cumpă-
răm pâini de două sute de dinari și să le
dăm să mănânce? — Marcu 6, 37

Răspunzând, lisus le-a zis: Aveţi credinţă în
Dumnezeu — Afarcu 17, 22

Răspunzând, lisus le-a zis: Pentru învârtoșarea
inimii voastre, v-a scris porunca aceasta —
Marcu 10, 5

Răspunzând, Petru a zis Lui: Tu ești Hristosul —
Marcu 8, 29

Răstignește-L! — Afarcu 15, 13, 24

Regele iudeilor — Marcu 15, 26

Regele s-a mâhni! adânc, dar pentru jurământ
Și pentru cei ce ședeau cu el la masă, n-a
voit s-o întristeze — Marcu 6, 26

Ridicându-se unii, au dat mărturie mincinoasă
împotriva Lui, zicând — Marcu 14, 57

Ridică-te în mijloc! — Marcu 3, 3

Ridică-te și te aruncă în mare zice -Afarcu 1], 23

Rugaţi-vă, dar, ca să nu fie fuga voastră iarna —
Marcu 13, 18

S

S-a apropiat Împărăţia lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă
și credeţi în Evanghelie — Marcu 1, 15

S-a atins de el şi i-a zis: Voiesc, curăţește-te -
Marcu 1, 4]

S-a atins de limba lui — Marcu 7, 33

S-a botezat în lordan, de către Ioan — Marcu 1,9

S-a dus în munte ca să Se roage - Marci 6, 46

S-a împlinit Scriptura care zice; Cu cei fără
de lege a fost socotit — Marcu 15, 28

S-a împlinit vremea și s-a apropiat Împărăția
lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă și credeţi în
Evanghelie — Marcu ], 15

S-a înălțat la Cer și a șezut de-a dreapta lui
Dumnezeu — Marcu 16, 219

S-a pornit o furtună mare de vânt și valurile
se prăvăleau peste corabie, încât corabia
era aproape să se umple — Marcu 1, 37

S-a sculat îndată și, luându-și patul, a ieșit
înaintea tuturor, încât erau toți uimiţi şi

slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea
lucruri n-am văzut niciodată — Marcu 2, 12

S-a suit pe munte şi a chemat la Sine pe câţia
voit, și au venit la El — Marcu 3, 23

Sâmbăta a fost făcută pentru om, iar nu omul
pentru sâmbătă — Marcu 2, 27

S-au adunat Apostolii la lisus și I-au spus Lui
toate câte au făcut și au învățat — Marcu 6, 30

S-au adunat la E! fariseii și unii dintre cărtu-
rari, care veniseră din lerusalim — Marcu 7, 1]

S-au adunat mulți, încât nu mai era loc, nici
înaintea ușii, și le grâia lor cuvântul —
Marcu 2, 2

Sau ce arputea să dea omul, în schimb, pentru
sufletul său? — Marcu 8, 37

S-au dus la lisus și au văzut pe cel demonizat
șezând jos, îmbrăcat și întreg la minte, el
care avusese legiune de demoni, și s-au
înfricoşat — Marcu 5, 15

S-au înfricoșat cu frică mare și ziceau unul
către altul: Cine este oare, Acesta, că și
vântul și marea 1 se supun? — Marcu 4, 41

S-au mirat îndată cu uimire mare — Marcu 5, 42

S-au spăimântat toți, încât se întrebau între
ei, zicând: Ce este aceasta? O învățătură
nouă și cu putere; că şi duhurilor necurate
le poruncește, și | se supun — Aarcu 1, 27

Să aibă putere să vindece bolile și să alunge
demonii - Marcu 3, 15

Să iubești pe aproapele tău ca pe tinr însuţi —
Marcu 12, 31

Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată
inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul
tău și din toată puterea ta — Marcu 12, 30

Să mergem în altă parte, prin cetățile și satele
învecinate, ca să propovăduiesc și acolo,
căci pentru aceasta arn venit — Marcu 1, 38

Să mergem noi să cumpărăm pâini de două
sute de dinari și să le dăm să mănânce? —
Alareu 6, 37

Să nu intri în sat, nici să spui cuiva din sat —
Marcu 3, 26

Să nu ucizi, să nu săvârșești adulter, să nu furi,
să nu mărturiseşti strâmb, să nu înșeli pe
nimeni, cinstește pe tatăl tău și pe mama
ta — Marca 20, 19

Să-] fie pusă la îndemână o corăbioară, ca să
nu-L îmbulzească mulțimea — Marcu 3, 9

Scoală-te, ia-ți patul tău și mergi la casa ta —
Marcu 2,1

Scoală-te, ia-ți patul tău şi umblă — Marcu 2, 9

LI
1

ÎNTREBUINȚATE DESEORI

Sculându-Se de acolo, a venit în hotarele
ludeii, de cealaltă parte a Iordanului, și
mulțimile s-au adunat iarăși la El și iarăși
le învăţa, după cum obișnuia — Afarcu 10, 1

Seulaţi-vă să mergem. lată, cel ce M-a vândut
s-a apropiat — Marcu 14, 42

Scuturându-l duhul ce! necurat și strigând cu
glas mare, a ieşit din el - Marcu 1, 26

Se aduce oare făclia ca să fie pusă sub obroc
sau sub pat? Oare nu ca să fie pusă în
sfeșnic? — Marcu 4, 21

Se cuvine a da dajdie Cezarului sau nu? Să
dăm sau să nu dăm? — Marcu 12. 14

Se cuvine, sâmbăta, a face bine sau a face rău,
a mântui un suflet sau a-l pierde? Dar ei
tăceau = Marcu 3, 4

Se mira de necredinţa lor. Și străbătea satele
dimprejur învățând — Marcu 6, 5

Se temeau de El, pentru că toată mulțimea era
uimită de învățătura Lui — Marcu 11, 18

Se temeau de mulțime, căci toți îi socoteau că
loan era într-adevăr Prooroc — Afzrcu 71, 32

Se uita împrejur să vadă pe aceea care făcuse
aceasta — Marcu 5, 32

Se vor rușina de fiul meu - Marcu 12, 6

Se vor scula hristoși mincinoși și prooroci
mincinoși și vor face semne și minuni, ca să
ducă în rătăcire, de se poate, pe cei aleși —
Marcu 13, 22

Semănătorul seamănă cuvântul — Marcu 4, 14

Simon Cananeul — Marcu 3, 18

Simon Cirineul, tatăl lui Alexandru şi al lui
Ruf - Marcu 15, 21

Simon, căruia i-a pus numele Petru — Marcu 3, 16

Simone, dormi? N-ai avut tărie ca să veghezi
un ceas? — Marcu 14, 37

Slobozeşte-i, ca mergând prin cetăţile și prin
satele dimprejur, să-și cumpere să mănân-
ce — Marcu 6, 36

Smulgându-se din pânzătură, a fugit — Marcu 14, 52

Soacra lui Simon zăcea, prinsă de friguri, și
îndată I-au vorbit despre ea — Marcu 1, 30

Spune-ne nouă când vor fi acestea? Și care va
fi semnul când va fi să se împlinească
toate acestea? — Marcu 13, 4

Spuneți că Domnul are trebuinţă de el și
îndată îi va trimite aici — Marcu 11,3

Stelele vor cădea din cer și Puterile care sunt
în Ceruri se vor clătina — Marcu 13, 25

Străbăteau tot ținutul acela și au început să-l
aducă pe bolnavi pe paturi, acolo unde
auzeau că este El — Marcu 6, 53

245

Strigând cu glas puternic, a zis: Ce ai cu mine,
lisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preai-
nalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinu-
iești — Marcu 5, 7

Sutașul care stătea în fața Lui, văzând că astfel
Și-a dat duhul, a zis: Cu adevărat omul acesta
era Fiul lui Dumnezeu! — Marcu 15, 39

a Ş pai asi e aie

Ședeți aici până ce Mă voi ruga — Marcu 14, 32

Șerpi vor lua în mână și chiar ceva dătător de
moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste
cei bolnavi își vor pune mâinile și se vor
face sănătoși — Marcu 16, 18

Șezând în preajma cutiei darurilor, lisus privea
cum mulțimea aruncă bani în cuție. Şi
mulți bogați aruncau mult — Marci 12, 41

Şezând jos, a chemat pe cei doisprezece și le-a
zis: Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie
cel din urmă dintre toți și slujitor al tutu-
ror — Marcu 9, 35

Șezând pe Muntele Măslinilor, în fața tem-
plului, Îl întrebau, de o parte, Petru, Iacov,
Ioan şi cu Andrei — Marcu 13, 3

Șezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe
vrăjmașii tăi așternut picioarelor Tale —
Marcu 12, 36

Și a auzit regele Irod, căci numele lui lisus se
făcuse cunoscut, și zicea că Ioan Boteză-
torul s-a sculat din morţi și de aceea se fac
minuni prin el — Marcu 6, 14

Și a doua zi, foarte de dimineaţă, sculându-Se,
a ieşit și S-a dus într-un loc pustiu şi Se

"ruga acolo — Marcu 1, 35

Și a doua zi, ieșind ei din Betania, Ela flămân-
zit - Marcu 11, 12

Și a fost în pustie patruzeci de zile, fiind
ispitit de satana. Și era împreună cu fiarele
și Îngerii Îi slujeau - Marcu 1, 13

Și a ieșit de acolo şi a venit în patria Sa, iar
ucenicii Lui au mers după El - Marcu 6,1

Şi a ieșit lisus și ucenicii Lui prin satele din
preajma Cezareii lui Filip. Și pe drum
întreba pe ucenicii Săi, zicându-le: Cine
zic oamenii că sunt? — Marcu 8, 27

Şi a ieșit vestea despre El îndată pretutindeni
în toată împrejurimea Galileii — Marcu 1, 28

Și a început Petru a-l zice: lată, noi am lăsat
toate și Ți-am urmat — Marcu 10, 28

246

Și a început să le vorbească în pilde: Un om a
sădit o vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat
în ea teasc, a clădit turn şi a dat-o lucrătorilor,
iar el s-a dus departe - Marcu 12,1

Și a întins-o, și mâna lui s-a făcut sănătoasă —
Marcu 3, 5

Și a luat cu EI pe Petru și pe Iacov și pe loan și a
începuta Se turbura și a Se mâhni — Marcu 14, 33

Și a mers după El Simon şi cei ce erau cu el-—
Marcu 1, 36

Și a poruncit mulţimii să șadă jos pe pământ.
Și, luând cele șapte pâini, a mulțurnit, a frânt
și a dat ucenicilor Săi, ca să le pună înainte.
Și ei le-au pus mulțimii înainte Marcu 8, 6

Și a rânduit pe cei doisprezece, pe care i-a nu-
mit Apostoli, ca să fie cu E] şi să-i trimită
să propovăduiască - Marcu 3, 14

Și a tămăduit pe mulți care pătimeau de
felurite boli şi demoni mulţi a alungat. lar
pe demoni nu-i lăsa să vorbească, pentru
că-L știau că EI e Hristos — Marcu 1, 34

Și a trimis la ei, iarăși, altă slugă, dar și pe
aceea, lavind-o cu pietre, i-au spart capul
și au ocărât-o — Marcu 12, 4

Și a venit a treia oară și le-a zis: Dormiţi de
acum și vă odihniți! E gata! A sosit ceasul.
lată Fiul Omului este dat în mâinile
păcătoșilor — Marcu 14, 41

Și a venit de cealaltă parte a mării în ținutul
Gadarenilor — Marcu 5, 1

Şi a venit în casă, și iarăși mulțimea s-a adunat, în-
cât ei nu puteau nici să mănânce — Marcu 3, 20

Și a venit și i-a găsit dormind și a zis lui Petru:
Simone, dormi? N-ai avut tărie ca să ve-
ghezi un ceas? — Marcu 14, 37

Și a venit unul din mai-marii sinagogilor,
anume lair, și văzându-l pe lisus, a căzut
la picioarele Lisi — Marcu 5, 22

Şi a zis lor: Se cuvine, sâmbăta, a face bine
sau a face rău, a mântui un suflet sau a-l
pierde? Dar ei tăceau — Marcu 3, 4

Și a zis omului care avea mâna uscată:
Ridică-te în mijloc! — Marcu 3, 3

Și a zis ucenicilor Săi să-l fie pusă la îndemână
o corăbioară, ca să nu-L îmbulzească mulţi-
mea — Marcu 3, 9

Și acela, mergând, i-a tăiat capul în temniţă,
l-a adus pe tipsie și l-a dat fetei, iar fata
l-a dat mamei sale — Marcu 6, 28

Și aduceau ia El copii, ca să-Și pună mâinile peste
ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau —
Marcu 10, 23

REFERINȚE EVANGHELICE

Şi aflându-L, I-au zis: Toţi Te caută pe Tine -
Marcu 1, 37

Și alta a căzut pe loc pietros, unde nu avea
pământ mult, și îndată a răsărit, pentru că
nu avea pământ mult — Marcu 4,5

Și altele au căzut pe pământul cel bun și,
înălțându-se și crescând, au dat roade şi
au adus: una treizeci, alta şaizeci, alta o
sută — Marcu 4,8

Și am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au
putut — Marcu 9, 18

Și apropiindu-Se a ridicat-o, apucând-o de
mână. Şi au lăsat-o frigurile și ea le slujea —
Marcu 1, 31

Și astfel desființaţi cuvântul lui Dumnezeu
cu datina voastră pe care singuri ați dat-o.
Și faceţi multe asemănătoare cu acestea -
Marcu 7, 13

Și au adus mânzul la lisus și și-au pus hainele
pe el și lisus a șezut pe el — Marcu 11, 7

Și au ieșit ucenicii și au venit în cetate şi au
găsit așa precum le-a spus și au pregătit
Paștile — Marcu 14, 16

Și au început să se plece în fața Lui, zicând:
Bucură-Te regele iudeilor! — Marcu 15, 18

Şi au lăsat-o frigurile și ea le slujea - Marcu 1, 31

Şi au luat-o toţi șapte și n-au lăsat urmaș —
Marcu 12, 22

Și au mâncat și s-au săturat și au luat șapte co-
șuri cu rămășițe de fărâmituri — Marcu 8, 8

Și au mâncat toți şi s-au săturat — Marcu 6, 42

Și au plecat cu corabia spre un loc pustiu, de
o parte — Marcu 6, 32 |

Și au silit pe un trecător, care venea din țarină,
pe Simon Cirineul, tatăl lui Alexandru și al
lui Ruf, ca să ducă Crucea Lui -— Marcu 15,21

Și au trimis la El pe unii din farisei și din irodieni,
ca să-L prindă în cuvânt — Marcu 12, 13

Şi au venit în Capernaum. Şi fiind în casă, i-a
întrebat: Ce vorbeaţi între voi pe drum? —
Marcu 9, 33

Și au venit în lerihon. Şi ieșind din ferihon EL
ucenicii Lui și mulțime mare, Bartimeu
orbul, fiul lui Timeu, şedea jos, pe marginea
drumului — Marcu 10, 46

Și au venit la Betsaida. Și au adus la El un orb
şi L-au rugat să se atingă de e! - Marcu 8, 22

Și au venit la casa mai-marelui sinagogii și a
văzut tulburare și pe cei ce plângeau și se
tânguiau mult - Marcu 5, 38

Și au venit la EI saducheii care zic că nu este
Înviere și-L întrebau zicând — Marcu 12, 18

Rae paza re me me e =

ÎNTREBUINȚATE DESEORI

Și au venit la El, aducând un slăbănog, pe
care-l purtau patru inși — Marcu 2, 3

Și au venit mama Lui și frații Lui și, stând afară,
au trimis la El ca să-L cheme — Marcu 3, 31

Și auzind ai Săi, au ieșit ca să-L prindă, că
ziceau: Și-a ieșit din fire - Marcu 3, 21

Și auzind, ucenicii lui au venit, au luat trupul
lui loan și l-au pus în mormânt — Marcu 6, 29

Și aveau și puţini peștișori. Și binecuvân-
tândur-i, a zis să-i pună și pe aceștia înaintea
lor — Marcu 8, 7

Şi când cu cele șapte pâini, la cei patru mii de
oameni, câte coșuri pline de fărâmituri ați
luat? lar ei au zis: Șapte — Marcu 8, 20

Şi când ieșea El în drum, alergând la El unul
şi îngenunchind înaintea Lui, Îl întreba:
Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc
viaţa veșnică? — Marcu 10, 17

Și când s-a ridicat soarele, s-a veștejit și,
neavând rădăcină, s-a uscat — Marcu 4, 6

Și când ședea El în casa lui Levi, mulți vameși
şi păcătași ședeau la masă cu lisus și cu
ucenicii Lui. Că erau mulţi și-l urmau —
Marcu 2, 15 .

Și când vin din piață, dacă nu se spală, nu
mănâncă; și alte multe sunt pe care au
primit să le țină: spălarea paharelor și a
urcioarelor și a vaselor de aramă şi a patu-
rilor - Marcu 7, 4

Și care va fi semnul când va fi să se împlineas-
că toate acestea? — Marcu 13, 4

Și cârteau împotriva ei — Marcu 14, 5

Și căutau să-L prindă, darse temeau de popor.
Căci înțelesesecă că împotriva lor zisese
pilda aceasta, Și lăsându-L, s-au dus —
Marcu 12, 12

Şi ce este înțelepciunea care ] s-a dat Lui? Și
cum se fac minuni ca acestea prin mâinile
Lui? - Marcu 6, 2

Și cei împreună răstigniți cu EI ÎL ocărau —
Atarcu 15, 32

Și chemână iarăși mulţimea la EI, le zicea:
Ascultaţi-Mă toţi și înțelegeți — Marcu 7, 14

Și chemând la Sine mulţimea, împreună cu
ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voiește să vină
după Mine să se lepede de sine, să-și ia
Crucea și să-Mi urmeze Mie -— Marcu 8, 34

Și chemând la Sine pe ucenicii Săi le-a zis:
Adevărat grăiesc vauă că această văduvă
săracă a aruncat în cutia darurilor mai
mult decât toți ceilalți — Marcu 12, 43

247

Și chemându-i la Sine, le-a vorbit în pilde:
Cum poate satana să alunge pe satana? —
Marcu 3, 23

Și cine poate să se mântuiască? — Marcu 10, 26

Și cu multe pilde ca acestea le grăia cuvântul
după cum puteau să înțeleagă — Marcu 4, 33

Și cum este scris despre Fiul Omului că va să
pătimească multe și să fie defăimat? —
Marcu 3, 12

Și cum se fac minuni ca acestea prin mâinile
Lui? — Marcu 6, 2

Și dacă într-un loc nu vă vor primi pe vai, nici
nu vă vor asculta, ieşind de acolo, scuturaţi
praful de sub picioarele voastre, spre măr-
turie lor. Adevărat grăiesc vouă: Mai ușor
va fi Sodomei și Gomorei, în ziua judecății,
decât cetății aceleia — Marcu 6, 11

Și dacă o casă se va dezbina în sine, casa aceea
nu va mai putea să se țină — Marcu 3, 25

Şi dacă satana s-a sculat împotriva sa însuși
şi s-a dezbinat, nu poate să dăinuiască, ci
are sfârșit — Marcu 3, 26

Și de multe ori l-a aruncat și în foc și în apă
ca să-l piardă. Dar de poți ceva, ajută-ne,
fiindu-Ți milă de noi — Marcu 9, 22

Și de nu ar fi scurtat Domnul zilele acelea,
n-ar scăpa nici un trup, dar pentru cei
aleși, pe care i-a ales, a scurtat acele zile —
Marcu 13, 20

Și de-ar fi să mor cu Tine, nu Te voi tăgădui —
Marcu 14, 31

Și de-i voi slobozi flămânzi la casa lor, se vor
istovi pe drum, că unii dintre ei au venit
de departe — Marcu 8,3

Și doarme și se scoală, noaptea și ziua, și
sămânţa răsare și crește, cum nu știe el —
Marcu 4, 27

Și după ce au cântat cântări de laudă, au ieșit
la Muntele Măslinilor — Marcu 14, 26

Şi după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de
purpură și L-au îmbrăcat cu hainele Lui.
Și L-au dus afară ca să-L răstignească —
Marcu 15, 20

Și ea, ieșind, a zis mamei sale: Ce să cer? lar
Irodiada i-a zis: Capul lui loan Botezătorul — :
Marcu 6, 24 i

-Și ei au început să-L. roage să se ducă din

hotarele lor — Marcu 5, 17

Și ei vorbeau între ei, zicând: De vom zice:
Din Cer, va zice: Pentru ce, dar, n-aţi crezut
în el? — Marcu 11, 31

248

Și Ela zis lor: Să mergem în altă parte, prin
cetăţile şi satele învecinate, ca să propovă-
duiesc și acolo, căci pentru aceasta am
venit — Marcu 1, 38

Și el căuta cum să-L dea lor, la timp potrivit-—
Afareu 14, 21

Și EL i-a întrebat: Dar voi cine ziceţi că sunt
Eu? Răspunzând, Petru a zis Lui: Tu ești
Hristosul — Marcu 8, 29

Și EI le certa mult ca să nu-L dea pe față —
Marcu 3, 12

Și EI le-a zis: Așadar și voi sunteţi neprice-
puți? Nu înţelegeţi, oare, că tot ce intră în
om, din afară, nu poate să-l spurce? —
Marcu 7, 18

Și el, ridicându-și ochii, a zis; zăresc oamenii; îi
văd ca pe niște copaci umblând — Marcu 8, 24

Și EL, sculându-Se, a certat vântul și a poruncit
mării: Taci! Încetează! Și vântul s-a potolit
și s-a făcut liniște mare — Marcu 4, 39

Și era acolo un om având mâna uscată — Marci 3, ?

Și era împreună cu fiarele și Îngerii Îi slujeau -
Marcu 1], 13

Și era în sinagoga lor un om cu duh necurat,
care striga tare — Marcu 1, 23

Și erau pe drum, suindu-se la lerusalim, iar
lisus mergea înaintea lor, Și ei erau uimiţi
şi cei ce mergeau după El se temeau. Și
luând la Sine, iarăși, pe cei doisprezece, a
început să le spună ce aveau să | se întâm-
ple — Marcu 10, 32

Şi erau şi femei care priveau de departe; între
ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui
lacov cel Mic și a lui losi, și Salomeea —
Marcu 15, +0

Și erau uimiţi de învăţătura Lui, căci EI îi
învăţa pe ei ca Cel Care are putere, iar nu
în felul cărturarilor — Marcu 1, 22

Și erau uimiţi peste măsură, zicând: Toate le-a
făcut bine: pe surzi îi face să audă și pe
muţi să vorbească — Marcu 7, 37

Și fariseii Îi ziceau: Vezi, de ce fac sâmbăta ce
nu se cuvine? — Marcu 2, 24

Și făcându-l-Se milă, a întins mâna și S-a atins de
el şi i-a zis: Voiesc, curățește-te — Marcu 1, 41

Și fiica Irodiadei, intrând și jucând, a plăcut
lui Irod și celor ce ședeau cu el la masă.
lar regele a zis fetei: Cere de la mine orice
vei voi și îți voi da — Marcu 6, 22

Și fiind El în Betania, în casa lui Simon Le-
prosul, și șezând la masă, a venit o femeie
având un alabastru, cu mir de nard curat,

REFERINȚE EVANGHELICE

de mare preț, și, spărgând vasul, a vărsat
mirul pe capul lui lisus — Marcu 14, 3

Și fiind o zi cu bun prilej, când Irod, de ziua
sa de naștere, a făcut ospăț dregătorilor lui
și căpeteniilor oștirii și fruntașilor din
Galileea - Marcu 6, 21

Și glas s-a făcut din Ceruri: Tu ești Fiul Meu Cel
iubit, întru Tine am binevoit — Marcu 1, Îl

Și i-a chemat pe ei îndată. lar ei, lăsând pe
tată! lor Zevedeu în corabie, cu lucrătorii,
s-au dus după El - Marcu 1, 20

Și i-a văzut cum se chinuiau vâslind, căci
vântul le era împotrivă. Și către a patra
strajă a nopţii a venit la ei umblând pe mare
şi voia să treacă pe lângă ei — Marcu 6, 48

Şi i-a zis: Wezi, nimănui să nu spui nimic, ci
mergi de te arată preotului şi adu, pentru
curățirea ta, cele ce a rânduit Moise, spre
mărturie tor — Marcu 1,44

Și iarăși a ieșit la mare și toată mulțimea ve-
nea la El și îi învăţa — Marcu 2, 13

Și iarăși a început lisus să înveţe, lângă mare, și s-a
adunat la El mulțime foarte multă, încât El a
intrat în corabie și ședea pe mare, iar toată
mulțimea era lângă mare, pe uscat— Marcu 4, ]

Şi i-au văzut plecând și mulţi au înțeles și au
alergat acolo pe jos de prin toate cetățile
și au sosit înaintea lor — Marcu 6, 33

Și l-au zis unii: lată mama Ta și fraţii Țăi și suro-
rile Tale sunt afară. Te caută — Marcu 3, 32

Și I-au zis: Cu ce putere faci acestea? Sau cine
Ţi-a dat Ție puterea aceasta, ca să le faci? —
Marcu 71, 28

Şi ieșind din corabie, lisus a văzut mulțime
mare şi ] S-a făcut milă de ei, căci erau ca
niște oi fără păstor, și a început să-i înveţe
multe — Marcu 6, 34

Și ieșind ei din corabie, îndată L-au cunoscut —
Marcu 6,54

Și ieşind, au fugit de la mormânt, că erau
cuprinse de frică şi de uimire, și nimănui
nimic n-au spus, căci se temeau — Marcu 16,8

Și ieșind, ei propovăduiau să se pocăiască —
Marcu 6. 12

Și ieșind, fariseii au făcut îndată sfat cu
irodianii împotriva Lui, ca să-L piardă —
Marcu 3, 6

Și lisus L-a certat, zicând: Taci și ieși din el —
Marcu 1. 25

Și lisus le-a răspuns: Au niciodată n-aţi citit ce a
făcut David, când a avut nevoie și a flămânzit,
el și cei ce erau cu el? — Marcu 2, 25

2 a ar, iii a i a a i n it i a pat ret marii RIA.

erati

ÎNTREBUINȚATE DESEORI

Și lisus le-a zis: Pot, oare, prietenii mirelui să
postească cât timp este mirele cu ei? Câtă
vreme au pe mire cu ei, nu pot să postească —
Alan 2, 19

Şi intrând iarăși în Capernaum, după câteva
zile s-a auzit că este în casă — Marcu 2, 1

Și intrând îndată, cu grabă, la rege, i-a cerut,
zicând: Vreau să-mi dai îndată, pe tipsie,
capul lui ioan Botezătorul — Afarcu 6, 25

Și intrând, le-a zis: De ce vă tulburaţi și plângeţi?
Copila n-a murit, ci doarme — A iron 5, 39

Și Il pândeau pe lisus să vadă dacă îl va
vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască —
Aarcu 3, 2

Și ÎI rugau mult să nu-i trimită afară din acel
tinut — Alarcu 5, 10

Și împreună cu El au răstignit doi tâlhari:
unul de-a dreapta și altul de-a stânga Lui —
Marcu 13, 27

Și în ziua aceea, când s-a înserat, a zis către ei:
Să trecem pe țărmul celălalt — Afarcu 4, 35

Și îndată a silit pe ucenicii Lui să intre în
corabie și să meargă înaintea Lui, de
cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va
slobozi mulțimea — Marcu. 6, +5

Şi îndată a văzut și urma lui lisus pe cale —
Marcu 10, 52

Și îndată cocoșul a cântat a doua oară. Și Petru
și-a adus aminte de cuvântul pe care i-l
spusese lisus: Înainte de a cânta de două
ori cocoșul, de trei ari te vei lepăda de
Mine. Și a început să plângă — Afarcu 14, 72

Și îndată cunoscând Iisus, cu duhul Lui, că
așa cugetau ei în sine, le-a zis lor: De ce
cugetați acestea în inimile voastre? —
Mare 2. 8

Și îndată dimineaţa, arhiereii, ținând sfat cu
bătrânii, cu cărturarii și cu tot sinedriul și
legând pe lisus, L-au dus și L-au predat
lui Pilat — Marcu 15, 1

Și îndată Duhul L-a mânat în pustie — Marcu Î, 12

Și îndată ieşind ei din sinagogă, au venit în
casa lui Simon și a lui Andrei, cu Iacov și
cu loan — Marcu 1, 29

Și îndată izvarul sângelui ei a încetat și ea a
simţit în trup că s-a vindecat de boală —
Marcu 5, 29

Și îndată s-a îndepărtat lepra de la el și s-a
curățit — Alarcu 1, 42

Și îndată s-a sculat copila și umbla, căci era
de doisprezece ani. Şi s-au mirat îndată cu
uimire mare — Afarcu 5, 42

249

Și îndată s-au adunat mulți, încât nu mai era
loc, nici înaintea ușii, și le grăia lor cuvân-
tul — Marcu 2, 2

Și îndată strigând tatăl copilului, a zis cu
lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei
mele — Marcu 5, 24

Şi îndată toată mulțimea, văzându-l, s-a
spăimântat și, alergând, I Se închina —
Marcu 9, 15

Și îndată, ieșind din apă, a văzut Cerurile
deschise și Duhul ca un porumbei cobo-
rându-Se peste El — Marcu 1, 10

Şi îndată, încă vorbind EI, a venit Iuda Isca-
rioteanul, unu! din cei doisprezece, şi cu
el mulțime cu săbii și cu ciomege, de la
arhierei, de la cărturari și de la bătrâni —
Marcu 14, 33

Și îndată, lăsând mrejele, au mers după E! —
Marcu 1, 18

Și învățând lisus în templu, grăia zicând:
Cum zic cărturarii că Hristos este Fiul lui
David? — Marcu 12, 35

Și l-a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de *:
când i-a venit aceasta? lar ela răspuns: din :

pruncie — Marcu 9, 2]

Și L-a întrebat Pilat: Tu eşti regele iudeilor? lar moe-mem——. -

EI, răspunzând, i-a zis: Tu zici — Marcu 15, 2

Și l-a întrebat; Care îţi este numele? Și I-a
răspuns: Legiune este numele meu, căci
suntem mulți - Marcu 5, 9

Și L-a sărutat — Marcu 14, 45

Și la vreme, a trimis la lucrători o slugă, ca să
ia de la ei din roadele viei —- Marcu 12, 2

Și l-au adus la EL. Și văzându-l pe lisus, duhul
îndată a zguduit pe copil, și, căzând la
pământ, se zvârcolea spumegând — Marcu
3,20

Și L-au rugat, zicând: Trimite-ne pe noi în
porci, ca să intrăm în ei — Marcu 5, 12

Și lăsând ei mulţimea, L-au luat cu ei în
corabie, așa cum era, căci erau cu El și alte
corăbii — Marcu 4, 36

Și lăsându-i, a intrat iarăși în corabie și a
trecut de cealaltă parte — Marcu 8, 13

Și le poruncea să nu spună nimănui. Dar, cu
cât le poruncea, cu atât mai mult ei Îl
vesteau — Murcu 7, 36

Și le zicea lisus: Nu este prooroc disprețuit,
decât în patria sa și între rudele sale și în
caşa sa — Marcu 6, 4

Și le zicea lor: Adevărat prăiesc vouă că sunt
unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta

250

REFERINȚE EVANGHELICE

moartea, până ce nu vor vedea Împărăţia
lui Dumnezeu, venind întru putere —
Marcu 9, 1

Și le zicea lor: Bine, ați lepădat porunca lui
Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră! —
Marcu 7, 9

Și le zicea lor: Sâmbăta a fost făcut pentru om,
iar nu omul pentru sâmbătă - Marcu 2, 27

Şi le zicea: În orice casă veţi intra, acolo să rămâ-
neți până ce veți ieși de acolo — Marcu 6, 10

Şi le zicea: Luaţi seama ia ce auziţi: Cu ce
măsură măsuraţi, vi se va măsura; iar vouă
celor ce ascultați, vi se va da și vă va prisosi—
Marcu 4, 24

Și le zicea: Se aduce oare făclia ca să fie pusă
sub obroc sau sub pat? Oare nu ca să fie
pusă în sfeșnic? — Marcu 4, 21

Și le zicea: Tot nu pricepeţi? — Marcu 8, 21

Și le-a răspuns: Vouă vă e dat să cunoaşteţi
taina Împărăției lui Dumnezeu, dar
pentru cei de afară totul se face în pilde —
Marcu 4, 11

Și le-a zis lisus: Oare nu pentru aceasta
rătăciţi, neștiind Scripturile, nici puterea
lui Dumnezeu? — Marcu 12, 24

Și le-a zis lisus: Veniţi după Mine și vă voi
face să fiţi pescari de oameni — Marcu 1, 17

Și le-a zis lor: întristat este sufletui Meu până
la moarte. Rămâneţi aici și privegheaţi —
Marcu 14, 34

Şi le-a zis lor: Pentru ce sunteți așa de fricoși?
Cum de nu aveți credință? — Marcu , 40

Și le-a zis: Nu pricepeţi pilda aceasta? Dar cum
veţi înțelege toate pildele? — Marcu 4, 13

Și luând cele cinci pâini și cei doi pești, pri-
vind la Cer, a binecuvântat și a frânt pâi-
nile şi le-a dat ucenicilor, ca să te pună
înainte, asemenea și cei doi pești i-a
împărțit tuturor — Marcu 6, 41

Și luând la Sine, iarăși, pe cei doisprezece, a
început să le spună cele ce aveau să | se
întâmple — Marcu 10, 32

Şi mergând puţin mai înainte, a văzut pe Iacov
al lui Zevedeu și pe loan, fratele lui. Și ei
erau în corabie, dregându-și mrejele —
Marcu 1, 19

Și mulţi îl certau ca să tacă, el însă cu mult
mai tare striga: Fiule al lui David, milu-
iește-mă! — Marcu 10, 48

Şi mulţi își așterneau hainele pe cale, iar alții
așterneau ramuri, pe care le tăiau de prin
grădini — Marcu 11, 8

Și n-a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decât
numai pe Petru și pe Iacov și pe loan,
fratele lui Iacov — Marcu 5, 37

Și n-a putut acolo să facă nici o minune, decât
că, punându-Și mâinile peste puţini bol-
navi, i-a vindecat — Marcu 6, 5

Și neputând ei, din pricina mulțimii, să se apropie
de El, au desfăcut acoperişul casei unde era
lisus și, prin spărtură, au lăsat în jos patul în
care zăcea slăbănogui — Marcu 2, 4

Și nu sunt, oare, surorile Lui aici la noi? Și se
sminteau întru E! — Marcu 6, 3

Şi oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ și face
spume la gură și scrâșneşte din dinți și
înţepenește. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l
alunge, dar ei n-au putut — Marcu 9, 18

Și pe când mergea EI într-o sâmbătă prin se-
mănături, ucenicii Lui, în drumul lor, au
început să smulgă spice — Marcu 2, 23

Și pe când semăna el, o sămânță a căzut lângă
cale și păsările cerului au venit și au mân-
cat-o = Marcu 4, d

Și poruncindu-i cu asprime, îndată l-a alungat —
Marcu 1, 43

Şi prinzându-l l-au omorât și l-au aruncat
afară din vie — Marcu 12,8

Și privind pe cei ce ședeau în jurul Lui, a zis:
lată mama Mea și fraţii Mei — Marcu 3, 34

Și privindu-i pe ei cu mânie și întristându-Se
de învârtoșarea inimii lor, a zis omului:
Întinde mâna ta! Şi a întins-o, şi mâna lui
s-a făcut sănătoasă — Marcu 3, 5

Și ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele
Tirului şi ale Sidonului și, intrând într-o
casă, voia ca nimeni să nu știe, dar n-a
putut să rămână tăinuit — Marcu 7, 2%

Și s-a făcut un norcare îi umbrea, iar un glas din
nor a venit zicând: Acesta este Fiul Meu cel
iubit, pe Acesta să-L ascultați — Marcu 9, 7

Și s-a jurat ei: Orice vei cere de la mine îţi voi
da, până la jumătate din regatul meu —
Marcu 6, 23

Și s-a pornito furtună mare de vânt și valurile
se prăvăleau peste corabie, încât corabia
era aproape să se umple — Marcu 4, 37

Și s-a sculat îndată și, luându-și patul, a ieşit
înaintea tuturor, încât erau toți uimiţi și
slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea
lucruri n-am văzut niciodată — Marcu 2, 12

Și s-a suit la ei în corabie și s-a potolit vântul.
Şi erau peste măsură de uimiți în sinea lor—
Marcu 6, 51

ÎNTREBUINȚATE DESEORI

Și S-a suit pe munte şi a chemat la Sine pe
câți a voit, și au venit la El — Marcu 3, 13

Și s-au înfricoşat cu frică mare și ziceau unul
către altui: Cine este oare, Acesta, că şi
vântul și marea | se supun? — Marcu 4, 41

Și s-au spăimântat toţi, încât se întrebau între
ei, zicând: Ce este aceasta? O învăţătură
nouă și cu putere; că și duhurilor necurate
le poruncește, şi | se supun — Marcu 1, 27

Și să aibă putere să vindece bolile și să alunge
demonii - Marcu 3, 15

Şi să nu ia însutit — acum, în vremea aceasta,
de prigoniri — case și frați și surori și mame
și copii și ţarine, iar în veacul ce va să vină:
viaţă veşnică — Marcu 10, 30

Și să stea în băncile dintâi în sinagogi şi să stea
în capul mesei ia ospeţe — Marcu 12, 39

Şi scoteau mulţi demoni și ungeau cu unt-
delemn pe mulţi bolnavi și-i vindecau -
Marcu 6, 13

Şi scuturându-! duhul cel necurat și strigând
cu glas mare, a ieșit din el - Marcu 1, 26

Și se sminteau întru El - Mavcu 6, 3

Și se va ridica neam peste neam şi împărăție
peste împărăție, vor fi cutremure pe
alocuri și foamete și tulburări vor fi —
Marcu 13, 8

Şi spunea acest cuvânt pe faţă. Și luându-L
Petru de o parte, a început să-L dojeneas-
că — Marcu 8, 32

Și strigând cu glas puternic, a zis: Ce ai cu
mine, lisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui
Preaînait? Te jur pe Dumnezeu să nu mă
chinuiești — Marcu 5, 7

Și toată cetatea era adunată la ușă — Marcu 1, 33

Și tot aşa ziceau taţi — Marcu 14, 31

Și trecând, a văzut pe Levi al lui Alfeu, șezând
la vamă, şi i-a zis: Urmează-Mi! lar el,
sculându-se, l-a urmat — Marcu 2, 14

Şi tu erai cu lisus Nazarineanul — Marcu 14, 67

Și ucenicii Lui l-au răspuns: De unde va putea
cineva să-i sature pe aceştia cu pâine, aici
în pustie — Marcu 5, 4

Și umblând pe lângă Marea Galileii, a văzut
pe Simon și pe Andrei, fratele lui Simon,
aruncând mrejele în mare, căci ei erau
pescari — Marcu Î, 16

Și un lepros a venit la El, rugându-L și înge-
nunchind și zicând: De voiești, poţi să mă
curăţeşti — Marcu 1, 40

Și unii au început să-L scuipe şi să-l acopere
faţa și să-L bată cu pumnii și să-l zică:

251

Proorocește! Și slugile Îl băteau cu palme-
le — Marcu 14, 65

Și unii din cei ce stăteau acolo, le-au zis: De
ce dezlegaţi mânzul? — Marcu 11, 5

Și văzând de departe un smochin care avea
frunze, a mers acolo, doar va găsi ceva în
el;şi, ajungând la smochin, n-a găsit nimic
decât frunze. Căci nu era timpul smochi-
nelor — Marcu 11, 13

Și văzând lisus credinţa lor, i-a zis slăbănogu-
lui: Fiule, iertate îți sunt păcatele tale! —
Marcu 2, 5

Și venind în Capernaum și îndată intrând
sâmbăta în sinagogă, îi învăța — Marcu 1, 21

Şi venind îndată și apropiindu-se de El, a zis
Lui: Învăţătorule! Și L-a sărutat — Marcu
14,45

Și venind propovăduia în sinagogile lor, în toată
Galileea, alungând pe demoni — Marcu 1, 39

Și vor fi amândoi un trup; așa că nu mai sunt
doi, ci un trup — Marcu 10, 8

Și vorbeau între ei, zicând: Aceasta o zice,
fiindcă n-avem pâine — Marcu 8, 16

Şi zicând: S-a împlinit vremea și s-a apropiat
Împărăția lui Dumnezeu. Pocăiți-vă şi
credeți în Evanghelie — Marcu 1, 15

Și zicea: Așa este Împărăţia lui Dumnezeu, ca
un om care aruncă sămânța în pământ —
Marcu 4, 26

Și zicea: Cum vom asemăna Împărăția lui
Dumnezeu, sau în ce pildă o vom închi-
pui? — Marcu 4, 30

Și, alergând, unul a înmuiat un burete în oţet,
i-a pus într-o trestie și I-a dat să bea,

„zicând: Lăsaţi să vedem dacă vine Ilie ca

să-L coboare — Marcu 15, 36

Și, auzind ei, s-au bucurat și au făgăduit să-i
dea bani — Marcu 14, 11

Și, fiind sâmbătă, a început să înveţe în
sinagogă. Și mulți, auzindu-L, erau uimiţi
şi ziceau: De unde are El acestea? Şi ce este
înțelepciunea care | s-a dat Lui? Şi cum se
fac minuni ca acestea prin mâinile Lui? —
Marcu 6,2

ȘI, ieșind din părțile Tirului, a venit, prin
Sidon, la Marea Galileii, prin mijlocul
hotarelor Decapolei — Marcu 7, 31

Și, lăsându-L, au fugit toți — Marcu 14, 50

Și, luându-i în braţe, i-a binecuvântat, punân-
du-Şi mâinile peste ei — Marcu 10, 16

Și, răspunzând lor, le-a zis: Cine este mama
Mea și fraţii Mei? - Marcu 3, 33

REFERINȚE EVANGHELICE

Şi, sculându-se în mijlocul tor, arhiereul L-a
întrebat pe lisus, zicând: Nu răspunzi
nimic la tot ce mărturisesc împotriva Ta
aceştia? — Marcu 14, 60

Și-a ieșit din fire — Marcu 3, 21

Și-a pus degetele în urechile lui, și scuipând,
S-a atins de linba lui — Marcu 7, 33

Şi-i învăţa multe în pilde — Marcu 4, 2

Și-i învăţa și le spunea: Nu este, oare, scris:
„Casa Mea casă de rugăciune se va chema,
pentru toate neamurile”? Voi însă aţi făcut
din ea peșteră de tâlhari — Marcu 11, 17

Și-L băteau pestecapcuatrestie și-l scuipau
și, căzând în genunchi, | se închinau -
arcu 15, 19

Şi-L luau în râs. lar El, scoțându-i pe toți afară,
a luat cu Sine pe tatăl copilei, pe mama ei
și pe cei ce îl însoțeau și a intrat unde era
copila — Marcu 5, 40

Și-L vor batjocori și-L vor scuipa și-L vor
biciui și-L vor omori, dar după trei zile va
învia — AMocu î0, 34

Ştii poruncile: Să nu ucizi, să nu săvârșești
adulter, să nu furi, să nu mărturisești
strâmb, să nu înșeli pe nimeni, cinstește
pe tatăl tău și pe mama ta — Marcu 10, 19

Știţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamu-
rilor domnesc peste ele și cei mai mari ai
lor le stăpânese — Marcu 10, 42

e î

Taci și ieși din el — Marcu 1, 25
" Taci! Încetează! Și vântul s-a potolit și s-a făcut

liniște mare — Marcu 4, 39

Tadeu — Marcu 3, 15

Talita kumi, cate se tâlcuiește: Fiică, ţie zic,
scoală-te! — Marcu 5, 41

Te cheamă — Marcu 10, 49

Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuiești —
Marcu 5, 7

Te știm cine ești: Sfântul lui Dumnezeu —
Marcu 2, 24

Toată cetatea era adunată la ușă — Marcu 7, 33

Toată mulțimea venea a El și îi învăţa — Marcu 2, 13

Toate aceste rele ies dinăuntru și spurcă pe
om — Marcu 7, 23

Toate câte cereți, rugându-vă, să credeţi că
le-aţi primit și le veţi avea — Marcu 11, 24

Toate le-a făcut bine: pe surzi îi face să audă
și pe muţi să vorbească - Marcu 7, 37

Toate sunt cu putinţă celui ce crede Marci 9, 23

Toma — Marcu 3, 18

Tot așa şi voi, când veți vedea împlinindu-se
aceste lucruri, să știți că El este aproape,
lângă uși - Marcu 13, 29

Tot nu înțelegeţi, nici nu pricepeţi? Atât de
învârtoșată este inima voastră? — Marcu 8, 17

Tot nu pricepeți? — Marcu 8, 2]

Toţi Te caută pe Tine - Marcu 1, 37

Toţi vă veţi sminti, că scris este: „Bate-voi
păstorul și se vor risipi oile” — Marcu 14, 27

Trecând lisus cu corabia iarăși de partea cea-
laltă, s-a adunat la El mulțime multă și era
lângă mare — Marcu 5, 21

Trecând marea, au venit în ținutul Gheniza-
retului și au tras la țărm - Marcu 6, 53

Trecând, a văzut pe Levi al lui Alfeu, șezând
la vamă, și i-a zis: Urmează-Mi! Iar el,
sculându-se, I-a urmat — Marcu 2, 14

Trimite-ne pe noi în porci, ca să intrăm în ei -
Marcu 5, 12 i

Trufia, ușurătatea — Marci 7, 22

Tu astăzi, în noaptea aceasta, mai înainte de a
cânta de două ori cocoșul, de trei ori te vei
lepăda de Mine - Marcu 14, 30

Tu ești Fiul lui Dumnezeu - Marcu 3, 11

Tu ești Fiul Meu cel iubit, întru Tine am bine-
voit — Marcu 1, 11

Tu ești Hristosul — Marcu 8, 29

Tu eşti regele iudeilor? — Marcu 15, 2

Tu nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele
ale oamenilor — Marcu 8, 33

Tu zici — Marcu 15, 2

Ţ

Ție una și jui Moise una și lui Ilie una — Marci 9, 5
U

Ucenicii lui [loan și ai fariseilor posteau și au
venit și l-au zis Lui; De ce ucenicii lui loan
și ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii
Tăi nu postesc? — Marcu 2, 18

Ucenicii Lui, în drumul lor, au început să
smulgă spice — Marcu 2, 23

Ucenicilor Săi le lămurea toate — Marcu 4, 34

Uitându-se, să privească și să nu vadă, și,
auzind, să nu înțeleagă, ca nu cumva să se
întoarcă și să fie iertați — Marcu 4, 12

Un leprosa venit la El, rugându-l și îngenun-
chind și zicând: De voiești, poţi să mă
curățești — Marcu 1, 40

ÎNTREBUINȚATE DESEORI

Un iucru îţi mai lipseşte: Mergi, vinde tot ce ai,
dă săracilor și vei avea comoară în cer; și
apoi, luând Crucea, vino și urmează Mie —
Mancu 10, 21

Un om a sădit o vie, a împrejmuit-o cu gard, a să-
pat în ea teasc, a clădit turn și a dat-o lucrăto-
rilor, iar e! s-a dus departe — Marcu 12, 1

Una treizeci, alta șaizeci, alta o sută — Marcu 4,8

Unde este odaia în care să mănânc Paştile îm-
preună cu ucenicii Mei? — Afarcu 14, 14

Unde va intra, spuneţi stăpânului casei că
Învățătorul zice: Unde este odaia în care
să mănânc Paștile împreună cu ucenicii
Mei? — Marcu 14, H

Unde viermele lor nu moare și focul nu se
stinge — Marcu 9, 44; 9, 46; 9, 48

Unde voiești să pătim, ca să mănânci Paștile? —
Marcu 14, 12

Unii spun că ești loan Botezătorul, alții că ești
Ilie, iar alţii că ești unul din prooroci —
Aare 8, 28

Unul din cei ce stăteau pe lângă EI, scoțând
sabia, a lovit pe sluga arhiereului și i-a
tăiat urechea — Marcu 14, 47

Unul dintre cei doisprezece, care întinge cu
Mine în blid — Marcu 14, 20

Unul treizeci, altul șaizeci și altul o sulă —
Marci: 4, 20

Urechi aveţi și nu auziţi şi nu vă aduceţi
aminte — Marcu 8, 18

Urechile lui s-au deschis, iar legătura limbii
lui îndată s-a dezlegat, și vorbea bine —
Marci 7, 35

Urmează-Mi! lar el, sculându-se, I-a urmat —
Marcu 2, 14

Ușurătatea — Marcu 7, 22

vV

Va da frate pe frate la moarte și tată pe copil
şi copiii se vor răzvrăti împotriva părin-
ților și îi vor ucide — Marcu 13, 12

Vai celor ce vor avea în pântece și celor ce vor
alăpta în zilele acelea! — Marci 13, 17

Vă vor da în adunări și veţi fi bătuți în sinagogi
și veți sta înaintea conducătorilor şi a
regilor, pentru Mine, spre mărturie lor —
Marcu 13,9

Văzând lisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului:
Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! — Marcu 2, 5

Văzând pe unii din ucenicii Lui că mănâncă

253

cu mâinile necurate, adică nespălate, câr-
teau — Marcu 7, 2

Văzându-L de departe pe lisus, a alergat şi s-a
închinat Lui — Marcu 5, 6

Văzându-L pe lisus, duhul îndată a zguduit
pe copil, și, căzând la pământ, se zvârcolea
spumegând — Marcu 9, 20

Văzându-L umblând pe mare, li s-a părut că
este nălucă și au strigat — Marcu 6, 49

Vedeţi să nu vă înșele cineva — Marcu 13, 5

Vedeţi, păziți-vă de aluatul fariseilor și de
aluatul lui Irod — Marcu 8, 15

Vegheaţi, dar, că nu ştiţi când va veni stăpânul
casei: Sau seara, sau la miezul nopții, sau
la cântatul cocașilor, sau dimineața —
Marcu 13, 33

Venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales,
care aştepta și el Împărăția lui Dumnezeu,
şi, îndrăznind, a intrat la Pilat și a cerut
trupul lui lisus — Marcu 15, 43

Venind în Capernaum și îndată intrând sâm-
băta în sinagogă, îi învăța — Marcu 1, 21

Venind la ucenici, a văzut mulțime mare
împrejurul lor și pe cărturari sfădindu-se
între ei — Marcu 9, 14

Venind o văduvă săracă, a aruncat doi bani,
adică un codrant — Marcu 12, 42

Veniţi după Mine și vă voi face să fiţi pescari
de oameni — Marcu Î, 17

Veniţi voi înșivă de o parte, în loc pustiu, și
odihniţi-vă puțin. Căci mulți erau care ve-
neau și mulţi erau care se duceau și nu mai
aveau timp nici să mănânce — Marcu 6, 31

Veșmintele Lui s-au făcut strălucitoare, albe
foarte, ca zăpada, cum nu poate înălbi așa
pe pământ înă!bitorul — Marcu 9, 3

Veţi fi urâţi de toți pentru numele Meu; iar
cel ce va răbda până la urmă, acela se va
mântui — Afarcu 13, 13

Vezi aceste mari clădiri? Nu va rămâne piatră
peste piatră să nu se risipească — Marcu 13, 2

Vezi mulțimea îmbulzindu-Te și zici: Cine s-a
atins de Mine? — Marcu 5, 31

Vezi, de ce fac sâmbăta ce nu se cuvine? —
Marcu 2, 24

Vezi, nimănui să nu spui nimic, ci mergi de
te arată preotului și adu, pentru curățirea
ta, cele ce a rânduit Moise, spre mărturie
lor — Marcu 1, 44

Vi se va da și vă va prisosi — Marcu 4, 24

Vicleniije, înșelăciunea, nerușinarea, ochiul
pizmaș, hula, trufia, ușurătatea — Marcu 7, 22

254

Vina Lui era scrisă deasupra: Regele iudeilor
Marcu 15, 26

Vine în urma mea Cel Ce este mai tare decăt
mine, Căruia nu sunt vrednic, plecân-
du-mă, să-l dezleg cureaua încălțămin-
telor — Marcu 1, 7

Vinul nou sparge burdufurile și vinul se varsă
și burdufurile se strică — Marcu 2, 22

Vinul nou trebuie să fie pus în burdufuri noi -
Marcu 2, 22

Voi dărâma acest templu făcut de mână, și în
trei zile altul, nefăcut de mână, voi clădi -
Marcu 14, 58

Voi însă aţi făcut din ea peșteră de tâlhari —
Marcu 11, 17

Voi însă ziceți: Dacă un om va spune tatălui sau
mamei: Corban! Adică: Cu ce te-aș fi putut
ajuta este dăruit lui Dumnezeu Marcu 7, Îl

Voi merge mai înainte de voi în Galileea -
Marcu 14, 28

DA

Voiesc, curățește-te — Marcu 1, 41

Voiţi să vă eliberez pe regele iudeilor? — Manu 15,9

Vor veni zile, când se va lua mirele de la ei și
atunci vor posti în acele zile — Marcu 2, 20

Vouă vă e dat să cunoaşteţi taina Împărăției
lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară
totul se face în pilde — Marcu 4, [1

Vreau să-mi dai îndată, pe tipsie, capul lui
loan Botezătorul — Marcu 6, 25

Z

Zăresc oamenii; îi văd ca pe niște copaci
umblând — Marcu 8, 24

Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău și mergi la casa
ta — Marcu 2, îl

Zis-a Domnul Domnului meu: Șezi de-a
dreapta Mea până ce vai pune pe vrăjmașii
tăi așternut picioarelor Tale — Marcu 12, 36

Zis-au Lui: Douăsprezece — Marcu 8, 19

= mapa 2 mată ntre ma a RR

oa ae a A RR Pe e PI A a e II E RR a e

255

INDICE REAL ȘI ONOMASTIC

A e da

Abiatar arhiereu! — Marcu 2, 23-28

Ahimelec - Marcu 2, 23-28

Adam: e îngropat pe Golgota — Marcu 15, 22-28

Adam: s-a sfințit cu Patimile lui Hristos— Marcu
15, 38-41

adevărul: înțelegerea lui — Marcu 2, 6-12

adevărul: moartea pentru el — Marcu 8, 34-37

aducerea aminte de moarte — Marcu 13, 32-37

adulterul - Marcu 7, 14-23; 10, 10-12

agoniselile nedrepte — Marcu 6, 41-44

ajutorarea părinţilor — Marcu 7, 6-13

ajutorul lui Dumnezeu — Marcu 9, 19-27

alegerea pentru hirotonie — Marcu 3, 13-19

aluatul fariseilor - Marcu 5, 13-21

Andrei: e chemat de Hristos — Marcu 1, 16-20

Andrei: unul din cei doisprezece — Marcu 3,
13-19

Antihrist: schimbarea făpturii în vremea sa —
Marcu 13, 21-26

Antihrist: venirea sa - Marcu 13, 21-26

apocatastaza — Marcu $, 34-37

Apostolii: cucernicia lor = Marcu 9, 28-29

Apostolii: întoarcerea lor de la propovăduire —
Marcu 6, 30-33

Apostolii: învinuirea ce le este adusă - Marcu
9, 14-18

Apostolii: numele lor — Marcu 3, 13-19

Apostolii: propovăduirea lor Marcu 16, 15-20

Apostolii: roadele propovăduirii lor - Marcu 12, 1-9

Apostolii: sunt lumină = Marcu 4, 21-23

Apostolii: sunt mai puternici ca diavolii -
Marcu 11, 1-6

Apostolii: sunt prigoniţi de iudei — Marcu 13,
11-13

Apostolii: sunt sare a pământului = Marcu 9,
43-50

Apostolii: trimiterea lor la propovăduire —
Marcu 6, 6-11

Apostolii: ung cu untdelemn — Marcu 6, 12-13

aproapele: slujirea lui — Marcu 10, 41-45

apropierea de Hristos — Marcu 5, 30-34

arhiereii iudeilor: neascultarea lor = Marcu 14,
43-54

e

arhiereii iudeilor: viclenia lor = Marcu 11, 27-33
aruncarea în ispite = Marcu 1, 12-13
averile: împărţirea lor — Marcu 10, 17-22

B

Baraba — Marcu 15, 1-15

Bartolomeu: unul din cei doisprezece — Marcu
3, 13-19

bărbatul și femeia - Marcu 10, 1-9

bărbatul: unirea sa cu femeia — Marci 20, 1-9

bătrâneţea — Marci 13, 32-37

binele: săvârșirea lui — Marcu 5, 14b-20

biruința asupra păcatului — Marcu 15, 16-21

Biserica: Capul ei - Marcu 12, 10-12

Biserica: cinstirea ei — Marcu 10, 13-16

Biserica: e minunat alcătuită — Marcu 12, 10-12

blestemarea smochinului — Marcu 22, 11-14

bogaţii în Împărăţia Cerurilor — Marcu 10, 23-27

bogăţiile: piedica ce o aduc omului — Marcu 10,
23-27

bolile: mustrări trimise de Dumnezeu — Marcu
3, 6-12

bolile: vindecarea lor — Marcu 2, 1-5

Botezul — Marcu 11, 1-6; 14, 12-15; 16, 15-20

botezul Crucii = Marcu 10, 35-39a

Botezul lui Hristos — Marcu 1, 9-11

botezul lui loan — Marcu 71, 27-33

botezul pocăinţei — Marcu 1, 1-3; 2, 4-5

Botezul pruncilor = Marcu 13, 32-37

Botezul: curăţia ce o dăruiește — Marcu 11, 15-18

bucuria — Marcu 9, 30-32

bucuria duhovnicească — Marcu 6, 12-13

bucuria duhovnicească: vremea ei — Marcu 2,
18-20

bunătatea dumnezeiască — Marcu 10, 17-22

bunătatea omenească — Marcu 10, 17-22

bunătăţile veșnice: dobândirea lor — Marcu 10,
13-16

C
Capul Bisericii = Marcu 12, 10-12

casa noastră adevărată — Marcu 8, 22-26
catapeteasma templului se rupe = Marcu 15, 38-41

256

catehumenii — Marcu 5, 1-9

caznele diuvolilor = Afarcu 5, 6-10

caznele pentru păcate — Marcu 8, 34-37

caznele veșnice ale lui tuda — Marcu 14, 16-21

călcarea jurământului = Marcu 6, 21-29

cărturarii asupresc văduvele — Marcu 12, 35-40)

cărturarii: mustrarea lor de către Hristos —
Marcu 12, 35-40

cărturarii: osânda lor — Marcu 12, 35-40

cărturarii: viclenia lor — Marcu 11, 27-33

căsătoria = Marcu 4, 13-20

cea mai tare poruncă din Lege — Afarcu 12,
25-34

cele cinci simţiri = Marcu 6, 11-24

cele patru fapte bune — Marcu 5, 1-9

cererea către Dumnezeu = Marcu 4, 22-25

cererea fiilor lui Zevedeu - Marcu 10, 35-39a

cererea împlinită = Marcu 4, 2b-12

cererea lui lair — Marcu 5, 21-29

Cerurile: deschiderea lor — Marcu 1, 9-11

Cezarul — Marcu 12, 13-17

chemarea păcătoşilor la pocăință — Marcu 2, 13-17

chinurile veșnice — Marcu 6, 6b-1]

chinurile vremelnice — Afarcu 6, 6h-11

Cina cea de taină — Afarcu 14, 16-21

cine poate să se mântuiască? — Murcu 10, 23-27

cinstea — Marcu 10, 398-40

cinstea lui Hristos — Marcu 14, 6-9

cinstirea Bisericii — Marcu 10, 13-16

cinstirea celor mici = Afarcu 9, 42-42

cinstirea lui Dumnezeu - Marcu 12, 13-17

cinstirile omenești — Marcu 10, 41-45

cântarea cocoșului = Marcu 14, 66-72

cântările de laudă - Marcu 14, 26-31

cocoșul: cântarea lui — Marcu 14, 66-72

conștiința: putereaei — Marcu 9, 43-50

copiii: uciderea lor — Marcu 13, 14-17

copilăria — Marcu 23, 32-37

Corban! - Marcu 7, 6-13

credinţa femeii cananeence = Marcu 7, 24-30

credinţa în Evanghelie — Marcu 1, 14-15

credința în Hristos — Marcu 16, 15-20

credinţa în Întruparea lui Hristos - Marcu 5,
21-29

credința zâbavnică a lui lair = Marcu 5, 21-29

credinţa: mărturisită prin cuvânt — Marcu 8,
38-01

credinţa: puterea ei — Marcu 2, 1-5; 6, 4-6a; 11,
19-23

creștinii: dăinuirea iar — Marcu 13, 27-31

Crucea: purtarea ei — Marcu 10, 17-22;15, 16-21;
15, 33-37

INDICE REAL

Crucea: taina ei — Marcu 8, 31-33; 9, 4-8

cucernicia Apostolilor — Marcu 9, 28-29

cugetarea trufașă = Marcu 11, 19-23

cugetele omenești - Marcu 8, 31-33

cunoașterea de sine — Marcu 7, 24-30

cunoștința inchipuită a Scripturilor — Marcu 6,
21-29

cunoştinţa neputincioasă — Marcu 2, 21-22

cunoştinţa tainică — Marcu 14, 22-25

cununa cu spini — Marcu 15, 16-21

curăția Botezului — Marcu 12, 15-18

curvia — Afarcu 7, 14-23; 10, 10-12

cuvântul bun = Marcu 16, 15-20

cuvântul invățătoresc — Marcu 9, 43-50

cuvântul lucrător: puterea sa — Murcu 1, î

cuvântul! li Dumnezeu: puterea sa — Marcu 10, 1-9

cuvintele lui Hristos se implinesc — Marcu 73,
27-31

D

Danii! Proorocul — Marcu 12, 1-9

darul dumnezeiesc — Marcu 9, 35-40; 11, 24-26

darul văduvei — Marcu 12, 41-41

darurile Duhului Sfânt — Marcu 6, 12-13; 27, 15-1$

darurile în numele lui Hristos = Marci 9, 41-42

darurile mari — Marci 12, 41-44

darurile mici — Marcu 12, 41-44

datina bătrânilor — Marcu 7, 1-5

datoria faţă de Dumnezeu — Marcu 12, 13-17

datoria faţă de lume — Marci 12, 13-17

datoria propovăduirii - Marcu 1, 35-39

David Proorocul: împărăția lui — Marcu 11, 7-10

David Proorocul: mănâncă pâinile punerii îna-
inte — Marcu 2, 23-28

dăinuirea creștinilor — Marcu 13, 27-31

dărâmarea lerusalimului — Marcu 13, 2-4

dărârnarea templului din Ierusalim — Marcu 13,
1-4; 14, 355-612

defăimarea — Marcu 6, 1-3

defăimarea Scripturii — Marcu 14, 43-49

defăimarea trupului - Marcu 8, 34-37; 13, 14-17

deschiderea Cerurilor = Alarcu 1, 9-11

desfătările — Marcu 5, 11-14a; 10, 13-16

desfrânarea — Marcu 7, 14-23; 10, 10-12

despărțirea soţilor — Marcu 10, 1-9

dezrădăcinarea patimilor — Murcu 2, 23-28

diavolii — Marcu 1, 23-28

Giavolii: caznele lor — Marcu 5, 6-10

diavolii: intră în turma de porci - Marcu 5, 11-14

diavolii: îndrăzneala lar — Marcu î, 12-13

diavolii: înșelăciunea lor — Marcu 5, 1-5

ear iat Ati td i FE a e daăruitaea tao

ŞI ONOMASTIC

diavolii: învârtoșarea lor — Marcu 5, 6-10

diavolii: mulțimea păcatelor lor = Marcu 5, 6-10

diavolii: nu trebuie ascultați — Marcu 1, 23-28

diavolii: sunt îngăduiţi de Dumnezeu — Marcu
5, 11-14a

diavolii: vor să zădărnicească mântuirea —
Marcu 15, 29-32

dinarul Cezarului = Marcu 12, 13-17

dobândirea Duhului Sfânt - Marcu 1, 9-11

dobândirea lumii — Marcu 8, 34-37

dobândirea veșnicelor bunătăţi — Marcu 10, 13-16

doi bănuţi — Marcu 12, 41-44

douăsprezece coșuri cu fărâmituri = Marcu 6,
21-44

dragostea faţă de aproapele - Marcu 9, 43-50;
12, 25-34

dragostea lui Petru pentru Hristos — Marcu 14,
50-54

dragostea pentru Dumnezeu — Marcu 12, 28-34

dregătoriile omenești —- Marcu 10, 41-45

dreptatea lui Dumnezeu - Marcu 10, 39b-40

duhul e osârduitor — Marcu 14, 32-42

duhul pitonicesc — Marcu 1, 32-34

Duhui Sfânt: darurile Sale — Marcu 6, 12-13; 11,
15-18 .

Duhul Sfânt: dobândirea Sa — Marcu 1, 9-11

Duhul Șfânt: e Izvorul înțelepciunii — Marcu 9, 4-8

Duhul Sfânt: hula împotriva Sa — Marcu 3, 28-30

Duhul Stânt: venirea Sa — Marcu 1, 9-11

duhul: stobozenia lui — Marcu 15, 16-21

duhul: uşurimea lui = Marcu 9, 28-29

duhurite necurate — Marcu 1, 23-28

duhurile răutăţii (în număr de șapte) — Marcu
16, 3-14

duhurile Sfinţilor — Marcu 15, 33-37

dumnezeiescul dar — Marcu 9, 38-40

Dumnezeu: ajutorul dat de EI — Marcu 9, 19-27

Dumnezeu: cererile către El - Marcu 4, 24-25

Dumnezeu: cinstirea Sa — Marcu 12, 13-17

Dumnezeu: darul Său — Marcu 9, 38-40; 11, 24-26

Dumnezeu: dăruiește hrana — Marcu 6, 41-44

Dumnezeu: dreptatea Sa — Marcu 10, 39-40

Dumnezeu: e adevăr — Marcu 10, 23-27

Dumnezeu: e izvorul bunătății — Marcu 10, 17-22

Dumnezeu: e viu — Marcu 12, 18-27

Dumnezeu: iubirea Sa de oameni — Marcu 11, 19-23

Dumnezeu: mila Sa — Marcu 6, 12-13

Dumnezeu: pronia Sa — Marcu 5, 11-18; 5,
14b-20; 7, 14-23; 11, 19-23

Dumnezeu: puterea Sa — Marcu 12, 18-27

Dumnezeu: șederea de-a dreapta Sa — Marcu
10, 39b-40

257 : i

Dumnezeu: șederea de-a stânga Sa — Marcu 10,
39b-40
Dumnezeu: voia Sa - Marcu 4, 21-23

= E

Elisei Proorocul — Marcu 1, 40-42

Euharistia - Marcu 7, 24-30; 14, 22-25; 15, 42-47

Evanghelia de la Marcu: scrierea ei — Înaintecuuinatare

Evanghelia: credinţa întru ea — Marcu 1, 14-15

Evanghelia: propovăduirea ei — Marcu 14, 6-8

Evanghelia: se va propovădui la toate neamurile —
Marcu 13, 5-10

Evangheliștii — Marcu 2, 6-12

Evangheliștii: simbolurile lor — Înaintecuvântare

exemplul Sfinţilor — Marcu 14, 66-72

F

facerea de bine — Marcu 7, 31-37
fapta bună lucrătoare — Marcu 1, 35-39; 2, 18-20;
3, 1-5; 7, 1-5; 9, 19-27; 11, 7-10; 15, 42-47; 16,

15-20 —
fapta cea rea - Marcu 7, 24-30 E eee Pi) 3
faptele bune — Marcu 13, 18-20 =

faptele bune de căpătâi — Marcu 3, 1-9

faptele bune: podoaba lor — Marcu 11, 1-6

fariseii: aluatul lor — Marcu 8, 13-21

fariseii: cer semn din cer — Marcu 8, 10-12

fariseii: ÎI clevetesc pe Hristos — Marcu 2, 6-12

fariseii: ÎI ispitesc pe Domnul = Marcu 10, 1-9

fariseii: ÎI învinuiesc pe Domnul — Marcu 2, 13-17

fariseii: răutatea lor — Marcu 9, 11-13

fariseii: se socotesc drepți și curați — Marcu 2, 13-17

fariseii: sunt lupi răpitori - Marcu 6, 34-40

fariseii: uneltesc împreună cu irodienii = Marci
3, 6-12

fariseii: vor să-i răzvrătească pe ucenici - Marcu
3, 14-18 |

făctia sub obrac — Marcu 4, 21-23

făgăduinţa lui Petru - Marcu 14, 26-31

fățărnicia cărturarilor — Marcu 12, 35-40

fecioria - Marcu 4, 13-20

femeia păcătoasă cu mmirul — Marcu 14, 1-5

femeia și bărbatul — Marcu 10, 1-9

femeile care L-au uns pe Hristos cu mir = Marcu |
14, 1-5

femeile mironosiţe — Marcu 15, 38-41

femeile: statornicia lor — Marcu 15, 38-41

ferirea de sminteli — Marcu 9, 43-50

ferirea de trufie — Marcu 1, 35-39

258

INDICE REAL

ferirea de tulburările vieții = Marcu 3, 6-12

fiii nunţii — Marcu 2, 18-20

fiii tunetului — Marcu 3, 13-19

Filip: unul din cei doisprezece — Marcu 3, 13-19
firea dumnezeiască — Marcu 12, 18-27

firea omenească — Marcu 12, 18-27

firea omenească a lui Hristos — Marcu 14, 32-42
firea omenească: e sângeroasă — Marcu 5, 21-29
firea omenească: mântuirea ei - Marcu 10, 46-52
firea omenească: neputința ei - Marcu 14, 26-31
fiu al lui Dumnezeu prin har — Marcu 2, 6-12
foişorul pentru Paști = Marcu 14, 12-15

frații Domnului Îl pizmuiesc — Marcu 3, 31-35
frica în ispite — Marcu 6, 45-52

frica lui Irod — Marcu 6, 14-16

fuga de slava deșartă — Marcu 2, 13-17

fuga din Ierusalim — Marcu 13, 14-17

furii de cele sfinte — Marcu 14, 6-9

G

gândurile izvorâte din inimă îl spurcă pe om -
Marcu 7, 14-23

Golgata — Marcu 15, 22-28

grăirea în pilde — Marcu 4, 30-34

grija pentru săraci — Marcu 14, 6-9

grija pentru trup — Marcu 12, 13-17

H

haina veche — Marcu 2, 21-22

hainele lui Hristos sunt trase la sorţi — Marcu
15, 22-28

hirotonia — Marcu 3, 13-19

hoția — Marcu 7, 14-23

hrana lui loan Botezătorul — Marcu 1, 6

hrana trebuie cerută de la Dumnezeu — Marcu
6, 41-44

Hristos: a doua Sa Venire — Marcu 8, 10-12; 8,
38-9,1

Hristos: apropierea de E! - Marcu 5, 30-34

Hristos: arătarea Sa - Marcu 8, 38-9, 1

Hristos: are putere să hrănească mulțimile —
Marcu 6, 34-40

Hristos: binecuvintează pruncii — Marcu 10, 13-16

Hristos: Batezul Său — Marcu 1, 9-11

Hristos: cinstea sa — Marcu 14, 6-9

Hristos: cunoaște gândurile oamenilor — Marcu
2, 6-12

Hristos: cuvintele Sale se împlinesc — Marcu 13,
27-31

Hristos: darurile făcute în numele Său — Marcu
9, 41-42

Hristos: dezleagă pildele ucenicilor — Marcu 4,
30-34

Hristos: Dumnezeirea Sa — Marcu 14, 43-49

Ficistos: e adăpat cu fiere — Marcu 15, 22-28

Hristos: e adevăratul Păstor — Marcu 6, 34-40

Hristos: e batjocorit de ostaşi - Marcu 15, 16-21

Hristos: e batjocorit pe Cruce — Marcu 15, 29-32

Hristos: e batjocorit și luat în râs — Marcu 5, 35-40

Hristos: e Capul Bisericii — Marcu 12, 10-12

Hristos: e clevetit de farisei — Marcu 2, 6-12

Hristos: e coborât de pe Cruce — Marcu 15, 4247

Hristos: e dat răstignirii — Marcu 15, 1-15

Hristos: e defăimat în patria Sa — Marcu 6, 1-3

Hristos: e deopotrivă cu Tată! — Marcu 13, 27-31

Hristos: e Dumnezeu și om — Marcu 4, 35-41

Hristos: e dus pe Golgota - Marcu 15, 22-28

Hristos: e fiul lui David — Marcu 12, 35-40

Hristos; e Fiul lui Dumnezeu — Marcu 14,
61b-65; 15, 29-32

Hristos: e ispitit de irodieni — Marcu 12, 13-17

Hristos: e ispitit de saduchei — Marcu 12, 18-27

Hristos; e îmbulzit de mulţime — Marcu 5, 21-29

Hristos: e înfășurat în giulgiu - Marcu 15, 42-47

Hristos: e întrebat de către arhierei — Marcu 11,
27-33

Hristos: e judecat de sinedriu — Marcu 14, 55-61a

Hristos: e mărturisit de cel vindecat — Marcu 5,
14b-20

Hristos: e „mâncăcios și băutor de vin“ — Marcu
3, 28-30

Hristos: e neiubitor de slavă — Marcu 3, 6-12; 6,
30-33; 7, 31-37

Hristos: e om adevărat — Marcu 14, 32-42

Hristos: e osândit de sinedriu — Marcu 74,
61-63

Hristos: e părăsit de ucenici — Marcu 14, 50-54

Hristos: e Piatra — Marcu 15, 22-28

Hristos: e Piatra din capul unghiului — Marcu
12, 10-12

Hristos: e prigonit de neamul Său — Marcu 3, 6-12

Hristos: e pus în mormânt — Marcu 15, 42-47

Hristos: e răstignit — Marcu 15, 22-28

Hristos: e răstignit de iudei — Marcu 12, 1-9

Hristos: e rugat să plece din Gadara — Marcu 5,
14b-20

Hristos: e socotit îndrăcit - Marcu 3, 20-22

Hristos: e stăpânul Proorocilor — Marcu 9, 4-8

Hristos: e uns cu mir de femeia păcătoasă —
Marcu 14, 1-5

Hristos: e vândut de Iuda — Marcu 14, 10-11

ŞI ONOMASTIC

259

Hristos: e vrăjmașul diavolilor — Marcu 3, 23-27

Hristos: firea Sa omenească — Marcu 14, 32-42

Hristos: Fiu! Tatălui — Marcu ], 9-11

Hristos: grăiește în pilde — Marcu 4, 30-34

Hristos: îi încearcă pe ucenici — Marcu 6, 34-40

Hristos: ii mustră pe cărturari — Marcu 12, 35-40

Hristos: îi mustră pe iudei — Marcu 7, 6-13

Hristos: îl mustră pe Iuda — Marcu 14, 6-9

Hristos: împlinește poruncile — Marcu 1, 9-11

Hristos: înaintea lui Pilat — Marcu 15, 1-15

Hristos: înaintemergătorii Venirilor Sale -—
Marcu 9, 11-13

Hristos: înrudirea cu E — Marcu 3, 31-35

Hristos: întru El se împlinesc proorociile —
Marcu 11, 1-6

Hristos: Întruparea Sa — Marcu 5, 21-29; 10, 1-9;
10, 41-45

Hristos: învaţă lângă mare, din corabie — Marcu
4, 1-2a

Hristos: învățătura Sa mustrătoare — Marcu 1,
21-22

Hristos: Învierea Sa — Marcu 14, 22-25; 16, 1-8

Hristos: își biruie vrăjmașii — Marcu 12, 35-40

Hristos: își cinstește Maica — Marcu 3, 31-35; 4,
1-2a

Hristos: își dorește moartea — Marcu 9, 19-27

Hristos: își tăinuiește Dumnezeirea — Marcu 8,
27-30

Hristos: jertfa Sa — Marcu 14, 43-49

Hristos: mărturisirea Dumnezeirii Sale — Marcu
5, 1-5

Hristos: mărturisit de Petru — Marcu 8, 27-30

Hristos: merge de bunăvoie la Patimă — Marcu
10, 32-34

Hristos: Mirele sufletelor — Marcu 2, 18-20

Hristos: niartea Sa — Marcu 9, 4-8; 14, 16-21;
15, 33-37

Hristos: mustră necredinţa ucenicilor — Marcu
4, 35-41

Hristos: nu este potrivnic Legii — Marcu 1,43-45;
9, 4-8

Hristos: pătimește pentru mântuirea noastră —
Marcu 8, 31-33

Hristos: pizmuit de fraţii Săi — Marcu 3, 31-35

Hristos: prietenia Sa cu loan Botezătorul! —
Marcu 1, 1-3

Hristos: prima Sa Venire — Marcu 8, 10-12

Hristos: primește pruncii — Marcu 10, 13-16

Hristos: prinderea Sa — Marcu 14, 43-49

Hristos: prisosul dăruit de el — Marcu 6, 41-44

Hristos: propovăduiește în cetăți și sate — Marcu
6,6b-11

Hristos: puterea Sa pedepsitoare — Marcu 11, 11-14

Hristos: puterca Sa se împarte rămânând neîm-
puţinată — Marcu 5, 30-34

Hristos: rudele Sale — Marcu 3, 20-22

Hristos: săvârșește puţine vindecări în patria
Sa — Marcu 6, 4-6a

Hristos: Se arată Mariei Magdalena — Marcu 16,
9-14

Hristos: Se arată ucenicilor după Înviere —
Marcu 16, 9-14

Hristos: Se înalță la Cer — Marcu 16, 15-20

Hristos: Se întristează și Se mâhnește în rugă-
ciune — Marcu 14, 32-42

Hristos: Se răstigneșşte la Paștile iudaice —
Marcu 14, 1-5

Hristos: Se răstignește pentru mântuirea
noastră — Marcu 15, 29-32

Hristos: Se schimbă la faţă — Marcu 9, 2-3 —:——

Hristos: slava Sa — Marcu 10, 41-45

Hristos: slava Sa de pe Tabor — Marcu 9, 4-8

Hristos: smerenia Sa — Marcu 5, 14b-20; 5, 35-40;
7, 31-37; 9, 19-27; 10, 41-45

Hristos: trebuie să pătimească — Marcu 8, 31-33

Hristos: Trupul și Sângele Său — Marcu 14, 22-25

Hristos: ucenicii Săi — Marcu 2, 21-22

Hristos: umblarea Sa pe ape — Marcu 6, 45-52

Hristos: urcă pe Tabor cu trei ucenici — Marcu 9, 2-3

Hristos: urmarea Sa — Marcu 1, 16-20; 10, 17-22

Hristos: va stăpâni peste păgâni — Marcu 11, 1-6

Hristos: va ședea de-a dreapta Tatălui — Marcu
14, 61b-65

Hristos: vânzarea Sa — Marcu 14, 16-21

Hristos: vădește credinţa femeii tămăduite —
Marcu 5, 30-34

Hristos: Venirea Sa în slavă — Marcu 13, 21-26

Hristos: vindecă sufletul și trupul — Marcu 2, 6-12

hula — Marcu 7, 14-23

hula împotriva Duhului Sfânt — Marcu 3, 28-30

I

lacov a lui Zevedeu: ucis de Irod — Marcu 9, 2-3
lacov a iui Zevedeu: e chemat de Hristos —
Marcu 1, 16-20

Iacov a lui Zevedeu: unul din cei doisprezece =...

Marcu 3, 13-19

lacov al lui Alfeu: unul din cei doisprezece —
Marcu 3, 13-19

Iacov, fratele Domnului — Marcu 14, 50-54

lair: cererea sa — Marcu 5, 21-29

lair: credinţa sa zăbavnică — Marcu 5, 21-29

Li

260

INDICE REAL

iarna păcătoşilor — Marcu 13, 27-31

iama prigonirilor — Marcu 13, 27-31

idolul — Marcu 13, 14-17

iertarea aproapelui — Marcu 11, 24-26

iertarea păcatelor — Marcu 1, 4-5; 2, 1-5

lezechiil Proorocul — Marcu 12, 1-9

Ilie Proorocul — Marcu 12, 1-9

Ilie Proorocul și hrana văduvei — Marcu 6, 41-44

Ilie Proorocul: este înaintemergător al Domnului —
Marcu 9, 11-13

Ilie Proorocul: se arată pe Tabor - Marcu 9, 4-8

intrarea în lerusalim — Marcu 11, 1-19

loan a lui Zevedeu: unul din cei doisprezece =
Marcu 3, 13-19

loan Botezătorul: este înaintemergător al
Domnului — Marcu 9, 11-13

Joan Botezătorul: hrana sa — Marcu 1, 6

Joan Botezătorul: îmbrăcămintea sa — Marcu 1, 6

loan Botezătorul: prietenia sa cu Hristos —
Marcu 2, 1-3

loan Botezătorul: prinderea și moartea sa —
Marcu 6, 17-20

loan Botezătorul: propovăduirea sa — Marcu 1, 1-3

loan Botezătorul: uciderea sa — Marcu 6, 21-29

loan: e chemat de Hristos — Marcu 1, 16-20

Iosif din Arimateia cere trupul lui Hristos —
Marcu 15, 42-47

Irod tetrarhul: este socotit Mesia — Marcu 3, 6-12

Irod tetrarhul: frica sa — Marcu 6, 14-16

Irod tetrarhul: Îl socotește pe Hristos a fi loan
înviat — Marcu 6, 14-16

Irod tetrarhul!: jurământul său — Marcu 6, 21-29

Irod tetrarhul: ticătoșia sa — Marcu 6, 14-16

Irod tetrarhul: trăieşte cu femeia fratelui său —
Marcu 6, 17-20

irodienii — Marca 3, 5-12; 8, 13-21

irodienii: ÎL ispitesc pe Hristos — Marcu 12, 13-17

irodienii: uneltesc cu fariseii — Marcu 3, 6-12

Isaia Proorocul — Marcu 12, 1-9

iscusinţa duhovnicească - Marcu 5, 11-14a

ispitele — Marcu 7, 12-13; 4, 26-29

ispitele: răbdarea lor — Marcu 4, 35-41

iubirea de argint — Marcu 14, 1-5

iubirea de bani — Marcu 11, 15-18

iubirea de câștig — Marcu 11, 15-18

iubirea de oameni — Marcu 8, 34-37

iubirea de oameni a lui Dumnezeu — Marcu 11, 19-23

luda Iscarioteanul: caznele sale veșnice — Marcu
14, 16-21

luda Iscarioteanul:e iubitor de argint — Marcu 14, 1-5

Iuda Iscarioteanul: e mustrat de Mântuitorul
Hristos — Marcu 14, 6-9

Iuda iscarioteanul: e unui din cei doisprezece -
Marcu 3, 13-19; 14, 10-11; 14, 43-49

luda Iscarioteanul: Îl vinde pe Hristos = Marcu
14, 10-11

luda Iscarioteanul: împărtășirea sa cu Sfintele
Taine — Marcu 14, 22-25

uda, proorocul mincinos — Marcu 13, 5-10

iudeii: necinstesc poruncile — Marcu 7, 6-13

iudeii: osânda lor — Marcu 13, 5-10

iudeii: soarta lor — Marcu 14, 32-42

iudeii: sunt daţi în mâinile romanilor — Marcu 15, 1-15

iudeii: sunt hulitori — Marcu 15, 22-28

iudeii: sunt nimiciţi de romani — Marcu 12, 1-9

Iulian Apostatul — Marcu 20, 28-31

izgonirea vânzătorilor din templu — Marcu 11,

15-18
Î

îmbrăcămintea lui loan Botezătorul — Marcu 1, 6

împărăţia lui David -- Marcu 11, 7-10

împărtășirea lui luda - Marcu 14, 22-25

împărţirea averilor — Marcu 10, 17-22

împătimirea de materie — Marcu 10, 28-31

împlinirea cererilor — Marcu 4, 2b-12

împlinirea poruncilor — Marcu 10, 46-52

împlinirea proorociilor întru Hristos -- Marcu
11, 1-6

împlinirea voii lui Dumnezeu — Marcu 3, 31-35

împrăștierea minţii — Marcu 5, 30-34

înaintemergătorii Venirilor lui Hristos — Marcu
9, 11-13

înaintevestirea celei de a doua Veniri - Marcu
13, 1-4

înaintevestirea dărâmării lerusalimului — Marcu
13, 1-4

începătura morții — Marci 15, 22-28

începătura vieții — Marcu 15, 22-28

îndrăzneala diavolului — Marcu 1, 12-13

îndreptarea cu sârguinţă — Marcu 14, 66-72

îndreptarea mâniei — Marcu 1, 29-31

îndulcirile păcătoase — Marcu 5, 1]-14a

înfierea prin har — Marcu 2, 6-12

înfrânarea — Marcu 12, 41-44

Îngerul prăvălește piatra de la mormântul
Domnului — Marcu 16, 1-8

Îngerul venit la mormântul lui Hristos — Marcu
16, 1-8

îngreunarea cu mâncare — Marcu 9, 28-29

înmulțirea celor cinci pâini și doi peşti — Marcu
6, 34-40

n tarm o nara ata ta

ŞI ONOMASTIC

înmulțirea celor șapte pâini și a peștișorilor —
Marcu $, 1-9

înrudirea cu Hristos — Marcu 3, 31-35

înșelăciunea — Marcu 7, 14-23

înșelăciunea diavolească — Marcu 5, 1-5

întâietatea — Marcu 9, 33-37

întristarea — Marcu 9, 30-32

întristarea după lucrurile pământești — Marcu 5,
14b-20

Întruparea lui Hristos — Marca 10, 1-9; 10, 41-45

întunericul de la răstignire - Marcu 15, 22-28, 33-37

înțelegerea adevărului — Marcu 2, 6-12

înţelegerea drăcească - Marcu 13, 18-20

înţelegerea lucrului bun — Marcu 4, 2-12

înţelegerea pătimașă — Marcu 13, 18-20

înţelepciunea lui Hristos — Marcu 11, 27-33

înțelepciunea omenească: neputinţa ei — Marcu
5, 21-29

înțelepţirea ucenicilor = Marcu 6, 45-52

ințelesurile adânci ale Scripturii — Marcu 6, 41-44

învârtoșarea — Marcu 7, 14-23

învârtoșarea drăcească - Marcu 5, 6-10

învățătura mustrătoare a lui Hristos — Marcu 1,
21-22

învierea din morți — Marcu 9; 9-10; 10, 32-34

învierea fiicei lui air — Marcu 5, 35-40

Invierea lui Hristos = Marcu 14, 22-25

invierea trupurilor - Marcu 12, 18-27

învinuirea adusă Apostolilor — Marcu 3, 14-18

J

jertfele aduse lui Dumnezeu — Marcu 9, 43-50
jertfirea lui Hristos — Marcu 14, 43-49
jurământul: călcarea lui — Marcu 6, 21-29

L

lacrimile — Marcu 11, 24-26

lăcașurile cerești — Marcu 8, 22-26
lăcomia — Marcu 7, 14-23

lăcomia pântecelui - Marcu 6, 66-11
Legea cea Nouă - Marcu 2, 1-3; 24, 22-25
Legea Veche — Marcu 2, 1-3, 40-42
lenevirea — Marcu 4, 24-25

lepădarea de păcat — Marcu 13, 18-20
lepădarea de satana - Marcu 12, 41-44
lepădarea de sine - Marcu 8, 34-37
lepădarea lui Petru — Marcu 14, 26-31, 66-72
lingușirea —- Marcu 10, 17-22

liniștea — Marcu 2, 23-28; 14, 32-42

261

luarea Crucii — Marcu 8, 34-37; 10, 17-22

luarea-aminte — Marcu 4, 24-25

lucrarea minţii — Marcu 14, 12-15

lucrarea poruncilor — Marcu 2, 6-12

lucrul cel bun: moartea pentru el - Marcu 8, 34-37

lucrurile pământești: intristarea după ele —
Marcu 5, 14b-20

lumina duhovnicească — Marcu 6, 12-13

lumina dumnezeiască — Marcu 9, 2-3

M

Maica Domnului — Marcu 15, 38-47
Maica Domnului: ÎL cheamă pe Hristos — Marcu
3, 31-35
mana din pustie — Marcu 6, 41-44
marea vieții — Marcu 11, 19-23
Matei: e chemat de Hristos — Marcu 2, 13-17
Matei: unul din cei doisprezece = Marcu 3, 13-19
măgulirea — Marcu 10, 17-22
mărturia mincinoasă — Marcu 14, 55-61a
mărturisirea — Marcu 8, 38-39, 1 pa

mărturisirea Dumnezeirii lui Hristos - Marcu Et pa
5, 1-5 Ia
mărturisirea lui Petru — Marcu 8, 27-30-45 area

mărturisirea păcatelor — Marcu 2,13-17; 7, 24-30

mărturisirea pentru Hristos — Marcu 13, 5-10

mărturisirea sutașului — Marcu 15, 38-41

Miheia Proorocul — Marcu 12, 1-9

mila lui Dumnezeu — Marcu 6, 12-13

milostenia — Marcu 14, 1-5

mintea omenească — Marcu 2, 6-12

mintea: lucrarea ei — Marcu 14, 12-15

minunea umblării pe ape — Marcu 6, 45-52

minunile — Marcu 16, 15-20

minunile: săvârșirea lor —- Marcu 3, 1-5; 7, 31-37;
9, 38-40

minunile: urmează propovăduirii - Marcu 12,
10-12

mireasa lui Hristos — Marcu 2, 18-20

Mirele sufletelor e Hristos — Marcu 2, 18-20

rmirenii — Marcu 4, 13-20

mironosiţele ja mormânt — Marcu 16, 1-8

mironosiţele se înfricoșează de Înger — Marcu
16, 1-8

mirurile și puterea lor — Marcu 16, 1-8

mâhnirea = Marcu 9, 30-32 sd i ţ

mâncarea — Marcu 9, 28-29 i

mândria — Marcu 11, 19-23

mângâierea ucenicilor — Marcu 6, 30-33

mânia — Marcu 10, 17-22; 12, 13-17

mânia: îndreptarea ei — Marcu 1, 29-31

262

INDICE REAL

Marcu ], 29-31
Marcu 8, 31-33; 10,

mânia: puterea ei —

mântuirea firii omenești —
46-52

mântuirea: nu se răscumpără cu bani — Marcu
8, 34-37

mânzul asinei — Marcu 11, 2-6

moartea lui Hristos — Marcu 9, 4-8; 14, 16-21;
15, 33-37

moartea lui loan Botezătorul! — Marcu 6, 21-29

moartea pentru adevăr = Marcu 8, 34-37

moartea pentru lucrul cel bun — Marcu 8, 34-37

moartea: aducerea aminte de ea — Marcu 13,
32-37

Moise Proorocul şi mana — Marcu 6, 41-44

Moise Proorocul: se arată pe Tabor — Marcu 9, 4-8

moliciunea lui Pilat — Marcu 15, 1-15

moștenirea Sfinţilor — Marcu 10, 28-31

mucenicia = Marcu 10, 39b-40

mulţimca I se închină lui Hristos = Marcu 9,
14-18

mulțimea păcatelor drăcești — Marcu 5, 6-10

mulțămirea față de Dumnezeu - Marcu 14,
26-31

mulțămirea în ispite — Marcu 14, 26-31

mustrarea — Marcu 1, 21-22

mustrarea celor neînțetepți — Marcu 8, 1-9

mustrarea lui Dumnezeu — Marcu 3, 6-12

mutarea munţilor — Marcu 11, 19-23

muţenia sufletească — Marcu 9, 19-27

N

nădăjduirea în sine — Marcu 14, 26-31

nădejdea bună — Marcu 9, 30-32

nădejdea de îndreptare = Marcu 8, 13-21

nădejdea Învierii — Marcu 10, 32-34

nălucirea pământească — Marcu 2, 23-28

neagoniseala = Marcu 6, 6b-11

nebunia = Marcu 7, 14-23

necazurile — Marcu 1, 12-13; 10, 28-31; 13, 5-10

necredinţa — Marcu 8, 22-26; 9, 19-27

necunoștința Scripturilor — Marcu 212, 18-27

necurăția — Marcu 1, 40-42

Neeman Sirianul - Marcu 7, 40-42

neîndreptarea — Marcu 8, 13-21

neînfrânarea — Marcu 6, 17-20

neputința — Marcu 7, 24-30

neputința firii omenești - Marcu 14, 26-31

neputința înțelegerii — Marcu 2, 21-22

neputinţa înțelepciunii omenești = Marcu 5,
21-29

neputința omenească — Marcu 14, 66-72

neputințele Sfinţilor — Marcu 14, 66-72
nerușinarea — Marcu 7, 14-23

nestricăciunea trupurilor = Marcu 15, A041
nevoinţa — Marcu 4, 24-25 :
novaţienii — Marcu 14, 66-72

nunta duhovnicească — Marcu 2, 18-20
nunta: scopul ei - Marcu 12, 18-27

O

oamenii trupești — Marcu 3, 6-12

oamenii: mântuirea lor — Marcu 8, 31-33

obiceiul nefățarnic — Marcu 9, 33-37

ochiul pizmaș — Marcu 7, 14-23

cdihna lăuntrică = Marcu 14, 12-15

oile fără păstor — Marcu 6, 34-40

omorârea patimilor trupești —- Marcu 15, 16-21

omul cu vasul cu apă — Marcu 14, 12-15

omul: spurcarea lui — Marcu 7, 14-23

orbirea sufletească — Marcu 8, 22-26

Origen - Marcu 8, 34-37

osana — Marcu 11, 7-10

asânda cărturarilor — Marcu 12, 35-40

asânda iudeilor — Marcu 13, 5-10

osârdia — Marcu 4, 24-25

osârdia cea bună — Marcu 6, 6b-11

Osea Proorocul — Marcu 12, 1-9

ostașii ÎI batjocoresc pe Hristos - Marcu 15,
16-21

ostenelile drepte — Marcu 1, 16-20

P

pacea — Marcu 9, 43-50

paharul cu apă — Marcu 9, 41-42

paharul pătimirii — Marcu 10, 35-33a

pâinile punerii înainte — Marcu 2, 23-28

pângărirea lăuntrică — Marcu 7, 14-23.

patimile celui ce-și poartă Crucea — Marcu 15,
33-37

Patimile lui Hristos — Marcu 9, 30-32; 15, 38-41

patimile trupești: omorârea lor — Marcu 15,
16-21

patimile: dezrădăcinarea lor — Marcu 2, 23-28

păcatele: iertarea lor — Marcu 1, 4-5; 2, 1-5

păcatele: mărturisirea lor — Marcu 2, 13-17; 7,
24-30

păcatele: sunt pricina bolilor — Marcu 2, 1-5

păcatul — Marcu 10, 23-27; 13, 27-31; 14, 66-72

păcatul: aduce slăbănogire -- Marcu 2, 6-12; 7,
24-30

e e Prem ae em i am en antena RIRII

ŞI ONOMASTIC

păcatul: biruința asupra sa — Marcu 15, 16-21

păcatul: e vărsător de sânge — Marcu 5, 21-29

păcatul: lepădarea de el - Marcu 13, 18-20

păcatul: tămăduirea hui — Marcu 2, 6-12

păcătuirea după primirea Botezului — Marcu 14,
66-72

păcătuirea după primirea Sfintelor Taine —
Marcu 14, 66-72

păgânii: mântuirea lor — Marcu 15, 22-28

pământul cel bun — Marcu 4, 2b-12

părăsirea părinților = Marcu 2, 16-20

părerea de sine — Marcu 6, 21-29

părinţii: ajutorarea lor — Marcu 7, 6-13

părinții: părăsirea lor — Marcu 1, 16-20

păsările cerului — Marcu 4, 2b-12

pătimirile cu care îi suntem datori lui Hristos —
Marcu 14, 61b-65

pedeapsa pentru sminteală — Marcu 9, 41-42

peșteră de tâlhari — Marcu 11, 15-18

petic nou la haină veche — Marcu 2, 21-22

Petru Apostolul: mărturisirea sa — Marcu 8, 27-30

Petru: dragostea sa pentru Hristos - Marcu 14,
50-54

Petru: e chemat de Hristos = Marcu 1, 16-20

Petru: e defăimat de Hristos — Marcu 8, 31-33

Petru: făgăduinţa sa — Marcu 14, 26-31

Petru: lepădarea sa — Marcu 14, 26-31, 66-72

Petru: nu vrea să Se răstignească Hristos -
Marcu 9, 4-8

Petru: plângerea sa — Marcu 14, 66-72

Petru: unul din cei doisprezece — Marcu 3, 13-19

piatra din capul unghiului — Marcu 12, 10-12

piedica bogățiilor — Marcu 10, 23-27

pierderea sufletului — Marcu 8, 34-37

Pilat: Îl apără pe Hristos — Marcu 15, 1-15

Pilat: moliciunea sa — Marcu 15, 1-15

pilda grăuntelui de muștar — Marcu 4, 30-34

pilda lucrătorilor viei - Marcu 12, 1-9

pilda nevinovăţiei pruncului — Marcu 9, 33-37

pilda omului cu țarină — Marcu 4, 26-29

pilda semănătorului — Marcu 4, 2b-12

pilda smochinului — Marcu 13, 27-31

pilda stăpânului casei — Marcu 3, 23-27

pizma — Marcu 6, 1-3; 7, 14-23

plângerea lui Petru — Marcu 14, 66-72

pocăința — Marcu 1, 7-8, 14-15; 2, 13-17; 13, 32-37

pocăinţa cu sârguință — Marcu 14, 66-72

pocăința: vremea ei — Marcu 2, 18-20

pofta — Marcu 10, 17-22

pofta cea rea - Marcu 12, 13-17

porunca propovăduirii Evangheliei — Marcu 16,

263

poruncile: împlinirea lor — Marcu 2, 6-12; 10,
46-52

poruncile: sunt necinstite de iudei — Marcu 7,
6-13 „e

postirea — Marcu 1, 23-28

postul — Marcu 1, 23-28

postul de miercurea — Marcu 14, 1-5

postul: puterea lui — Marcu 9, 28-29

potolirea furtunii pe mare — Marcu 4, 35-41

povăţuirea duhovnicească — Marcu 2, 23-28

Preacuratele Taine — Marcu 7, 24-30

preacurvia — Marcu 10, 10-12

pregătirea Paștilor — Marcu 14, 12-15

pricina bărbatului cu femeia — Marcu 10, 1-9

prietenia lui loan Botezătorul cu Hristos —
Marcu 1, 1-3

prietenul lui Hristos — Marcu 12, 28-34

prigonirile — Marcu 13, 27-31

prigonirile Sfinților — Marcu 10, 28-31

prima Venire a Domnului — Marcu 8, 10-12

primejdiile — Marcu 13, 5-10

prinderea lui Hristos - Marcu 14, 43-49

prisosul dăruit de Hristos Dumnezeu — Marcu
6, 41-44

privegherea - Marcu 13, 32-37

privegherea cea rea — Marcu 13, 32-37

pronia dumnezeiască — Marcu 5, 11-20; 7, 14-23;
11, 19-23

proorocii mincinoşi — Marcu 13, 5-10

proorocul necinstit în patria sa — Marcu 6, 4-6a

propovăduirea — Marcu 1, 33-39

propovăduirea Apostolilor — Marcu 12, 1-9; 16,
15-20

propovăduirea Evangheliei — Marcu 14, 5-9

propovăduirea Evangheliei la toate neamurile —
Marcu 13, 5-10

propovăduirea Înaintemergătorului - Marcu 1,
1-3

propovăduirea: puterea ei — Marcu 4, 30-34

pruncia = Marcu 10, 13-16

purtarea Crucii — Marcu 15, 16-21, 33-37

pustnicia — Marcu 4, 13-20

puterea conștiinței — Marcu 9, 43-50

puterea credinţei — Marcu 2, 1-5; 6, 4-6a; 11, 19-23

puterea cuvântului lucrător — Marcu 7, 6

puterea cuvântului lui Dumnezeu — Marcu 10, 1-9

puterea lui Dumnezeu — Marcu 12, 18-27

puterea mâniei — Marcu 1, 29-31

puterea minunilor — Marcu 9, 38-40

puterea pedepsitoare a lui Hristos — Marcu 11,

puterea postului - Marcu 9, 28-29

o Pi

i AER

261

INDICE REAL

puterea propovăduirii - Marcu 4, 30-34

puterea rugăciunii - Marcu 9, 28-29

puterea săvârșirii minunilor = Marcu 9, 38-40;
11, 19-23

puterile sufletești — Marcu 2, 6-12; 12, 28-34

R

rânduielile Legii sunt invechite — Marcu 1, 40-42

râvna duhovnicească — Marcu 9, 33-37

râvna fără fierbinţeală — Marcu 14, 26-31

răbdarea — Marcu 13, 11-13

răbdarea în ispite — Marcu 1, 12-13; 4, 35-41

răspândirea minţii — Marcu 5, 30-34

răsplătirea însutită — Marcu 10, 28-31

răutatea — Marcu 6, 1-3

răutatea fariseilor - Marcu 9, 12-13

tecunoștinţa — Marcu 7, 43-45; 7, 31-37

recunoștința față de Dumnezeu — Marcu 3, 13-19

roada duhovnicească: treptele ei — Marcu 4,
13-20

roadele propovăduirii Apostolilor — Marcu 12, 1-9

rodul viței - Marcu 14, 22-25

rudele Domnului — Marcu 3, 20-22

rudenia duhovnicească — Marcu 3, 31-35

rudeniile — Marcu 3, 6-12

rugăciunea - Marcu 13, 32-37

rugăciunea cu credinţă - Marcu 11, 24-26

rugăciunea din grădina Ghetsimani - Marcu 14,
32-42

rugăciunea după masă — Marcu 14, 26-31

rugăciunea în singurătate — Marcu 6, 43-52

rugăciunea înainte de masă — Marcu 14, 26-31

rugăciunea stăruitoare = Marcu 7, 24-30

rugăciunea și liniștea - Marcu 14, 32-42

rugăciunea: puterea ei - Marcu 9, 28-29

rugăciunea: săvârşirea ei - Marcu 14, 32-42

S

saducheii: ÎI ispitesc pe Hristos - Marcu 12,
18-27

sarea duhovnicească — Marcu 9, 43-50

sămânța cuvântului — Marcu 4, 2b-12

sănătatea și slujirea lui Dumnezeu — Marcu 1,
29-31

sănătatea trupească — Marcu 1, 29-31

săracii: grija pentru ei — Marcu 14, 6-9

săturarea celor cinci mii — Marcu 6, 34-40

săturarea celor patru mii — Marcu 8, 1-9

săvârșirea binelui — Marcu 5, 14b-20

săvârşirea lucrului bun = Marcu 3, 1-5

săvârşirea minunilor — Marcu 3, 1-5; 7, 31-37

săvârșirea rugăciunii — Marcu 14, 32-42

schimbarea făpturii în vremea lui Antihrist —
Marcu 13, 21-26

Schimbarea la față — Marcu 8, 38-9, 1

scopul nunţii — Marcu 12, 18-27

scrierea Sfintei Evanghelii de la Marcu -—
Îiaintecuvântare

Scriptura: defăimarea ei — Marcu 14, 43-49

Scriptura: înțelesurile ei adânci — Marcu 6, 41-44

Scriptura: necunoașterea ei — Marcu 12, 18-27

Sedechia, proorocul mincinos — Marcu 12, 1-9

semne şi minuni — Marcu 26, 15-20

sfârșitul vieţii omenești — Marcu 13, 32-37

stâșierea hainelor — Marcu 14, 61b-65

sfinteje vase — Marcu 14, 6-9

Sfinţii: duhurile lor — Marcu 15, 33-37

Sfinţii: moștenirea lor = Marcu 10, 28-31

Sfinţii: neputinţele lor — Marcu 14, 66-72

Sfinţii: pilda lor = Marcu 14, 66-72

Sfinţii: prigonirile lor — Marcu 10, 28-31

sfințirea puterilor sufleteşti — Marcu 12, 28-34

simbolurile Evangheliștilor — Înaintecuvântare

Simon Cananeul: unul din cei doisprezece —
Marcu 3, 13-19

Simon Cirineul duce Crucea Domnului — Marcu
15, 16-21

simonia — Marcu 1], 15-18

sinagoga iudeilor: blestemarea ci — Marcu 11,
21-14

sâmbăta: e făcută pentru om = Marcu 2, 23-28;
3,1-5

Sângele lui Hristos euharistic — Marcu 14, 22-25

sârguința în rugăciune — Marcu 14, 32-42

sârguinţa întru cele bune — Marcu 14, 66-72

slava deșartă: fuga de ea — Marcu 2, 13-17

slava lui Hristos de pe Tabor — Marcu 9, 4-8

slava pământească — Marcu 10, 35-39a

slobozenia duhului — Marcu 15, 16-21

slujirea aproapelui — Marcu 10, 41-45

slujirea lui Dumnezeu și sănătatea — Marcu 7,
29-31

smerenia — Marcu 1, 43-45; 9, 33-37; 12, 41-44

smerenia lui Hristos = Marcu 5, 14b-20, 35-40

smerita cugetare — Marcu 10, 13-16

sminteala = Marcu 3, 41-42

sminteala îngăduită — Marcu 3, 28-39

smintirea celor mici — Marcu 9, 41-42

smintirea: pedeapsa ei = Marcu 9, 41-42

smochinul neroditor: blestemarea lui — Marcu
11, 11-24

Îi a Ma

ŞI ONOMASTIC

265

smulgerea spicelor — Marcu 2, 23-23

soţii: despărţirea lor — Marcu 10, 1-9

spovedania — Marcu 13, 18-20

spurcarea omului — Marcu 7, 14-23

statornicia — Marcu 2, 23-28

statornicia femeilor - Marcu 15, 35-41

stăruința în rugăciune — Marcu 7, 24-30

stricăciunea firii — Marcu 12, 19-27

sufletele feciorelnice — Marcu 2, 28-20

sufletele morților — Marcu 5, 1-5

sufletele pietroase — Marcu 4, 2b-12

sufletul — Marcu 11, 7-10

sufletul cuprins de multe griji — Marcu $, 2b-12

sufletul și trupul — Marcu 15, 42-47

sufletul: muţenia lui — Marcu 9, 19-27

sufletul: orbirea lui — Marcu 8, 22-26

sufletul: pierderea lui = Marcu 5, 34-37

sufletui: puterile sale și sfințirea lor — Marcu
12, 23-34

sufletul: surzenia lui — Marcu 9, 19-27

sufletul: unirea sa cu trupul — Marcu 12, 18-27

sufletul: vindecarea sa — Marcu 2, 6-12

supunerea față de povăţuitor - Marcu 6, 30-33

supunerea faţă de voia lui Dumnezeu — Marcu
14, 32-42 i

surzenia sufletească — Marcu 9, 19-27

sutașul: mărturisirea lui —- Marcu 15, 38-41

Ș

șapte (numărul 7) — Marcu 8, 1-9

șederea de-a dreapla lui Dumnezeu - Marcu
10, 39b-4U

șederea de-a stânga lui Dumnezeu - Marcu 10,
39b-40

T

Tadeu: unul din cei doisprezece = Marcu 3, 13-19

taina Crucii - Marcu 8, 31-33; 9, 4-8

tainele — Marcu 14, 22-25

tăierea urechii slugii arhiereului — Marcu 14,
43-49

tămăduirea păcatului — Marcu 2, 6-12

Teuda, proorocul mincinos — Marcu 13, 5-10

ticăloşia lui Irod — Marcu 6, 14-16

tinerețea — Marcu 13, 32-37

tâlharii răstigniţi împreună cu Hristos - Marcu
15, 22-28

tâlharut cel bun — Marcu 15, 29-32

tânărul iubitor de averi — Marcu 10, 17-22

Toma: unul din cei doisprezece — Marcu 3, 13-19

trebuinţa firii — Marcu 8, 1-9

treptele rodirii duhovnicești — Marcu 4, 13-20

treptele vieţii duhovnicești — Marcu 4, 26-29

trezvia — Marcu 4, 24-25; 12, 41-44

trimiterea Apostolilor la propovăduire — Marcu
3, 13-19; 6, 6b-11

truda binecuvântată — Marcu 1, 16-20

trufia — Marcu 1, 43-45; 7, 14-23; 9, 33-37; 11,
19-23

trufia: ferirea de ea - Marcu 1, 35-39

trupul e neputincios = Marcu 14, 32-42

Trupul lui Hristos euharistic — Marcu 14, 22-25

trupul și sufletul — Marcu 15, 42-47

trupul: defăimarea lui — Marcu 8, 34-37; 13,
14-17

trupul: e haină a sufletului — Marcu 11, 7-10

trupul: grija pentru el — Marcu 12, 13-17

trupul: nestricăciunea sa — Marcu 15, 38-41

trupul: unirea sa cu sufletul — Marcu 12, 18-27

trupul: ușurimea lui - Marcu 9, 28-29...

trupul: vindecarea sa - Marcu 2, 6-12

tulburările vieții: ferirea de ele — Marcu 3, 6-12

turbarea îndrăcirii - Marcu 6, 17-20

U

ucenicii Domnului: calcă datina bătrânilor -
Marcu 7, 1-5

ucenicii Domnului: înțelepţirea lor — Marcu 6,
45-52

ucenicii Domnului: mângâierea lor — Marcu 6,
30-33

ucenicii Îl părăsesc pe Hristos = Marcu 14, 50-54

ucenicii lui Hristos — Marcu 2, 21-22

ucenicii lui loan Botezătorul = Marcu 2, 18-20

ucenicii pregătesc Paştile — Marcu 14, 12-15

ucenicul lui Hristos — Marcu 12, 28-34

uciderea — Marcu 7, 14-23

uciderea copiilor — Marcu 13, 14-17

umblarea pe ape a lui Hristos - Marcu 6, 45-52

ungerea cu untdelemn - Marcu 6, 12-13

unirea bărbatului cu femeia — Marcu 10, 1-9

unirea dintre suflet și trup — Marcu 12, 18-27

untdelemnul pentru ungere = Marcu 6, 12-13

urăciunea pustiirii — Marcu 13, 14-17

urmarea lui Hristos — Marcu 1, 16-20; 8, 31-33;
10, 17-22; 10, 46-52; 12, 35-40

uşurătatea — Marcu 7, 14-23

ușurimea trupului și duhului — Marcu 9, 28-29

266

Vi:

vara desfătărilor - Marcu 13, 27-31

vara drepţilor — Marcu 13, 27-31

vădirea celor tăinuite — Marcu 4, 21-23

veacul al optulea — Marcu 14, 22-25

vederea dumnezeiască — Marcu 2, 6-12; 14,
12-15

Venirea Domnului cea de a doua — Marcu 8,
10-12; 13, 21-26

venirea Duhului Sfânt - Marcu 2, 9-11

venirea lui Antihrist — Marcu 13, 21-26

veselia duhovnicească - Marcu 4, 26-29; 6, 12-13

vestirea Învierii către ucenici și către Petru -
Marcu 16, 1-8

vestirea Patimilor — Marcu 10, 32-34

via duhovnicească — Marcu 12, 1-9

viața aspră — Marcu 15, 16-21

viaţa de obște — Marcu 4, 13-20

viața duhovnicească: treptele ei — Marcu 4, 26-29

viaţa înfrânată — Marcu 15, 16-21

viaţa întinată — Marcu 5, 11-14a

viața omenească: sfârșitul ei — Marcu 13, 32-37

viața porcească — Marcu 5, 11-14a

viclenia — Marcu 7, 14-23

viclenia arhiereilor, cărturarilor și bătrânilor —
Marcu 11, 27-33

videnia jvederea dumnezeiască) — Marcu 2, 6-12;
14, 12-15

viețile Sfinţilor — Marcu 11, 7-10

viețuirea evanghelică - Marcu 1, 14-15

vin nou în burdufuri noi — Marcu 2, 21-22

vindecarea bolilor — Marcu 2, 1-5

vindecarea celui cu mâna uscată — Marcu 3, 2-5

vindecarea demonizatului din ținutul Gada-
renilor — Marcu 5, 1-5

vindecarea feciorului îndrăcit — Marcu 9, 14-18

vindecarea feluritor bolnavi și demonizați —
Marcu 1, 32-34

vindecarea femeii cu curgere de sânge — Marcu
5, 21-29

vindecarea fiicei femeii cananeence — Marcu 7,
24-30

vindecarea îndrăcitului din Capernaum -—
Marcu 1, 23-28

vindecarea leprosului — Marcu 2, 40-42

vindecarea lui Bartimeu orbul — Marcu 20, 46-52

vindecarea orbului din Betsaida — Marcu 8,
22-26

vindecarea slăbănogului din Capernaum -
Marcu 2, 1-5

vindecarea soacrei lui Petru — Marcu 1, 29-3]

vindecarea surdutui gângav — Marcu 7, 31-37

vindecarea trupului și sufletului — Marcu 2, 6-12

vindecâri prin atingerea de poala hainei lui
Hristos — Marcu 6, 53-56

vinul cel nou — Marcu 2, 21-22; 14, 22-25

virtutea pilduitoare = Marcu 7, 14-15

vânzarea lui Hristos: -- Marcu 14, 16-21

vârsta de mijloc — Marcu 13, 32-37

voia lui Dumnezeu — Marcu 4, 21-23

voia lui Dumnezeu: împlinirea ei -- Marcu 3, 31-35

voia jui Dumnezeu: supunerea faţă de ea —
Marcu 14, 32-42

vrățmășia casnică — Marcu 13, 11-13

vrednicia pentru hirotonie — Marcu 3, 13-19

vremea bucuriei duhovnicești — Marcu 2, 18-20

vremea pocăinţei = Marcu 2, 8-20

Z

zavistia —- Marcu 7, 14-23
ziua cea dintâi a Azimelor — Marcu 14, 12-15
ziua Venirii Domnului — Marcu 23, 32-37

tt

RR i e ii i tt a

INDICE SCRIPTURISTIC A
AL TÂLCUIRII SFINTEI EVANGHELII DELAMARCU :

,

Facere 19, 10 — Marcu 3, 6-12

leșire 3, 6 - Marcu 12, 19-27
leșire 12, 11 - Marcu 14, 16-21
Ieşire 14 - Marcu 9, 4-a

leşire 14, 16-21 — Marcu 4, 33-41
leșira 15, 17 — Marcu 22, 1-9
leșire 16, 19-20 — Alarcu 6, 41-44
leșire 25, 30 — Marcu 2, 23-28
leșire 25, 8 - Marcu ], 22-23

Levitic 2, 13 - Marcu 9, 43-50
Levitic cap. 13 — Afarcu 1, 40-42
Levitic cap. 14 — Marcu 1, 43-45
Deuteronom 25, 5-19 - Marcu 6, 17-2

Iosua cap. 3 - Marcu 3, 35-41

1 Regi 2,5 - Marcu 16, 9-14 —--.--

1 Regi 21 - Marcu 2, 23-28
1 Regi 21, 1-2 — Marci, 2, 23-28

3 Regi 22, 24 - Marcu 12, 1-3

4 Regi 2, 10, 12 — ANftariu 9, 4-8
4 Regi 2, 14 — Marcu +, 35-41
+ Regi 5, 10 — Atarcu 7, 40-42

1 Paralipomena 28, 9 - Marcu 2, 6-12

Psalm 7, 9 - Marcu 2, 6-12
Psalm 15, 4 — Marcu 10, 23-27
Psalm 17, 6 = Marcu 15, 1-15
Psaian 17, 45-49 — Afarcu 1, 1-3
Psaim 15, 4 - Marcu 13, 5-10
Psalm 21, 1 - Marcu 13, 33-37
Psalm 33, 13 — Marcu 10, 17-22
Psalm 34, 19 — Marcu 14, 61b-65
Psalm 31, 4 - Afarcu 12, 24-26
Psalm 61, 8 — Marcu 71, 24-26
Psaim 79, 15-16 — Atarcu 12, 1-9
Psalm 103, 1 - Marcu 22, 34-40
Psalm 117, 25 — Miârcu 21, 7-10

Pilde 21, 2 - Marc: 2. 6-12
Ecclesiastul 4, 9 = Marcu 6, 6b-12

Isaia 3, 11 - Marcu 13, 1-15
Isaia 11, 2-3 - Marcu 16, 9-14
Isaia 30, 3 - Marcu 1, 1-3
Isaia 53, 7 - Marcu 14, 43-43
Isaia 53, 12 - Marcu 75, 22-28

Isaia 56, ? = Marcu 11, 15-18

ieremia 11, 20 - Marcu 2, 6-12
leremia 17, 10 - Marcu 2, 6-12

lezechiil cap. 1 și 10 — fnaintecuvântare

Tezechiil 1, 10 — Înaintecuzântare
iezechiil 17, 24 — Marcu 11, 19-23

Avdie 1, 15 - Marcu 15, 1-15
Zaharia 13, 7 — Marcu 14, 26-31
Maleahi 3, 1 - Marcu 1, 1-3
Înţelepciune 6, 5-8 — Marcu 12, 35-40
Matei 1, 20 - Marcu 15, 38-41

Matei 1, 24 — Marcu 15, 38-41
Matei 2, 16 — Marcu 6, 14-16

Matei 3, 1 — Marcu 13, 21-26 sr

Matei 3, 8 - Marcu 11, 11-14
Matei 3, 15 — Marcu 1, 9-11
Matei 4, 11 - Marcu 1, 12-13
Matei 5, 13 - Marcu 9, 43-50
Matei 5, 32 — Marci 10, 1-9
Matei 7, 7 - Marcu 4, 2b-12
Matei 7, 15 — Marcu 6, 38-40
Matei 9, 2 - Marcu 2, 1-5
Matei 9, 9 - Marcu 2, 13-17
Matei 10, 31 - Marca 10, 28-31
Matei 20, 33 —- Marcu 14, 66-72
Malei 11, 17 - Marcu 1, 6
Matei 11, 18 - Marcu 1,6
Matei 11, 19 - Marcu 3, 28-30
Matei 11, 21 — Marcu 8, 22-26

"Matei 11, 28 = Marcu 10, 13-16

Matei 12, 30 - Marcu 9, 38-40
Matei 13, 38 — Marcu 13, 1-4
Matei 14, 15-21 — Marcu 8, 1-9
Matei 14, 19 — Marcu 3, 1-9
Matei 16, 13-20 — Marcu 8, 27-30
Matei 17, 2 - Marcu 14, 32-42
Matei 17, 17 - Marcu 6, 14-16
Matei 17, 21 — Marcu 1, 23-29
Matei 20, 20 - Marcu 1, 16-20
Matei 20, 20 — Marcu 10, 35-39a
Matei 20, 30 —- Marcu 10, 46-52
Matei 21, 19 - Marcu 11, 12-14
Matei 21, 19-20 — Marcu 11, 19-23
Matei 22, 35 — Marcu 12, 28-24
Matei 24, 15 - Marcu 13, 18-20
Matei 24, 29 - Marcu 8, 10-12
Matei 25, 34 — Marcu 10, 13-16
Matei 26, 7 — Marcu 14, 1-5

267

_

268

pa OR E N A Pe E OP E a ac

Matei 26, 73 — Marcu 14, 66
Matei 26, 75 — Marcu 14, 66
Matei 27, 34 - Marcu 15, 22-
Matei 27, 35 — Marcu 15, 22
Matei 27, 45 — Marcu 15, 22
6

h
DINO
[= - B+ = Ti

Pa

Matei 28, 1-2 — Marcu 15, 1

Marcu 3, 17 — Marcu 9, 35-40
Marcu 3, 22 — Marcu $, 20-12
Marcu 4, 23 — Marcu 7, 14-23
Marcu 6, 3 - Marcu 9, 4-8

Marcu 6, 15 - Marcu 8, 27-30
Marcu 6, 15 — Marcu 9, 4-8

Marcu 6, 21-28 — Marcu 3, 11-13
Marcu 6, 35-44 - Marcu 8, 1-9
Marcu 6, 41 — Marcu 8, 1-9

Marcu 8, 38 — Marcu 14, 66-72
Marcu 9, 2-3 — Marcu 9, 1-8
Marcu 9, 2-3 — Marcu 14, 32-42
Marcu 3, 19 — Murcu 6, 14-16
Marcu 10, 32 - Marcu 10, 33-39a
Marcu 11, 20-21 - Marcu 11, 11-14
Marcu 13, 15-16 — Marcu 13, 18-20

loan 2, 19 — Marcu 14, 55-61a
loan 4, 34 — Marcu 11, 17-14
loan 5, 5-15 — Afarcu 2, 1-5
loan 6, 5-13 — Marcu 8, 1-9
loan 6, 15 — Afarcu 3, 10-22
Ioan 6, ȘI - Marcu 14, 22-25
loan 6, 53 — Afarcu 24, 22-25
loan 8, 39 — Afarcu 14, 1-5
loan 10, fi - Marcu 6, 34-10
loan 10, 11 - Afarcu 6, 34-40
loan 11, 2— Atareu 14, 1-5
loan 11, 25 - Marcu 24, 1-5
loan 12, 4-6 — Marcu 14, 1-3
loan 13, 35 — Marcu 12, 28-34
loan cap. îi - Marcu 9, 33-37
loan 13, 6 — Atarcu 4, 2b-12
loan 13, 6 — Marcu 10, 23-27
loan 14, 15 — Marcu 12, 28-34
loan 15, 32 - Marcu 15, 33-37
loan 19, t7 — Marcu 15, 26-21
loan î4, 18 — Marcu 15, 22-28
loan 19, 24 — Marcu 15, 22-28
loan 21, 15 — Marcu 14, 22-25

Marcu 13, 18 — Marcu 13, 27-31
Marcu 14, 23 — Marcu 74, 26-31
Marcu 14, 65 — Marcu 14, 26-31
Marcu 15, 24-25 — Marcu 9, 4-8

Faptele Apostolilor 1, 11 — Marcu 14, 61b-65
Faptele Apostotilar 2, 43 — Marcu 22, 1-9
Faptele Apostolilor 4, 4 — Marcu 12, 1-9
Faptele Apostolilor 4, 10-11 — Marcu 19, 42-47
Faptele Apostolilor 5, 36-37 - Marcu 13, 5-10
Fapteie Apostolilor 12, 2 - Marcu 9, 2-3
Faptele Apostolilor 16, 17-18 — Marcu 1, 32-34
Faptele Apostolilor 16, 31 - Marcu 4, 30-34 .„.—-
Faptele Apostolilor 28, 3 —- Marcu 16, 15-20

Luca 4, 27 - Marcu 1. 40-42
Luca 4, 30 - Marcu 14, 1-5
Luca 7, 34 — Marcu 3, 23-30
Luca 7, 37 — Marcu 14, 1-5
Luca 9, 12-17 - Marcu 3, 1-9
Luca 9, 16 — Marcu 8, 1-3
Luca 9, 28- Marcu 9, 2-3

Romani 5, 6 - Marcu 10, 23-27
Romani S, 39 — Marcu 20, 2-10

Luca 9, 28-29 — Marcu 14, 32-42
Luca 3, 41 - Marcu 6, 14-16

Luca 10, 13 - Marcu 8, 22-26
Luca 10, 19 — Marcu 15, 16-21
Luca 10, 19 — Marcu 16, 15-20
Luca 11, 9 —- Marcu +, 2b-12

Luca 12, 9 — Marcu 14, 66-72
Luca 16, 9 — Marcu 10, 23-27
Luca 22, 8-11 — Marcu 14, 12-15
Luca 22, 64 — Marcu 14, 61b-65
Luca 22, 67-68 = Marcu 14, 33-61a
Luca 23, 34 — Marcu 15, 22-28
Luca 23, 40-41 - Marcu 15, 29-32
Luca 23, 46 — Marcu 15, 33-37
Luca 24, 1 - Marcu 16, 1-8

Luca 24, 15-16 - Marcu 16, 9-14
Luca 24, 31 - Marcu 16, 9-14
Luca 24, 33-34 - Marcu 16, 9-14

loan 1, 1 — Înaintecuuâutare
loan î, 14 —- Marcu 9, 4-8

loan 1, 14 — Marcu 10, 2-9
loan 1, 33-37 - Marcu 1, 16-20
Ioan 2, 43-17 — Marcu 1, 15-18

Romani 10, 13 — Marcu 13, 5-10
Romani 13, 17 - Marcu 1, 74-15

1 Corinteni 2, 8 — Marcu 14, 43-49
1 Corinteni 3, 13 - Marcu 9, 43-50
1 Curinteni 10, 4 — Marcu 4, 2b-12

2 Corinteni 12, 10 — Marcu 10, 28-31

Efeseni 2, 20 — Marcu 15, 42-47
Efeseni 4, 13 — Marcu 4, 26-29

1 Tesaloniceni 4, 17 — Marcu 13, 27-32

2 Timotei 3, 11 — Marcu 10, 28-31

Iacov 1, 17 - Marcu 1, 35-39
Iacov 5, 14 — Marcu 6, 12-13

1 Petru 2, 4 - Marcu 15, 42-47
1 Petru 5, 13 — Înaintecutântare

Apocalipsa 3, 19 — Marcu 3, 6-12

Apocalipsa 14, 15-16 — Marcu 4, 26-29

a EI INN N

i

e at a a

NUME PROPRII TÂLCUITE DE SFÂNTUL TEOFILACT

Arimateia — „ținând pe Acela” — Marcu 15, 42-47
Avtaam - „părinte al neamurilor” — Matei 1, 2a
Batraba - „fiu! tatălui” — Matei 27, 15-18

Betania — „casa ascultării” - Matei 21, 17; Marcu 11, 11-14; Luca 19, 29-40
Betfaghe — „casă a fălcilor” — Luca 19, 29-40

Betleem — „casa pâinii” — Matei 2, la; Luca 2, 15-18

Cananeeanca - „gătită spre smerenie” — Matei 15, 28

Capernaum — „casa mângâierii” — Matei 4, 12; 11, 23-24; Marcu 2, 6-12
David - „puternic la mână /îndestulat la mână“ — Marcu 11, 7-10

diavol — „clevetitor” — Matei 4, 1b

Elim — „suire” — Luca 10, 1-3

Elisabeta — „a lui Dumnezeu odihnă” — Luca 1,5

Fares - „tăiere“ — Matei 1, 3a

fariseu — „tăiat și despărțit de ceilalți” — Maltei 3, 7a; Luca 5, 27-32
Fenicia — „roşu” — Afarcu 7, 24-30

Gavriil - „om-Dumnezeu” — Luca 1, 36-38
Golgota - „locul căpățânii” — Matei 27, 33-37
Hristos — „Uns” — Matei 1, 1c

lao — „mântuire” — Luca 1, 31-33

Ierusalim — „vedere a păcii” - Luca 10, 29-37
lisus — „Mântuitor“ — Matei 1, 1b; Luca 1, 31-33
ioan - „dar al lui Dumnezeu” — Luca 1, 57-64

Iosif - „adăugire” — Marcu 15, 42-47 i

Irod - „minte tripească” — Matei 14, 19b-22; Marcu 3, 6-12

Isaac - „bucurie/râs“ — Matei 1, 2a

Israil — „văzând pe Dumnezeu” — Matei 2, 6c; Luca 1, 51-56

Juda - „mărturisire” — Luca 7, 1-9; 13, 10-17

Iudeea - „mărturisire” — Matei 2, la; Marcu 13, 18-20

iudeu — „care se mărturisește” — Matei 27, 33-37 it:
Masiam - „Doamnă” — Luca 2, 36-38;10, 38-42

Nazaret — „sfințire“ — Luca 1, 36-38

nazarinean — „sfințit” — Matei 2, 23b

Neftali — „lărgime“ — Matei 4, 12

osana -- „mântuiește-ne pe noi!/0, mântuiește!” — Matei 21, 8-9; Marcu 11, 7-10
Paşti (Fasec) — „trecere” — Luca 22, 7-13

Rama — „inalt” — Matei 2, 18a

Saducheu - „drept“ — Matei 3, 7b

sâmbăta — „odihnâă” — Marcu 2, 23-28; Luca 18, 9-14

Satana — „potrivnic” — Matei 12, 25

Sidonul — „vânător” = Matei 15, 28

Simon — „ascultător / ascultare” — Matei 27, 31-32; Marcu 15, 16-21; Luca 23, 18-27
Sotiria - „mântuire a lui Dumnezeu” — Luca 1, 31-33

Tirul — „ţinere” — Matei 15, 28

Zabulon - „vânare de nvapte” — Matei 4, 12

Zaharia — „pomenire a Domnului” — Luca 1, 5

Zoro - „semănătura / naşterea” — Matei 2, 6b

Zorobabe| — „semănat / născut în Babilon” — Matei 2, 6b

269

270
CUPRINS
Rugăciune înainte de citirea din Sfintele Cărți... enron enenennenaeaneeare 2
Cuvânt către Prătele: CLEO nipon a ie ai at oi 9
Despre ediţia de faţă... nenea enereeneeeee eee eroarea cata căuta o 12
Despre cele patru înțelesuri ate Sfintei Scripturi... mmm nenea eee 17
Canonul de umilință, acatistul și sinaxarul Sfântului Teofilact „cena 19
Viaţa Sfântului Apostol și Evanghelist Matei „manere eennenaneeneeaeaneeneonaree AT
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MARCU
Înaintecuvântare .. sinaia didrata d odiseea caza a anala ti casa: DI
CAPITOL.UL !: loan Botezătorul. “Botezul lui PAN Piele, ds ial, Dioda Primii ucenici.
Primele vindecări nano noecanca rana Zsiăgaey 1:55
CAPITOLUL 2: 7 Aa svieguluiC Cherăpai ui Matei. Postul, Caluloatea pp
în zi de sâmbătă... PPE SR 3 „um 66
CAPITOLUL 3: acasa celui cu mâna uscată și site ile A isoraa cl; dois; prezece
Apostoli. Păcatul împotriva Sfântului Duh. Mana și frații Lui ISUS „mananca 73
CAPITOLUL 4; Felurite a despre inpeata Cerurilor. Potolirea A rtunii de pe
mare . Si az dea aaa sii aia „79
CAPITOLUL 5; Viidpiațta unui i irabriiial în ibnună Gadnreatilai lu nvierea fiicei lui lair și
vindecarea femeii bolnave de doisprezece ani... nenea anaraneae 87
CaprroLuL 6: Proorocul disprețuit în patria lui. Trimiterea celor Doisprezece. Liciderea
lui Ioan Botezătorul. Săturarea celor cinci miii. lisus umblă pe Mare „camee 93
CaPnoLul. 7: lisus osândește poruncile născocite de farisei. Fenivia cananecancă și fiica
ei. Vindecarea celui sură Și MIU „one eee a ponce nea nanaeee 103

CariToLuL 8: Săturarea celor patru mii. Acest neani cere semn. Păziți-vă de farisei
și de Irod. Vindecarea unui orb. Mărturisirea lui Petru. Întâia vestire a

PEbINILLOP ice cea cadea ei iritat fa eat aa titi a 09
CAPITOLUL 9: Schimba In fată Vinăezarea, lia alui A aia vestire a i-ai iilor
Cearta peratrui locul-întâi. Pralejul de păcat cecenii ir con 117
CapiroLuL 10: Despre despărțirea soților. lisus binecuvintează pe copti. Tânărul cel bogat.
A treia vestire a patimilor. Fiii lui Zevedeu. Bartimeut „nana nenea 129
CAPITOLUL 11: Intrarea în lerusalini. Smochinul nerositor. Curățirea templului. Puterea
credinței. Botezul lui LOG „nenea ananas ce rana naaaaeaaaeannaneeaeneeaaa 143
CAPITOLUL 12: Pilda lucrătorilor viei. Plata dajdiei. Învierea morților. Cea mai mare
poruncă din Lege. Domnul și Fiul lui David. Banul văduvei n.n nn enenaeecre 151

PP E POL e n-ai IERI 2 ii
er a -

once maia Ptigreiapemaae an 3 2 m irma

271

CavrroLuL 13: lisus vorbește despre dărâmarea lerusalimului și despre a doua Venire a

Fiului Omului. Îndemnuri la priveghere... nana . 160
Camrotui 14: Ungerea din Betania. Cina cea de Taină. Ghetsimani. Prinderea. Înfățișarea
la Caiafa. Lepădarea lui Petru .. iure egean „masea 169
CaniroLui. 15; lisus înaintea lui Pilat. decat și i ceinda Cui da spini. i Rebra
SIUOTIAÂTĂZTEE si cena cata noa retactapeo aaaaana ininad a das „184
CarirotuL 16: Învierea Domnului. Trei arătări. Porunca Botezului. Înăltarea
la Cer.,, PPR Nae DI TA o RR RI eu ek!

(1) Cele mai de căpetenie porunci ale Domnului cuprinse în Vechiul și Noul

Testament, adunate de către Sfântul Nicodim Aghioritul ........... manance . 198
(2) Îndrumar pentru citirea Apostolului și Sfintei Evanghelii de către slujitori și

credincioși în toate zilele de peste an și la felurite rânduieli ...................- 207
Scara întocmirii Sfintei Evanghelii de la Marcu ....ncenaa nenea eeneeneeeeeraeenaeezarnce 217
Indice al referinţelor evanghelice ușor de reținut sau idee întabrilate Cotă 223
Indice real și ONOMaStIC „mean arena erau enee aa eae 255
INRCE SCI Pius E-cards di TE ca tigaia da 267

Nume proprii tâlcuite de Sfântul Teofilact ........... dati ea E bueler iei tuia 269